Judecata in prima instanta

JUDECATA IN PRIMA INSTANTA

Sectiunea I

Notiuni generale privind judecata ca faza a procesului penal si principiile specifice acesteia

1. Judecata - faza a procesului penal

Judecata este considerata ca fiind faza centrala si cea mai importanta a procesului penal, intrucat are ca obiect solutionarea definitiva a cauzei penale¹. In cadrul activitatii de judecata, instanta unifica intreaga activitate procesuala desfasurata de toti ceilalti participanti, atat inaintea judecarii cauzei, cat si pe parcursul judecarii ei. Judecata se desfasoara intre momentul initial al sesizarii instantei (prin rechizitoriu sau plangere impotriva solutiilor procurorului de netrimitere in judecata conform art. 278¹) si momentul final al ramanerii definitive a hotararii judecatoresti penale.

Importanta fazei de judecata a procesului penal este reflectata in actualele reglementari care consacra principiul separatiei puterilor in stat si, implicit, independenta puterii judecatoresti. In acest sens, art. 123 din Constitutia Romaniei prevede ca "justitia se infaptuieste in numele legii" si ca "judecatorii sunt independenti si se supun unor legi". De asemenea, art. 1 din Legea pentru organizarea judecatoreasca prevede ca "puterea judecatoreasca este separata de celelalte puteri ale statului, avand atributii proprii ce sunt exercitate prin instantele judecatoresti, in conformitate cu principiile si dispozitiile prevazute de Constitutie si celelalte legi ale tarii".

Autoritatea judecatoreasca din Romania a fost consolidata dupa anul 1990, cand puterea judecatoreasca a fost separata de celelalte puteri ale statului, avand atributiuni proprii, care sunt exercitate prin instantele judecatoresti si Ministerul Public.

2. Principiile specifice fazei de judecata

Pe langa principiile fundamentale ale procesului penal, care isi gaseau aplicabilitatea si in faza de judecata, exista si principii specifice acestei faze a procesului penal.

Principiile specifice fazei de judecata sunt acele reguli de baza care guverneaza intreaga activitate desfasurata in fata instantei de judecata din momentul sesizarii acesteia si pana la solutionarea cauzei penale.

In doctrina de specialitate, principiile specifice sunt considerate drept garantii ale legalitatii, obiectivitatii si impartialitatii fazei de judecata.

Acestea sunt: publicitatea, nemijlocirea, oralitatea si contradictorialitatea.

2.1. Publicitatea

Publicitatea, ca principiu specific al fazei de judecata, reprezinta posibilitatea oricarei persoane, cu exceptia minorilor sub 16 ani, de a asista la sedinta de judecata (art. 290).

Publicitatea sedintelor de judecata este consacrata de art. 126 din Constitutia Romaniei, care prevede ca "sedintele de judecata sunt publice in afara cazurilor prevazute de lege" si art. 5 din Legea pentru organizarea judecatoreasca.

Principiul publicitatii nu este incalcat de prevederile art. 290 alin.2, potrivit caruia instanta de judecata poate limita accesul publicului in raport cu marimea salii de sedinta, aceasta masura referindu-se strict la asigurarea ordinii si solemnitatii sedintei de judecata.

Incalcarea principiului publicitatii este sanctionata cu nulitatea absoluta, conform prevederilor art.197, alin.2. In acest spirit, legea penala impune ca hotararile judecatoresti sa cuprinda mentiuni obligatorii referitoare la publicitatea sedintei de judecata (art. 305, alin.1, lit.b si art. 355, alin. 1).

De la principiul publicitatii fazei de judecata, legea procesual penala prevede si unele exceptii, cand sedinta de judecata poate fi secreta, respectiv:

a)  daca judecarea in sedinta publica ar aduce atingere unor interese de stat;

b)   cand   prin   publicitatea   sedintei   pot   fi   lezate   normele   de   morala;

c)  cand publicitatea sedintei de judecata ar aduce atingere demnitatii sau vietii intime a unei persoane; d) cand are loc judecarea infractorilor minori.

Declararea sedintei secrete poate avea loc la cererea procurorului, a partilor sau din oficiu. Instanta poate declara sedinta de judecata secreta pentru tot cursul sau pentru o anumita parte a judecarii cauzei. Legea procesual penala prevede ca stabilirea caracterului secret al sedintei de judecata se face in sedinta publica, dupa consultarea partilor prezente si a procurorului care participa la judecata.

In conditiile in care sedinta de judecata se declara secreta, nu sunt admisi in sala de judecata decat partile, reprezentantii acestora, aparatorii si celelalte persoane chemate de instanta in interesul cauzei. De asemenea, la judecarea minorilor pot asista, in afara de parti, autoritatea tutelara si parintii, iar daca este cazul, tutorele, curatorul ori persoana in ingrijirea ori sub supravegherea careia se afla minorul, precum si alte persoane a caror prezenta este considerata necesara de instanta. Chiar daca sedinta de judecata a fost declarata secreta, pronuntarea hotararii se face in sedinta publica.

2.2. Nemijlocirea

Principiul nemijlocirii fazei de judecata presupune ca toate actele procesuale si procedurale efectuate in aceasta faza sunt indeplinite in fata completului de judecata, in mod direct¹. Acest principiu este reglementat de art. 289, in care se prevede ca "judecarea cauzei se face in fata instantei constituita potrivit legii si se desfasoara in sedinta, oral, nemijlocit si in contradictoriu".

Nemijlocirea dintre judecator si proba este o conditie esentiala a actului de justitie. Aceasta presupune ca judecatorii care fac parte din completul de judecata intr-o anumita cauza sa ia contact direct cu probele, pe de o parte, prin readministrarea probelor care au fost administrate in cursul urmaririi penale si, pe de alta parte, prin posibilitatea administrarii de noi probe. Pentru eliminarea intr-o masura cat mai mare a verigilor intermediare fata de izvorul probelor, autorii de specialitate au remarcat ca gradul de veridicitate a faptelor este invers proportional cu distanta fata de izvorul probei².

Asigurarea principiului nemijlocirii implica stabilitatea completului de judecata pe tot parcursul judecarii cauzei. Pentru realizarea contactului direct intre judecator si proba, completul de judecata trebuie sa ramana acelasi in tot cursul judecarii cauzei (art. 292, alin.2). Daca acest lucru nu este posibil, completul se poate schimba pana la inceperea dezbaterilor. Dupa inceperea dezbaterilor, orice schimbare intervenita in compunerea completului atrage reluarea de la inceput a dezbaterilor. Ratiunea acestei reglementari consta in aceea ca judecatorii care pronunta hotararea trebuie sa tina seama nu numai de ceea ce s-a consemnat in dosar, ci si de ceea ce s-a discutat oral in dezbateri si chiar de alte aspecte pe care le pot cunoaste

numai prin participarea lor la dezbateri. In acest sens, practica judiciara a consemnat ca daca deliberarea si hotararea au fost realizate de alt complet decat cel in fata caruia au avut loc dezbaterile, instanta de apel hotaraste casarea in intregime a hotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare.

2.3. Contradictorialitatea

Principiul contradictorialitatii consta in faptul ca toate probele administrate in cauza sunt supuse discutiei si reflecta pozitia procesuala opusa a partilor aflate in proces.

Contradictorialitatea se manifesta atat in etapa cercetarii judecatoresti, cat si in etapa dezbaterilor. In cadrul dezbaterilor, prin punerea in discutie a probelor, partile cu interese contrare se combat reciproc, realizandu-se distinctia dintre cele doua functii procesuale opuse, acuzarea si apararea.

In literatura de specialitate, principiul contradictorialitatii a fost considerat "mijloc de chezasie pentru aflarea adevarului"¹.

Principiul contradictorialitatii face ca judecata sa devina o lupta deschisa, dusa prin mijloace egale, pentru aflarea adevarului.

2.4. Oralitatea

Principiul oralitatii sedintei de judecata consta in faptul ca intreaga faza de judecata se desfasoara prin viu grai, oral. Acest principiu asigura, implicit, si cunoasterea lucrarilor sedintei, prin receptare directa, atat de persoanele angajate in solutionarea cauzei, cat si de publicul din sala.

