Protectia juridica a atmosferei

PROTECTIA JURIDICA A ATMOSFEREI



SECTIUNEA I
CONSIDERATII GENERALE

1. Conceptul de 'atmosfera' si necesitatea protejarii ei. Notiunea de poluare a aerului
Legea nr.137/1995 defineste (in anexa 1) atmosfera ca fiind stratul de aer din jurul Pamantului, respectiv 'masa de aer ce inconjoara suprafata terestra, incluzan 848i88i d si stratul de ozon'.
Aerul este un element natural important al mediului, indispensabil vietii si sanatatii oamenilor, faunei si florei, ce trebuie protejat prin toate mijloacele, atat sub aspect cantitativ cat si calitativ.
Atmosfera este considerata un mediu de tranzit pentru poluanti, dar un mediu in care se propaga cel mai repede si parcurg distante mult mai mari decat in alte medii. Poluarea aerului nu cunoaste frontiere nationale, ea este un fenomen transfrontalier ce constituie in prezent o problema globala, fapt ce impune o cooperare internationala dar si o reglementare la nivel mondial adecvata si eficienta, de natura sa previna poluarea atmosferica prin actiuni asupra stabilirii surselor de poluare, prin masuri impuse tuturor utilizatorilor aerului.
Poluarea aerului datorata cresterii concentratiei unor constituienti normali ai atmosferei sau unor compusi straini (elemente radioactive, etc.), impune perfectionarea regimului juridic de protejare a acestuia prin elaborarea de reglementari in materie.
Atmosfera este poluata ori de cate ori sunt alterate calitatile sale naturale sau compozitia sa, prin depasirea unui prag de calitate a aerului, care devine periculos pentru mediu si pentru oameni.
in documentele elaborate de Consiliul Europei1 se considera ca, poluarea atmosferica este generata de prezenta unor substante straine sau de variatiile acestora in compozitia aerului si care provoaca efecte daunatoare.
Reprezentand un fenomen prin excelenta transfrontalier si international cu implicatii indeosebi regionale, poluarea aerului reclama, in vederea combaterii si diminuarii sale, o cooperare riguroasa intre tarile continentului nostru, insotita de mijloace si instrumente juridice adecvate.
Conventia privind poluarea atmosferica transfrontaliera de la Geneva, din 1979, definea poluarea atmosferica ca fiind introducerea in atmosfera de catre om, direct sau indirect, de substante sau energie cu actiune nociva de natura sa puna in pericol sanatatea omului, sa prejudicieze resursele biologice si ecosistemele, sa deterioreze bunurile materiale, valorile de agrement sau alte utilizari legitime ale mediului (art.1).
Poluarea transfrontaliera pe distante lungi este acea poluare a carei sursa fizica este cuprinsa (total sau partial) in zona de jurisdictie nationala a unui stat si care poate produce efecte daunatoare intr-o zona supusa jurisdictiei nationale a altui stat, la o distanta de la care nu este in general posibil sa se distinga contributia surselor de poluare.2

