Drept international privat - elemente definitorii

DREPT INTERNATIONAL PRIVAT - ELEMENTE DEFINITORII

1. NOTIUNE. CONTINUT.

In dreptul international privat derogarea de la aplicarea legii straine are un caracter exceptional. Mare parte a doctrinei moderne este 232i86c de acord ca nu se poate determina in mod abstract continutul notiunii de ordine publica in dreptul international privat.

Instanta va stabili , in fiecare caz in parte , daca legea straina normal competenta contravine sau nu ordinii publice de drept international privat din tara forului.

S-a admis insa ca in notiunea de ordine publica in planul dreptului international privat intra " normele fundamentale pentru sistemul de drept al instantei, care nu permit aplicarea regulilor straine, desi acestea sunt competente conform normelor conflictuale ale instantei."5

Ordinea publica de drept international privat este formata din ansamblul principiilor fundamentale de drept ale statului forului , aplicabile in raporturile juridice de drept international privat.

Elementele definitorii ale ordinii publice de drept international privat sunt urmatoarele:

1.     Continutul notiunii de ordine publica de drept international

privat, care se stabileste , in mod concret prin doua modalitati:

a)     de regula , el se determina de instanta de judecata , care

va stabili cand o norma din sistemul de drept al forului consacra un principiu juridic fundamental , astfel incat incalcarea lui de catre legea straina competenta poate sa justifice inlaturarea legii de la aplicarea ei;

b)     in anumite cazuri legea forului stabileste in mod explicit

normele juridice a caror incalcare constituie un temei de invocare a ordinii publice de drept international privat si de inlaturare de la aplicare a legii straine contrare.

Normele conflictuale indica legea competenta a carmui raportul juridic cu element de extraneitate. Aceasta lege competenta poate fi legea forului sau legea straina. Practica solutionarii conflictelor de legi arata ca nu este posibila aplicarea legii straine competente in cazurile in care aceasta aplicare ar contraveni ordinii publice a tarii forului. In acest fel ordinea publica apare ca unul din mijloacele prin care se limiteaza aplicarea legii straine si deci a normei conflictuale care trimite la aceasta lege straina.

Exceptia de ordine publica exprima pe plan procesual aceeasi institutie juridica, este o exceptie de fond, care poate fi invocata de orice parte interesata si de instanta din oficiu.

Exceptia de ordinea publica in dreptul international privat constituie mijlocul procedural prin care instanta forului inlatura efectele legii straine competente a se aplica unui raport juridic de drept international privat, atunci cand dispozitiile acestora contravin principiilor fundamentale de drept ale statului forului.

In general, se admite ca in notiunea de ordine publica intra normele fundamentale pentru sistemul de drept al instantei care nu permit aplicarea regulilor straine , desi sunt competente conform normelor conflictuale ale instantei .6

Din aceasta definitie rezulta ca desi norma conflictuala trimite la legea straina, exista posibilitatea neaplicarii acestei legi, in cazul invocarii ordinii publice in dreptul international privat.

Ordinea publica in dreptul international privat difera de la un stat la altul.

Invocarea ordinii publice nu se face in general impotriva legii straine competente, ci impotriva aplicarii ei in cauza respectiva, adica impotriva rezultatului la care s-ar ajunge daca s-ar aplica legea straina in cauza respectiva.

Ordinea publica nu este absoluta , ci relativa 7.

2 COMPARATIA INTRE NOTIUNEA DE ORDINEA PUBLICA DE DREPT INTERN SI NOTIUNEA DE ORDINEA PUBLICA DE DREPT INTERNATIONAL PRIVAT.

Cele doua institutii se aseamana prin faptul ca amandoua inlatura de la aplicare o lege si isi au izvorul in dreptul intern al statului.

In dreptul intern , ordinea publica arata caracterul imperativ al unor norme juridice de la care partile nu pot deroga prin actele lor juridice.

In dreptul international privat, ordinea publica impiedica aplicarea unei legi straine, care este normal competenta potrivit normelor conflictuale.

Deci notiunea de ordine publica nu are acelasi inteles in dreptul intern si in dreptul international privat, ele fiind distincte

Intre cele doua notiuni exista urmatoarele deosebiri:

a)     au functii diferite , desi exprima si apara interesele

statului respectiv:

- odinea publica de drept intern , care este data de ansamblul normelor imperative ale sistemului de drept respectiv, are ca scop impiedicarea producerii efectelor actelor juridice care sunt contrare acestor norme, exprimand limitele autonomiei de vointa a partilor, in raporturile juridice interne.

- ordinea publica de drept international privat, are scopul de a impiedica aplicarea, pe teritoriul statului forului, a efectelor unei legi straine, desi normal competenta sa se aplice raportului juridic respectiv, ea exprima limitele aplicarii legii straine in tara forului.

b)     au sfere de aplicare diferite , in sensul ca ordinea

publica de drept intern este mai larga decat cea de drept international privat ; nu tot ce este de ordine publica in dreptul intern este si de ordine publica in dreptul international privat. In consecinta, numai o parte din normele de ordine publica din dreptul intern sunt de ordine publica in dreptul international privat, un exemplu in aceasta privinta fiind materia care intereseaza starea si capacitatea persoanelor sau materia prescriptiei extinctive .

Este posibil sa fie recunoscute efectele unui act juridic incheiat in strainatate, fara a se opune la aceasta ordinea publica in dreptul international privat, desi in virtutea ordinii publice interne, efectuarea unui asemenea act nu ar fi fost permisa

Normele care au caracter de ordine publica in dreptul international privat prezinta acelasi caracter si in dreptul intern, neputandu-se admite ca o dispozitie legala sa intereseze ordinea publica in dreptul international privat, dar sa nu fie de ordine publica si in dreptul intern.

Dintr-un alt punct de vedere , normele care au caracter supletiv in dreptul intern nu pot fi de ordine publica in dreptul international privat. Trebuie insa, subliniat , ca ordinea publica in dreptul intern si aceea in dreptul international privat se intemeiaza pe dreptul intern, intre ele fiind numai o deosebire de continut sau de intensitatea cu care intervin, ceea ce se explica prin felul in care se apreciaza interesele fundamentale ale statului, de la care nu se poate deroga, in raporturile juridice interne si in cele care contin un element de extraneitate.