Principiul oralitatii este consacrat de art. 289. In legislatia procesual penala exista si alte dispozitii care il consacra in mod indirect, intrucat aplicarea lor nu poate fi asigurata decat prin exprimare orala: strigarea cauzei si apelul celor citati (art. 297), ascultarea partilor si a martorilor (art. 323-327), ultimul cuvant al inculpatului (art. 341), pronuntarea hotararii (art. 310).

Oralitatea nu este doar o modalitate de desfasurare a sedintei de judecata, ci si o conditie imperativa a valabilitatii acesteia, deoarece la pronuntarea hotararii instanta va tine seama nu numai de ceea ce s-a consemnat, ci si de ceea ce s-a discutat oral in faza dezbaterilor².

Nerespectarea oralitatii sedintei de judecata atrage nulitatea in situatia in care s-a produs o vatamare a intereselor partilor care nu poate fi inlaturata altfel³.

3. Gradele de jurisdictie

In vederea aflarii adevarului, procesul penal parcurge un drum complet si anevoios. In multe situatii, scopul procesului penal nu poate fi atins printr-o singura judecata, care, ca orice activitate umana, poarta cu sine riscul unei erori. De aceea, in vederea filtrarii cat mai perfecte a adevarului, legea procesual penala reglementeaza judecarea cauzelor penale, in mod succesiv, prin anumite trepte de jurisdictie, de grade diferite. Ca atare, judecarea cauzelor penale se realizeaza intr-un sistem dispus in scara, fiecare treapta realizandu-se in fata unei instante de grade diferite.

Sistemul nostru procesual penal cunoaste, in prezent, trei grade de jurisdictie: a) judecata in prima instanta; b) judecata in apel; c) judecata in recurs.

Trebuie facuta, insa, deosebirea intre gradele de jurisdictie ale sistemului procesual, mentionate mai sus, si gradele de jurisdictie pe care le poate parcurge o anumita cauza penala. Astfel, sunt situatii, expres prevazute de lege, cand unele cauze parcurg una, doua sau trei grade de jurisdictie. Acest lucru nu este obligatoriu, fiind posibil ca hotararea sa ramana definitiva dupa judecata in prima instanta (cand hotararea primei instante este legala si temeinica).

Sectiunea a II-a

Aspecte generale privind judecata

1. Rolul activ al instantei de judecata

Potrivit prevederilor art. 287, alin.1, instanta de judecata isi exercita atributiile in mod activ, in vederea aflarii adevarului si a realizarii rolului educativ al judecatii.

Tinand seama de rolul sau activ, instanta de judecata are obligatia de a interveni in desfasurarea sedintei de judecata, de a administra probe, de a lua unele masuri si de a aduce la cunostinta partilor drepturile si obligatiile pe care le au. De asemenea, instanta trebuie sa aiba un rol activ cu privire la vinovatia inculpatului, intinderea prejudiciului, angajarea raspunderii civile, administrarea probelor si alte aspecte esentiale ale cauzei penale. Prin exercitarea rolului sau activ, instanta isi formeaza convingerea pe baza probelor administrate in cauza.

2. Locul unde se desfasoara sedinta

Potrivit prevederilor art. 288, regula este ca locul de desfasurare a procesului penal sa fie sediul instantei de judecata. In mod exceptional, pentru motive temeinice, instanta poate dispune ca judecata sa se desfasoare in alt loc. Aceste motive pot fi: a) necesitatea asigurarii rolului educativ al judecatii, cand se admite desfasurarea judecatii la locul comiterii faptei sau in locul unde inculpatul este mai cunoscut.; b) necesitatea asigurarii operativitatii procesuale, cand exista un numar mare de participanti a caror aducere la sediul instantei ar intarzia judecata; c) necesitatea de a se desfasura anumite activitati procedurale in alt loc decat la sediul instantei (cercetarea la fata locului, reconstituirea, ascultarea unor martori aflati in imposibilitatea de a se deplasa la sediul instantei etc.).

3. Citarea partilor la judecata

In conformitate cu prevederile art. 291, judecata poate avea loc numai daca partile sunt legal citate si procedura este indeplinita. Neprezentarea partilor citate nu impiedica judecarea cauzei. Atunci cand considera ca este necesara prezenta uneia dintre partile lipsa, instanta poate lua masuri pentru prezentarea acesteia, amanand in acest scop judecarea.

Legea prevede ca partea care a fost prezenta la un termen nu mai este citata pentru termenele ulterioare, chiar daca ar lipsi la vreunul dintre aceste termene. Daca judecata se amana, martorii, expertii si interpretii prezenti iau cunostinta de noul termen de judecata. La cererea persoanelor prezente la proces care iau cunostinta de noul termen de judecata, instanta le inmaneaza citatii pentru a le servi drept justificare la locul de munca, in vederea prezentarii la noul termen. Daca judecata se desfasoara normal, partile si celelalte persoane care participa la proces nu se mai citeaza. Martorii sunt citati la fiecare termen de judecata. De asemenea, detinutii sunt citati la fiecare termen de judecata.

4. Compunerea instantei de judecata

In baza prevederilor art. 292, instanta judeca in complet de judecata, a carui compunere este cea prevazuta de lege.

Completul de judecata trebuie sa ramana acelasi in tot cursul judecarii cauzei. Cand acest lucru nu este posibil, completul se poate schimba pana la inceperea dezbaterilor. Dupa inceperea dezbaterilor, orice schimbare intervenita in compunerea completului atrage reluarea de la inceput a dezbaterilor.

In baza prevederilor legii pentru organizarea judecatoreasca com­punerea instantelor este urmatoarea: a) pentru cauzele care revin in competenta de prima instanta a judecatoriilor, tribunalelor si curtilor de apel, judecata se face de catre un complet format dintr-un singur judecator; b) apelurile se judeca de tribunale si curti de apel in complet format din doi judecatori; c) recursurile se judeca de tribunale si curti de apel in complet format din trei judecatori.

Daca judecatorii care intra in compunerea completului de doi judecatori nu ajung la un acord in luarea hotararii, procesul se judeca din nou in complet de divergenta, alcatuit prin includerea presedintelui sau vicepresedintelui instantei sau a unui judecator desemnat de presedinte.

Incalcarea normelor legale referitoare la compunerea instantei atrage, in conformitate cu prevederile art. 197, alin. 2, sanctiunea nulitatii absolute.

5. Asigurarea apararii

Potrivit prevederilor art. 294, in cauzele in care desemnarea unui aparator din oficiu este obligatorie, judecatorul cauzei, odata cu fixarea termenului de judecata, ia masuri pentru desemnarea aparatorului.

Asistenta juridica a inculpatului este obligatorie, in faza de judecata, atunci cand acesta este minor, internat intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical educativ, cand este retinut sau arestat chiar in alta cauza, cand fata de acesta a fost dispusa masura de siguranta a internarii medicale sau obligarea la tratament medical chiar in alta cauza ori cand instanta apreciaza ca inculpatul nu si-ar putea face singur apararea, precum si in alte cazuri prevazute de lege. De asemenea, asistenta juridica este obligatorie si in cauzele in care legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii de 5 ani sau mai mare.

Cand asistenta juridica este obligatorie, daca inculpatul nu si-a ales aparator, se iau masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu (art. 171).

Atunci cand apreciaza ca din anumite motive partea vatamata, partea civila sau partea responsabila civilmente nu si-ar putea face singura apararea, instanta dispune, din oficiu sau la cerere, luarea masurilor pentru desemnarea unui aparator (art. 173, alin. 3).

In tot cursul judecatii, aparatorul exercita drepturile partii pe care o asista. De asemenea, inculpatul si celelalte parti, precum si aparatorii au dreptul sa ia cunostinta de dosar in tot cursul judecatii.

Cu privire la inculpatul aflat in stare de detinere, legea procesual penala prevede ca judecatorul cauzei este obligat sa ia masurile necesare

pentru ca acesta sa-si poata exercita dreptul la aparare si sa poata lua contact cu aparatorul sau (art. 294, alin. 3).

