Solutionarea pasnica a diferendelor internationale

SOLUTIONAREA PASNICA A DIFERENDELOR INTERNATIONALE

1.1. Notiune, terminologie si natura

In acceptiunea sa larga, notiunea de diferend desem-neaza o neantelegere, un dezacord, un litigiu intre doua sau mai multe state cu privire la un drept, o pretentie sau un interes.

Sfera subiectelor intre care apar diferendele este mai larga, incluzand:

m Statele;

m Statele si organizatiile internationale;

m Organizatiile internationale;

m alte subiecte ale dreptului international.

In doctrina si in unele tratate internationale se foloseste o terminologie variata: situatie, diferend,litigiu, criza etc., dar termenul diferend are o acceptiune mai larga, ingloband toti ceilalti termeni.

Conventia de la Haga din 1907 distinge intre diferende de natura politica si diferende juridice, dar Carta O.N.U. in afara termenilor "situatie", "diferend" in Statutul C.I.J., art. 36 specifica numai categoriile de diferende juridice care vor fi supuse spre rezolvare C.I.J.

1.2. Modalitati si mijloace de reglementare pasnica

In vederea rezolvarii diferendelor internationale, partile pot recurge la trei categorii de mijloace pasnice (alegerea oricaror dintre mijloace este facultativa, rezultand din caracterul facultativ al acestor mijloace).

1.2.1. Mijloacele politico-diplomatice

Reglementarea prin mijloace pasnice a diferendelor inter-nationale a fost consacrata in plan juridic multilateral prin Conventiile de la Haga din 1899 si 1907. Conventia din 1907 este primul act de codificare partiala a normelor internationale referitoare la unele mijloace pasnice de solutionare a diferendelor internationale, cum sunt: bunele oficii, medierea, ancheta internationala si arbitrajul international.

Solutionarea pasnica a diferendelor a fost prevazuta intr-o serie de alte acte internationale precum si in conventii bilaterale. Carta O.N.U.  inscrie in dispozitiile sale, atat principiul solutionarii pasnice a diferendelor, facand precizarea ca diferendele de ordin juridic trebuie, ca regula sa fie supuse de parti Curtii Internationale de Justitie( art. 33 si 36 alin 3). Carta O.N.U. mai adauga ca, partile din diferend pot recurge la orice alt mijloc pasnic la alegerea lor.

Negocierile directe sunt cel mai uzitat mijloc, mai putin costisitor si la indemana partilor care, in functie de cadrul de desfasurare pot fi: → bilaterale

→ multilaterale

Bunele oficii implica prezenta unui tert acceptat de catre partile in diferend, ce ajuta la negocieri si chiar la evitarea unor conflicte.

Medierea, tertul participa nu numai la negocieri, ci formu-leaza si propuneri de rezolvare, care insa nu sunt obligatorii.

Ancheta internationala se efectueaza de catre o comisie internationala de ancheta, creata de partile in diferend si are ca scop stabilirea exacta a faptelor care au dat nastere diferendului, cat si culegerea unor informatii in prezenta partilor.

Concilierea internationala se realizeaza de catre o comisie internationala de conciliere (creata de catre parti) si consta in examinarea diferendului sub toate aspectele, concilierea partilor si propunerea unei solutii, care este facultativa pentru parti.

1.2.2. Mijloacele jurisdictionale

Din mijloacele jurisdictionale fac parte:

Ø arbitrajul international (instanta ad-hoc sau si perma-nenta);

Ø instantele de judecata internationale permanente(de exemplu Curtea Internationala de Justitie, Tribunalul International pentru Dreptul Marii).

In cazul jurisdictiei internationale (ad-hoc sau permanenta) competenta este, de regula, facultativa, bazandu-se pe consimta-mantul partilor.

Atat in cazul arbitrajului international, cat si al justitiei internationale, diferendul se rezolva prin hotararea unui organ (arbitral sau judecatoresc) caruia partile ii supun diferendul si se angajeaza sa accepte si sa execute hotararea, care este obligatorie numai pentru partile in cauza.

Arbitrajul international. Partile convin sa supuna un diferend arbitrajului, fie pe calea:

Ø unui acord denumit compromis;

Ø unei clauze compromisorii incluse in anumite tratate;

Ø unui tratat general de arbitraj permanent.