2. Formele si etapele poluarii atmosferice3
Sursele de poluare atmosferice sunt diverse si multiple, putand fi clasificate in functie de criterii cum ar fi: dupa origine (surse naturale si antropice); dupa forma lor (surse de suprafata, surse de volum); dupa mobilitate (surse fixe si surse mobile); dupa regim de functionare (surse continue, surse intermitente si surse instantanee) etc.
Poluantii atmosferici au efecte vegetative asupra omului, asupra vegetatiei, asupra faunei, apei si solului, asupra mediului natural in general, dar si asupra mediului artificial.
Poluarea atmosferica se poate produce de catre doua categorii de fenomene, respectiv fenomenele naturale (furtuni de nisip, emanatii de gaze nocive, praf sau alte substante produse de exploziile vulcanice, etc.) si fenomenele artificiale, datorate activitatilor umane.
Poluarea atmosferei se poate manifesta sub doua forme principale:
- poluarea industriala, care este cea mai ampla si mai nociva forma de poluare a aerului, prin gaze si substante reziduale, pentru a carei prevenire si inlaturare se folosesc urmatoarele cai: stabilirea concentratiilor maxime admisibile pentru diferite substante poluante, instituirea si stabilirea zonelor de protectie sanitara, respectiv a teritoriilor protejate, stabilirea de reguli specifice in privinta amplasarii obiectivelor economice sau a zonelor industriale care prin natura activitatii lor pot polua atmosfera.
- poluarea produsa de autovehicule si aeronave prin gazele de esapament si emisiile motoarelor de aviatie, zgomote, vibratii, etc.
Smogul, care este un amestec de diversi poluanti si vapori de apa pe care acestia ii condenseaza, are un impact negativ asupra mediului, vietii si sanatatii umane.
Poluantii din atmosfera se impart in doua grupe mari, in functie de sursa lor:
- poluanti primari, emisi direct din surse identificate sau identificabile;
- poluanti secundari, produsi prin interactiunea a doi sau mai multi poluanti sau prin reactia cu anumite componente din aer.
Principalii poluanti ai atmosferei sunt: poluantii sulfurici, carbonici, minerali, compusii azotului, pulberile sub forma de cenusa si fum, praful bacterian, substantele radioactive, poluantii sonori, etc. Se estimeaza ca anual ajung in atmosfera sute si mii de milioane de tone de astfel de poluanti. Daca, de exemplu, in anul 1850 concentratia de CO2 in atmosfera era de 280 cm3/m3 de aer, in prezent aceasta concentratie depaseste 350 cm3/m3 de aer. Uneori consecintele poluarii atmosferei sunt vizibile si imediate, insa de cele mai multe ori rezultatele poluarii intervin mai tarziu.
Poluarea aerului genereaza fenomene de subproductie, subnutritie, distrugere progresiva a stratului de ozon, ploi acide ce reprezinta un adevarat flagel pentru viata omului, a plantelor si a animalelor.


Principalele efecte ale poluantilor asupra atmosferei sunt:
- schimbari climatice - manifestate prin asa numitul 'fenomen de sera', respectiv prin cresterea temperaturii medii a globului, datorita cresterii emisiilor de gaze;
- deprecierea stratului de ozon - prin cresterea concentratiilor de cloruri, bromuri, substante utilizate in industria frigorifica, in ventilatie etc. Stratul de ozon se afla la 10-14 km de suprafata pamantului si are rol in retinerea radiatiilor ultraviolete, continand aproape 90% din ozonul atmosferic. in perioada 1979-1991 grosimea stratului de ozon s-a redus cu 3%.
- acidifierea sau placa acida - este produsa de oxizii de sulf si de azot care sunt emisi din procesele de combustie transportati la sute de km si transformati in acizi prin conversie chimica care apoi interfereaza cu ecosistemele;
- smogul - este rezultatul reactiilor fotochimice ce constau in disocierea bioxidului de azot formand monoxid de azot si oxigen atomic, produsi ce sunt capabili sa initieze si sa sustina reactii in lant cu radicalii liberi. Poluantul secundar cel mai important ce rezulta din participarea hidrocarburilor la acest ciclu este ozonul la nivelul solului care este toxic.

3. Cadrul legislativ
Relatiile sociale stabilite in legatura cu protectia atmosferei sunt reglementate in prezent prin: Constitutia Romaniei (art. 135, lit.e), Legea nr.137/1995, republicata (art. 41-47), ordonante de urgenta sau ordine ale ministrilor ce vizeaza protectia juridica a atmosferei.
Cadrul juridic special privind prevenirea, limitarea deteriorarii si ameliorarea calitatii atmosferei, in scopul evitarii impactului negativ asupra tuturor factorilor de mediu, il reprezinta Ordonanta de Urgenta nr. 243/2000 privind protectia atmosferei modificata si completata de legea nr.655/2001. 4 Prin aceasta, legislatia noastra in materie s-a aliniat la normele juridice internationale si la reglementarile comunitare.