6. Alte masuri pregatitoare sedintei de judecata

Pentru buna desfasurare a sedintei de judecata, legea procesual penala prevede o serie de indatoriri in sarcina presedintelui completului de judecata, acesta trebuind sa ia din timp toate masurile necesare pentru ca la termenul de judecata fixat, judecarea cauzei sa nu sufere amanare. De asemenea, acesta se ingrijeste ca lista cauzelor fixate pentru judecata sa fie intocmita si afisata la instanta, spre vedere, cu 24 de ore inaintea termenului de judecata. La intocmirea listei se tine seama de data intrarii cauzelor la instanta, dandu-se intaietate cauzelor in care sunt detinuti si celor cu privire la care legea prevede ca judecata se face de urgenta (art. 295).

In acelasi timp, presedintele completului de judecata se va ingriji de emiterea la timp si in mod corect a citatiilor, de solicitarea din timp a aparatorului din oficiu etc.

7. Strigarea cauzei si apelul celor citati

In cadrul sedintei de judecata, presedintele completului de judecata anunta, potrivit ordinii de pe lista de sedinta, cauza a carei judecare este la rand, dispunand facerea apelului partilor si a celorlalte persoane citate, si constata care din ele s-au prezentat. Partile se pot prezenta si participa la judecata chiar daca nu au fost citate sau nu au primit citatia, presedintele avand indatorirea sa stabileasca identitatea acestora (art. 297).

8. Asigurarea ordinii si solemnitatii sedintei de judecata

Pentru buna desfasurare a sedintei de judecata si pentru realizarea rolului sau educativ, este necesar ca in sala de judecata sa existe un cadru solemn. In acest sens, potrivit art. 298, presedintele completului vegheaza asupra mentinerii ordinii si solemnitatii sedintei, putand lua masurile necesare in acest scop. Astfel: a) presedintele completului poate limita accesul publicului la sedinta de judecata, tinand seama de capacitatea salii de sedinta; b) partile si persoanele care asista la sedinta de judecata sunt obligate sa pastreze disciplina sedintei; c) cand o parte sau oricare alta persoana tulbura sedinta sau nesocoteste masurile luate, presedintele ii atrage atentia sa respecte disciplina, iar in caz de repetare ori de abateri grave, dispune indepartarea ei din sala. Partea indepartata din sala este

chemata inainte de inceperea dezbaterilor. Presedintele ii aduce la cunostinta actele esentiale efectuate in lipsa si ii citeste declaratiile celor ascultati.

9. Constatarea infractiunilor de audienta

Daca in cursul sedintei de judecata se savarseste o fapta prevazuta de legea penala, presedintele completului de judecata constata fapta respectiva si identifica pe faptuitor, intocmind un proces-verbal de constatare. Acesta este inaintat procurorului. Daca se impune, instanta de judecata poate dispune arestarea preventiva a invinuitului, iar presedintele emite un mandat de arestare a acestuia. Despre luarea acestei masuri se face mentiune in incheierea de sedinta. Invinuitul este trimis de indata procurorului impreuna cu procesul-verbal si cu mandatul de arestare preventiva (art. 299).

10. Verificarea sesizarii instantei si a arestarii inculpatului

Instanta de judecata este obligata sa verifice, din oficiu, la prima infatisare, regularitatea actului de sesizare. Atunci cand constata ca sesizarea nu este facuta potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi inlaturata de indata si nici prin acordarea unui termen in acest scop, dosarul se restituie organului care a intocmit actul de sesizare in vederea refacerii acestuia (art. 300).

11. Drepturile procurorului si ale partilor in instanta

Potrivit art. 301, in tot cursul judecatii, procurorul si oricare dintre parti pot formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii. Partile pot exercita aceste drepturi fie personal, fie prin intermediul aparatorului. Astfel, partea vatamata poate formula cereri , ridica exceptii si pune concluzii cu privire la latura penala a cauzei. De asemenea, partea civila are aceleasi drepturi in masura in care acestea au legatura cu pretentiile sale civile. Mai mult decat atat, in cazul concursului de infractiuni sau al conexitatii, dreptul partii vatamate se limiteaza la fapta care i-a cauzat vatamarea.

Avand in vedere rolul sau activ, instanta de judecata poate atrage atentia partilor asupra drepturilor pe care le au de a formula cereri, de a ridica exceptii si de a pune concluzii, luand in discutie cererile si exceptiile formulate. Cu privire la acestea, in baza art. 302, instanta se va pronunta prin incheiere motivata.

Daca partile nu folosesc aceste drepturi pe care legea le acorda, instanta trebuie sa reactioneze, punand din oficiu in discutie si dispunand in legatura cu acele acte si masuri pe care le considera necesare pentru justa solutionare a cauzei.

12. Suspendarea judecatii

Procesul penal poate fi suspendat atat in cursul urmaririi penale, cat si in cursul judecatii. Astfel, potrivit art. 303, cand se constata pe baza unei expertize medico-legale ca inculpatul sufera de o boala grava, care il impiedica sa participe la judecata, instanta dispune, prin incheiere, suspendarea procesului penal pana cand starea sanatatii inculpatului va permite participarea acestuia la judecata. In concluzie, conditiile care trebuie indeplinite pentru a se dispune suspendarea judecatii sunt: existenta unei boli grave de care sufera inculpatul si care il impiedica sa participe la judecata si constatarea acestei boli printr-o expertiza medicala.

In conditiile in care sunt mai multi inculpati, iar temeiul suspendarii priveste numai pe unul dintre ei si disjungerea nu este posibila, se dispune suspendarea intregii cauze.

Incheierea data in prima instanta prin care s-a dispus suspendarea cauzei poate fi atacata separat cu recurs la instanta superioara in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa. Recursul nu suspenda executarea si se judeca in termen de 3 zile.

De indata ce inculpatul poate participa la judecata, procesul penal se reia din oficiu. Pentru aceasta, instanta este obligata sa se informeze periodic daca mai subzista cauza care a determinat suspendarea procesului penal.

Prin modificarile aduse Codului de procedura penala s-a mai stabilit ca instanta suspenda judecata, prin incheiere motivata, si in cazul in care a fost ridicata o exceptie de neconstitutionalitate, pana la solutionarea de catre Curtea Constitutionala a exceptiei. Daca inculpatul este arestat, instanta este obligata sa verifice legalitatea si temeinicia arestarii , iar daca fata de acesta s-a dispus masura obligarii de a nu parasi localitatea sau masura obligarii de a nu parasi tara, se aplica in mod corespunzator art. 145 si 145¹. Incheierea este supusa recursului in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa. Recursul se judeca in termen de 3 zile.

De asemenea, suspendarea judecatii cauzei mai opereaza si in caz de extradare activa. Astfel, potrivit art. 303¹, in cazul in care, potrivit legii, se cere extradarea unei persoane in vederea judecarii intr-o cauza penala, instanta pe rolul careia se afla cauza poate dispune, prin incheiere motivata, suspendarea judecatii pana la data la care statul solicitat va comunica hotararea sa asupra cererii de extradare. Incheierea instantei este supusa recursului in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa. Recursul se judeca in termen de 3 zile.

Daca se solicita extradarea unui inculpat judecat intr-o cauza cu mai multi inculpati, instanta poate dispune, in interesul unei bune judecati, disjungerea cauzei.

13. Consideratii generale privind hotararile judecatoresti

13.1.    Notiune

Hotararea judecatoreasca, in sens larg, reprezinta actul prin care instanta se pronunta asupra problemelor care fac obiectul judecatii¹. In sens restrans, hotararea judecatoreasca desemneaza actul final al judecatii prin care se solutioneaza conflictul de drept adus in fata instantei².

In vorbirea curenta, prin hotarare a instantei se intelege atat solutia pe care o da instanta, cat si inscrisul in care se consemneaza concluzia finala asupra judecatii³.

Forma scrisa este o conditie imperativa a hotararilor judecatoresti.