Acordurile de arbitraj au ca obiect litigiul concret ce s-a  ivit intre parti si in acest sens:

Ø definesc litigiul;

Ø desemneaza organul arbitral si ii stabilesc competenta; si

Ø fixeaza regulile de procedura.

De obicei, se aplica regulile dreptului international si princi-piile echitatii.

O sentinta arbitrala poate fi lovita de nulitate pentru vicii cum sunt:

Ø depasirea competentelor de catre arbitrii;

Ø pronuntarea sentintei sub influenta constrangerii;

Ø compunerea organului arbitral a fost nereglementara.

Justitia internationala. Prima instanta internationala a fost Curtea Permanenta de Justitie Internationala (CPIJ), creata in 1920. A functionat independent de Societatea Natiunilor. Curtea a examinat 65 de cauze si a emis si avize consultative.Odata cu crearea ONU s-a instituit si Curtea Internationala de Justitie (CIJ), ca organ principal al O.N.U., alcatuita din 15 judecatori.

Ratione personae C.I.J. poate judeca numai diferendele intre state. Ea nu poate fi sesizata de persoane fizice sau juridice si nici de organizatii internationale. Jurisdictia C.I.J. este faculta-tiva, exceptand unele cazuri.

Competenta Curtii are un dublu aspect: jurisdictionala (contencioasa) si consultativa (emite avize).

Ratione materie. Competenta Curtii priveste cauzele cu care este sesizata de state. Potrivit art. 36(2) din Statut, statele pot recunoaste competenta obligatorie a Curtii pentru diferende cu caracter juridic, si anume:

Ø interpretarea unui tratat;

Ø orice problema de drept international;

Ø existenta oricarui fapt care, daca ar fi stabilit, ar constitui incalcarea unei obligatii internationale;

Ø natura sau intinderea reparatiei datorate pentru incalcarea unei obligatii internationale.

In perioada 1946-2000, Curtea a fost sesizata de catre state cu 119 cauze, a emis 23 de avize si 200 de ordonante procedurale. Cauzele s-au referit la: raspunderea statelor, protectia diplomatica, delimitarea frontierelor maritime, dreptul de azil, luarea de ostatici, drepturi economice etc.

Cateva exemple de cauze solutionate de CIJ:

m Un caz tipic privind drepturi teritoriale a fost solutionat de Curte, in 1999 prin hotararea pronuntata in diferendul de frontiera dintre Bostwana si Namibia, ambele state acceptand hotararea;

m In 1992 Curtea a solutionat diferendul dintre El Salvador si Honduras care a durat circa un secol, generand in 1969 un razboi sangeros;

m In 1994 Libia si Chad de comun acord au supus Curtii un diferend, Curtea a solutionat cazul pe baza Tratatului din 1955 dintre Libia si Franta, care-a afirmat Curtea - a stabilit impartirea teritoriului in cauza. In consecinta Libia si-a retras fortele sale din zona de-a lungul frontierei sale de Sud cu Chad;

m In 1980 Iranul a cerut Curtii sa condamne doborarea unei aeronave iraniene de pasageri de catre o nava militara a SUA si sa stabiliasca raspunderea SUA si plata de compensatii pentru Iran. Cazul a incetat in 1996 in urma unei solutii compensatorii;

m Un diferend privind revendicari de protectie a mediului a fost supus de Ungaria si Slovacia cu referiri asupra validitatii unui tratat din 1979 incheiat pentru construirea unui sistem de baraje pe Dunare. In 1997 Curtea a constatat ca ambele state isi incalcasera in mod unilateral obligatiile juridice si le-a cerut sa aduca la indeplinire tratatul in cauza.

Justitia internationala s-a extins la anumite domenii concrete si s-au creat:

Ø Tribunalul International pentru Dreptul Marii;

Ø Curtea Europeana pentru Drepturile Omului;

Ø Curtea de Justitie (de la Luxemburg) a Comunitatilor Europene (Uniunea Europeana) s.a.

Precizare: Ratione personae competenta acestor instante este deschisa nu numai statelor si altor subiecte de drept interna-tional, dar si persoanelor fizice si/sau persoanelor juridice.

1.2.3. Solutionarea diferendelor in cadrul organizatiilor internationale

Crearea unor proceduri specifice de gestionare si rezol-vare a diferendelor este rezultatul existentei unor organizatii internationale cum sunt:

m Organizatia Natiunilor Unite;

m institutiile specializate ale ONU (ex. OACI, OIM, OMS, UNESCO);

m organizatiile regionale.

