Procedura succesorala

PROCEDURA SUCCESORALA

1. NoTiuni prealabile

Procedura succesorala cuprinde formalitatile ce se indeplinesc la moartea unei persoane cu privire la patrimoniul sau, si la devolutiunea acestuia catre succesorii sai in drepturi.

Datorita dificultatilor legate de transmiterea patrimoniului persoanei defuncte legiuitorul a instituit ca aceasta procedura sa fie realizata de sub indrumarea unui notar public care prin pregatirea si experienta sa, poate face fata problemelor legate de dreptul de mostenire.

Pentru ca transmiterea dreptulor succesorale sa se poata face in mod simplu si operativ, legiuitorul a dat aceasta procedura  in competenta notarului public, dar, dat fiind caracterul necontencios al actiunii sale, procedura poate fi dusa la capat doar in cazul acordului mosenitorilor cu privire la numarul si calitatea lor, precum si la compunerea masei succesorale si drepturilor ce li se cuvin. Prin urmare in cazul aparitiei neintelegerilor intre mostenitori, notarul public ii va indruma pe acestia, in fata instantei, pentru solutionarea cauzei printr-un proces contradictoriu.

Pe langa caracterul necontencios al procedurii succesorale notariale, se mai poate intrevedea si un caracter faculatativ al acesteia, partile in situatia aparitiei neintelegerilor intre ele sau chiar fara existenta acestor neintelegeri, se pot adresa instantei in mod direct, fara a mai sesiza un birou notarial. Acest caracter se poate deduce, pe langa lipsa unei reglementari contrare, si din dispozitiile privitoare la suspendarea procedurii notariale (art. 78 alin. 1 lit. c).

CompetenTa notarului In materie succesoralA

Pe langa competenta de drept comun a biroului notarial, in cadrul procedurii succesorale apar unele aspecte particulare privitoare la competenta de solutionare a cauzelor succesorale. Astfel:

-    & 434b14e nbsp;    competenta de solutionare a cauzelor succesorale apartine biroului notarial din raza teritoriala a judecatoriei in cadrul careia defunctul si-a avut domiciliul. Ratiunea acestei reglementari rezida din faptul ca problemele succesorale au un caracter complex, iar solutionarea lor poate fi facuta in mod optim de un birou notarial ce isi are sediul in acelasi perimetru cu domiciliul defunctului.

Pentru cazul in care defunctul nu a avut ultimul domiciliu in tara legea instituie o derogare in sensul ca va fi competent biroul notarial "din circumscriptia teritoriala a judecatoriei in care defunctul si-a avut bunurile cele mai importante ca valoare". Datorita dificultatilor in stabilirea exacta a valorii bunurilor ramase dupa defunct, se apreciaza, tinand cont ca nu neaparat bunurile imobile au valoare determinanta in acest caz, ca ar fi de dorit o solutie legislativa care sa vizeze atributiile competentei in functie de locul unde defunctul a avut majoritatea bunurilor sale imobile.

Notarul public este dator ca dupa sesizare sa-si verifice din oficiu competenta, iar in cazul constatarii ca cererea intra in atributiile altui birou notarial sa-si decline competenta in favoarea acestuia (art. 68 alin. 3 din Lege). Pentru realizarea acestei proceduri, notarul public nu va mai cita partile.

Daca in circumscriptia teritoriala corespunzatoare ultimului domiciliu al defunctului, functioneaza mai multe birouri notariale, competenta va reveni "primului birou sesizat". In acest sens, notarul public va verifica prin consultarea opisului succesoral de evidenta, tinut pentru intreaga circumscriptie teritoriala de biroul notarial desemnat de Colegiul Director al Camerei, daca cauza pentru care a fost sesizat nu este pe rolul altui birou notarial din aceeasi circumscriptie.

Competenta in cazul mostenirilor succesive revine biroului notarial care este competent in ultima succesiune, dar mostenitorii pot conveni sa-si stabileasca drepturile la oricare dintre birourile notariale competente in oricare dintre succesiuni.

3. Deschiderea procedurii succesorale

Expresie a principiului disponibilitatii procedura succesorala se deschide la cererea oricarei persoane interesate, a procurorului sau a secretarului consiliului local al localitatii in raza caruia defunctul si-a avut ultimul domiciliu. Remarc ca, prin aratarea exhaustiva a titularilor actiunii succesorale , nu se are in vedere si notarul public; deci actiunea nu se poate in miscare si din oficiu.