Hotararile judecatoresti pronuntate in cauze penale, care au ramas definitive, sunt puse in executare din oficiu, fara a mai fi necesara investirea lor cu titlu executoriu.

13.2. Felurile hotararilor judecatoresti penale

In conformitate cu prevederile art. 311, hotararile judecatoresti sunt de trei feluri:

a)       sentinta - este hotararea prin care cauza este solutionata de prima instanta de judecata sau prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza;

b)   decizia - este hotararea prin care instanta se pronunta asupra apelului, recursului, recursului in interesul legii, precum si hotararea pronuntata de instanta de recurs la rejudecarea cauzei;

c)   incheierile - sunt toate celelalte hotarari date de instanta in cursul judecatii. Incheierile asigura mersul inainte al judecarii cauzei, reprezentand oglinda activitatilor desfasurate la un termen de judecata⁴.

13.3. Continutul hotararii judecatoresti

Potrivit art. 305, incheierea de sedinta trebuie sa cuprinda urmatoarele date: a) ziua, luna, anul si denumirea instantei; b) mentiunea daca sedinta a

fost sau nu publica; c) numele si prenumele judecatorului, procurorului si grefierului; d) numele si prenumele partilor, aparatorilor si ale celorlalte persoane care participa la proces si care au fost prezente la judecata, precum si ale celor care au lipsit, cu aratarea calitatii lor procesuale si cu mentiunea privitoare la indeplinirea procedurii; e) enuntarea faptei pentru care inculpatul a fost trimis in judecata si textele de lege in care a fost incadrata fapta; f) inscrisurile care s-au citit in sedinta; g) cererile de orice natura formulate de procuror, de parti si de ceilalti participanti la proces; h) con­cluziile procurorului si ale partilor; i) masurile luate in cursul sedintei.

Incheierea de sedinta se intocmeste de grefier in termen de 24 de ore de la terminarea sedintei de judecata si se semneaza de presedintele completului de judecata si de grefier. Pentru a putea intocmi incheierea, grefierul ia note cu privire la desfasurarea procesului, la fiecare sedinta de judecata. Procurorul si partile pot solicita citirea notelor si semnarea lor de catre presedintele completului. In caz de contestare, de catre participantii la proces, a notelor grefierului, acestea vor fi verificate si, eventual, completate ori rectificate pe baza inregistrarilor din sedinta de judecata. Dupa terminarea sedintei de judecata, participantii la proces primesc, la cerere, cate o copie de pe nota grefierului. Notele grefierului pot fi contestate pana la termenul urmator.

Trebuie precizat ca toate sedintele de judecate sunt inregistrate cu mijloace tehnice audio.

Hotararea judecatoreasca cuprinde urmatoarele parti:

a)  partea introductiva - contine mentiunile prevazute de art. 305,
referitoare la incheierea de sedinta;

b)      expunerea - cuprinde datele referitoare la identitatea partilor, descrierea faptei ce face obiectul invinuirii, analiza probelor, forma vinovatiei, circumstantele atenuante sau agravante, starea de recidiva, temeiul de drept;

c)   dispozitivul - cuprinde datele referitoare la persoana inculpatului, solutia data, fapta, incadrarea juridica, temeiul juridic, deducerea arestarii preventive, alte masuri preventive, masurile asiguratorii, cheltuielile judiciare, orice alt aspect ce tine de solutionarea completa a cauzei. Dispozitivul mai trebuie sa cuprinda mentiunea ca hotararea este supusa apelului sau recursului, cu aratarea termenului in care poate fi exercitat, precum si mentiunea ca pronuntarea hotararii s-a facut in sedinta publica.

13.4. Deliberarea si pronuntarea hotararii

Potrivit art. 306, deliberarea si pronuntarea hotararii se fac de indata dupa incheierea dezbaterilor. Pentru motive temeinice, deliberarea si pronuntarea hotararii pot fi amanate cel mult 15 zile.

Deliberarea are loc in secret (in camera de consiliu) si la aceasta iau parte doar membrii completului de judecata in fata caruia s-au purtat dezbaterile (art. 307). Fiecare membru al completului de judecata isi spune parerea asupra chestiunilor care au fost dezbatute si asupra solutiei care urmeaza a fi pronuntata. Presedintele completului isi spune ultimul parerea (art. 343).

Hotararea pronuntata trebuie sa fie rezultatul acordului membrilor completului de judecata asupra solutiilor date chestiunilor supuse deliberarii. Daca unanimitatea nu poate fi intrunita, hotararea se ia cu majoritate. Atunci cand din deliberare rezulta mai mult de doua pareri, judecatorul care opineaza pentru solutia cea mai severa trebuie sa se alature celei mai apropiate de parerea sa. Opinia separata trebuie motivata obligatoriu.

In cazul in care opiniile diferite sunt exprimate de un complet format din doi judecatori, se va relua judecarea cauzei in complet de divergenta.

Rezultatul deliberarii se consemneaza intr-o minuta care trebuie sa aiba continutul prevazut pentru dispozitivul hotararii; minuta se semneaza de membrii completului de judecata. Intocmirea minutei este obligatorie si in cazurile in care judecatorul sau instanta dispune asupra masurilor preventive. Minuta se intocmeste in doua exemplare originale, din care unul se ataseaza la dosarul cauzei, iar celalalt se depune, spre conservare, la dosarul de minute al instantei.

Practica judiciara a considerat ca, daca la deliberare si pronuntare a luat parte un judecator care n-a participat la dezbateri, hotararea este nula¹. De asemenea, s-a apreciat ca lipsa minutei determina nulitatea hotararii², ca si nesemnarea minutei de catre toti membrii completului³.

Minuta reprezinta garantia ca rezultatul judecatii (cuprins in dispozitivul hotararii) este expresia deliberarii, atat sub aspectul continutului, cat si al judecatorilor care au participat la dezbatere⁴.

13.5. Pronuntarea hotararii

Conform prevederilor art. 310, hotararea se pronunta in sedinta publica de catre presedintele completului de judecata asistat de grefier. La pronuntarea hotararii, partile nu se citeaza.

Hotararile instantelor judecatoresti se pronunta in numele legii si se executa in numele Presedintelui Romaniei

Nerespectarea dispozitiilor legale privind pronuntarea hotararii in sedinta publica atrage sanctiunea nulitatii absolute, prevazuta de art. 197, alin. 2. Ceea ce se pronunta in sedinta publica este, de fapt, minuta, care va constitui dispozitivul hotararii, intrucat hotararea nu este redactata.

13.6. Redactarea si semnarea hotararii

Potrivit art. 310, alin.2, hotararile se redacteaza in cel mult 20 de zile de la pronuntare. Sentinta sau decizia se redacteaza de unul din judecatorii care au participat la solutionarea cauzei si se semneaza de toti membrii completului si de grefier.

In caz de impiedicare a vreunuia dintre membrii completului de judecata de a semna, hotararea se semneaza in locul acestuia de presedintele completului. Daca si presedintele completului este impiedicat de a semna, hotararea se semneaza de presedintele instantei. Cand impiedicarea priveste pe grefier, hotararea se semneaza de grefierul sef. In toate cazurile se face mentiunea pe hotarare despre cauza care a determinat impiedicarea.

Sectiunea a III-a

Judecata in prima instanta

1. Aspecte generale

1.1. Obiectul judecatii in prima instanta

Potrivit art. 317, judecata se margineste la fapta si la persoana aratata in actul de sesizare a instantei, iar in caz de extindere a procesului penal, si la fapta si persoana la care se refera extinderea.

Obiectul judecatii se limiteaza la fapta, dar nu si la incadrarea juridica care a fost data faptei prin actul de sesizare, astfel ca instanta poate schimba incadrarea juridica in raport cu noile probe administrate.

Practica judiciara a demonstrat ca in obiectul judecatii intra toate faptele descrise in partea expozitiva a rechizitoriului, chiar daca in dispozitivul rechizitoriului nu s-a mentionat expres trimiterea in judecata a inculpatului pentru aceste fapte, intrucat instanta este sesizata prin intregul cuprins al rechizitorului si nu numai prin dispozitivul acesteia.¹

1.2. Participantii la judecata in prima instanta 1.2.1. Participarea procurorului

La judecarea unei cauze penale, in afara instantei, mai poate participa si procurorul. Participarea procurorului la judecata in prima instanta este obligatorie sau facultativa, in functie de cauza.