Astfel de proceduri au caracter complementar in raport cu cele care actioneaza direct intre state, dar autoritatea organizatiei le confera o forta sporita.

1.2.3.1 Mecanisme in cadrul ONU

In cadrul sistemului ONU, Consiliul de Securitate si Adunarea Generala au competente speciale in reglementarea pasnica a diferendelor. O anumita implicare are si Secretarul General - fara a fi specificate in Carta dispozitii speciale in acest sens.

Consiliul de Securitate. Competenta sa vizeaza solutio-narea diferendelor de natura a pune in pericol pacea si securitatea internationala.

In asemenea cazuri, Consiliul poate sa recomande partilor:

Ø proceduri sau metode adecvate de solutionare (de ex. negocieri, bunele oficii, mediere, supunerea diferendului CIJ);

Ø sa faca recomandari cu privire la modul de reglementare a diferendului;

Ø sa recomande partilor continutul reglementarii.

Consiliul poate, de asemenea, ancheta orice diferend sau situatie ori poate incredinta aceasta Secretarului General.

Precizare: Diferendele de ordin juridic vor fi, de regula, supuse Curtii Internationale de Justitie.

De exemplu Consiliul de Securitate a recomandat:

- in 1947, Angliei si Albaniei sa supuna incidentul privind stramtoarea Corfu CIJ;

- in 1976, Turciei si Greciei negocieri si le-a invitat sa supuna diferendul CIJ;

- in 1947, Consiliul si-a oferit bunele oficii in diferendul dintre Olanda si Indonezia;

- in 1988, a indeplinit misiuni de bune oficii in Afganistan;

- in 1990, Consiliul si-a oferit bunele oficii in conflictul dintre Irak si Kuwait;

- in 2000-2001, Consiliul a recomandat negocieri in dife-rendul dintre Croatia si R.F. Iugoslavia privind peninsula Prevlaka.

Adunarea Generala. Poate discuta si face recomandari partilor pentru rezolvarea oricarui diferend sau situatie daca acestea afecteaza bunastarea generala sau relatiile prietenesti intre natiuni. Cu toate ca, competenta Adunarii este mai extinsa, ea este subsidiara competentei Consiliului si aceasta, deoarece Consiliul are raspunderea principala pentru mentinerea pacii si securitatii internationale.

Secretarul General poate atrage atentia Consiliului asupra oricarei probleme care ar pune in primejdie pacea si securitatea internationala (art.99 al Cartei). In fapt Secretarul General indeplineste misiuni de bune oficii, mediere, invita partile in diferend sa-l solutioneze prin negocieri.

Institutiile specializate ale ONU au in structura lor si organe cu competente de solutionare pasnica a diferendelor.

1.2.3.2 Acorduri si organisme regionale pentru solutio-narea pasnica a diferendelor

Carta ONU (art.52) admite existenta unor acorduri si organisme regionale pentru mentinerea pacii si securitatii interna-tionale si pentru rezolvarea pasnica a diferendelor locale, cu conditia ca aceste organisme si activitatea lor sa fie conforme cu scopurile si principiile ONU.

Ca atare, asemenea organisme si mecanismele lor nu difera substantial de mijloacele si procedurile organizatiei mondiale.

In plan regional, statele au creat urmatoarele organizatii de acest tip:

m Liga Statelor Arabe (L.S.A.-1945);

m Organizatia Statelor Americane (OSA-1947-48);

m Organizatia Unitatii Africane (oua-1963), din 2002 Uniu-nea Africana (UA);

m Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa (OSCE-1994-95).

Liga Statelor Arabe. Art. 5 din Pactul Ligii stabileste urmatoarele principii si reguli:

Ø interzice recurgerea la forta pentru reglementarea conflictelor;

Ø recurgerea statelor in diferend la Consiliul Ligii, care are functii arbitrale si de conciliere;

Ø hotararea Consiliului este obligatorie si executorie;

Ø statele parti in diferend nu vor participa la dezbateri si nici la adoptarea hotararilor;

Ø Consiliul isi poate oferii bunele sale oficii in orice diferend care poate duce la razboi intre doua state membre sau intre un stat membru si un stat tert.

In practica Liga Araba nu si-a dovedit eficienta.