Intr-o alta opinie, pe langa aceste persoane, si notarul public poate deschide din oficiu, procedura succesorala in cazul existentei urgentei privitoare la conservarea activului succesoral. Potrivit acestei opinii, lucrarile privitoare la masurile asiguratorii se dispun din oficiu in urmatoarele situatii:

-    & 434b14e nbsp;    cand nu sunt mostenitori cunoscuti;

-    & 434b14e nbsp;    cand exista mostenitori dar nu li se cunosc domiciliile;

-    & 434b14e nbsp;    cand toti mostenitorii au renuntat la succesiune;

-    & 434b14e nbsp;    cand este interesata la succesiune, ca legatar, o institutie sau o organizatie obsteasca;

-    & 434b14e nbsp;    cand exista pericol ca mostenirea sa fie instrainata, risipita sau ascunsa.

Totusi, apreciez ca in aceste cazuri, pe langa dificultatile legate de aflarea de catre notar a situatiei deschiderii succesiunii, notarul public nu va putea cunoaste elementele necesare fara a desfasura, in prealabil, unele operatiuni pentru stabilirea identitatii si numarului mostenitorilor, precum si stabilirea compunerii activului succesoral. Or, pentru desfasurarea unor asemenea acte, notarul public este obligat, mai intai, sa deschida procedura succesorala.

Critica acestei opinii este subliniata si de lipsa in practica a unui asemenea caz de deschidere a succesiunii.

Potrivit reglementarilor legale in cazul cunostintei despre existenta unor bunuri imobiliare apartinand defunctului secretarii consiliului local sunt obligati sa trimita sesizarile pentru deschiderea procesului succesoral biroului notarial care tine opisul de evidenta a procedurii succesorale.

Pentru formularea " orice persoana interesata "legiuitorul a inclus, pe langa mostenitorii legali sau detinatorii unui testament si tertele persoane care pot justifica un interes legitim, cum ar fi cazul creditorilor defunctului sau al executorului testamentar. In cazul procurorului se apreciaza ca acesta ar putea solicita deschiderea procesului succesoral doar in considerarea unui interes legitim (de exemplu apararea drepturilor legitime ale minorilor sau al persoanelor puse sub interdictie).

Cererea pentru deschiderea succesorala va cuprinde:

-    & 434b14e nbsp;    datele privitoare la starea civila a defunctului (inclusiv data decesului);

-    & 434b14e nbsp;    numele,prenumele si domiciliul mostenitorilor prezumtivi;

-    & 434b14e nbsp;    bunurile supuse succesiunii, cu mentionarea valorii lor;

-    & 434b14e nbsp;    pasivul succesoral.

Dovada decesului (potrivit art. 72 al 2 din Regulament) se va face cu certificatul de deces. Acelasi act va fi folosit si pentru dovada ultimului domiciliu.

Inregistrarea cererii se va face doar dupa ce se stabileste ca nu exista un alt dosar cu acest obiectiv la biroul notarial respectiv sau la un alt birou noratial din aceasta circumscriptie.

4. MAsurile de inventariere, conservare Si

administrare a bunurilor succesorale

A. Pentru ca obiectul principal al procedurii succesorale este, pe langa cel al a atribuirii calitatii de mostenitor, atribuirea calitatii de proprietar al bunurilor din dezbatere, legiuitorul a instituit dispozitii detaliate privitoare la procedura inventarierii bunurilor succesorale. Intrucat in lipsa acestor bunuri procedura succesorala ar fi lipsita de ratiunea ei principala, alaturi de inventariere se reglementeaza si mijloacele de conservare a bunurilor.

Inventarierea se face la cererea persoanei interesate si in cazurile prevazute de lege. Aceasta se poate face de catre notarul public personal sau de catre un delegat al acestuia. Inventarierea consta in enumerarea, descrierea si pretuirea provizorie a bunurilor. Pentru pretuirea bunurilor se poate cere si parerea unui expert. Descrierea acestora va face mentiunea sumara despre cantitatea si calitatea bunurilor mobile precum si despre identificarea bunurilor imobile (aratarea localizarii si suprafetei lor). Bunurile a caror proprietate este contestata vor fi trecute separat, iar cele aflate in posesia unei alte persoane vor fi inventariate cu aratarea locului si motivului pentru care se gasesc in respectiva situatie. In cazul gasirii unui testament acesta va fi preluat de notarul public           (art. 71 din Lege).

