Medium comunicational - premise, delimitari, sensuri mediatice noi -

MEDIUM COMUNICATIONAL - Premise, delimitari, sensuri mediatice noi -

Situarea in si prin realitatea de fapt a interactiunilor fizice si metafizice generate de relatia "om-tehnologie" schimba premisele evolutive de fond. Cum, de asemenea, schimba reactiile si atitudinile normative, comportamentale, cronicizate de-atata uz si refuz functional.

Sensul schimbarii, cu precadere, este de ordin mental; de ordin cognitiv. Schimbarea se bazeaza pe disponibilitatea de a intelege exact "tehnologizarea" cunoasterii si, astfel, urgentele intelective rezultate din logica noii realitati existentiale.

In context, impactul mediilor de informare si comunicare ne schimba, in mod implacabil, realitatea si mentalitatea. Ne obliga - prin caracterul ei accentuat psiho-rational - sa avem in atentie realitatea ca mentalitate. In fapt, mentalitatea constituie, in societatea informationala, adevarata realitate referentiala. Schimbarea de fond trebuie sa se produca, acum, in mental si nu in social. Tehno-intelectualizarea vietii individuale/colective determina, cum mai spuneam, prioritatea cauzala si functionala a mentalului, concomitent cu estomparea puterii generative a socialului.

Marele pas de la "social" la "mental" constituie cheia si mobilul schimbarii premiselor evolutive ale realitatii cauzale ce defineau modernitatea; si care, azi, in post-istorie, se retrag discret in arhivele memoriei.

Sugestiv vorbind, in momentul in care lumea omului a acceptat sa imbrace "in totalitatea ei o infatisare tehnica" si-a asociat tehnologia performanta la ceea ce putem numi "destinul sau existential". Tehnica, tot mai performanta si mai inteligenta, a fost implicata deliberat in studierea, reorganizarea si reformarea organismului uman si a organismului social, in acelasi timp. Tehnologiei i se stabileste de catre creatorul sau si un rol cognitiv, nu numai unul 717h77h utilitarist, lucrativ.

As indrazni, aici, sa sugerez, ferit de orice umbra de blasfemie, posibila comparare a relatiei cognitive "om-tehnica" cu relatia ce exista intre "ratiunea umana" si "ratiunea transcendenta"; altfel spus, cu relatia dintre Creator si creatia sa. Oricat ne-am stradui, oricat ne-am "razvrati", noi nu putem altera, intr-un fel sau altul, principiul absolut al creatiei. Genezic vorbind, suntem "programati" pentru o infinitate de variante si solutii bune, dumnezeiesti, din care sa alegem singuri. Suntem liberi sa alegem si sa umanizam (sa implementam) universul nostru existential cu valori si programe ofertate in chiar gena noastra fiintiala. Faptul ca nu alegem cum trebuie, sau nu vrem sa alegem logic si util nu este vina Creatorului, a programului pre-stabilit. Ideea este ca, desi suntem dependenti genezic, ne-am asumat o autonomie actionala (si optionala). Intr-un asemenea sens functional ("tehnic") putem vorbi si de o anume autonomie a "tehnicii inteligente"; cel putin.

Esential este sa acceptam schimbarea, prin cauza progresului tehnologic, si sa vedem riscul nu atat in consecintele marginale, dar in "incremenirea" in stadii revolute; in incapacitatea sau lipsa vointei de a identifica si promova alternativa corecta tehno-cognitiva.