Organizatia Statelor Americane.In baza art.2 din Tratatul Interamerican de Ajutor Reciproc (1947) si art. 3, art.23-26 din Carta OSA (Bogota 1948), modificata prin Protocolul de la Buenos Aires (1967) prevede atat principiul solutionarii pasnice, cat si mijloacele de reglementare.

Competente in reglementarea pasnica a diferendelor revin in principal, Consiliului permanent care la sesizarea partilor poate sa:

Ø sa ofere bunele sale oficii;

Ø asiste partile in diferend;

Ø sa recomande procedurile adecvate de rezolvare a diferendului;

Ø poate initia anchete (cu consimtamantul partilor implicate);

Ø poate constitui comitete ad-hoc(cu acordul partilor).

Secretarul general OSA are unele atributii nesemnificative in domeniu.

In practica, OSA a fost atrasa, intr-o anumita masura, in : conflictul anglo-argentinian privind insulele Faulkland (1982); in 1989, mediere in conflictul de frontiera dintre Costa Rica si Nicaragua; incepand din 1991, OSA si ONU s-au implicat in Haiti, pe cale diplomatica, printr-un trimis special si in 1993, printr-o misiune comuna ONU/OSA,  Misiune Internationala Civila in Haiti, pentru respectarea democratiei, monitorizarea drepturilor omului si pentru a investiga diferite incalcari ale legii.

Organizatia Unitatii Africane (OUA), din 2002 Unitatea Africana (UA). Carta OUA (art.3 alin.4) prevedea principiul solutionarii pasnice si mijloacele de rezolvare, ca si constituirea unei Comisii de mediere, conciliere si arbitraj.

Carta Africana (a Uniunii Africane), spre deosebire de Carta OUA, nu mai include o structura de tipul Comisiei tripartite (mediere, conciliere si arbitraj) dar, in schimb introduce urmatoarele noutati:

Ø creaza Curtea de justitie cu largi atributii in solutio-narea diferendelor si prevenirea conflictelor;

Ø creaza Consiliul executiv, care are ca functie principala sa indeplineasca directivele Adunarii privind gestionarea conflic-telor, razboaielor si a altor situatii de urgenta;

Ø introduce sanctiuni de ordin politic si economic;

Ø Presedintele Uniunii va putea sa-si ofere bunele oficii, medierea, arbitrajul, sau sa actioneze in mod adecvat in cazuri specifice.

Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa. Conventia privind concilierea si arbitrajul(1992) a adus in cadrul OSCE urmatoarele inovatii:

Ø a creat Curtea Europeana de Conciliere si Arbitraj;

Ø procedura de conciliere obligatorie;

Ø neacceptarea solutiilor propuse, intr-un anumit termen, poate duce la aplicarea unor mijloace de presiune de catre Consiliul OSCE.

Procedura de conciliere este confidentiala si contradictorie. Propunerile de solutionare sunt cuprinse in raportul final al Comisiei de conciliere care se notifica partilor.

Arbitrajul prevazut de Conventie are caracter facultativ. Tribunalul arbitral poate fi constituit pe baza acordului partilor sau la solicitarea unei parti daca a fost recunoscuta competenta Curtii.

1.2.4. Mijloacele bazate pe constrangere

Statele pot recurge - daca celelalte mijloace nu au dat rezultate - la masurile de constrangere fara folosirea fortei armate.

Asemenea masuri sunt:

Retorsiunea - masuri de retaliere cu caracter licit luate de un stat fata de acte neprietenesti, contrare uzantelor internationale, savarsite de un alt stat; exemple de acte neprietenesti: acte de natura legislativa, administrativa s.a., iar ca masuri de retaliere: reducerea importurilor de la un astfel de stat, nerecunoasterea actelor sale.

Represaliile - masuri luate de un stat ca raspuns la acte ilicite ale altui stat pentru a-l determina sa inceteze actul ilicit si sa repare eventualele daune; ex. sechestrarea unor bunuri apartinand statului respectiv sau expulzarea resortisantilor sai. Recurgerea la represalii se face cu respectarea anumitor conditii cum sunt: pastrarea unei proportii intre actul ilicit si represalii, nefolosirea fortei.

embargoul; si

Ca forme speciale ale represaliilor sunt 

boicotul

Embargoul - actiunea unui stat de a interzice, importurile, exporturile sau iesirea navelor comerciale ale altui stat din porturile sau marea sa teritoriala; poate fi aplicat de state, dar si de organizatiile internationale;

Boicotul - intreruperea relatiilor comerciale dintre state, a comunicatiilor feroviare, maritime, postale etc; atat statele cat si organizatiile internationale pot recurge la aceasta masura;

Blocada militara - demonstratii, alte masuri si operatiuni ale unor forte aeriene, navale sau terestre.

