Dreptul diplomatic si consular

DREPTUL DIPLOMATIC SI CONSULAR

1. Dreptul diplomatic

1.1. Organele statului pentru relatiile internationale

Dreptul diplomatic cuprinde totalitatea regulilor si normelor juridice care reglementeaza organizarea, sarcinile, competenta si statutul organelor pentru relatii externe.

Organele statului pentru relatiile internationale se impart in doua grupe:

→ Parlamentul

→ Seful statului

1) organe interne ale statului pentru relatii  → Guvernul

internationale, in care sunt incluse → Prim-ministrul

→ Ministerul

→ Afacerilor Externe                                                                                                      

2) organe externe ale statului pentru → Misiunile diplomatice; si

relatii internationale → Oficiile consulare

Misiunile diplomatice

Aceste misiuni sunt organe ale statului, care asigura desfasurarea adecvata a relatiilor dintre statul acreditant si statul acreditar si care aduc la indeplinire in tara de resedinta scopurile politicii externe a statului trimitator. Stabilirea de relatii diplomatice si trimiterea de misiuni diplomatice permanente se fac prin consimtamantul mutual.

Misiunile diplomatice se impar 535i88f t in doua categorii si anume:

a) misiuni permanente care sunt:

Ø misiuni de tip clasic                      ambasada

legatia

misiuni ale statelor pe langa

organizatii internationale

Ø misiuni de tip nou         

misiunile organizatiilor

pe langa state

b) misiuni cu caracter temporar (misiuni speciale) care pot avea ca obiect:

Ø negocieri politice sau pentru incheierea unui tratat in probleme economice si altele;

Ø participarea la actiuni cu caracter ceremonial;

Ø marcarea unui eveniment;

Ø delegatii la conferinte, reuniuni si organizatii internationale.

1.2. Misiuni diplomatice permanente

1.2.1. Ambasadele sunt misiuni diplomatice cu cel mai inalt grad de reprezentare. In fruntea lor se afla un ambasador.

Legatia este o misiune diplomatica de rang inferior ambasadei.

Cadrul juridic international care stabileste modul in care isi desfasoara activitatea misiunile diplomatice, functiile si finalitatea acestora este Conventia de la Viena cu privire la relatiile diplomatice (1961).

Misiunea diplomatica permanenta are o structura   complexa, putand cuprinde: cancelaria (sectia principala)

biroul economic si comercial

biroul atasatului militar

biroul atasatului cultural

biroul de presa

Functiile principale ale misiunilor diplomatice (art.3 al Conventiei) privesc:                                                                    

Ø reprezentarea statului acreditant pe langa statul acreditar;                

Ø ocrotirea intereselor statului acreditant, ale cetatenilor sai  si persoanelor juridice avand nationalitatea sa in statul acreditar, in limitele admise de dreptul international;

Ø poarta tratative cu statul acreditar;

Ø se informeaza prin toate mijloacele licite de conditiile si evenimentele din statul acreditar si raporteaza despre ele statului sau;

Ø promoveaza relatiile de prietenie si de cooperare intre cele doua state.

Misiunea diplomatica pe teritoriul statului de resedinta se bucura de imunitati si privilegii, dar are si obligatii si anume:

Ø respectarea suveranitatii si a legilor statului acreditar;

Ø neamestecul in treburile interne ale statului.

Obligatiile statului acreditar fata de misiunea diplomatica privesc acordarea unor inlesniri si facilitati, cum sunt:

Ø sa asigure membrilor misiunii circulatia pe teritoriul sau, exceptand zonele declarate interzise;

Ø sa inlesneasca achizitionarea localurilor necesare;

Ø sa asigure comunicarea libera a misiunii in scopuri oficiale cu guvernul sau, cu celelalte misiuni.

Inlesnirile se acorda misiunii diplomatice in vederea realizarii functiilor sale (art. 25 din Conventie).

Personalul unei misiuni diplomatice este numit de statul acreditant (acesta decide numarul necesar de persoane) si se imparte in trei grupe:

→ seful misiunii

→ ministrii consilieri

Ø personalul diplomatic poate cuprinde → consilieri

→ secretari I, II, III

→ atasati

→ seful cancelariei

Ø personalul tehnic si administrativ         → translatori

poate cuprinde → secretari tehnici

→ dactilografi

→ curieri

Ø personalul de serviciu poate cuprinde   → portari

→ soferi

Numirea sefului de misiune diplomatica este conditionata de agrementul statului acreditar (art. 4 alin 1).