Astfel, potrivit art. 315, procurorul este obligat sa participe la sedintele de judecata ale judecatoriilor in urmatoarele situatii:

- in cauzele in care instanta de judecata a fost sesizata prin rechizitoriu;

- in cauzele in care legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii de 3 ani sau mai mare;

- in cauzele in care unul dintre inculpati se afla in stare de detentie;

- in cauzele in care unul dintre inculpati se afla in una din situatiile prevazute de art. 171, alin 2 (minor, internat intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical educativ, cand este retinut sau arestat, chiar in alta cauza, cand este supus masurii de siguranta a internarii medicale sau obligarii la tratament medical, chiar in alta cauza, ori cand organul de urmarire penala sau instanta apreciaza ca invinuitul sau inculpatul nu si-ar putea face singur apararea, precum si in alte cazuri prevazute de lege);

- in cauzele in care se dispune inlocuirea pedepsei amenzii cu cea a inchisorii.

La sedintele de judecata privind alte infractiuni, procurorul participa numai atunci cand considera necesar.

Potrivit art. 315, alin. 2, la sedintele de judecata ale celorlalte instante, participarea procurorului este obligatorie in toate cazurile. Lipsa procurorului de la sedintele de judecata in care participarea sa este obligatorie atrage sanctiunea nulitatii absolute, potrivit art. 197, alin. 2.

Prin participarea sa la judecata, procurorul trebuie sa-si asume un rol activ, el poate formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii. Astfel, potrivit art. 316, procurorul exercita rolul sau activ in vederea aflarii adevarului si a respectarii dispozitiilor legale. Procurorul este liber sa prezinte concluziile pe care le considera intemeiate, potrivit legii, tinand seama de probele administrate. Cererile si concluziile procurorului trebuie sa fie motivate.

Cand cercetarea judecatoreasca nu confirma invinuirea sau cand a intervenit vreuna din cauzele de incetare a procesului penal prevazute de art. 10, procurorul pune, dupa caz, concluzii de achitare a inculpatului sau de incetare a procesului penal.

Rolul activ al procurorului este evidentiat si de Constitutie, care prevede ca "in activitatea judiciara Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor" (art.130). Totodata, "procurorii isi desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justitiei" (art. 131).

1.2.2. Participarea partilor

Pentru ca partile sa poata participa la judecata in prima instanta ele trebuie citate conform dispozitiilor cuprinse in art. 175-181.

Astfel, potrivit art. 314, judecata nu poate avea loc decat in prezenta inculpatului, cand acesta se afla in stare de detentie. Aducerea inculpatului arestat la judecata este obligatorie. Citatia trebuie sa fie inmanata inculpatului cu cel putin 5 zile inaintea termenului fixat. Daca inculpatul nu locuieste in tara, instanta de judecata va tine seama la fixarea termenului de judecata de reglementarile speciale privind asistenta juridica internationala in materie penala.

In cauzele in care inculpatul este trimis in judecata in stare de arest, judecatorul, la primirea dosarului, fixeaza un termen care, potrivit art. 300¹, nu poate fi mai mare de 48 de ore, inauntrul caruia se comunica citatia impreuna cu o copie a actului de sesizare a instantei.

Judecata se poate desfasura in lipsa inculpatului atunci cand acesta a fugit sau se sustrage de la judecata.

Potrivit dispozitiilor referitoare la reprezentarea in procesul penal (art. 174), in cursul judecatii inculpatul poate fi reprezentat in procesul penal, cu exceptia cazurilor in care prezenta acestuia este obligatorie. In cazul in care legea admite reprezentarea inculpatului, instanta de judecata, cand apreciaza necesara prezenta acestuia, dispune aducerea lui.

Celelalte parti (partea vatamata, partea civila si partea responsabila civilmente) pot participa la judecata in prima instanta fie personal, fie prin reprezentare. Prezenta celorlalte parti la judecata in prima instanta nu este, insa, obligatorie, astfel ca judecata se poate desfasura si in lipsa lor, cu conditia sa fi fost legal citate.

1.2.3. Participarea aparatorului

Participarea aparatorului la judecarea in prima instanta este obligatorie in situatiile de asistenta juridica obligatorie. Lipsa nejustificata a aparatorului  ales  sau  desemnat  din   oficiu,  cand   asistenta  juridica  a

inculpatului este obligatorie, potrivit legii, se sanctioneaza cu amenda judiciara (art. 198, alin. 3).

1.2.4. Participarea altor persoane

In afara de organele judiciare, parti si aparator, la judecata in prima instanta pot participa si alte persoane care nu au un interes direct in rezolvarea cauzei, respectiv martori, experti, interpreti, martori asistenti etc. Participarea acestor persoane la judecata in prima instanta este incidentala, fiind mai mult sau mai putin frecventa in functie de complexitatea cauzelor. Aceste persoane sunt citate pentru a se prezenta la judecata.

2. Etapele judecatii in prima instanta

2.1. Masuri premergatoare sedintei de judecata

Scopul masurilor premergatoare sedintei de judecata este acela de a pune cauza in faza de judecata la prima infatisare (primul termen de judecata). Aceste masuri se dispun, de regula, de catre presedintele completului de judecata sau de catre unul dintre judecatorii completului.

Pentru reprezentarea pe complete si pentru stabilirea primului termen de judecata, dosarele nou formate vor fi transmise, dupa inregistrare, instantei, persoanei desemnate cu reprezentarea aleatoare a cauzelor. Dosarele repartizate pe complete in mod aleatoriu vor fi preluate de presedintele sau unul dintre judecatorii completului de judecata care va lua masurile necesare in scopul pregatirii judecatii astfel incat sa se asigure solutionarea cu celeritate a cauzei.

Dupa ce a primit cauza spre judecare, completul de judecata ia masurile necesare pentru asigurarea apararii, iar in caz de asistenta juridica obligatorie, desemneaza un aparator. De asemenea, presedintele completului de judecata ia masuri pentru intocmirea listei cauzelor din sedinta care are loc in ziua respectiva si pentru afisarea acestei liste cu cel putin 24 de ore inaintea termenului de judecata. La intocmirea listei se tine seama de data intrarii cauzelor la instanta, dandu-se intaietate cauzelor in care sunt detinuti si celor cu privire la care legea prevede ca judecarea se face de urgenta.

2.2. Sedinta de judecata in prima instanta

Sedinta de judecata in prima instanta poate fi impartita in mai multe etape: a) inceputul judecatii; b) cercetarea judecatoreasca; c) dezbaterile; d) ultimul cuvant al inculpatului.

2.2.1. Inceputul judecatii

Inceputul judecatii, ca etapa distinctiva a sedintei de judecata, cuprinde anumite activitati cu caracter preponderent organizatoric menit sa asigure buna desfasurare a judecatii cauzei. Aceste activitati sunt:

a)  deschiderea sedintei de judecata se face de catre presedintele completului de judecata, care va declara sedinta deschisa. Dupa acest moment, intreaga activitate de judecata se va desfasura intr-un cadru de ordine si solemnitate asigurat, permanent, de presedintele completului de judecata care se bucura de asa-numitul drept de politie a sedintei;

b)  strigarea cauzei. Presedintele completului de judecata anunta, pe rand, potrivit ordinii de pe lista de sedinta, cauza a carei judecare urmeaza;

c)  apelul celor citati. Din dispozitia presedintelui completului, grefierul face apelul partilor si celorlalte persoane citate si constata care dintre ele s-au prezentat la judecata. De asemenea, presedintele completului verifica daca procedura de citare a partilor la judecata este legala. In cazul in care partile se prezinta si participa la judecata fara sa fi fost citate, presedintele are indatorirea sa stabileasca identitatea acestora;