Intrucat aceasta implica amenintarea cu forta sau folosirea fortei, numai Consiliul de Securitate al ONU poate recurge la astfel de masuri, in conformitate cu dispozitiile Cartei ONU-capitolul VII.

1.3. Intrebari, exercitii si aplicatii

1. Definiti notiunea de "diferend".

2. Care pot fi subiectele unui diferend international?

3. Enumerati mijloacele politico-diplomatice si mentionati care este cel mai folosit.

4. In ce consta diferenta dintre mediere si bunele oficii?

5. O comisie de anchta poate efectua o ancheta pe teritoriul uneia dintre parti, fara consintamantul acesteia? Comentariu

6. In ce consta deosebirea dintre mijloacele politico-diplo-matice si cele jurisdictionale, sub aspectul solutiei?

7. Care sunt cele patru categorii de diferende de ordin juridic pentru care statele pot recunoaste competenta obligatorie a CIJ?

8. Care dintre diferendele internationale intra in compe-tenta de solutionare a Consiliului de Securitate al ONU?

9. Exemplificati 3 cauze solutionate de CIJ.

10. Ce acorduri si organisme regionale pentru solutionarea pasnica a diferendelor cunoasteti?

11. Recomandarea procedurilor sau metodelor adecvate de rezolvare este specifica numai Consiliului de Securitate ONU sau si organismelor regionale? Comentariu.

12. Ce inovatii aduce in cadrul OSCE Conventia din 1992 privind concilierea si arbitrajul?

13. Care sunt in Carta Africana (a Uniunii Africane) organele cu competente in solutionarea pasnica a diferendelor?

14. Considerati ca organizatiile internationale, organismele si acordurile existente sunt suficiente si adecvate pentru a face fata provocarilor care confrunta societatea internationala in prezent? Ar trebui ele revizuite si reformate sau este nevoie de aranjamente si structuri noi?

1.4. Rezolvati urmatoarele teste-grila:

1. In vederea rezolvarii diferendelor partile pot recurge la urmatoarele trei categorii de mijloace:

a) politico-diplomatice;

b) jurisdictionale;

c) organizatii neguvernamentale.

2. Primul act de codificare a normelor privind mijloacele pasnice de solutionare a diferendelor este:

a) Conventia de la Haga din 1899;

b) Conventia de la Haga din 1907;

c) Carta ONU.

3. Partile convin sa supuna diferendele dintre ele arbitra-jului pe calea:

a) unui acord (compromis);

b) unei clauze compromisorii inclusa in tratate;

c) unui tratat general de arbitraj permanent.

4. O sentinta arbitrala poate fi lovita de nulitate pentru vicii, cum sunt:

a) depasirea competentelor de catre arbitrii;

b) pronuntarea sentintei sub influenta constrangerii;

c) compunerea organului arbitral a fost nereglementara.

5. Curtea Internationala de Justitie de la Haga poate judeca diferendele dintre:

a) state;

b) persoane fizice sau juridice;

c) organizatii internationale interguvernamentale.

6. In domeniul solutionarii pasnice a diferendelor Consiliul de Securitate poate sa recomande partilor:

a) proceduri sau metode adecvate;

b) sa faca recomandari cu privire la modul de reglementare a diferendului;   

c) sa recomande continutul reglementarii.

1.5. Bibliografie

D.Popescu, op.cit., 2005,p.262-272

D.Popescu, A.Nastase, op.cit.,1997,p.320-332

A.Bolintineanu, A.Nastase, B.Aurescu, op. cit.,p.205-216

M.Niciu, op.cit., p. 334-361

R.Miga-Besteliu,op.cit.,p.325-388

G.Geamanu op.cit., p.384-439

Basic Facts about the United Nations, United Nations,

New York, 1998,p.91-95

C.A.A.Packer, D.Rukare, Current Developments-The New African Union and its Constitutive Act, in AJIL, vol. 96, nr.2/2002, p.365-379.