Pentru asumarea functiei de catre seful unei misiuni diplomatice este necesara prezentarea scrisorilor de acreditare sefului statului acreditar sau depunerea lor la Ministerul de Externe al acelui stat.

1.2.1.1 Imunitatile si privilegiile diplomatice

Notiune si natura. Statutul juridic special acordat misiunilor diplomatice si personalului lor pe teritoriul statului acreditar in vederea indeplinirii functiilor lor se numeste     imunitate diplomatica. Statutul se aplica atat misiunilor, cat si personalului lor si presupune: → inviolabilitati;

→ imunitati;

→ privilegii.

Cat priveste natura imunitatilor si privilegiilor diplomatice, in doctrina s-au formulat trei teorii:        teoria extrateritorialitatii;

→ teoria reprezentarii;

→ teoria functionala

(prevazuta in Conventie).

1.2.1.2 Inviolabilitatea misiunilor diplomatice si a personalului lor

Inviolabilitatea este esentiala in materia privilegiilor si imunitatilor. Ea presupune atat obligatia statului acreditar de a se abtine de la orice actiune de constrangere fata de misiunea diplomatica, cat si obligatia de a acorda o protectie speciala materiala si juridica misiunilor diplomatice (art. 22).

Inviolabilitatea misiunii se refera la:

→ birourile misiunii

Ø localurile (sediul, altele asemenea)     → mobilierul

misiunii → mijloacele de transport

Ø arhiva si documentele misiunii diplomatice;

Ø corespondenta oficiala a misiunii si valiza diplomatica.

Precizare: nu  le este permis agentilor statului acreditar sa patrunda in localurile misiunii decat cu consimtamantul sefului misiunii.Misiunea trebuie sa respecte legile statului acreditar privind situatii, cum sunt:carantina, incendiile.

Inviolabilitatea personalului diplomatic. Persoana agen-tului diplomatic este inviolabila (art. 29). Statul acreditar trebuie sa-l trateze cu tot respectul si sa ia toate masurile necesare pentru a impiedica orice atingere adusa: → persoanei

→ libertatii si demnitatii sale

Inviolabilitatea se aplica si cat priveste: → locuinta agentului

→ documentele si

corespondenta si,

→ dupa caz, bunurile sale

1.2.1.3 Imunitatea de jurisdictie a misiunii diplomatice si a personalului sau

Pentru misiunea diplomatica imunitatea se refera la:

Ø imunitatea de jurisdictie civila; nu este prevazuta in Conventie, se aplica prin extinderea imunitatii statului acreditant;

Ø imunitatea administrativa;

Ø imunitatea de executare (art. 30 alin.3).

Imunitatea de jurisdictie a personalului misiunii. Benefi-ciaza de imunitate de jurisdictie:

Ø seful de misiune;

Ø ceilalti membrii ai misiunii diplomatice;

Ø membrii de familie ai personalului diplomatic;

Ø personalul administrativ si de serviciu, dar numai pentru actele oficiale.

Precizare: imunitatea de jurisdictie are caracter procedural, ceea ce inseamna nu imunitate de raspundere juridica, ci numai exceptarea de la jurisdictia statului acreditar; agentul diplomatic ramane supus jurisdictiei statului acreditant.

Tipurile de actiuni, exceptate de la imunitatea de jurisdictie civila se refera la:

1. o actiune reala privind un imobil particular situat pe teritoriul statului acreditar;

2. o actiune privind o succesiune, in care agentul diplo-matic este executor testamentar, mostenitor sau legatar cu titlu particular si nu in numele statului acreditant;

3. o actiune privind o activitate profesionala sau comer-ciala exercitata de agentul diplomatic, in afara functiilor oficiale.

Precizare: agentul diplomatic nu este obligat sa depuna marturie; impotriva lui nu se pot lua masuri de executare, exceptand cele trei tipuri de actiuni mentionate.

In cazul in care agentul diplomatic lezeaza drepturile unei persoane particulare in statul acreditar, aceasta poate actiona- folosind caile permise - pentru ridicarea imunitatii de jurisdictie civila a agentului.

Statul acreditar poate actiona impotriva agentului diplo-matic, in caz de incalcare a legilor sale:

Ø declarandu-l  persona non grata

Ø cerand rechemarea lui        

Ø expulzandu-l

1.2.1.4 Privilegii ale misiunii diplomatice si ale personalului sau

Misiunea diplomatica se bucura de privilegii fiscale, fiind scutita de impozite si taxe nationale, regionale sau comunale pe:

Ø cladirile si terenurile misiunii, exceptand taxele pentru servicii particulare prestate;

Ø impozite si taxe pe incasarile percepute de misiune pentru acte oficiale.

