Spatiul extraatmosferic si dreptul spatial

SPATIUL EXTRAATMOSFERIC SI DREPTUL SPATIAL

1. Necesitatea unei reglementari

Lansarea in spatiul extraatmosferic a primului obiect spatial (Sputnik 1) pe 4 octombrie 1957 de catre fosta U.R.S.S., a urgentat:

Ø elaborarea unor principii si norme care sa guverneze activitatile in acest spatiu; si

Ø delimitarea spatiului extraatmosferic de spatiul aerian.

In 1958 Adunarea Generala a O.N.U.-in baza unei rezolutii- a creat un Comitet special ad-hoc, pentru utilizarea pasnica a spatiului cosmic (extraat-mosferic); in 1959 acesta a devenit pe 535b11f rmanent, iar in 1962 a creat doua subcomitete:     

juridic; si

tehnico-stiintific

Primele reguli in domeniu au fost create prin rezolutii ale Adunarii Generale a O.N.U. adoptate, in domeniu, dupa cum urmeaza:

Ø in 1958 rezolutia privind "Problema utilizarii spatiului extraatmosferic in scopuri pasnice";

Ø in 1961 rezolutia referitoare la proclamarea principiului libertatii spatiului extraatmosferic;

Ø in 1963 rezolutia nr. 1962 privind "Declaratia asupra principiilor juridice care guverneaza activitatile statelor in explo-rarea si utilizarea spatiului extraatmosferic", care constituie nucleul tratatului spatial.

Unele din primele reguli care s-au impus se refera la faptul ca:

a) spatiul extraatmosferic este guvernat de principiul libertatii si nu poate constitui obiect al suveranitatii sau aproprierii nationale a nici unui stat;

b) Carta O.N.U. si principiile fundamentale ale dreptului international se aplica acestui spatiu.

Primul tratat in materie este Tratatul privind principiile care guverneaza activitatea statelor in explorarea si folosirea spatiului extraatmosferic, inclusiv Luna si celelalte corpuri ceresti, din 1967 (Tratatul spatial), care a stabilit cadrul juridic general privind:

Ø conduita statelor in spatiul extraatmosferic; si

Ø regimul juridic al spatiului extraatmosferic.

Tratatul spatial a fost urmat de alte trei tratate care reglementeaza probleme specifice activitatilor desfasurate de state in spatiul extraatmosferic:

Ø Acordul cu privire la salvarea astronautilor, rein-toarcerea astronautilor si restituirea obiectelor lansate in spatiul extraatmosferic (1968);

Ø Conventia asupra raspunderii internationale pentru daune cauzate de obiectele lansate in spatiul extraatmosferic (1972);

Ø Conventia privind inmatricularea obiectelor lansate in spatiul extraatmosferic (1975).

In 1979 a fost adoptat Acordul care guverneaza activi-tatea statelor pe luna si celelalte corpuri ceresti, care dezvolta si precizeaza principiile si normele din tratatul spatial si din celelalte tratate in domeniu,creand totodata si norme noi. Acordul din 1979 prevede ca dispozitiile sale se vor aplica si celorlalte corpuri ceresti din sistemul solar, altele decat Terra, exceptand cazul in care norme juridice specifice vor intra in vigoare pentru oricare dintre aceste corpuri ceresti (art. I).

Romania este parte la Tratatul spatial; Acordul privind salvarea astronautilor si Conventia asupra raspunderii.

2. Delimitarea dintre spatiul aerian si spatiul extraatmosferic

Problema definitiei si/sau a delimitarii spatiului extraat-mosferic s-a pus, in doctrina, de la inceputul activitatilor spatiale, si in cadrul Comitetului ad-hoc pentru utilizarea pasnica a spatiului cosmic, inca din 1959 dar, pana in prezent, nu s-a ajuns la o reglementare juridica in domeniu, limita intre cele doua spatii fiind una conventionala.