"Una dintre cele mai mari provocari cu care se confrunta in zilele noastre democratiile epocii moderne a informatiei (s.ns.) este raspunsul la intrebarea daca ele pot mentine ordinea sociala in fata schimbarilor tehnologice si economice. Incepand cu anii '70 si pana in anii '90 s-au ivit brusc noi democratii in America Latina, Europa, Asia si fostul lagar comunist, constituind ceea ce Samuel Huntington a numit un alt <<al treilea val>>, cel al democratiei. Dupa cum am demonstrat in Sfarsitul istoriei si ultimul om, o logica puternica se afla in spatele evolutiei institutiilor politice in directia democratiei liberale moderne, care se bazeaza pe legatura dintre progresul economic si democratia stabila. Pentru tarile cu o economie foarte avansata, in timp am asistat la o convergenta a institutiilor politice si economice si n-a aparut nici o alternativa clara la institutiile politice si economice pe care le vedem astazi" (s.ns.).⁽²³

Dincolo de observatia critica la adresa liberalismului, textul de mai sus, al lui Francis Fukuyama, subliniaza efectele "epocii moderne a informatiei" in spatiul existential (economie, democratie). Putem observa, de asemenea, continutul determinant al modernitatii ("informatia") si, prin aceasta, configurarea necesara, obiectiva, a realitatii ca "societate informationala". O societate a informatiei nelimitate si neconditionate, bazata pe prezenta si puterea inteligentei si performantei umane si tehnologice, in acelasi timp.

Tehnica, intr-adevar, da sens de destin activitatii si implicarii omului, creatorului ei, in progresia creativitatii umane. Si, astfel, transcende ordini, structuri, sisteme, oricare le-a fost insemnatatea istorica/ideologica. Informatia si tehnologia informatiei elibereaza; ne-limiteaza; extinde esenta umanului prin constatare si participarea nemijlocita.

Dar sa nu ajungem la fetisizarea tehnologiei, asa cum s-a intamplat cu ratiunea, cu clasialitatea, cu sexul. Atitudinea prudenta, prevenitoare, este mereu necesara. Cartile lui Jean Baudrillard, Francis Revel, ca si ale unor traditionalisti recunoscuti (Réné Guenon, spre exemplu) releva fie excesul informational ("cu cat mai multa informatie, cu atat mai putin sens" - J.B.), fie limitele si aparentele realitatii si lumii in care traim ("Este un lucru destul de remarcabil ca, in ansamblul a ceea ce constituie propriu-zis civilizatia moderna, indiferent care e unghiul din care o privim, trebuie sa constatam ca totul apare din ce in ce mai artificial, denaturat si falsificat.").⁽²⁴

In cheie realista, opiniile unor rationalisti cunoscuti, cum este Karl Jaspers, Jurgen Habermas etc., propun un mesaj nuantat, in care determinanta este atitudinea umana. Urmarile "mecanizarii" vietii umane "decurg din prioritatea absoluta (s.ns.) acordata necesitatii mecanice, calculabilitatii si sigurantei functionarii". Armonizarea cu traditia nu este posibila daca ea cuprinde "exigente absolute". Riscul acestei ruperi/distrugeri a traditiei se materializeaza in faptul ca "oamenii devin o masa de nisip cu atat mai utilizabila, cu cat sunt lipsiti de o origine propriu-zisa". Ceea ce poate insemna ca "initiala eliberare spirituala a oamenilor prin omniprezenta informatiilor devine dominare a tuturor prin controlul informatiilor () Tehnica ii face pe toti sa depinda in mod vital de functionarea aparatului construit de ea."⁽²⁵

Implicarea informatiei si a tehnologiei informatiei in conditia omului contemporan - in sens pozitiv sau negativ - releva prezenta inevitabila si aportul tehnicii la realizarea efectiva a comunicarii; precum si la asigurarea efectelor morale si spirituale ale actului de comunicare. La clasificarea intelesurilor (codurilor) si, prin efect, a intelegerii.

Realitatea informationala, pe care o traim in toate componentele (societale, intelective, tehnologice), favorizeaza structurarea unui medium comunicational, cu efecte ponderatoare, pentru contracararea exceselor si evitarea absentei. Medium-ul comunicational apare, in cele din urma, ca un agregat tehnic-rational, prin care mesajul sa fie ferit de orice risc degradant (sau, ma rog, sa poata fi protejat de asemenea consecinte).