Misiunea si seful sau au dreptul de a arbora drapelul si de a pune stema statului pe localurile misiunii si mijloacele lor de transport (art. 20).

Agentii diplomatici sunt scutiti in statul acreditar de:

Ø dispozitiile cu privire la asigurarile sociale;

Ø orice impozite si taxe personale sau reale, nationale, regionale sau comunale (cu unele exceptii, inclusiv cele de la jurisdictia civila);

Ø taxe vamale asupra bunurilor de folosinta personala sau pentru membrii lor de familie;

Ø formalitati cerute strainilor cu resedinta in statul acreditar.

De anumite privilegii beneficiaza si personalul administrativ si de serviciu al misiunii diplomatice.

Daca statul acreditar (prin autoritatile sale) incalca imunitatile si privilegiile diplomatice, el poarta raspunderea de drept international.

Durata imunitatilor si privilegiilor diplomatice. De regula, acestea se aplica din momentul in care persoana bene-ficiara patrunde pe teritoriul statului acreditar, dar limitat si deplin dupa luarea in primire a postului . Ele inceteaza cand beneficiarul paraseste teritoriul statului acreditar ori la expirarea unui termen care i-a fost acordat in acest scop.

1.2.2. Reprezentantele permanente ale statelor pe langa organizatiile internationale

Statutul unor asemenea reprezentante este reglementat prin Conventia privind reprezentarea statelor in relatiile lor cu organizatiile internationale cu caracter universal de la Viena, din 1975.

Prevederile Conventiei se aplica urmatoarelor categorii de misiuni:

Ø reprezentantelor permanente ale statelor membre pe langa organizatiile internationale cu caracter universal;

Ø reprezentantelor permanente de observatori pe langa organizatiile internationale ale statelor nemembre;

Ø delegatiilor la organele acestor organizatii si la confe-rintele  convocate de aceste organizatii.

Spre deosebire de Conventia din 1961, aceasta Conventie (1975) contine si dispozitii specifice, cum sunt: cele privind acreditarea care, nefacandu-se pe langa statul gazda, ci pe langa o organizatie, consecinta este ca statul de sediu al organizatiei nu poate declara persona non grata pe membrii misiunilor sau delegatiilor. Statul de sediu are insa dreptul de a lua toate masurile necesare pentru protectia sa.

Imunitatile si privilegiile acordate reprezentantelor (si mem-brilor lor) si delegatiilor, coincid, in esenta, cu cele recunoscute misiunilor diplomatice obisnuite, exceptand inviolabilitatea localu-rilor reprezentantelor pentru care, in caz de pericol, consimta-mantul sefului misiunii se prezuma, daca a fost imposibil sa fie obtinut expres.

1.2.3. Misiunile diplomatice speciale

Regulile de drept international au fost codificate prin Conventia de la Viena din 1969 cu privire la misiunile speciale.

Prin misiune speciala se intelege o misiune temporara, avand caracter de reprezentare a statului sau, trimisa de un stat pe langa alt stat, cu consimtamantul statului primitor pentru a indeplini pe langa acesta o misiune determinata.

Pentru trimiterea unei astfel de misiuni este necesar consimtamantul statului primitor, dar nu este conditionata de existenta unor relatii diplomatice sau consulare.

Atributiile misiunii speciale sunt stabilite de statul trimitator, de aceea, Conventia din 1969 nu le reglementeaza.

Conventia din 1969 reglementeaza imunitatile si privilegiile misiunii speciale si ale personalului acesteia, care, in principiu, sunt similare misiunilor permanente, in functie de atributiile ce-i revin si necesitatea indeplinirii lor in bune conditii.

Totusi, spre deosebire de misiunea diplomatica perma-nenta ale carei localuri beneficiaza de inviolabilitate completa, in situatia unei misiuni speciale, daca consimtamamtul expres al sefului acesteia nu a putut fi obtinut, in caz de pericol grav se considera ca el a fost dat in mod tacit.

Misiunile speciale isi inceteaza activitatea ca urmare a indeplinirii mandatului, expirarii termenului pentru care a fost trimisa sau urmare a altor cauze.

2. Dreptul consular

2.1. Definitie si deosebiri intre oficiile consulare si misiunile diplomatice

Dreptul consular reprezinta totalitatea normelor si regulilor care reglementeaza relatiile consulare, organizarea si functionarea oficiilor consulare, statutul juridic al oficiilor si al personalului acestora.

Oficiile consulare, ca si misiunile diplomatice, servesc organizarii si dezvoltarii relatiilor de colaborare dintre state.