d)  verificarea legalitatii sesizarii instantei. Presedintele completului verifica actul de sesizare a instantei si, daca se constata nereguli care nu pot fi remediate pe loc si nici prin acordarea unui termen, dispune restituirea dosarului pentru refacerea actului de sesizare;

e)  verificari in legatura cu inculpatul. La termenul de judecata, dupa strigarea cauzei si apelul partilor, presedintele completului verifica identitatea inculpatului. Daca inculpatul se afla in stare de detentie, presedintele se asigura daca acesta a primit copia actului de sesizare a instantei cu cel putin 5 zile inaintea termenului fixat pentru judecata. Cand actul nu a fost comunicat, daca inculpatul cere acest lucru, judecata se amana si presedintele ii inmaneaza o copie de pe actul de sesizare a instantei, facandu-se mentiunea despre aceasta in incheierea de sedinta. De asemenea, judecata se amana la cererea inculpatului, cand comunicarea s-a facut in mai putin de 3 zile inaintea termenului de judecata;

f)   masuri premergatoare privind martorii, expertii si interpretii. Dupa apelul martorilor, expertilor si interpretilor, presedintele le pune in vedere sa nu se indeparteze fara incuviintarea sa. Expertii raman in sala de sedinta, afara de cazul in care instanta dispune altfel. Martorii, expertii si interpretii prezenti pot fi ascultati, chiar daca nu au fost citati sau nu au primit citatie, insa numai dupa ce presedintele completului de judecata stabileste identitatea acestora;

g) acordarea de lamuriri. Presedintele completului de judecata este obligat sa dea lamuriri cu privire la drepturile procesuale ale partilor. Astfel, presedintele explica persoanei vatamate ca se poate constitui parte civila sau ca poate participa ca parte vatamata in proces;

h) ridicarea de exceptie. Presedintele completului de judecata intreaba pe procuror si pe parti daca au de formulat exceptii. Atat procurorul, cat si partile au dreptul legal de a formula exceptii;

i) formularea de cereri sau propuneri de probe noi. Procurorul sau partile pot formula cereri sau propuneri de probe noi, presedintele completului de judecata avand obligatia sa intrebe despre acest lucru. Atunci cand se propun noi probe, trebuie sa se arate faptele si imprejurarile ce urmeaza a fi dovedite, mijloacele prin care pot fi administrate, identitatea si adresa martorilor si expertilor propusi.

2.2.2. Cercetarea judecatoreasca

Cercetarea judecatoreasca este acea etapa a judecatii care incepe dupa epuizarea primei etape, inceputul judecatii, respectiv dupa formularea de cereri sau propuneri de probe noi de catre parti. Dupa acest moment, presedintele completului de judecata va constata si va declara cauza in stare de judecata.

Cercetarea judecatoreasca se desfasoara intr-o anumita ordine, prevazuta de Codul de procedura penala, ordine care poate fi schimbata doar daca instanta de judecata considera ca acest lucru este necesar pentru buna desfasurare a sedintei de judecata. Cand inculpatul este prezent, schimbarea ordinii nu poate fi dispusa decat dupa ascultarea acestuia (art. 321).

Potrivit Codului de procedura penala succesiunea principalelor acte de cercetare judecatoreasca este urmatoarea:

a) inceperea cercetarii judecatoresti. Cercetarea judecatoreasca incepe prin citirea, de catre grefier, din dispozitia presedintelui completului, a actului de sesizare a instantei. Legea procesual penala prevede ca grefierul poate face si o prezentare succinta a actului de sesizare a instantei, dupa care explica inculpatului in ce consta invinuirea care i se aduce. Totodata, instiinteaza pe inculpat cu privire la dreptul de a nu face nicio declaratie, atragandu-i atentia ca ceea ce declara poate fi folosit si impotriva sa, precum si cu privire la dreptul de a pune intrebari coinculpatilor, celorlalte parti, martorilor, expertilor si de a da explicatii in tot cursul cercetarii judecatoresti, cand socoteste ca este necesar (art. 322);

b)    ascultarea inculpatului. Inculpatul este subiectul central al procesului penal si, ca atare, administrarea probelor in cadrul cercetarii judecatoresti incepe cu ascultarea sa. Astfel, instanta de judecata procedeaza la ascultarea inculpatului, care este lasat sa arate tot ce stie despre fapta pentru care a fost trimis in judecata. Ulterior, i se pot pune intrebari de catre presedintele completului si, in mod nemijlocit, de catre ceilalti membri ai completului, de procuror, de partea vatamata, de partea civila, de partea responsabila civilmente, de ceilalti inculpati si de aparatorul inculpatului a carui ascultare se face.

Daca apreciaza ca unele din intrebarile adresate inculpatului nu sunt concludente si utile cauzei, instanta le respinge.

Declaratia inculpatului se consemneaza de catre grefier, la dictarea presedintelui completului de judecata, si se semneaza de catre inculpat, dupa ce o citeste.

Cand inculpatul nu-si mai aminteste anumite fapte sau imprejurari sau cand exista contradictii intre declaratiile facute de inculpat in instanta si cele date anterior, presedintele cere acestuia explicatii, putand da citire, in intregime sau in parte, declaratiilor anterioare. Daca inculpatul refuza sa dea declaratii, instanta dispune citirea declaratiilor pe care acesta le-a dat anterior (art. 325).

In cursul cercetarii judecatoresti, inculpatul poate fi reascultat ori de cate ori este necesar.

Atunci cand sunt mai multi inculpati, ascultarea fiecaruia dintre ei se face in prezenta celorlalti inculpati. Daca interesul aflarii adevarului cere, instanta poate dispune ascultarea unuia dintre inculpati fara ca ceilalti sa fie de fata. Declaratiile luate separat sunt citite in mod obligatoriu celorlalti inculpati, dupa ascultarea lor. Inculpatul poate fi din nou ascultat in prezenta celorlalti inculpati sau a unora dintre ei;

c)  ascultarea celorlalte parti. In conformitate cu art. 326, dupa ascultarea inculpatului se procedeaza la ascultarea celorlalte parti, respectiv partea vatamata, partea civila si partea responsabila civilmente;

d)   ascultarea martorului, expertului sau interpretului. Dupa ascultarea partilor, instanta de judecata procedeaza la audierea martorilor. Deoarece, in cadrul masurilor premergatoare, martorii au fost indepartati din sala de sedinta, acestia sunt invitati, pe rand, pentru a fi audiati. Martorul relateaza tot ceea ce stie in legatura cu cauza, dupa care i se pun intrebari de catre instanta, procuror, partea care l-a pus si de catre celelalte parti. Martorul care poseda un inscris in legatura cu depozitia facuta poate sa-l citeasca in instanta. Procurorul si partile au dreptul sa examineze inscrisul, iar instanta poate dispune retinerea inscrisului la dosar, in original sau in copie. Daca ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibila, instanta dispune citirea depozitiei date de acesta in cursul urmaririi penale si va tine seama de ea la judecarea cauzei. Atunci cand martorul face declaratii care sunt in contradictie cu cele date anterior, instanta de judecata dispune citirea declaratiilor anterioare. Daca unul sau mai multi martori lipsesc, instanta poate dispune motivat fie continuarea judecatii, fie amanarea cauzei. Martorul a carui lipsa nu este justificata poate fi adus silit.

Toate dispozitiile referitoare la ascultarea martorului se aplica in mod corespunzator si la ascultarea expertului sau interpretului (art. 327).

Martorii ascultati raman in sala, la dispozitia instantei, pana la terminarea actelor de cercetare judecatoreasca ce se efectueaza in sedinta respectiva. Daca instanta considera necesar, ea poate dispune retragerea martorilor sau a unora dintre ei, din sala de sedinta, in vederea reaudierii sau a confruntarii lor. Instanta poate incuviinta plecarea martorilor, dupa ascul­tarea lor, numai dupa ce se pun concluzii de catre procuror si parti (art. 328).