Dintre criteriile conventionale de delimitare care s-au propus in doctrina si in lucrarile celor doua Subcomitete (juridic si tehnico-stiintific) ale Comitetului O.N.U. pentru utilizarea pasnica a spatiului cosmic mentionam:

Ø criteriul matematic, limita dintre spatiul extraatmosferic si spatiul aerian sa fie stabilita la o altitudine de 100 (110) km deasupra nivelului marii;

Ø criteriul liniei celui mai coborat perigeu pe care se pot plasa satelitii artificiali ai Pamantului;

Ø criteriul efectului gravitational, al controlului efectiv etc.

Statele nu au reusit sa ajunga la un acord asupra nici unuia dintre criteriile mentionate, recurgand la teoria functionala, bazata pe categorii de activitati care se desfasoara in spatiul cosmic, ceea ce favorizeaza accesul liber la acest spatiu si corpurile ceresti.

3. Principiile generale ale dreptului spatial si regimul juridic al spatiului extraatmosferic

Potrivit tratatelor si rezolutiilor organelor O.N.U., la care ne vom referi si a cutumei, in materie, in dreptul spatial s-au format o serie de principii generale si principii si norme speciale care guverneaza activitatea statelor in spatiul cosmic, pe luna si celelalte corpuri ceresti, determinand totodata regimul juridic al acestora.

Principiul folosirii in scopuri pasnice a spatiului cosmic urmareste folosirea acestui spatiu in interesul mentinerii pacii si securitatii internationale (art. III din Tratat).

Tratatul din 1967 interzice expressis verbis: plasarea pe o orbita circumterestra a oricarui obiect purtator de arme nucleare sau orice tip de arme de distrugere in masa; instalarea unor astfel de arme pe corpurile ceresti, plasarea unor asemenea arme in spatiul extraatmosferic in orice alt mod. (art. IV (1) din Tratat) si art. III (1 si 3) al Acordului din 1979).

Pe corpurile ceresti sunt interzise:

Ø amenajarea de baze si instalatii militare;

Ø executarea de manevre militare;

Ø experimentarea oricarui tip de arme.Tratatul nu interzice folosirea de personal militar pentru cercetari stiintifice si nici folosirea oricarui echipament sau instalatii necesare pentru explorarea pasnica a lunii si celorlalte corpuri ceresti.

In opinia statelor detinatoare legal de arme nucleare, se fac doua afirmatii discutabile:

a) pe orbita este interzisa numai plasarea armelor nucleare, dar nu si a armamentelor clasice;

b) sunt interzise numai activitatile militare agresive, nu si cele defensive (de ex. satelitii de ,,recunoastere/spioni").

Principiul utilizarii in interesul intregii omeniri a spatiului cosmic, a Lunii si a celorlalte corpuri ceresti, acestea sunt considerate ca patrimoniu comun al omenirii (art. IV si XI ale Acordului din 1979 care include si resursele naturale ale Lunii). Acordul privind Luna proclama si principiile dupa care ar urma sa se stabileasca in viitor un regim de exploatare a resurselor Lunii, atunci cand acest lucru va fi posibil (art. XI alin. 5, 6 si 7).

Principiul libertatii de explorare si utilizare consta, in esenta, in accesul egal, indiferent de gradul de dezvoltare economica, marime sau pozitie geografica al tuturor statelor la activitatile spatiale (art. I alin 2 din Tratat).

Libertatea de utilizare nu este absoluta, ci ea trebuie exercitata cu respectarea:

Ø normelor dreptului international;

Ø inclusiv Carta O.N.U.,Tratatul spatial si celelalte tratate in domeniu.