Intre cele doua categorii de misiuni, pe langa asemanari, exista si deosebiri, cum sunt:                                                            

Ø acreditarea oficiului consular pe langa organele locale ale statului primitor (nu pe langa seful statului ca in cazul misiunii diplomatice);

Ø actele juridice ale oficiului consular produc efecte in ordinea interna a statului trimitator, tert sau de resedinta (ale misiunilor diplomatice produc efecte in ordinea internationala);

Ø oficiile consulare si personalul lor sunt subordonati misiunilor diplomatice.

Cadrul juridic general il constituie Conventia de la Viena din 1963 cu privire la relatiile consulare, iar cadrul specific- conventiile consulare bilaterale

Oficiile consulare se impart in doua categorii:

Ø consulate conduse de un functionar consular de cariera (cetatean al statului trimitator);

Ø consulate onorifice conduse de consuli onorifici(cetateni ai statului de resedinta care nu sunt functionari ai statului trimitator).

Numirea personalului oficiului consular se face de statul trimitator si trebuie notificata statului primitor.

Seful oficiului consular primeste de la statul trimitator un act denumit patenta consulara care atesta calitatea sa, iar statul de resedinta il admite sa-si exercite functiile in baza unei autorizatii denumita exequatur.

2.2. Functiile consulare (art.5 din Conventie)

2.2.1. Functii generale:

Ø protectia in statul de resedinta a intereselor statului trimitator si cetatenilor sai;

Ø favorizarea dezvoltarii relatiilor intre statul sau si cel de resedinta;

Ø informarea asupra conditiilor si evolutiei vietii in statul de resedinta si transmiterea de rapoarte in acest sens propriului stat.

2.2.2. Functii specifice:

Ø eliberarea de pasapoarte si documente de calatorie cetatenilor statului trimitator, vize si alte documente persoanelor ce doresc sa mearga in statul trimitator;

Ø acordarea de ajutor cetatenilor si persoanelor juridice ale statului trimitator;

Ø actioneaza ca notar si ofiter de stare civila, cu respec-tarea legilor statului de resedinta;

Ø apararea intereselor cetatenilor si persoanelor juridice ale statului trimitator in succesiunile de pe teritoriul statului de resedinta, conform legilor acestuia;

Ø reprezentarea cetatenilor statului trimitator in justitie sau in fata altor autoritati;

Ø transmiterea de acte judiciare si extrajudiciare sau efectuarea de comisii rogatorii (conform legilor acestuia);

Ø exercitarea drepturilor de control si inspectie, conform legilor statului trimitator asupra navelor maritime, fluviale si aerona-velor de nationalitate, respectiv, inmatriculate in statul trimitator si asupra echipajului lor;

Ø exercitarea de orice alte functii incredintate unui post consular de statul trimitator, care nu contravin legilor statului de resedinta.

Incetarea functiilor consulare: ruperea relatiilor consulare, desfiintarea oficiului consular, izbucnirea razboiului.

2.2.3. Imunitatile si privilegiile consulare

Acestea sunt, in principiu, similare cu cele diplomatice.

Conventia din 1963 le imparte in doua categorii:

a) inlesnirile, privilegiile si imunitatile oficiului consular:

Ø folosirea drapelului si stemei nationale;

Øinviolabilitatea localurilor consulare si scutirea lor de taxe fiscale;

Ø inviolabilitatea arhivelor si documentelor consulare;

Ø libertatea de comunicare si inviolabilitatea corespon-dentei consulare, a curierului si valizei consulare.

b) inlesnirile, privilegiile si imunitatile functionarilor consulari si ale celorlalti membrii ai oficiului consular:

Ø inviolabilitatea personala, exceptand cazul de crima grava si pe baza unei hotarari judecatoresti, cand este admis arestul ( art. 41 din Conventie);

Ø imunitatea de jurisdictie penala (exceptand infractiuni grave) si civila (cu anumite exceptii);

Ø scutirea de toate obligatiile privind inregistrarea strainilor si permisele de sedere;

Ø scutirea de impozite si taxe (cu unele exceptii), inclusiv de taxele vamale.

2.3. Intrebari, exercitii, aplicatii

1. Care sunt cele doua grupe de organe ale statului pentru relatiile internationale, inclusiv enumerarea organelor respective.

2. Ce sunt misiunile diplomatice si care sunt categoriile si tipurile de misiuni?

3. Care considerati ca este cea mai importanta dintre cele 3 functii principale ale misiunilor diplomatice? Comentariu.

4. Din ce e alcatuit personalul diplomatic al unei misiuni diplomatice?

5. De ce considerati ca agentilor statului acreditar nu le este permis sa patrunda in localurile misiunilor decat cu consimta-mantul sefului misiunii?