SECTIUNEA II
POTECTIA JURIDICA A ATMOSFEREI


1. Protectia juridica a atmosferei pe plan intern
Legea nr.137/1995, republicata, si modificata prin Legea nr.294 pentru aprobarea O.U.G. nr.91/2002, stabileste scopul protectiei atmosferice si prevede in acest sens la art. 42 ca 'prin protectia atmosferei se urmareste prevenirea, limitarea deteriorarii si ameliorarea calitatii acesteia pentru a evita manifestarea unor efecte negative asupra mediului, sanatatii umane si a bunurilor materiale'.
Ordonanta de Urgenta nr. 243/2000 privind protectia atmosferei, stabileste ca, prin reglementarea activitatilor cu impact asupra calitatii atmosferei dar si printr-o strategie nationala corespunzatoare in domeniu, se urmareste asigurarea dreptului fiecarei persoane la un mediu de calitate.
Principalele obiective ale strategiei nationale5 in domeniu sunt:
- mentinerea calitatii aerului, acolo unde acesta este corespunzator din punct de vedere calitativ;
- imbunatatirea calitatii aerului in zonele in care este deteriorat;
- adoptarea de masuri corespunzatoare pentru limitarea si eliminarea efectelor poluarii transfrontaliere;
- indeplinirea obligatiilor asumate prin acorduri si tratate internationale;
- cooperarea internationala in materie.
Atributii si raspunderi in domeniul protectiei atmosferei revin deopotriva autoritatilor statului si persoanelor fizice si juridice.
Statul roman elaboreaza si conduce politica nationala de protectie a atmosferei, urmarind realizarea urmatoarelor obiective:
- introducerea de tehnici si tehnologii corespunzatoare pentru retinerea poluantilor la sursa si pentru reducerea emisiilor de poluanti;
- gestionarea aerului in sensul asigurarii unei calitati corespunzatoare pentru securitatea sanatatii umane, animale si vegetale;
- modernizarea si perfectionarea continua a sistemului national de evaluare integrata a calitatii aerului.
Autoritatea centrala pentru protectia mediului are obligatia sa elaboreze norme tehnice, standarde, programe si reguli privind calitatea aerului, emisiile de poluanti in aer, pragul fonic, calitatea combustibililor, supravegherea calitatii aerului prin proceduri de prelevare si analiza, identificarea, si controlul agentilor economici ce desfasoara activitati de risc potential sau poluare, sistemul de notificare rapida in caz de poluare acuta cu efecte transfrontaliere.
Autoritatea centrala pentru protectia mediului elaboreaza si promoveaza strategia nationala si planul national de actiune in domeniul protectiei atmosferei. De asemenea, elaboreaza, avizeaza, promoveaza si aproba actele normative si masurile necesare aplicarii prevederilor din conventiile internationale in materie, la care tara noastra este parte. Aceasta institutie poate, conform legii, sa dispuna incetarea temporara sau definitiva a activitatilor poluante, sa aplice restrictii si interdictii in scopul prevenirii, limitarii sau eliminarii emisiilor de poluanti si sa aplice sanctiunile ce se impun.
Mentionam ca, alaturi de Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, Ordonanta de Urgenta nr. 243 privind protectia atmosferei stabileste atributii si responsabilitati si in sarcina altor autoritati publice centrale cum ar fi: Autoritatea publica centrala pentru sanatate (art.9), Autoritatea publica centrala pentru transport (art.10), Autoritatea publica centrala pentru industrie si Autoritatea publica centrala pentru comert (art.11), Autoritatea publica centrala pentru agricultura si alimentatie (art.12), Autoritatea publica centrala pentru lucrari publice si amenajarea teritoriului (art.13), Autoritatea publica centrala pentru coordonarea administratiei publice locale (art.14).
Atributii si responsabilitati in scopul protectiei atmosferei sunt stabilite si in sarcina autoritatilor publice teritoriale, a primariilor si consiliilor locale.

Persoanele fizice si juridice au stabilite o serie de obligatii:
- sa respecte normele juridice de protectie a atmosferei;
- sa solicite si sa obtina autorizatii sau/si acorduri de mediu;
- sa doteze instalatiile tehnologice poluante cu sisteme de monitorizare;
- sa imbunatateasca performantele tehnologice in scopul reducerii emisiilor poluante;
- sa diminueze sau sa inceteze activitatile generatoare de poluare;
- sa ia masuri de protectie fonica;
- sa intretina si sa extinda, spatiile verzi in scopul imbunatatirii calitatii de regenerare a atmosferei;
Legea mediului, republicata in 2000, modificata si completata, stabileste obligatii si in sarcina autoritatilor vamale, respectiv, de a nu permite intrarea sau iesirea din tara a surselor mobile poluante.
in scopul protectiei calitative a aerului se impune evaluarea calitatii aerului inconjurator pentru toate zonele aglomerate si informarea publica privind calitatea sa, precum si monitorizarea integrata a calitatii aerului si a nivelului emisiilor si controlul surselor fixe, mobile si difuze de emisii de poluanti.

2. Protectia juridica a atmosferei pe plan international
Desi atmosfera reprezinta unul dintre cele mai expuse componente ale mediului, poluarea acesteia a facut la inceput doar obiectul jurisprudentei. Datorita faptului ca poluarea atmosferica nu cunoaste granite politico-administra tive, ea reprezinta un fenomen global, fapt ce impune cu necesitate o cooperare internationala pe baza de conventii in materie sau indrumari din partea unor organisme si organizatii internationale.
Pe plan international regulile adoptate in materie se impart in:
- reguli cu vocatie universala;
- reguli regionale.
Primele reglementari internationale care au formulat principii referitoare la protectia atmosferei impotriva poluarii au fost adoptate intre anii 1968-1971.6
Conventia privind dreptul marii, de la Montego Bay din 1982, stabileste pe baza unor principii, un program national si international pentru reducerea poluarii atmosferice si transatmosferice.
Conventia-cadru pentru protectia statului de ozon de la Viena, din anul1985,7 sub auspiciile P.N.U.E., urmata de Protocolul de la Montreal din 1987, prevedea cooperarea sistematica si juridica intre state, iar protocolul se referea la substantele ce epuizeaza stratul de ozon si la limitarea lor. Protocolul este modificat printr-un Amendament adoptat de partile contractante la Londra, in 1990,8 care stabilea scurtarea termenului de reducere a productiei si consumului de gaze. La Copenhaga, in anul 1992, s-au stabilit termene ferme pentru eliminarea unor astfel de gaze sau substante de catre statele industrializate.
in Europa, problema poluarii aerului a devenit critica in cursul anilor `70, cand s-a manifestat si poluarea la lunga distanta, pana in tarile scandinave, ca urmare a curentilor de aer mai ales din estul Europei, a poluantilor sulfurosi care au dus la ploi acide, la acidificarea lacurilor scandinave si la disparitia padurilor.
Rezolutia C.E. din 1986 a stabilit reguli fundamentale in domeniu, cum ar fi:
- legislatiile nationale sa prevada obligatia reducerii poluarii;
- reglementarea sa se bazeze pe principiul prevenirii.
Actul final al Conferintei de la Helsinki din 1975 cuprindea prevederi referitoare la poluarea aerului, la prevenirea poluarii si eliminarea efectelor ei.
Conventia privind poluarea atmosferica la lunga distanta de la Geneva din 1979, cu rol in impulsionarea cooperarii internationale in domeniu, consacra cateva reguli cu valoare de principii:
- protectia omului si a mediului impotriva poluarii atmosferice;
- reducerea si prevenirea poluarii;
- elaborarea de politici si strategii pentru combaterea poluantilor atmosferici;
- schimburi de informatii privind politicile nationale, activitatea stiintifica in domeniu, etc;
- consultarea dintre statele poluate si cele poluante;
- aplicarea unui program de supraveghere a transportului de poluanti la lunga distanta pe continentul european.
Conventia de la Geneva a creat un organ executiv in scopul urmaririi aplicarilor prevederilor conventiei, si a fost modificata prin doua protocoale aditionale, in scopul actualizarii si imbogatirii ei.9