Pe langa activitatea in cadrul inventarului se vor face mentiuni si despre pasivul succesoral, in acesta trecandu-se datoriile defunctului, cu exceptia acelora a caror existenta este strans legata de persoana sa.

Procedura inventarierii se poate face numai cu acordul persoanei in posesia careia se afla bunurile respective, iar in cazul refuzului acesteia se va face mentiune despre acest fapt in procesul verbal intocmit cu ocazia inventarierii.

In cazul in care defunctul era casatorit in cadrul inventarului se vor trece doar bunurile proprii si partea din cele comune ce ii revine. Totusi, pentru ca stabilirea cotei din bunurile comune stabilite de art. 30 C.fam. poate ridica unele dificultati inventarul se va realiza dupa cum urmeaza:

-    & 434b14e nbsp;    daca toti succesorii sunt prezenti la inventariere si sunt de acord in ceea ce priveste determinarea bunurilor proprii si a cotei ce ii revine defunctului din bunurile devalmase  se vor trece toate bunurile considerate proprietatea defunctului;

-    & 434b14e nbsp;    daca partile nu cad de acord sau nu sunt prezente vor fi trecute toate bunurile (atat cele proprii cat si cele comune), sotul supravietuitor avand posibilitatea delimitarii proprietatii sale pe calea partajului averii succesorale.

Inventarierea bunurilor se va consemna intr-un proces-verbal semnat de cel care l-a intocmit, de succesibili prezenti, iar in lipsa sau in cazul refuzului acestora, se va semna si de martorii prezenti la efectuarea inventarierii.

B. Daca exista temerea ca bunurile supuse succesiunii ar putea suferi pana la incheierea procedurii, notarul public va putea lua o serie de masuri ce vizeaza conservarea acestora. Dupa masurile luate de notarul public acestea se clasifica in :

a)    & 434b14e nbsp; punerea de sigilii se dispune in cazurile in care exista pericolul sustragerii, distrugerii sau inlocuirii bunurilor (art.72 alin. 1 din Lege). Sigiliul se aplica pe dulapurile sau sertarele  care contin bunurile ori pe usa de la intrare in incaperea in care se afla acestea. Pentru cazuri urgente, fara a fi afectate interesele membrilor familiei defunctului care au locuit cu el, punerea de sigilii poate opera si inainte de intocmirea inventarului;

b)     darea bunurilor in custodie. Pentru situatii similare cu cele de mai sus notarul public va putea numi un custode al bunurilor cu sau fara aplicarea sigiliilor pe acestea. Custodele va putea efectua acte ce privesc conservarea bunurilor, in vederea realizarii acestui scop putandu-se incuviinta de catre notarul public unele cheltuieli. In lipsa unui custode  conservarea bunurilor va fi asigurata de un curator special numit de notarul public pentru administrarea bunurilor succesorale. Custode poate fi numit si unul dintre eventualii martori;

c)     depunerea sumelor de bani, hartii de valoare, cecuri sau alte valori in depozit notarial sau la o alta institutie specializata. In cazul gasirii de obiecte confectionate din metale sau pietre pretioase, sume de bani sau a altor valori se va proceda la  depozitul biroului notarial ori la o alta institutie specializata a acestora, facandu-se mentiune despre aceasta in procesul verbal de inventariere. Din numerarul lichid lasat de defunct se vor lasa mostenitorilor sau celor ce locuiau impreuna cu defunctul si gospodareau impreuna cu el sumele ce se considerau necesare pentru:

-intretinerea pe o perioada de maximum 6 luni, a persoanelor  ce erau in sarcina celui decedat;

-plata sumelor datorate in baza contractului de munca sau plata asigurarilor sociale;

-acoperirea dreptului pentru pastrarea si administrarea averii succesorale.

Masurile privitoare la conservarea bunurilor sunt in competenta notarului public chiar si in cazul procedurii litigioase a dezbaterii succesiunii, atunci cand mostenitorii se adreseaza instantei judecatoresti.

C. In eventualitatea prelungirii in timp  a procedurii succesorale notarul public va putea, pentru buna existenta a activului succesoral, dispune luarea unor masuri privitoare la administrarea acestuia.