6. Care sunt cele trei tipuri de actiuni exceptate de la imunitatea de jurisdictie civila?

7. Caror categorii de misiuni se aplica Conventia privind reprezentarea statelor pe langa organizatiile internationale(1975)­?

8. Comentati asupra deosebirilor dintre misiunile diploma-tice si oficiile consulare.

9. Completati urmatoarele enunturi:

- Pentru asumarea functiei de catre unei misiuni este necesara prezentarea de acreditare sefului acreditar sau depunerea lor la de Externe al acelui stat.

- Inviolabilitatea presupune atat obligatia .acreditar de a se abtine de la orice actiune de fata de misiunea, cat si de a acorda o protectie speciala materiala si juridica diplomatice.

- Imunitatea de jurisdictie are caracter procedural, ceea ce inseamna nu de raspundere juridica, ci numai exceptarea de la statului, agentul diplomatic ramane supus statului

- Seful oficiului consular primeste de la statul un act denumit consulara care atesta sa, iar statul de il admite sa-si execite in baza unei autorizatii denumita exequatur.

2.4. Rezolvati urmatoarele teste-grila:

1. Cadrul juridic international pentru misiunile diplomatice permanente este:

a) Conventia de la Viena cu privire la relatiile diplomatice (1961);

b) Conventia cu privire la dreptul tratatelor, Viena 1969;

c) Carta ONU.

2. Obligatiile statului acreditar fata de misiunea diplomatica privesc acordarea de inlesniri si facilitati cum sunt:

a) sa asigure membrilor misiunii circulatia pe teritoriul sau, exceptand zonele interzise;

b) sa inlesneasca achizitionarea localurilor necesare;

c) sa asigure comunicarea libera a misiunii cu ONU.

3. Personalul unei misiuni diplomatice se impar 535i88f te in trei grupe:

a) personalul diplomatic;

b) personalul stiintific;

c) personalul de serviciu.

4. Statutul juridic special acordat misiunilor diplomatice si personalului lor presupune:

a) inviolabilitati;

b) imunitati;

c) privilegii.

5. Inviolabilitatea misiunii se refera la:

→ birourile

a) localurile misiunii → mobilierul

→ mijloacele de transport

b)arhiva si documentele misiunii;

c) corespondenta neoficiala a misiunii

si valiza personala.

6. Inviolabilitatea personalului diplomatic se aplica:

a) persoanei agentului diplomatic;

b) locuintei agentului si bunurilor sale;

c) documentelor si corespondentei sale.

7. Imunitatea de jurisdictie a misiunii se refera la:

a) imunitatea de jurisdictie civila,

b) imunitatea parlamentara,

c) imunitatea de executare.

8. Agentul diplomatic se bucura de imunitate de jurisdictie:

a) penala, care este absoluta si completa;

b) civila si de executare;

c) administrativa si functionala.

9. Statul acreditar poate actiona impotriva diplomatului in caz de incalcare a legilor sale, declarandu-l:

a) persona non grata;

b) cerand rechemarea lui;

c) expulzandu-l.

10. Agentii diplomatici se bucura de privilegii, fiind scutiti in statul acreditar de:

a) dispozitiile privind asigurarile pe viata;

b) orice impozite si taxe, cu unele exceptii,

c) taxe vamale asupra bunurilor de folosinta personala sau pentru membrii de familie.

11. Printre functiile specifice ale oficiilor consulare se numara:

a) reprezentarea cetatenilor statului trimitator in justitie sau in fata altor autoritati;

b) acordarea de ajutor cetatenilor si persoanelor juridice ale statului trimitator;

c) transmiterea de acte juridice si extrajudiciare sau efectuarea de comisii mixte.

2.5. Bibliografie

D.Popescu, op.cit.,2005,p.247-258

D.Popescu, A.Nastase, op.cit.,1997, p.290-319

Gr. Geamanu, op.cit., p.8-40; 47-61

M.Niciu, op.cit., p.306-333

- Legea nr. 269 /17.06.2003 (M.of. nr. 441/23.06.2003) privind Statutul Corpului diplomatic si consular al Romaniei 

-Conventia Natiunilor Unite cu privire la imunitatile de

jurisdictie ale statelor si ale bunurilor acestora, adoptata la

2 dec.2004 la New York, semnata de Romania in 2005 si

ratificata prin Legea nr.438/27.11.2006

(M.Of.nr.1.008/19.12.2006)