Intr-o astfel de structura, necesar este sa fie corect stabilite prioritatile contributive ale "componentelor"; in contextul carora rolul si intentia comunicatorului, ca parte esentiala in structura medium-ului vizat, nu trebuie absolutizate si nici "de neatins". Vrem sa spunem ca rolul de "actor principal" pe care omul trebuie sa-l detina in realizarea comunicarii mediatice nu este pus in cauza. Obligatoriu de discutat si de stabilit este interpretarea pe care onestitatea profesionala i-o impune. Or, onestitatea inseamna, in ultima analiza, corecta gestionare a libertatii de exprimare si de comunicare.

Intr-o imagine simplificata a medium-ului comunicational este important sa observam:

Prezenta prioritata a omului, a creatorului mediilor, dar intr-o pozitie relativa (nu absoluta). Realitatea ca tehnologia de inalta performanta este parte si factor de influentare a destinului sau existential ("social") nu mai poate fi contestata.

Rolul tehnologiei ("al civilizatiei") in manifestarea si extinderea esentei umanului. Tehnica/civilizatia sunt prezente modelatoare si "intr-o anumita masura, creatoare de cultura, cu deosebire, prin facilitarea si confirmarea cunoasterii in sfera micro si macro-cosmica". (Putem lua in considerare chiar si ideea inversarii termenilor "cultura" - "civilizatie", in sensul in care nu este nerealist sa vorbim de salvarea culturii prin civilizatie, in aceasta etapa evolutiva; in care cultura rationalista, scientista, laica, proprie liberalismului, se afla in criza endemica si "nu se da dusa" din spatiul decizional Cine-ar fi crezut ca "liberalismul" va scoate avioanele, port-avioanele, tancurile, marinarii si mercenarii sa apere democratia aceasta, de oriunde ar veni amenintarile?)

Coprezenta si coparticiparea comunicational-mediatica a omului si tehnologiei sale presupune, si este bine sa se intample astfel, o anume autonomie functionala si de consecinta. In acest "areal" comunicativ apare, ca necesitate sine qua non, libertatea de implicare si manifestare in finalizarea mesajului de transmis. Potentialul de veridicitate si libertate este dominant in medium-ul comunicational.

Desigur, o suma de intrebari si indoieli pot aparea cu privire la constructia si relatiile interstructurale, reale sau posibile, in "medium-ul comunicational". Cum sa relationam cauzal ("generativ") implicarile "rationale" (omul), "functionale" (tehnologia), "emotionale" (libertatea)? Mai mult: Cum sa implicam in acelasi "medium comunicational" stiinta alaturi de religie si magie? Ca sa nu mai vorbim de solicitarea stiintei istorice de-a se lua in considerare premonitia, predictiile, miracolele?

Ar insemna sa vorbim de un "medium" in care realitatea este privita si realist/lucid, si tehnic/arid, si epifanic/divin, si magic/predictiv.

Intrebarea este: - Ar fi atat de grav sa acceptam o asemenea structura complexa, pentru medium-ul comunicational, cand chiar asa se intampla in realitatea de azi?

Chiar daca nu apare sub denumirea de "medium comunicational", prezentele contributive tocmai precizate interactioneaza, constituindu-se in fenomene mediatice. Identitatea si universalitatea fenomenologica nu pot fi ignorate, evitate. Problema este, acum, a acceptarii si perceperii particularitatilor. Intr-o formulare preluata de la Werner Heisenberg: "Greutatea principala nu mai cade pe universalitate, ci pe consecintele care privesc aspectele particulare".⁽²⁶ Pe cunoasterea detaliilor.