Principiul neaproprierii nationale este definitoriu pentru regimul juridic si inseamna ca spatiul extraatmosferic, Luna si celelalte corpuri ceresti sau parti din acestea nu pot face obiectul unei aproprieri de catre state, sau persoane fizice ori juridice sau organizatii guvernamentale sau neguvernamentale prin folosire sau ocupatie (art. II din Tratat si art. XI alin 2 si 3 din Acordul privind Luna care precizeaza ca nici suprafata si nici subsuprafata Lunii, resursele naturale in situ nu pot deveni proprietate a unui stat, organizatii de nici un fel sau persoane fizice ori juridice.

Principiul cooperarii si asistentei reciproce se va aplica:

Ø in toate activitatile de explorare si fololosire; si

Ø pe baze multilaterale, bilaterale ori prin organizatii internationale.

Atat aplicarea acestui principiu, cat si delimitarea spatiului cosmic de cel aerian a pus in discutie accesul si utilizarea orbitei geostationare, revendicata ca o "resursa naturala limitata" de catre statele ecuatoriale (Brazilia, Columbia, Ecuador, Congo, Kenya, Uganda, Zair si Indonezia) care printr-o Declaratie comuna din 1976, au revendicat chiar suveranitate asupra orbitei geostationare (o orbita circulara deasupra ecuatorului la o inaltime de circa 36.000 km.)

Tinand seama de opozitia ferma a statelor industrializate Adunarea Generala a O.N.U., printr-o rezolutie din 1983, a proclamat orbita ca o "resursa naturala limitata", a carei utilizare trebuie sa fie "rationala si echilibrata".

3.1. Principii si norme speciale de drept spatial

Aceste principii si norme se desprind atat din cele doua tratate cu caracter general (Tratatul spatial si Acordul privind Luna), cat mai ales din tratatele reglementand aspectele specifice activitatii statelor in spatiul cosmic, precum si din rezolutiile Adunarii Generale a ONU, ca si din cutuma.

Jurisdictia si controlul asupra personalului si obiectelor spatiale apartin statului (autoritatii) de lansare in al carui registru este inmatriculat obiectul spatial, cat timp acestea

in spatiu;                                               

se afla: pe corpurile ceresti;

cand revin pe pamant.

Raspunderea internationala a statelor (autoritatii) de lansare poate aparea atat pentru activitati spatiale nationale, cat si pentru activitatile desfasurate de alte state pe teritoriul unui stat. Autoritatea de lansare poate fi si o organizatie internationala, regulile raspunderii se aplica si acestora.

Potrivit Conventiei din 1972, in functie, de locul unde se produce dauna raspunderea este fie: absoluta

bazata pe culpa

Raspunderea absoluta/bazata pe risc revine statelor de lansare pentru daunele cauzate la: sol; sau

unor aeronave in zbor

Raspunderea bazata pe culpa incumba statului de lansare pentru daunele cauzate unui obiect spatial de catre alt obiect spatial in orice alt loc decat la sol: in atmosfera;

in spatiul

extraatmosferic;

pe Luna; sau

pe alte corpuri ceresti

In cazul raspunderii bazata pe culpa daunele sunt imputabile statului de lansare daca se dovedeste conduita culpabila a lui ori a persoanelor aflate sub jurisdictia sa (art.3 si 4 ale Conventiei din 1972).

Pentru rezolvarea diferendelor privind daunele produse de    obiecte spatiale sau parti componente ale acestora, statele pot recurge la un mecanism dublu negocieri diplomatice

Comisia de solutionare a cererilor, constituita

potrivit art. XV

al Conventiei din 1972.

Inmatricularea obiectelor lansate in spatiu se efectu-eaza printr-o dubla inregistrare:

Ø in registrul tinut de statul (organizatia internationala) de lansare; continutul fiecarui registru si conditiile de mentinere a sa le determina statul de inregistrare (art. II din Conventie);

Ø in registrul tinut de Secretarul General al O.N.U. (art. III din Conventie).

Statul de inregistrare are obligatia sa trimita Secretarului General o serie de informatii pentru identificarea obiectului lansat, cum sunt:

a) numele statului(statelor) de lansare;

b) un indicator al obiectului spatial sau numarul sau de inregistrare, care sunt inscriptionate pe obiect;

c) data si teritoriul sau locatia de lansare;

inclinatie

d) parametrii orbitali de baza               apogeul

perigeu

e) functia generala a obiectului spatial.

Statul de inregistrare poate sa furnizeze informatii aditionale Secretarului General O.N.U. despre obiectele spatiale inregistrate, dar el are obligatia de a notifica Secretarului General despre obiectele spatiale asupra carora i-a transmis informatii, dar care nu mai sunt pe orbita circumterestra (art. IV si V ale Conventiei din 1975).

Principiile privind salvarea, asistenta si reantoarcerea astronautilor definesc statutul juridic al acestora. Astronautii sunt considerati mesageri, trimisi ai omenirii in spatiul cosmic si statele trebuie sa le acorde toata asistenta posibila in caz de:

Ø accident;

Ø pericol;

Ø aterizare fortata pe teritoriul unui alt stat;

Ø amerizare in marea libera.

3.1.1. Principii privind activitatile spatiale comerciale         

3.1.1.1. Principii privind teledetectia prin sateliti

Teledetectia (teleobservarea) "remote sensing" este o activitate spatiala comerciala prin care se face culegerea, procesarea si stocarea de informatii privind natura si starea resurselor naturale ale solului si subsolului statelor, starea de "sanatate" a mediului, fenomenele geofizice, climatice si altele.

Statele au incercat sa reglementeze teledetectia pe baza de conventie, inca din 1971, dar s-a reusit numai adoptarea in 1986 a unei rezolutii nr. 41/65 a Adunarii Generale a O.N.U., cuprinzand 15 principii in domeniu, cum sunt:

Ø interzicerea utilizarii informatiilor culese in defavoarea intereselor politice si economice ale statului supus teledetectiei;

Ø obligatia de nediscriminare, cat priveste accesul la datele procesate;

Ø conformarea activitatilor de teledetectie cu dreptul international, inclusiv Carta O.N.U. si tratatele in domeniul spatial;

Ø cooperarea pentru folosirea rationala a resurselor naturale, protectia mediului si reducerea impactului dezastrelor naturale.

Activitatea de teledetectie poate genera conflicte, intre statele care poseda tehnologia de teledetectie si statele supuse teledetectiei, in probleme privind:

Ø acordul intre statul ce efectueaza teledetectia si statul al carui teritoriu este supus teledetectiei in scopul culegerii de informatii;

Ø accesul statului supus teledetectiei la datele prelucrate;

Ø difuzarea datelor in defavoarea intereselor statului supus teledetectiei.

Principiul XII din rezolutia 41/65 asigura o conciliere intre drepturile statului care efectueaza teledetectia si cele care tin de suveranitatea statului supus teledetectiei.

3.1.1.2. Principii privind telecomunicatiile directe prin sateliti

Aceasta este o activitate cu caracter comercial desfasurata in spatiul cosmic de catre statele posesoare de tehnologii, iar beneficiarii sunt statele receptoare. Problemele care se pun in cazul telecomunicatiilor directe prin sateliti privesc, pe de o parte, suveranitatea teritoriala si principiul neamestecului in treburile interne ale statelor receptoare, iar pe de alta, principiul liberei utilizari a spatiului cosmic.

Nici aceasta activitate spatiala nu a putut sa fie reglementata prin conventie internationala, ci s-a adoptat numai rezolutia nr.37/92 din 1982 asupra "principiilor care guverneaza utilizarea de catre state a satelitilor artificiali ai Pamantului in scopurile televiziunii directe internationale".

Aceasta rezolutie recunoscand implicatiile politice, economice, sociale si culturale ale activitatii de telecomunicatii, afirma respectarea:

Ø drepturilor suverane ale statelor;

Ø principiului neinterventiei;

Ø necesitatea acordului prealabil al statelor receptoare pentru difuzarea pe teritoriul lor a emisiunilor directe prin satelit.

Alte doua rezolutii ale Adunarii Generale a O.N.U. se refera la:

m Declaratia privind principiile asupra folosirii surselor cu energie nucleara in spatiul cosmic(1992), care stabilesc liniile directoare pentru folosirea sigura a surselor cu energie nucleara si notificarea unei functionari defectuoase a unui obiect spatial, existand riscul unei reintrari a unor materiale nucleare pe Terra;

m Declaratia privind cooperarea internationala in explorarea si folosirea spatiului cosmic in beneficiul si interesul tuturor statelor, in special al tarilor in curs de dezvoltare(1996).

Potrivit Declaratiei din 1996, toate statele sunt libere sa stabi-leasca toate aspectele participarii lor in activitatile spatiale pe baze echitabile si reciproc avantajoase.

Mai recent in spatiul extraatmosferic, desi nu s-au adoptat norme, au inceput sa se desfasoare si alte activitati comerciale, cum sunt: turismul si transportul spatial.

3.2. Organizatiile internationale si dreptul spatial

Pana in prezent, desi problema s-a pus, in doctrina, si in unele structuri internationale, statele nu au ajuns la un consens in vederea crearii unei organizatii internationale speciale pentru spatiul extraatmosferic, Luna si celelalte corpuri ceresti, inclusiv resursele naturale ale acestora.

O serie de organizatii internationale indeplinesc un rol important in promovarea si dezvoltarea reglementarilor de drept spatial, ca si in unele domenii tehnice. Dintre acestea mentionam in special:

m Organizatia Natiunilor Unite (O.N.U.) prin Comitetul O.N.U. pentru utilizarea in scopuri pasnice a spatiului extraatmos-feric, avand in prezent 61 de state membre;

m Organizatia Aviatiei Civile Internationale (O.A.C.I.);

m Uniunea Internationala a Telecomunicatiilor (U.I.T.).

La acestea se adauga si organizatiile neguvernamentale cum sunt:

m Federatia Internationala de Astronautica (I.F.A.);

m Institutul International de Drept Spatial (I.I.S.L.).

In domeniul telecomunicatiilor prin sateliti, avand in vedere si complexitatea aspectelor tehnice si comerciale s-au creat organizatii internationale de profil, in general la doua niveluri:

m la nivel international general:

Ø INTELSAT (Organizatia Internationala pentru Sateliti de Telecomunicatii), creata prin Acordul de la Washington din 1964 sub forma unei organizatii internationale si, din 1971 in calitate de INTELSAT cu participare foarte larga;

Ø INMARSAT (Organizatia Internationala pentru Sateliti Maritimi) creata prin Conventia Interna-tionala de la Londra din 1976, cand a fost adoptat si Acordul de exploatare aditional.

m la nivel regional

Ø ARABSAT (Acordul privind Societatile Arabe pentru Comunicatiile prin Satelit), creata in 1977;

Ø EUTELSAT (Organizatia Europeana pentru telecomunicatii prin Satelit), creata printr-un acord provizoriu in 1977 si cu statut definitiv, prin Con-ventia de constituire si Acordul de exploatare din 1985;

Ø EUMELSAT (Organizatia Europeana pentru Exploatarea Satelitilor Metereologici), creata prin Conventia din 1983;

Ø ESA (Agentia Spatiala Europeana), creata prin Conventia de la Bruxelles din 1975.

Romania este membra a:

INTELSAT (D.nr.-199/24.04.1990) ;

INMARSAT (L.nr.8/31.07.1990);

EUTELSAT (L. nr.7/31.07.1990);

ESA (L.nr. 40/28.06.1993).         

3.3. Intrebari, exercitii, aplicatii

1. Care este denumirea tratatului care a stabilit cadrul juridic general in domeniul spatial, dar pentru celelalte trei care reglementeaza probleme specifice activitatii spatiale?

2. Mentionati si comentati criteriile propuse pentru delimitarea spatiului cosmic de spatiul aerian.

3. Enumerati principiile generale ale spatiului cosmic (inclusiv Luna si celelalte corpuri ceresti).

4. Comentati asupra principiului neaproprierii nationale in dreptul spatial.

5. Enumerati principiile speciale de drept spatial si comentati asupra principiului raspunderii.

6. Ce se intelege prin "dubla inregistrare" a obiectelor lansate in spatiu?

7. Ce inseamna "teledetectia" / "teleobservarea"?

8. Considerati ca activitatea de teledetectie/teleobservare desfasurata asupra teritoriului unui stat cade si sub incidenta unor reglementari nationale in materie? Comentariu.

9. Exista in domeniul spatial o organizatie internationala de tipul celei create in dreptul marii prin Conventia din 1982?

10. Completati urmatoarele enunturi:

- Statele nu au reusit sa ajunga la un asupra nici unuia dintre mentionate, recurgand la teoria, bazata pe categorii de care se desfasoara in spatiul, ceea ce favorizeaza accesul la acest spatiu siceresti.

- Acordul privind Luna proclama sidupa care ar urma sa se stabileasca in viitor un regim de a resurselor atunci cand acest lucru va fi posibil.

- Atat aplicarea principiului cooperarii, cat si delimitarea spatiuluide cel aerian au pus in discutiesi utilizarea orbitei, revendicata ca o "resursa naturala limitata" de catre statele

- Principiul XII din rezolutia 41/65 asigura o conciliere intre statului care efectueaza teledetectia si cele care tin de statului supus teledetectiei.

3.4. Rezolvati urmatoarele teste-grila:

1. Primele reguli de drept extraatmosferic au fost create prin:

a) rezolutii ale Adunarii Generale ONU;

b) rezolutii ale Consiliului de Securitate al ONU;

c) tratate internationale.

2. Problema definitiei /delimitarii spatiului extraatmosferic de spatiul aerian s-a pus:

a) in doctrina,

b) in Comitetul pentru utilizarea pasnica a spatiului;

c) in Conventia privind inmatricularea.

3. Tratatul din 1967 interzice plasarea pe orbita si, respectiv pe corpurile ceresti de:

a) obiecte purtatoare de arme nucleare sau alte arme de distrugere in masa;

b) amenajarea de baze si instalatii militare;

c) executarea de manevre militare.

4. Libertatea de utilizare a spatiului cosmic trebuie exercitata cu respectarea:

a) normelor dreptului international;

b) inclusiv Carta ONU; si

c) Tratatul spatial.

5. Statul de inregistrare are obligatia sa trimita Secretarului General informatii privind obiectul lansat, cum sunt:

a) numele statului/statelor de lansare;

b) un indicator al obiectului spatial sau numarul sau de inregistrare;

c) functia generala a obiectului spatial

6. Statele trebuie sa acorde astronautilor asistenta in caz de:

a) accident;

b) aselenizare fortata pe solul lunar,

c) amerizare in marea libera.

7. Rezolutia privind utilizarea satelitilor in scopurile televiziunii directe internationale afirma respectarea:

a) drepturilor suverane ale statelor;

b) principiului neinterventiei,

c) necesitatea acordului prealabil al statelor receptoare pentru difuzarea pe teritoriul lor a emisiunilor.

3.5. Bibliografie

D.Popescu, op.cit.,2005,p.168-157

D.Popescu, A.Nastase, op.cit.,1997, p.183-192

A.Bolintineanu, A.Nastase, B.Aurescu, op.cit., p.248-253

R.Miga-Besteliu, op.cit.,p.280-288

M.Niciu,op.cit., p.289-300

Basic Facts about the United Nations, United Nations, New York, 2000, p.120-124