Pentru administrarea bunurilor notarul public va numi un curator special cu acordul partilor. In ipoteza in care luarea consimtamantului mostenitorilor nu este cu putinta, curatorul poate fi numit si fara acest consimtamant, legea prezumand faptul ca mostenitorii, in considerarea intereselor lor, si-ar fi dat acordul daca ar fi fost in cunostinta de cauza. In calitate de curator va putea fi numit unul dintre succesibili sau o persoana straina de mostenire, atributiile sale fiind limitate la operatii si/sau cheltuieli devenite necesare dupa intocmirea inventarului pentru buna conservare si administrare a patrimoniului succesoral.

Masurile privitoare la conservarea si administrarea bunurilor succesorale vor fi aduse la cunostinta mostenitorilor legali sau testamentari si a executoriului testamentar, dovada comunicarii fiind anexata la dosar (art. 74 alin. l din Lege).

Orice persoana care se considera vatamata prin inventarul intocmit sau prin luarea masurilor administrative sau de conservare au deschisa calea plangerii la judecatorie (art. 74 al 3 din Lege).

5. Desfasurarea procedurii succesorale

A. Operatiunile desfasurate de notarul public pentru stabilirea numarului si calitatii mostenitorilor, intinderea drepturilor acestora si a masei succesorale.

Dupa constatarea legalitatii cererii, notarul public inregistreaza cauza si dispune citarea celor care au vocatie la mostenire, iar daca se constata existenta unui testament se citeaza si legatarii, precum si executorul testamentar instituit.  Pentru aflarea numelui si calitatii succesibililor notarul public va utiliza actele de stare civila ale acestora, alte acte necesare, precum si depozitii ale martorilor, dupa caz.

In cazul existentei unui legatar universal instituit printr-un testament auntentic si in lipsa mostenitorilor rezervatari, va fi citat numai legatarul. Daca testamentul este olograf sau mistic vor fi citati toti mostenitorii legali.

In situatia mostenirii ce se presupune a fi vacante notarul va cita autoritatea publica competenta a prelua bunurile.

In situatia existentei intre succesibili a unor persoane incapabile sau cu capacitate restransa de exercitiu, notarul va cita alaturi de acestea reprezentantii legali si autoritatea tutelara, iar in cazul existentei unor interese contrare intre tutore si incapabil va institui un curator special.

Pentru stabilirea numarului si a calitatii mostenitorilor, dupa verificarea indeplinirii procedurii de citare , notarul public va urmari daca:

-    & 434b14e nbsp;    cei citati au vocatie succesorala (sotul supravietuitor si rudele pana la gradul al IV lea in cazul mostenirii legale sau persoanele aratate de defunct intr-un testament valabil incheiat);

-    & 434b14e nbsp;    daca nu au fost declarati nedemni de a mosteni printr-o hotarare judecatoreasca anterioara (art. 655 C.civ.);

-    & 434b14e nbsp;    daca erau nascuti sau conceputi (si ulterior nascuti vii) la data deschiderii succesiunii (art. 654 C.civ. si art. 19 din Decretul nr. 31 / 1954).

Reglementarea actuala permite coexistenta mostenirii testamentare cu cea legala astfel incat in situatia existentei atat a unui legatar cat si a mostenitorilor legali (rezervatari sau nu), notarul public va proceda la citarea tuturor partilor in vederea stabilirii drepturilor fiecareia.

B. Stabilirea drepturilor succesorale. Acceptarea mostenirii.

In legatura cu solutionarea cauzei notarul va stabili compunerea masei succesorale, a calitatii partilor, si intinderea drepturilor acestora.

Privitor la masa succesorala este de mentionat ca aceasta reprezinta insasi motivatia dezbaterii succesiunii. Aceasta va cuprinde toate drepturile patrimoniale ale defunctului (drepturile de proprietate asupra bunurilor imobile si mobile, alte drepturi reale, dreptul de creanta, dreptul de autor, etc. Sunt exceptate drepturile care, fiind strans legate de persoana defuctului, s-au stins odata cu moartea acestuia: dreptul de renta viagera, dreptul de intretinere, dreptul de abitatie, etc.). Tot in cadrul masei succesorale sunt cuprinse si bunurilor pe care defunctul le-a stapanit in fapt, dovada posesiei putandu-se face cu orice mijloace de proba.

Pentru evaluarea masei succesorale si pentru a se constata in mod legal componenta sa si pentru ca nimenu nu poate transmite mai multe drepturi decat are el insusi, notarul public va cere succesibililor demonstrarea alcatuirii masei succesorale prin prezentarea titlurilor de proprietate ale defunctului sau alte titluri de creanta.