Potrivit art. 329, in anumite conditii se poate renunta la martori. Astfel, procurorul si partile pot renunta la martorii pe care i-au propus. Dupa punerea in discutie a renuntarii, instanta poate dispune ca martorii sa nu fie ascultati daca audierea lor nu mai este necesara;

e)   prezentarea mijloacelor materiale de proba. Atunci cand in cauza supusa judecatii exista mijloace materiale de proba (corpuri delicte sau alte obiecte), instanta de judecata, din oficiu sau la cerere, dispune, daca este necesar, aducerea si prezentarea acestora (art. 330);

f)     amanarea pentru probe noi. Daca din cercetarea judecatoreasca rezulta ca pentru lamurirea faptelor sau imprejurarilor cauzei este necesara administrarea unor probe noi, instanta dispune fie judecarea cauzei in continuare, fie amanarea ei (art. 331);

g)   terminarea cercetarii judecatoresti. Cand toate probele necesare pentru aflarea adevarului in cauza au fost administrate, respectiv cand s-a epuizat probatiunea, presedintele completului de judecata intreaba pe procuror si pe parti daca mai au de dat explicatii ori de formulat cereri pentru completarea cercetarii judecatoresti. Daca nu s-au formulat cereri sau daca cererile formulate au fost respinse, ori daca s-au efectuat completarile cerute, presedintele declara terminata cercetarea judecatoreasca.

Pe parcursul cercetarii judecatoresti pot interveni o serie de situatii noi, respectiv:

a) restituirea cauzei catre procuror, pentru refacerea urmaririi penale. In timpul cercetarii judecatoresti, instanta de judecata se poate sesiza si poate restitui cauza procurorului atunci cand constata ca in cauza supusa judecatii s-a efectuat cercetarea penala de un alt organ judiciar decat cel competent. Cauza nu se restituie atunci cand constatarea are loc dupa inceperea dezbaterilor sau cand instanta, in urma cercetarii judecatoresti,

schimba incadrarea judiciara a faptei intr-o alta infractiune pentru care cercetarea penala ar fi revenit altui organ de cercetare.

De asemenea, instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului pentru refacerea urmaririi penale in cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, sesizarea instantei, prezentarea invinuitului sau inculpatului si asistarea acestuia de catre aparator. Daca dispune restituirea, instanta se pronunta si asupra masurilor preventive, asupra masurilor de siguranta si asupra masurilor asiguratorii (art. 332).

Impotriva hotararii de desesizare se poate face recurs de catre procuror si de catre orice persoana ale carui interese au fost vatamate prin hotarare, in termen de 3 zile de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa. Dosarul este trimis procurorului, imediat dupa ramanerea definitiva a hotararii la prima instanta sau in cel mult 3 zile de la pronuntarea hotararii de catre instanta de recurs. In cazul in care inculpatul este arestat preventiv, procurorul poate formula propuneri de prelungire a arestarii preventive;

b)  schimbarea incadrarii juridice. Incadrarea juridica a faptei consta
in stabilirea textului din legea penala care prevede si sanctioneaza fapta
respectiva.

Ca urmare a faptului ca in cursul cercetarii judecatoresti se pot administra si probe noi fata de probele administrate in faza de urmarire penala, este posibil sa apara date din care sa rezulte necesitatea schimbarii incadrarii juridice facute in actul de sesizare a instantei. Intr-o asemenea situatie, instanta poate schimba incadrarea juridica, dar numai dupa ce pune in discutie noua incadrare si atrage atentia inculpatului ca are dreptul sa ceara lasarea cauzei mai la urma sau, eventual, amanarea judecatii pentru a-si pregati apararea(art. 334);

c) extinderea actiunii penale pentru alte acte materiale. Daca in cursul judecatii se descopera in sarcina inculpatului date cu privire si la alte acte materiale care intra in continutul infractiunii pentru care a fost trimis in judecata, instanta dispune, prin incheiere, extinderea actiunii penale si cu privire la aceste acte si procedeaza la judecarea infractiunii in intregul ei. Daca in legatura cu unele din actele care intra in continutul aceleiasi infractiuni s-a pronuntat anterior o hotarare definitiva, se pronunta o noua hotarare in raport cu toate actele care intra in continutul infractiunii si se desfiinteaza hotararea anterioara. In aceasta situatie, instanta este obligata sa puna in discutie actele cu privire la care s-a dispus extinderea, facand aplicatie in ceea ce priveste incadrarea juridica sau schimbarea incadrarii juridice;

d)  extinderea procesului penal pentru alte fapte. In conditiile in care, in cursul judecatii, se descopera in sarcina inculpatului date cu privire la savarsirea unei alte fapte prevazute de legea penala, avand legatura cu infractiunea pentru care este trimis in judecata, procurorul poate cere extinderea procesului penal si in ce priveste aceasta fapta, iar instanta dispune, dupa caz:

- daca procurorul declara ca pune in miscare actiunea penala, instanta, atunci cand gaseste cererea intemeiata, procedeaza la extinderea procesului penal si la judecarea cauzei si cu privire la fapta descoperita;

- daca procurorul declara ca nu pune in miscare actiunea penala, instanta sesizeaza, prin incheiere, organul de urmarire penala competent pentru efectuarea de cercetari cu privire la fapta descoperita.

Daca procurorul nu participa la judecata si sunt intrunite conditiile de extindere a procesului penal pentru alte fapte, instanta extinde din oficiu procesul penal si procedeaza la judecarea cauzei in intregul ei sau, dupa caz, sesizeaza, prin incheiere, organul de urmarire penala competent pentru efectuarea de cercetari cu privire la faptele savarsite;

e)   extinderea procesului penal cu privire la alte persoane. In cursul judecatii, cand se descopera date cu privire la participarea si a unei alte persoane la savarsirea faptei prevazute de legea penala pusa in sarcina inculpatului sau date cu privire la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala de catre o alta persoana, dar in legatura cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoana.

2.2.3. Dezbaterile

Dezbaterile reprezinta acea etapa a sedintei de judecata care are loc dupa terminarea cercetarii judecatoresti si in care instanta da cuvantul procurorului si partilor pentru a-si exprima punctele de vedere cu privire la toate aspectele de fapt si de drept rezultate din cercetarea judecatoreasca. Dezbaterile constituie punctul culminant al procesului penal, intrucat in aceasta etapa activitatea de judecata se desfasoara in toata amploarea ei, cu implicarea deplina a tuturor functiunilor procesuale (acuzare, aparare, judecata)¹. Dezbaterile au ca obiect intregul fond al cauzei, referindu-se la existenta faptei, vinovatia inculpatului, stabilirea circumstantelor personale sau reale, rezolvarea laturii civile etc.²

Legea procesual penala stabileste o ordine stricta in care se da cuvantul participantilor la dezbateri, respectiv: procurorul, partea vatamata, partea civila, partea responsabila civilmente si inculpatul. Daca presedintele instantei de judecata hotaraste sa dea cuvantul in replica, ordinea descrisa de lege este respectata intocmai.

Procurorul si partile care iau cuvantul isi sustin pozitia procesuala, argumentandu-si punctele de vedere cu ajutorul intregului material probator din cauza. Daca sustinerile celor care iau cuvantul depasesc limitele cauzei ce se judeca, presedintele are dreptul sa-i intrerupa.

Exista situatii in care, pentru motive temeinice, dezbaterile pot fi intrerupte, dar intreruperea nu poate fi mai mare de 5 zile (art. 340).

2.2.4. Ultimul cuvant al inculpatului

Potrivit art. 331, presedintele instantei de judecata, inainte de a incheia dezbaterile, da ultimul cuvant inculpatului, personal. In timpul in care inculpatul are ultimul cuvant, nu i se pot pune intrebari. Daca inculpatul relateaza fapte sau imprejurari noi, esentiale pentru solutionarea cauzei, instanta dispune reluarea cercetarii judecatoresti.

Dreptul inculpatului la ultimul cuvant se exercita personal si nu prin intermediul aparatorului, astfel ca se da posibilitatea instantei de judecata de a individualiza sanctiunea, in functie de atitudinea de care da dovada inculpatul si de aprecierile pe care acesta le face asupra faptei si vinovatiei sale.