3. Problematica poluarii sonore
Legea mediului incadreaza poluarea sonora in problematica protectiei atmosferei. Poluarea sonora este produsa de zgomote care reprezinta acele sunete care sunt dezagreabile sau jenante, avand surse diferite si efecte multiple (asupra auzului, asupra sistemului cardiovascular, asupra psihicului, fiind agenti de stres importanti).
In legislatia si practica statelor, prevenirea si combaterea poluarii sonore se realizeaza pe urmatoarele cai:
- prin actiunea la sursa poluarii;
- prin monitorizarea si gestiunea corespunzatoare a poluantilor sonori;
- prin stabilirea de responsabilitati in sarcina organelor statului, a persoanelor fizice si juridice.
Modul de prevenire si de combatere a poluarii sonore este stabilit diferit in legislatiile statelor, fie prin includerea de dispozitii in acest sens in reglementarile cadru referitoare la protectia mediului, fie in reglementari speciale.
Art.43 lit.d din Legea nr.137/1995 republicata, stabileste obligatia in sarcina autoritatii centrale pentru protectia mediului, de a elabora norme tehnice, standarde si regulamente de aplicare privind 'pragul fonic si reglementari pentru limitarea zgomotelor. Sunt institute de asemenea, restrictii si interdictii in scopul prevenirii, limitarii sau eliminarii emisiilor de poluanti, precum si sanctiuni legale. Regimul juridic al protejarii impotriva zgomotului produs de aeronave este stabilit de Codul aerian roman (Ordonanta nr.29/1997 republicata in 2001).10



SECTIUNEA III
RASPUNDEREA JURIDICA PENTRU POLUAREA AERULUI


1. Formele raspunderii juridice
Nerespectarea obligatiilor legale privind protectia si ocrotirea atmosferei atrage raspunderea contraventionala, penala sau civila, dupa caz.
1.1. Raspunderea contraventionala, intervine in situatia savarsirii faptelor ilicite ce intrunesc conditiile contraventiilor si atrage dupa sine sanctionarea contraventionala a celor vinovati, de regula sub forma de amenda contraventionala. Ordonanta de Urgenta nr. 243/2000 stabileste, in art.47, ca sunt contraventii faptele prin care se incalca prevederile art. 29, 30, 31, 34, 37, 40 si art.41.
Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se face de catre personalul imputernicit in acest scop de Ministerul Apelor si Protectiei Mediului, de ofiterii si subofiterii de politie, de personalul imputernicit de administratia publica judeteana si locala, de personalul M. Ap. N. imputernicit in acest scop.
1.2. Raspunderea penala11 intervine in situatia savarsirii de fapte periculoase pentru atmosfera, incriminate ca atare de lege, fapte care intra in categoria infractiunilor. Art.49 alin 1 din Ordonanta stabileste in aceasta categorie urmatoarele fapte:
- neelaborarea de catre titularii de activitati cu surse importante de emisii poluante a planurilor pentru situatii de urgenta (se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amenda penala);
- neincetarea activitatilor care prezinta pericol major sau iminent de poluare a aerului, precum si neanuntarea autoritatilor competente (se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 5 ani).
in instrumentarea infractiunilor privind protectia atmosferei sunt relevante aspecte legate de efectuarea unor verificari si analize de specialitate, a luarii masurilor de eliminare sau neutralizare a mijloacelor poluante, precum si a indeplinirii atributiilor autoritatilor competente in materie.12
Constatarea infractiunilor se face de catre personalul imputernicit din cadrul autoritatilor publice centrale competente si din unitatile teritoriale ale acestora, precum si din cadrul autoritatilor publice locale iar cercetarea infractiunilor se face din oficiu de catre organele de urmarire penala, conform competentelor legale.13
Daca prin savarsirea faptelor ilicite se cauzeaza si un prejudiciu material, acestea vor atrage pentru autorul lor si raspunderea civila, persoana responsabila fiind tinuta la repararea prejudiciului cauzat, independent de culpa, asadar raspunderea civila in dreptul mediului este o raspundere civila obiectiva.