Calitatea partilor va fi stabilita, pe langa aspectele prezentate anterior, prin exercitarea dreptului de optiune succesorala de catre acestea. Dreptul de optiune trebuie exercitat in termen de sase luni de la data deschiderii succesiunii (art. 700 C. civ.). Acceptarea poate fi, dupa efectele sale, pura si simpla sau sub beneficiu de inventar. Acceptarea pura si simpla poate fi facuta in mod expres, tacit sau fortat, pe cand cea sub beneficiu de inventar nu poate fi decat expresa. Pentru stabilirea calitatii partii, notarul va costata daca acestia au acceptat succesiunea (si modul de acceptare) sau au renuntat la aceasta.

Pentru intinderea drepturilor succesorale, dupa stabilirea calitatii mostenitorilor legali si dupa caz, a celor testamentari, notarul va proceda conform regulilor din dreptul material.

In cazul in care procedura se desfasoara in mai multe sedinte ,notarul public va intocmi cate o incheiere motivata pentru  fiecare termen acordat, incheiere in care se va face mentiune despre partile si martorii prezenti la termen, inscrisurile depuse si declaratiile acestora, precum si masurile luate in vederea solutionarii procedurii.

6. Suspendarea procedurii succesorale.

Potrivit art. 78 alin. 1 din Lege, procedura succesorala se poate suspenda in urmatoarele cazuri:

a)     daca au trecut 6 luni de la deschiderea succesiunii si, desi au fost legal citati, succesibilii nu s-au prezentat ori au abandonat procedura succesorala, fara a fi cerut eliberarea certificatului de mostenitor si exista dovada ca cel putin unul dintre acestia a acceptat mostenirea.

b)    succesibilii isi contesta unii altora calitatea sau nu se inteleg cu privire la compunerea masei succesorale si la intinderea drepturilor ce li se cuvin;

c)     mostenitorii sau alte persoane interesate prezinta dovada ca s-au adresat instantei de judecata pentru stabilirea drepturilor lor.   

Intr-un astfel de caz, notarul va dispune suspendarea cauzei. Pentru situatia de la litera b) el va stabili printr-o incheiere masa succesorala, cu precizarea bunurilor sau a drepturilor in litigiu, intinderea drepturilor mostenitorilor si motivele neintelegerii dintre acestia, indrumand partile in fata instantei.

Pentru cazurile de la literele a) si b), daca partile nu au facut dovada adresarii cauzei instantei si daca dupa aceea nu repun cauza pe rol, notarul public va intocmi taxele si onorariile provizorii proportionale cu actele indeplinite pana in acel moment, si va comunica administratiilor financiare.

Constatarea suspendarii se face printr-o incheiere care va contine, pe langa aspectele de drept comun, si:

-    & 434b14e nbsp;    identificare celor prezenti;

-    & 434b14e nbsp;    compunerea masei succesorale;

-    & 434b14e nbsp;    elementele rezultate din dezbateri, pana in momentul suspendarii;

-    & 434b14e nbsp;    optiunea succesorala a partilor.

Prin incetarea cauzelor ce au determinat suspendarea, dosarul succesoral va putea fi repus pe rol oricand, la cererea celor interesati.

7. Incheierea procedurii succesorale. Certificatul de

moStenitor sau legatar.

In situatia in care prin administrarea de probe, notarul public poate determina elementele prezentate anterior, va intocmi o incheiere finala a procedurii succesorale. Aceasta, pe langa mentiunile obisnuite, va cuprinde:

-    & 434b14e nbsp;    numele, prenumele si ultimul domiciliu al defunctului, precum si data decesului;

-    & 434b14e nbsp;    numele, prenumele, domiciliul si intinderea drepturilor tuturor mostenitorilor legali sau testamentari;

-    & 434b14e nbsp;    activul si pasivul mostenirii;

-    & 434b14e nbsp;    alte date necesare la solutionarea cauzei.

In alte cazuri notarul poate constata ca in masa succesorala nu exista bunuri dispunand prin incheiere inchiderea procedurii succesorale din lipsa obiectului. In alte situatii in care pentru determinarea bunurilor mostenirii se cere efectuarea unor operatiuni de durata, succesorii pot solicita sa li se stabileasca doar calitatea, pentru aceasta eliberandu-se un certificat de calitate de mostenitor.

Totusi, cele mai numeroase sunt cazurile normale in care, pe baza incheierii finale, in termen de 20 de zile se va elibera certificatul de mostenitor. Acesta este insusi motivul pentru care succesorii au introdus cererea si au participat la procedura succesorala.