2.3. Deliberarea

Deliberarea are loc prin intrunirea membrilor completului dupa incheierea sedintei de judecata, in vederea evaluarii intregului material probator al cauzei in scopul stabilirii solutiei finale pe care o vor pronunta. Aceasta este, de fapt, actul final al judecatii in urma caruia instanta va solutiona conflictul de drept penal cu rezolvarea caruia a fost investita.

Deliberarea are loc in camera de consiliu si are caracter secret, la ea participand doar membrii completului de judecata.

2.3.1. Obiectul deliberarii

Obiectul deliberarii este format de chestiunile de fapt si de drept asupra carora discuta si urmeaza sa se pronunte completul de judecata.

Potrivit art. 343, deliberarea se face asupra existentei faptei si vinovatiei faptuitorului, asupra stabilirii pedepsei, asupra masurii educative ori masurii de siguranta, cand este cazul sa fie luata, precum si asupra computarii retinerii si arestarii preventive. De asemenea, completul de judecata delibereaza si asupra repararii pagubei produse prin infractiune,

asupra masurilor preventive si asiguratorii, mijloacelor materiale de proba, cheltuielilor judiciare, precum si asupra oricarei alte probleme privind justa solutionare a cauzei. Asupra fiecarei chestiuni trebuie sa-si spuna parerea toti membrii completului de judecata. Presedintele completului de judecata isi spune parerea ultimul.

2.3.2. Reluarea cercetarii judecatoresti

Exista situatii in care, chiar daca judecata a ajuns in etapa dezbaterii, instanta poate sa dispuna reluarea cercetarii judecatoresti sau a dezbaterilor. Astfel, in baza art. 344, daca in cursul deliberarii instanta gaseste ca o anumita imprejurare trebuie lamurita si ca este necesara reluarea cercetarii judecatoresti, ea repune cauza pe rol.

Practica judiciara a stabilit ca in situatia in care sunt necesare reluarea cercetarii judecatoresti si repunerea cauzei pe rol, instanta este obligata sa dispuna citarea partilor pentru termenul fixat in acest scop.¹

2.3.3. Rezolvarea actiunii penale

Solutionand actiunea penala, instanta hotaraste prin sentinta asupra invinuirii aduse inculpatului, pronuntand, dupa caz, condamnarea, achitarea sau incetarea procesului penal, conform art. 345 din Codul de procedura penala.

Condamnarea se pronunta daca instanta constata ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat.

Achitarea cu incetarea procesului penal se pronunta in baza art. 11 pct. 2 (pentru situatiile prezentate de art. 10 lit. a-e si art. 10 lit. f-g). Daca instanta constata ca exista o situatie prevazuta in art. 10 alin 6¹ (fapta nu prezinta gradul de pericol social unei infractiuni), o data cu achitarea ea face si aplicarea art.18¹, alin. 3 (fapta care nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni).

Cu ocazia rezolvarii cauzei penale, instanta este obligata sa se pronunte si cu privire la revocarea, mentinerea sau luarea masurii arestarii preventive a inculpatului, conform art. 350. Astfel atunci cand pronunta solutiile de achitare sau incetare a procesului penal, o pedeapsa cu inchisoare cel mult egala cu durata retinerii si arestarii preventive, o pedeapsa cu inchisoarea, cu suspendarea conditionata a executarii ori cu suspendarea executarii sub supraveghere sau cu executare la locul de munca,

o pedeapsa cu amenda sau o masura educativa, instanta dispune punerea de indata in libertate a inculpatului arestat preventiv. De asemenea, cand in cursul urmaririi penale sau al judecatii invinuitul sau inculpatul a fost eliberat provizoriu pe cautiune, in cazurile prevazute de lege, instanta va dispune restituirea sumei depuse drept cautiune.

Cand instanta a dispus inlocuirea raspunderii penale, odata cu incetarea procesului penal, ea face aplicarea art. 91 din Codul penal(aplica una din sanctiunile cu caracter administrativ: mustrarea, mustrarea cu avertisment, amenda de la 10 lei la 1000 lei).

2.3.4. Rezolvarea actiunii civile

Daca in cursul procesului penal a fost exercitata si actiunea civila, instanta este obligata prin hotararea de condamnare, achitare sau incetare a procesului penal sa se pronunte prin acea sentinta si asupra actiunii civile.

Rezolvarea actiunii civile se realizeaza prin acordarea sau neacordarea de despagubiri, in functie de solutia data in legatura cu actiunea penala a cauzei , astfel:

a) cand achitarea s-a pronuntat pentru cazul prevazut in art. 10, alin. 1, lit. b¹ (fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni), ori pentru ca instanta a constatat existenta unei cauze care inlatura caracterul penal al faptei sau pentru ca lipseste vreunul dintre elementele constitutive ale infractiunii, instanta poate obliga la plata pagubei materiale si a daunelor morale, potrivit legii civile;

b)     nu pot fi acordate despagubiri civile in cazul cand achitarea s-a pronuntat pentru ca fapta imputata nu exista ori nu a fost savarsita de inculpat;

c)            instanta penala nu solutioneaza actiunea civila cand pronunta achitarea pentru ca fapta nu este prevazuta de legea penala (art. 10, lit. b), ori cand pronunta incetarea procesului penal pentru vreunul dintre cazurile pre-vazute in art. 10, lit. f si j (lipseste plangerea prealabila a persoanei vatamate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori alta conditie prevazuta de lege, necesara pentru punerea in miscare a actiunii penale, sau exista autoritate de lucru judecat), precum si in cazul de retragere a plangerii prealabile.

Practica judiciara a stabilit ca, in situatia in care prejudiciul a fost acoperit, instanta trebuie mai intai sa-l oblige pe inculpat la plata despagubirilor si apoi sa constate acoperirea prejudiciului. Ca atare, nepronuntarea asupra despagubirilor pe motiv ca prejudiciul a fost nerecuperat echivaleaza cu nesolutionarea actiunii civile.¹

Cand rezolvarea pretentiilor civile ar provoca intarzierea solutionarii actiunii penale, instanta poate dispune disjungerea actiunii civile si amanarea judecarii acesteia intr-o alta sedinta (art. 347).

Potrivit art. 348, instanta, chiar daca nu exista constituire de parte civila, se pronunta asupra repararii pagubei materiale si a daunelor morale in cazurile prevazute de art. 17 (cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa), iar in celelalte cazuri, numai cu privire la restituirea lucrului, desfiintarea totala sau partiala a unui inscris si restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii.

Daca admite actiunea civila, instanta examineaza si necesitatea luarii masurilor asiguratorii privind reparatiile civile, daca asemenea masuri nu au fost luate anterior (art. 353).

2.4. Pronuntarea sentintei

Pronuntarea sentintei se face potrivit art. 310, in sedinta publica, de catre presedintele completului de judecata, asistat de grefier. La pronuntarea hotararii, partile nu se citeaza.

Dupa pronuntare, presedintele explica partilor prezente ca au dreptul sa declare apel sau, dupa caz, recurs. In acest moment final al procesului se pronunta dispozitivul hotararii, ceea ce echivaleaza, practic, cu solutia adoptata.

Practica judiciara a stabilit ca, in urma pronuntarii, instanta pierde dreptul de a mai reveni asupra solutiei, fiind astfel "legata" de opinia exprimata.¹⁾

2.5. Redactarea sentintei

Sentinta este redactata in termen de 20 de zile de la pronuntarea de catre unul din judecatorii care au participat la solutionarea cauzei si ei se semneaza de fata cu membrii completului si de grefier.

2.6. Comunicarea hotararii

Copii de pe dispozitivul hotararii se comunica partilor care au lipsit atat la judecata, cat si la pronuntare. Pentru inculpatul detinut sau minor fata de care s-a dispus masura de siguranta a internarii medicale sau care a fost obligat la tratament medical, in situatia in care lipseste, se va lua masura comunicarii unei copii de pe dispozitivul hotararii. De asemenea, copia dispozitivului hotararii se comunica si administratiei locului de detentie. Daca instanta a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, o copie de pe dispozitivul hotararii se comunica serviciului de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor.