Pedepsele

PEDEPSELE

a) Notiunea de pedeapsa

In cazul celor care, cu toata amenintarea pe care o implica in sine sanctiunile de drept penal, se savarsesc fapte contrarii prescriptiilor inscrise in diverse norme cu caracter incriminator, tragerea la raspundere penala devine obligatorie, si, o data cu aceasta, inevitabilitatea supunerii la sanctiunile de drept penal.

Pedepsele sunt sanctiuni proprii dreptului penal si ocupa principalul loc in cadrul sistemului. Ele se aplica numai persoanelor care au savarsit infractiuni si vizeaza libertatea, bunurile si drepturile cetatenesti ale acestora.

In doctrina juridica penala, pedeapsa este definita ca fiind o sanctiune de drept penal care consta intr-o masura de constrangere si reeducare, prevazuta de lege, ce se aplica infractorului de catre instanta de judecata, in scopul prevenirii savarsirii de noi infractiuni.

Intr-o formula mai sintetica, dar cuprinzatoare, se poate spune ca pedeapsa este sanctiunea specifica dreptului penal, sanctiunea pe care judecatorul o aplica celui care nesocoteste o norma de drept penal.

In Codul penal la art. 57 se prevede ca "pedeapsa este o masura de constrangere aplicata in scopul reeducarii condamnatului si al prevenirii savarsirii de noi infractiuni".

b) Trasaturi specifice

1) Pedeapsa, ca sanctiune juridica, este o masura de constrangere si reeducare, adica o masura cu dublu caracter - unul coercitiv si altul corectiv.

Ca masura de constrangere, pedeapsa produce asupra condamnatului anumite restrangeri privind libertatea sa sau este obligat sa desfasoare o activitate utila ori este pus sa plateasca o suma de bani ca amenda.

Aceasta caracteristica este inerenta oricarei pedepse, dar trebuie retinut faptul ca exercitarea constrangerii asupra condamnatului nu are un scop in sine, ci se face pentru influentarea si chiar schimbarea mentalitatii sale.

Pedeapsa este deci si o masura coercitiva, infractorul fiind ajutat sa se indrepte si facut sa inteleaga ca trebuie sa respecte legile si normele de convietuire sociala.

2) Pedeapsa, ca sanctiune cu caracter penal, este instituita si folosita numai de catre stat.

3) Pedeapsa este o sanctiune prevazuta de catre lege. Aceasta cerinta caracteristica pedepsei este consacrat 232h73c a de legea penala, fiindca in Codul Penal se arata atat sistemul pedepselor, cat si pedeapsa pentru fiecare infractiune in parte.

4) Pedeapsa se aplica numai de catre instanta de judecata. Nici un alt organ al statului nu poate si nu are dreptul sa aplice pedepse.

5) Pedeapsa este o masura care se aplica numai persoanei care a savarsit o infractiune, adica infractorului. Data fiind severitatea acestei sanctiuni penale in comparatie cu alte sanctiuni, ea se poate aplica numai acelor persoane care au savarsit fapte grave, periculoase pentru cele mai importante relatii sociale.

c) Scopul pedepsei

Deoarece pedeapsa constituie modul prin care sunt sanctionate incalcarile legii penale, scopul ei trebuie sa coincida cu scopul acestei legi si anume apararea valorilor sociale impotriva infractiunilor.

Potrivit acestor conceptii, dispozitia din alin. 1 art. 57 C. P. prevede ca "scopul pedepsei este prevenire savarsirii de noi infractiuni", in primul rand de catre cel condamnat (preventia speciala), iar, pe de alta parte, de catre alte persoane (preventia generala).

Preventia speciala constituie, fara indoiala, scopul direct al pedepsei. Aceasta incepe sa se realizeze chiar in momentul in care instanta stabileste pedeapsa pentru infractor, facandu-l, in primul rand, sa inteleaga ca legea penala este o realitate, si cine savarseste fapte penale este, in mod inevitabil, pedepsit. Condamnatul este apoi reeducat in timpul executarii pedepsei ce i s-a aplicat.

Preventia generala se realizeaza in raport cu alte persoane decat cele care au savarsit infractiunea. Exista si oameni care se abtin de a savarsi infractiuni, nu din cauza ca simt repulsie fata de astfel de fapte, ci din teama de a fi pedepsiti, de frica de pedeapsa.

d) Functiile pedepsei

Pentru realizarea scopului pedepsei este necesar sa se stabileasca metodele, caile si mijloacele cele mai potrivite. Vorbind despre functiile pedepsei se pune tocmai aceasta problema a cailor prin care se poate realiza scopul pedepsei.

In literatura juridica si in legislatia penala se face distinctie intre doua functii ale pedepsei si anume:

1) Functia de represiune sau constrangere se realizeaza prin aplicarea unor masuri represive impotriva celui condamnat. Acesta este fortat sa suporte anumite privatiuni sau restrictii, precum si suferintele corespunzatoare acestora. Aceste privatiuni si restrictii au o intensitate diferita, in functie de felul si durata sau cuantumul pedepsei. Astfel, in cazul pedepselor privative de libertate, infractorul este rupt temporar de mediul in care traieste, de familie, de conditiile obisnuite de viata si supus unui regim sever, privandu-l de libertate pe o anumita perioada de timp.

Suferinta exista si atunci cand pedeapsa are caracter pecuniar (amenda), deoarece si in aceste cazuri infractorul este supus la anumite privatiuni care privesc interesele sale pecuniare. De asemenea, pedepsele privative de drepturi lipsesc pe cel condamnat de exercitiul unor drepturi pe o anumita perioada de timp.

2) Functia de reeducare sau convingere a pedepsei consta in aceea ca pedeapsa are un efect pozitiv, educarea asupra infractorului. Pedeapsa trebuie sa-l convinga pe infractor ca respectarea legii penale este o necesitate si ca numai prin respectarea legii el va putea evita aplicarea si executarea altor pedepse.

Pentru realizarea acestor functii ale pedepsei, legiuitorul a statuat un regim adecvat de executare a pedepselor, in cadrul caruia reeducarea condamnatilor se face prin activitatea utila pe care acestia o desfasoara in locurile de detinere, prin calificarea si recalificarea lor intr-o meserie, prin desfasurarea unor activitati cultural-educative si religioase, prin stimularea si recompensarea celor care prezinta temeinice dovezi de indreptare etc.

In mod normal, in realizarea procesului de reeducare si indreptare, se utilizeaza metode si procedee adecvate personalitatii fiecarui condamnat.

A. SISTEMUL PEDEPSELOR PENTRU PERSOANELE FIZICE

a) Notiunea si importanta sistemului pedepselor

Principiul legalitatii pedepsei nu se limiteaza doar la prevederea in legea penala a pedepsei pentru fiecare infractiune in parte, ci, potrivit, acestui principiu, este instituit si un sistem de pedepse, care presupune si fixarea cadrului general al pedepselor de catre legiuitor.

Asadar prin sistemul pedepselor se intelege cadrul general al pedepselor, adica enumerarea categoriilor de pedepse, a felurilor si a limitelor generale ale acestora.

Este necesara reglementarea sistemului general de pedepse intrucat acesta sta la baza indicarii in legea penala a pedepsei pentru fiecare infractiune si la aplicarea in concret a sanctiunilor penale de catre instantele de judecata.

Stabilirea in legea penala a unui sistem de pedepse se face in raport cu mai multi factori:

In primul rand se tine seama de necesitatile si cerintele societatii intr-o anumita etapa pe care o parcurge. Din acest punct de vedere pedepsele pot fi mai aspre sau mai putin severe, in functie de politica penala pe care o promoveaza statul pentru mentinerea unei ordini de drept corespunzatoare.

Un al doilea factor este nivelul fenomenului infractional si tendintele acestuia. Daca tendintele fenomenului infractionalitatii sunt in crestere, se impun pedepse mai aspre si de lunga durata si invers.

In sfarsit, trebuie sa se mai tina seama de principiile care guverneaza un stat de drept si de exigentele pe care le implica respectarea drepturilor si libertatilor cetatenesti, universal recunoscute.

In art. 58 din C.P. roman este prevazut sistemul pedepselor.

Dupa felul cum se aplica si pe baza importantei care se atribuie pedepsei sub raport functional, art. 58 C.P. contine urmatoarea clasificare:

Pedepsele care se aplica persoanei fizice sunt: pedepse principale, pedepse complementare si pedepse accesorii.

Pedepsele principale se impart in: pedepse principale pentru crime si pedepse principale pentru delicte.

Pedepsele principale pentru crime sunt:

1) detentiunea pe viata;

2) detentiunea severa intre 15 si 30 de ani.

Pedepsele principale pentru delicte sunt:

1) inchisoarea stricta intre un an si 15 ani;

2) inchisoarea intre 15 zile si un an;

3) amenda sub forma zilelor-amenda, intre 5 si 360 de zile, fiecare zi fiind socotita intre 100.000 (10) lei si 1.000.000 (100) lei;

4) munca in folosul comunitatii, intre 100 si 500 de ore.

Pedepsele complementare pentru crime si delicte sunt:

1) interzicerea exercitiului unor drepturi de la un an la 10 ani;

2) degradarea militara.

Pedeapsa accesorie pentru crime si delicte consta in interzicerea exercitiului tuturor drepturilor prevazute ca pedeapsa complementara.

Asezarea pedepselor in aceste trei categorii este singura clasificare pe care o face legiuitorul in Codul penal, iar prevederile cuprinse in art. 58 indica, prin ele insesi, felul fiecarei pedepse precum si delimitarea duratei sau cuantumul acestora.

Dispozitiile din art. 58 C.P. au un caracter imperativ in sensul ca pedeapsa prevazuta in partea speciala a Codului Penal sau in legile speciale pentru orice infractiune, va trebui sa fie una dintre pedepsele aratate in acest text de lege si in limitele generale stabilite.

Daca o noua lege penala nu specifica expres o exceptie, atunci are aplicatie cadrul general stabilit in Codul Penal art. 58.

b) Pedepsele principale

Acestea au un rol esential in realizarea functiilor de constrangere si reeducare a celor care au fost condamnati pentru savarsirea unor infractiuni.

Prin pedeapsa principala se intelege pedeapsa pe care instanta judecatoreasca o poate aplica singura, ca unica sanctiune pentru fapta penala savarsita.

Orice infractiune, prevazuta in partea speciala a Codului penal sau intr-o lege speciala, trebuie sa aiba prevazuta ca sanctiune o pedeapsa principala. In cazul infractiunilor sanctionate cu pedepse alternative ambele pedepse sunt principale, dar ele nu pot fi aplicate cumulativ.

Din analiza dispozitiilor din partea generala a Codului Penal cu privire la stabilirea pedepselor se poate observa ca legiuitorul a fixat conditiile si limitele generale de aplicare a pedepselor cu detentiune pe viata, inchisoare si amenda, iar in partea speciala sau in legile penale speciale se prevad limitele speciale ale fiecarei pedepse, dar care se inscriu in limitele generale.

In afara de pedeapsa cu detentiunea pe viata, prevazuta in art. 58 C. P., se precizeaza ca a doua pedeapsa principala este inchisoarea (detentiunea), iar la al. 4 lit. c) si d) este prevazuta pedeapsa amenzii, respectiv munca in folosul comunitatii. In legatura cu pedeapsa principala a amenzii trebuie facuta precizarea ca atat in Partea speciala a Codului Penal cat si in unele legi speciale, uneori se prevede doar pedeapsa cu amenda, iar alteori ca pedeapsa alternativa cu pedeapsa inchisorii, fara a se fixa limitele speciale ale acesteia.

Pedeapsa privativa de libertate

Executarea pedepselor principale privative de libertate se bazeaza pe sistemul progresiv. Condamnatii au posibilitatea sa treaca dintr-un regim de executare in altul, in conditiile prevazute de legea pentru executarea pedepselor.

Pedepsele privative de libertate se executa in unul din urmatoarele regimuri:

1) regimul de maxima siguranta;

2) regimul inchis;

3) regimul semideschis;

4) regimul deschis.

Regimul executarii pedepselor privative de libertate se bazeaza pe posibilitatea condamnatilor de a presta o munca utila, daca sunt apti pentru munca, pe educarea condamnatilor, pe respectarea de catre acestia a disciplinei muncii si a ordinii interioare a locurilor de detinere, precum si pe stimularea si recompensarea celor staruitori in munca, disciplinati si care dau dovezi temeinice de indreptare. Toate mijloacele folosite in cadrul regimului executarii pedepselor privative de libertate trebuie sa contribuie la reintegrarea in societate a celor condamnati si la prevenirea savarsirii de noi infractiuni de catre acestia.

Dupa implinirea varstei de 60 de ani, condamnatii pot presta o munca numai la cererea acestora, daca sunt apti pentru munca.

Executarea pedepselor privative de libertate se face, potrivit dispozitiilor legii pentru executarea pedepselor, in locuri anume destinate, denumite penitenciare.

Femeile condamnate la pedepse privative de libertate executa aceste pedepse separat de condamnatii barbati.

Minorii condamnati la pedepse privative de libertate executa aceste pedepse separat de condamnatii majori sau in locuri de detinere speciale, cu asigurarea posibilitatii de a continua invatamantul general obligatoriu si de a dobandi o pregatire profesionala potrivit cu aptitudinile lor.

Pedeapsa detentiunii pe viata nu se aplica persoanei care, la data pronuntarii hotararii de condamnare, a implinit varsta de 60 de ani. In acest caz, in locul detentiunii pe viata se aplica pedeapsa maxima a detentiunii severe si pedeapsa complementara a interzicerii exercitiului unor drepturi pe durata maxima.

In cazul in care cel condamnat la pedeapsa detentiunii pe viata a implinit varsta de 60 de ani in timpul executarii pedepsei, in locul pedepsei detentiunii pe viata se aplica pedeapsa maxima a detentiunii severe si pedeapsa complementara a interzicerii exercitiului unor drepturi pe durata maxima.

Pedeapsa amenzii

Pedeapsa amenzii consta in suma de bani pe care faptuitorul este condamnat sa o plateasca.

Pedeapsa amenzii se aplica sub forma zilelor-amenda. In acest caz suma totala care urmeaza sa fie platita rezulta din inmultirea numarului de zile de pedeapsa stabilite de instanta in raport cu gravitatea faptei si persoana faptuitorului, cu suma reprezentand evaluarea in bani a fiecarei zile de pedeapsa, tinandu-se seama de posibilitatile financiare ale faptuitorului si de obligatiile legale ale acestuia fata de persoanele aflate in grija sa.

Daca legea prevede ca o infractiune se pedepseste numai cu amenda, fara a-i arata limitele, minimul special al zilelor-amenda este de 20 zile, iar maximul special de 120 zile, daca legea nu prevede altfel.

Cand legea prevede pedeapsa amenzii, fara a-i arata limitele, alternativ cu pedeapsa inchisorii, minimul special al zilelor-amenda este de 40 zile, iar maximul special de 180 zile, iar cand legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa inchisorii stricte, minimul special este de 60 zile si maximul special de 240 zile.

Pedeapsa muncii in folosul comunitatii

Daca legea prevede pentru un delict pedeapsa inchisorii sau a inchisorii stricte de cel mult 3 ani, instanta poate dispune in locul pedepsei privative de libertate executarea unei munci neremunerate in folosul comunitatii, pe o durata de cel putin 100 de ore.

Durata maxima a muncii in folosul comunitatii este de 300 de ore, in cazul in care legea prevede pedeapsa inchisorii, si de 500 de ore, in cazul in care legea prevede pedeapsa inchisorii stricte de cel mult 3 ani.

Munca in folosul comunitatii poate fi dispusa numai cu consimtamantul inculpatului.

Daca persoana condamnata nu executa aceasta pedeapsa sau, in timpul executarii ei nu indeplineste obligatiile care-i revin ori le indeplineste in mod defectuos, instanta poate dispune, daca legea nu prevede alt mod de sanctionare, revocarea muncii in folosul comunitatii, inlocuind-o, integral sau partial, dupa caz, cu inchisoarea sau cu inchisoarea stricta de cel mult 3 ani.

Modul de executare a muncii in folosul comunitatii este reglementat prin legea pentru executarea pedepselor.

c) Pedepsele complementare

Aceste pedepse restrictive de drepturi constau intr-o interzicere temporara (in cazul pedepsei interzicerii unor drepturi) sau definitiva (in cazul degradarii militare), a exercitiului unor drepturi ale condamnatului, ca un supliment sau un adaus la pedeapsa detentiunii pe viata sau a inchisorii.

In textul art. 58 alin. 5 C. P., sunt prevazute urmatoarele pedepse complementare:

- interzicerea exercitiului unor drepturi de la 1 la 10 ani;

- degradarea militara.

A. O prima pedeapsa complementara o constituie deci interzicerea unor drepturi de la 1 la 10 ani, pentru cel condamnat. Potrivit art. 75 C. P., aceasta pedeapsa complementara presupune interzicerea unuia sau mai multora din urmatoarele drepturi:

a) dreptul de a alege si de a fi ales in autoritatile publice sau in functii eligibile publice. Dupa cum se poate observa din aceasta sanctiune se interzic, pe termen limitat, drepturile electorale ale condamnatului.

b) dreptul de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat. Desigur ca legiuitorul a avut in vedere diferite functii in cadrul puterii executive sau judecatoresti, care au competenta de a emite dispozitii si de a impune respectarea legii.

c) dreptul de a ocupa o functie, de a exercita o profesie sau de a desfasura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru savarsirea infractiunii (politist - luare de mita; profesorul/educatorul - raport sexual cu o minora etc.).

d) drepturile parintesti. In mod logic, aceasta pedeapsa complementara nu se aplica decat acelor infractori care au copii minori si fata de care isi exercita drepturile parintesti (prevazute in Codul Familiei, art. 98, 101, 105 si 107).

e) dreptul de a fi tutore sau curator. Aceasta sanctiune priveste drepturile prevazute in Codul Familiei (art. 113-141 si 152-157). Pedeapsa aceasta poate fi aplicata in cazul savarsirii unor infractiuni care atrag nedemnitatea infractorului de a indeplini astfel de insarcinari.

Pedeapsa complementara a interzicerii exercitiului unor drepturi poate fi aplicata daca pedeapsa principala stabilita este privatiunea de libertate de cel putin 2 ani si instanta constata ca, fata de natura si gravitatea infractiunii, imprejurarile cauzei si persoana faptuitorului, aceasta pedeapsa este necesara.

Aplicarea pedepsei interzicerii exercitiului unor drepturi este obligatorie cand legea prevede aceasta pedeapsa.

Executarea pedepsei interzicerii exercitiului unor drepturi incepe dupa executarea pedepsei privative de libertate, dupa gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori dupa prescriptia executarii pedepsei.

B. Degradarea militara are o aplicatie mai restransa in raport cu persoana infractorului, legea limitand in mod firesc aplicarea acestei pedepse numai la militari si rezervisti. Pedeapsa complementara a degradarii militare este si ea tot o pedeapsa privativa de drepturi si acest caracter al ei rezulta chiar din obiectul asupra caruia poarta restrangerea juridica, si anume dreptul condamnatului la grad si de a purta uniforma.

Degradarea militara se aplica in mod obligatoriu condamnatilor militari si rezervisti, daca pedeapsa principala stabilita este detentiunea pe viata sau detentiunea severa.

Degradarea militara poate fi aplicata condamnatilor militari si rezervisti pentru infractiuni savarsite cu intentie, daca pedeapsa principala stabilita este inchisoarea stricta de cel putin 5 ani si de cel mult 15 ani.

d) Pedepsele accesorii

Aceste pedepse sunt privative de drepturi si insotesc in mod necesar pedeapsa principala a detentiunii pe viata si pedeapsa inchisorii, ca un accesoriu al acesteia.

Potrivit art., 79 alin. 1 C. P., pedeapsa accesorie consta in interzicerea drepturilor prevazute in art. 75, iar in alin. 2 din acest articol se arata ca: "condamnarea la o pedeapsa privativa de libertate atrage de drept interzicerea drepturilor aratate in alineatul precedent din momentul in care hotararea de condamnare a ramas definitiva si pana la terminarea executarii pedepsei, pana la gratierea totala sau a restului de pedeapsa, ori pana la implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei".

Asadar, pedeapsa accesorie nu se deosebeste de cea complementara a interzicerii unor drepturi, sub raportul drepturilor care sunt interzise, dar se deosebeste prin continutul sau, in sensul ca ea consta in interzicerea tuturor drepturilor prevazute in art. 75 C. P., pe cand pedeapsa complementara consta in interzicerea numai a unuia sau unora dintre aceste drepturi, anume determinate prin hotararea de condamnare.

Deci pedepsele accesorii decurg de plin drept (ope legis) din aplicarea celor doua pedepse principale, fara a fi nevoie ca instanta sa le pronunte, in timp ce pedepsele complementare nu intervin decat atunci cand sunt pronuntate de instanta.

B. SISTEMUL PEDEPSELOR PENTRU PERSOANELE JURIDICE

Felurile pedepselor

Pedepsele care se aplica persoanei juridice pentru crime sau delicte sunt: pedepse principale si pedepse complementare.

Pedeapsa principala este amenda de la 10.000.000 (1000) lei la 10.000.000.000 (1.000.000) lei.

Pedepsele complementare sunt:

a) dizolvarea persoanei juridice;

b) suspendarea activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice pe o durata de la un an la 3 ani;

c) interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice, pe o durata de la un an la 5 ani;

d) interzicerea accesului la unele resurse financiare, pe o durata de la un an la 5 ani;

e) afisarea hotararii de condamnare sau difuzarea ei in Monitorul Oficial al Romaniei, prin presa ori mijloace de comunicare audiovizuala.

Pedepsele complementare prevazute la lit. b)-e) se pot aplica in mod cumulativ, integral sau partial.