Obiectul infractiunii

OBIECTUL INFRACTIUNII

SECTIUNEA 1

PRELIMINARII

Definindu-se, ca fiind valoarea sociala care este lezata sau pusa in pericol de fapta penala, obiectul infractiunii apare, in mod necesar, in cadrul organizarii apararii sociale, si ca obiect al ocrotirii juridic 747g65h o-penale.

Art. 1 din C.pen., determina valorile ce constituie obiectul general al infractiunii, indicand enumerativ pe unele dintre cele mai importante ce il compun si definind ansamblul acestora prin expresia "ordine juridica". "Legea penala apara, impotriva infractiunilor, Romania, suveranitatea, independenta, unitatea si indivizibilitatea statului, persoana, drepturile si libertatile acesteia, proprietatea precum si intreaga ordine de drept".

SECTIUNEA 2

CATEGORII DE OBIECTE ALE INFRACTIUNII

Datorita caracterului complex al valorilor care constituie ordinea de drept penal, al corelatiilor existente intre diverse nivele de exprimare si cerinte de ocrotire penala a acestora, doctrina distinge urmatoarele categorii sau feluri ale obiectului juridic subordonate obiectului juridic general: obiect juridic si obiect material; obiect juridic generic si obiect juridic specific (special); obiect juridic principal si obiect juridic secundar (adiacent).

1. Obiect juridic si obiect material

Prin obiect juridic al infractiunii se intelege obiectul propriu-zis al acestuia, adica valorile si relatiile sociale de protectie, vatamate sau amenintate prin savarsirea infractiunii.

Prin obiect material se intelege entitatea materiala (obiect, lucru, energie etc.) asupra careia se indreapta, in imaterialitatea sa, conduita ilicita si prin intermediul careia este lezata sau pusa in pericol insasi valoarea sau relatia sociala ocrotita de legea penala.

Nu au obiect material infractiunile la care valoarea amenintata nu este incorpo­rata intr-o entitate materiala.

2. Obiectul juridic generic si obiectul specific (special)

Prin obiect juridic generic sau comun se intelege fascicolul de valori si relatii sociale de protectie, comun pentru un grup de infractiuni.

In antiteza, obiectul juridic propriu fiecarei infractiuni poarta denumirea de obiect juridic propriu sau special.

3. Obiectul juridic principal si obiectul juridic secundar (adiacent)

Reprezinta notiunea de utilitate predominant tehnica privind, mai ales, infractiunile complexe, a caror urmare imediata sau rezultat, presupune lezarea a doua sau mai multe obiecte: unul principal si altele secundare - corespunzatoare celor doua sau mai multe actiuni sau inactiuni reunite in continutul aceleiasi infractiuni.

SECTIUNEA 3

CONDITIILE PRIVITOARE LA OBIECT SI CONTINUTUL INFRACTIUNII

Desi obiectul infractiunii - fiind un factor preexistent - nu face parte din actul de conduita interzis deci din continutul constitutiv al faptei penale (in unitatea sa obiectiv-subiectiva), atunci cand legea penala instituie continutul juridic al unor infractiuni, trebuie sa prevada ca ele­mente constitutive ale acestui continut (si deci, in sens larg, ca elemente consti­tutive ale infractiunii) si acele cerinte referitoare la obiect, fara de a caror existenta nu este posibila savarsirea si nici individualizarea unor acte.

Bibliografieselectiva:

A se vedea C. Mitrache, op. cit., 1996; C. Bulai, Manual de Drept Penal, Partea Generala, Editura ALL, Bucuresti, p. 195; Vasile Dobrinoiu, Ilie Pascu, Ioan Molnar, Ghe. Nistoreanu, Alexandru Boroi, Valerica Lazar, Drept Penal - Partea Generala, Editura Europa Nova, Bucuresti, 1997, p. 137; Alexandru Boroi si Ghe. Nistoreanu, Drept Penal General, Editura All Beck, Bucuresti, 2004, p. 64.