Scurte comentarii

Universalitatea, azi, apare tot mai pregnant ca tentativa de apropiere a esentei lucrurilor si nu neaparat de cunoastere a totalitatii manifeste. Apropierea de natura reala/virtuala a detaliilor de existenta situeaza raportul "om-tehnica" intr-o ipostaza generativa noua. Un raport ce evidentiaza prevalenta mentalului fata de social, ca urmare a expansiunii lumii/societatii informationale si, prin consecinta, a declinului "lumii sociale". Medium-ul comunicational lucreaza practic in mental. Comunicationalul, ca act de gandire/intelectual, vizeaza si se manifesta in mentalitate. Adevarata realitate a societatii informationale este mentalitatea.

Expresia ca atare - comunicare mediatica - ridica anumite semne de intrebare plauzibile, cel putin la o prima tentativa de tipologizare. (Cum "mediatica"?)

Intr-adevar, clasificarile general acceptate, desi amendabile/interpretabile, nu cuprind, in tabloul formal, o forma de comunicare "mediatica". Cartea "Concepte fundamentale", de pilda, retine patru modalitati comunicationale: - comunicarea fatica; - comunicarea interpersonala; - comunicarea non-verbala; - comunicarea de masa.

Presupunem ca absenta "comunicarii mediatice" lipseste ca urmare a posibilei reticente/rezistente a specialistilor comunicarii fata de intruziunea tehnologiilor in metafizica mesajului. Nu-i vorba de pozitii lipsite de temei, cat, am spune noi, de o atitudine disproportionata, in anumite cazuri. Nu poti sa ramai neutru, ca om de stiinta, in fata manipularii periculoase a informatiei in general, a informatiei stiintifice, genetice, in special. Controlul tehnic al fiintei (si fiintarii) omului constituie teme de lupta. Clonarea, "citirea" genomului uman, spalarea creierelor etc., etc. il faceau pe F. Fukuyama sa vorbeasca nu numai de post-istorie, dar si de o societate post-umana.

Vom opune acestor riscuri (ce trebuie controlate inclusiv normativ) capacitatea tehnologiilor inalte de a situa omul si lumea sa intr-o cauza generativ-creativa noua, intr-o ipostaza cognitiva fara precedent.

In plan conceptual, este necesara o delimitare nuantata a comunicarii mediatice fata de comunicarea de masa. Cu deosebire, in punctul in care amandoua recurg la mijloacele si canalele de informatie clasice. John Hartley precizeaza doua aspecte sugestive: a) comunicarea de masa este "inteleasa de obicei ca incorporand ziarele, revistele, cinematograful, radioul, televiziunea si publicitatea; cateodata include si publicarea de carti (in special fictiune populara) si muzica (industria pop)"; b) dificultatea de a da o definitie acceptata conceptului de comunicare de masa. Practic, spune Hartley, comunicarea de masa "nu este nici masa si nici comunicare" si ca "trebuie perceput ca asemanator unui nume propriu". Mai precis, "comunicarea de masa nu este un concept care poate fi definit, ci o categorie a simtului comun folosita pentru a strange sub acelasi nume - intr-o maniera nonanalitica - un numar de fenomene diferite".⁽²⁷

Diferenta fata de comunicarea mediatica este vizibila. In cazul comunicarii de masa, mijloacele sunt "incorporate", in vederea raspandirii unor "fenomene (fapte/evenimente/opinii) diferite". Problema comunicarii de masa este relevata de chiar dificultatea de-a o defini. Dificultate determinata de scopul ei oarecum mecanic: de-a transmite cat mai multe, pentru cat mai multi, in cat mai multe si mai indepartate locuri. Comunicarea de masa este extensiva si cantitativa. Mijloacele au rolul de carausi, fie si performanti, in datele lor tehnice.

Comunicarea mediatica este intensiva si calitativa. Mesajul este mediatizat nu doar in sensul de a fi transmis publicului larg; dar si adaptat mediatic, in forma, expresivitate si substantializare, dupa cum am argumentat in prezentul capitol.

In fapt, putem intreba: Comunicarea mediatica si, de aici, Dreptul comunicarii mediatice nu vizeaza cumva doar o adecvare tehnologista a comportamentului si reglementarilor normative? Nu cumva "agregatele" aperceptive, dinadins tehnicizate (in unele cazuri, cu un comportament relativ autonom), impun omului un comportament mai degraba automat decat liber?

Si mai departe: Nu cumva realitatea virtuala, in configurarea careia tehnica inalta are un rol decisiv, se substituie, treptat, realitatii de fapt? Navigarea pe Internet, "singur in lumea intreaga", este un exemplu acut, dar si o tema legiferativa obligatorie.

Dar se poate altfel?

Situarea corecta, fara complexe sau fantezii, in raport cu irezistibilele disponibilitati tehnologice, de contact si comunicare, este posibila si necesara.

Perceperea celor doi termeni - "comunicare" si "tehnologie" - in ordinea cauzala fireasca rezolva multe dintre dificultati.

O celebra teza tehnologista formulata de cunoscutul sociolog canadian, Marshall McLuhan ("Mesajul este media") a exarcebat fetisul tehnologiei comunicationale, pe de o parte, si teama de tehnologie, pe de alta parte. De fapt, McLuhan preciza, la nivelul tehnologic al anilor '60, un raport logic om-tehnica; si, in nici un fel, primatul absolut, coplesitor, al tehnologiei. Redam in continuare teza cu pricina:

"Dans une culture comme la notre, habituée de longue date à tout fragmenter et a tout diviser pour dominer, il est sans doute surprenant de se faire rappeler qu'en réalité, et en pratique, le vrai mesage, c'est le medium lui-meme, c'est-à-dire, tout simplement, que les effets d'un medium sur l'individu ou sur la societé dépendent du changement d'echelle que produit chaque nouvelle technologie, chaque prolongement de nous-meme, dans notre vie."

Comentariul sociologilor francezi este in problema: "Les differentes technologies que l'homme invente sont des prolongement de ses sens. Il en va de meme avec les canaux divers de communication: les media".⁽²⁸

Pentru analizarea (mai) exacta a textelor lui McLuhan, a frazelor clarificatoare din "Pour comprendre les media", sa notam sensul cuvantului medium: "Mot employé par les spécialistes des mass media pour designer les communications de masse. Sons ce vocable, on range générelment la radio, la television, le cinéma, la grad presse, la publicité, les bandes dessinées. Marshall McLuhan prend le terme dans un sens plus large et le definit comme le prolongement technique de nos moyens d'expression naturels."⁽²⁹

Sa observam doar relatia transformativa pe care o sesizeaza sociologul canadian in raporturile de existenta dintre om si tehnica (efectele "determinismului tehnologic"):

media ca prelungiri tehnice ale mijloacelor noastre de expresie naturale;

individul si societatea suporta influentele nivelului tehnologic atins, la un moment dat; incat fiecare prelungire a mijloacelor noastre de expresie naturale se regaseste in viata noastra.

La timpul sau, Marshall McLuhan anunta nu atat pericolul tehnologic, cat dialectica limpezirii unor raporturi comunicationale "om-masina", ce aveau sa schimbe ordinea sociala (cauzala/inchisa/redundanta) cu ordinea informationala, bazata pe universalitate si libertate.

Ideea de medium comunicational o putem identifica, in nuce, si in opera celebrului sociolog canadian.

In context, profitabil ar fi ca medium-ul comunicational sa fie inteles si acceptat in structura sa si-n efectele normativ-functionale. Medium-ul este sustinut de intregul "lant comunicational": Sursa-Emitator-Mesaj-Canal-Receptor-Utilizator Un "lant" semnificativ pentru cunoasterea si conditia omului si a lumii in care traim. Medium-ul este, in fapt, un cadru, un proces si un rationament, eminamente intelectiv-cognitiv, pentru a inlesni o conduita publica sau privata, individuala sau colectiva, politica sau institutionala; dar si o conduita stiintifica - intelectuala - in sensul eticii creatiei; si al eticii utilizarii rezultatelor concretizate ale creatiei.