In competenta notarului public  intra eliberarea certificatului de mostenitor atat in cazul indeplinirii procedurii succesorale in forma notariala, cat si in cazul in care drepturile partilor au fost stabilite ca urmare a unei hotarari judecatoresti.

Prin eliberarea certificatului de mostenitor, competenta biroului notarial inceteaza, acesta nemaiputand reveni si elibera un nou certificat. Ca exceptie, se poate reveni si completa lista bunurilor din activul mostenirii, insa numai cu acordul tuturor succesorilor.

Privitor la natura juridica a certificatului de mostenitor, s-a constat de catre doctrina si practica judiciara ca acesta nu indeplineste decat functia de instrument probator al unei situatii juridice deja existente, intrucat calitatea de proprietar este data de deschiderea succesiunii si nu de certificatul de mostenitor.

Pentru critica acestei solutii as aduce ca argument, ca si in cazul conventiilor consensuale dreptul de proprietate deriva din intelegerea partilor (nefiind necesara intocmirea unui inscris decat ca mijloc de proba) dar in mod obisnuit inscrisul probator este considerat titlu de proprietate. Un alt caz este cel al prescriptiei achizitive. In aceasta situatie, proprietatea provine din indeplinirea conditiilor necesare uzucapiunii, dar titlul de proprietate este constatarea acestui fapt printr-o hotarare judecatoreasca.  Deci, prin similitudine, consider ca si certificatul de mostenitor, desi acesta doar atesta o situatie juridica preexistenta, poate fi socotit titlu de proprietate.

Cu privire la faptul ca certificatul de mostenitor nu poate fi opus tertilor pentru dovedirea dreptului de proprietate asupra unor bunuri care, desi trecute in certificat, nu apartineau in realitate defunctului,  apreciez ca proprietatea unor astfel de bunuri nu poate fi dovedita cu nici un titlu de proprietate, din moment ce nu prezinta o situatie reala de drept.

O alta referire se face in art. 28 alin. 1 din Legea 7 / 1996 care stipuleaza ca inscrierea drepturilor provenite din succesiune se va face in momentul in care partea doreste sa dispuna de drepturile sale. Deci, pe langa faptul ca inscrierea in cartea funciara se face pe baza certificatului de mostenitor, acesta din urma va capata, prin intabulare, putere de dovada erga omnes. Nu inteleg de ce in practica unor birouri de carte funciara se cere, ca pe langa certificatul de mostenitor, titularul dreptului sa-si dovedeasca proprietatea si prin titlurile apartinand defunctului, dat fiind ca respectiva verificare a fost facuta de notarul public cu prilejul dezbaterii succesiunii. In final, apreciez ca prin nerecunoasterea calitatii de titlu de proprietate a certificatului de mostenitor se denatureaza insasi ratiunea sa de existenta, partile dorind astfel sa le fie atestate drepturile de proprietate obtinute in baza unei proceduri stabilite de lege alaturi de celelalte moduri de dobandire a proprietatii.

8. Succesiunea vacantA

Potrivit art. 85 din Legea nr. 36 / 1995, in lipsa mostenitorilor legali sau testamentari, la cererea reprezentantilor statului, notarul public va constata ca succesiunea este vacanta si va elibera certificatul de vacanta succesorala dupa expirarea termenului de acceptare a succesiunii.

Pentru situatia existentei renuntatorilor la mostenire, partea ce le revenea acestora din masa succesorala va profita celorlalti mostenitori legali sau succesorului testamentar universal.

Daca insa nu exista mostenitori sau legatul lasat de defunct face referire doar la o parte din masa succesorala, restul acesteia va profita statului in baza certificatului de vacanta succesorala.

Pentru solutionarea vacantei succesorale, din partea statului nu este necesara o acceptare, acesta culegand succesiunea in virtutea legii. Pe de alta parte, statul nu poate renunta la succesiune pentru ca bunurile acesteia, ramanand fara stapan ar reveni tot statului.

Trecerea in proprietatea statului a bunurilor succesorale se face retroactiv, de la data deschiderii succesiunii.

Daca dupa eliberarea certificatului de vacanta succesorala de catre notarul public, care astfel s-a dezinvestit, apar pretendenti la mostenire sau persoane a caror interese au fost lezate, prin eliberarea certificatului de vacanta succesorala, acestea pot intenta actiune in anularea certificatului, potrivit reglementarii comune.