Efectele de comert sau titlurile de credit

EFECTELE DE COMERT SAU TITLURILE DE CREDIT

In legislatia noastra, aceste efecte de comert sunt cambia, biletul la ordin si cecul.

In legislatia si practica internationala mai sunt considerate efecte de comert: biletul la purtator (o varianta a biletului la ordin), trata (o specie de cambie), warantul si facturile si borderourile protestabile[1].

In doctrina occidentala efectele de comert sunt considerate titluri negocialbile, adica instrumente financiare, ca si valorile mobiliare, ca si instrumentele financiare derivate, ca si titlurile de plasament.

Astfel, doctrina franceza de 626h71g cea mai inalta autoritate[2], considera efectul de comert un titlu negociabil care constata existenta in profitul detinatorului sau la ordinul sau, a unei creante pe termen scurt si serveste la plata sa.

Ele sunt numite efecte de comert pentru ca reprezinta importante elemente ale fondului de comert, adica o parte din acele mijloace, acele fonduri pe care comerciantul le afecteaza operatiunilor sale.

Ele sunt, totodata, evident, si rezultate ale raporturilor juridice, ale afacerilor in care se angajeaza comerciantul.

Se numesc si titluri de credit pentru ca, indeosebi prin cambie si bilet la ordin, comerciantul care le trage, le emite, le constituire ori cel care le detine, vehiculeaza un credit, obtine prestatii contra lor, desi ele vor fi lichidate, transformate in bani, la un termen ulterior acceptarii ori dobandirii lor.

Cele doua notiuni au, inca, o prezenta concurenta, desi unele deosebiri intre ele au fost accentuate de evolutia reglementarilor si practicilor interesand piete occidentale.

In mod traditional s-a pus semnul egalitatii intre efecte de comert si titluri de credit, dupa cum in categoria titlurilor de credit a fost socotit si cecul care, strict formal, este un instrument de plata.

Efectele de comert mai sunt considerate si titluri negociabile, alaturi de celelalte instrumente financiare cum ar fi valorile mobiliare, titlurile de participatie, instrumentele financiare derivate.

Asimilarea, insa, a efectelor de comert cu titlurile negociabile este riscanta in dreptul nostru, pentru ca primele reglementari specifice economiei de piata, incepand cu aceea a societatilor comerciale, au optat (pentru ceea ce, astazi, se numesc instrumente financiare) sa utilizeze notiunea de titluri negociabile.

Aceasta optiune s-a datorat incercarii de asimilare a legislatiei anglo - americane, in care notiunea de instrumente financiare este desemnata prin aceea de instrumente financiare este desemnata prin aceea de instrumente negociabile. De aceea, Legea societatilor comerciale nr. 31/1990 a prevazut - art. 11(2) - pentru societatile cu raspundere limitata ca partile sociale nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile.

Este clar ca Legea societatilor comerciale s-a gandit nu la efecte de comert sau la titluri de credit (cambie, bilet la ordin, cec), ci s-a gandit la valori mobiliare, care au fost reglementate pentru prima oara in anul 1994.

Este de neconceput ca o societatea comerciala sa nu poata emite cambii, bilete la ordin sau cecuri. Textul a vrut sa precizeze  ca aceste parti sociale, fractiuni de capital social, nu pot functiona ca valori mobiliare, deci nu pot avea regimul actiunilor si nu pot beneficia de o piata reglementata.

De aceea, in sistemul nostru legislativ, efectele de comert nu trebuie desemnate, asimilate ori introduse in categoria de instrumente financiare. 

Ca o prima determinare, efectele de comert sunt titluri comerciale de valoare, sunt active financiare, sunt active suport si, in buna masura, sunt si titluri de credit.

In definitia cea mai scurta efectele de comert sunt titlurile comerciale de valoare care incorporeaza si confera o creanta pe termen scurt in temeiul careia posesorul poate obtine plata unei sume de bani. Deci, aptitudinea juridica a efectului de comert este aceea de a conferi, a constitui o creanta asupra unei sume de bani care este mentionata in cuprinsul sau.

Astfel, cambia indreptateste pe posesor sa ceara si sa obtina plata sumei de bani mentionate in ea de la oricare dintre persoanele care au subscris-o, au vehiculat-o, au manipulat-o juridic.

Biletul la ordin este, de asemenea, un titlu care-l obliga in primul rand pe emitent (tragator) si pe toti cei care l-au manipulat si vehiculat.

Cecul este un titlu care, spre deosebire de cambie si bilet la ordin, este conditionat de un provizion si este tras asupra unei banci, de regula, dar naste si el aceiasi obligatie solidara pentru subscriitori (vehiculantii, menipulantii juridici).

Ceea ce caracterizeaza efectele de comert este acea aptitudine, inzestrare juridica de a crea, a conferi o creanta asupra unei sume de bani.

Ca instrumente de credit, si aceasta calitate o satisfac deplin cambia si biletul la ordin, efectele de comert evidentiaza aptitudinea titlului lor de a crea o capacitate de plata aparenta formatorului lor si posesorilor ulteriori.

Cambia si biletul la ordin nu sunt conditionate de provizion. Este posibil si admisibil, deci, ca la momentul emiterii lor, tragatorul (emitentul), numit formator, sa nu aiba disponibilitate baneasca.

Ele creeaza, ca titluri de credit, o capacitate de plata aparenta, ad - hoc, prim emiterea lor, desi nu in mod expres, tragatorul facandu-se forte ca va plati la scadenta daca nu plateste trasul.  

Aceasta capacitate de plata ad - hoc, aparenta, este consolidata de lege.

Legea asupra cambiei si biletului la ordin tine obligati in solidar pentru suma din titlu, pe toti cei care au subscris cambia sau biletul la ordin.

Altfel spus, ca titluri de credit, cambia si biletul la ordin il crediteaza pe cel care accepta titlul lor. Cel care primeste un asemenea titlu se increde in capacitatea de plata a emitentului, a trasului si a altor persoane ce se vor interpune in circulatia titlului respectiv.

Cecul nu este totusi un veritabil titlu de credit, pentru ca el este platibil la vedere, el are o scadenta instantanee, chiar daca stipuleaza o data de prezentare la plata.

O asemenea stipulatie este ineficienta mai ales in contra posesorului ulterior.

Cecul ar putea fi considerat titlu de credit doar cat timp circula.

El poate circula in Romania, pastrandu-si valoarea de cec, 8, respectiv 15 zile, dupa cum a fost emis in localitatea in care urmeaza a se face plata ori intr-o alta localitate, de la data emiterii pana la data cand va fi prezentat la plata, si o anumita perioada poate sa aiba valoare de titlu de creanta.

In concluzie, denumirea de efecte de comert evoca in aceiasi masura mijloacele si fondurile cu care opereaza comerciantul. In legislatia noastra sunt efecte de comert cambia, biletul la ordin si cecul, iar titluri de credit cambia si biletul la ordin. Cecul este in principal instrument de plata, alaturi de ordinul de plata (virament) si de cartea de credit.

In doctrina occidentala mai sunt considerate efecte de comert unele derivate ale biletului la ordin, certificatele de depozit negociabile (in legislatia noastra ele apar ca titluri de legitimare a marfii: recipisa de depozit, warantul) si biletele de trezorerie (in legislatia noastra pot fi asimilate la obligatiunile si titlurile de stat, ele nefiind, inca, tranzactionabile pe piata).