Instrumentele financiare negociabile

INSTRUMENTELE FINANCIARE NEGOCIABILE

La aceasta pozitie, in clasificarea traditionala, figureaza valorile mobiliare.

Definitia data de Legea nr. 52/1994 valorilor mobiliare, s-a dovedit vadit deficitara. Ea cuprindea in tabloul acestora si titlurile de credit, ceea ce, in legislatia noastra, nu se poate asimila, in primul rand pentru ca exista reglementari proprii, cu regim juridic complet diferit.

Astazi, dupa noua reglementare data valorilor mobiliare de OUG nr. 28/2002, aceasta categorie de titluri comerciale de valoare primeste denumirea de instrumente financiare negociabile.

Definitia lor, ca si a valorilor mobiliare corespunzatoare traditiei este in acord cu reglementarile comunitar - europene si cu practicile internationale. Astfel, valorile mobiliare reprezinta numai un fel de instrumente financiare negociabile.

Acestea sunt:

Valorile mobiliare;

Titlurile de participare la organismele de plasament colectiv in valori mobiliare;

Instrumentele financiare derivate;

Contractele de report;

Alte instrumente financiare calificate astfel de CNVM.

Sub titlul de instrumente financiare negociabile, atat in doctrina si legislatia noastra anterioare reglementarii in vigoare, cat si in practica internationala, au circulat si circula denumiri care acopera aceiasi semnificatie, desemneaza aceleasi entitati, valori, cum sunt: instrumente negociabile (in sistemul common - law) sau titluri negociabile (in legislatia europeana).

Acestor denumiri li se adauga, uneori, si cuvantul "financiar".

Chiar reglementarea recenta are o usoara inconsecventa atunci cand incepe definitia valorilor mobiliare cu expresia "instrumente financiare negociabile".

Titlul negociabil este, dupa HERVE CAUSSE, regele bursier si al schimburilor comerciale.  

Deci, prin instrumente financiare intelegem actiunile, titlurile de stat, obligatiunile emise de administratia publica centrala sau locala si de societatile comerciale, precum si alte titluri de imprumut cu scadenta mai mare de un an. Se inteleg si drepturile de preferinta la subscrierea de actiuni si dreptul de conversie a unor creante in actiuni.

Mai apoi, alte instrumente financiare care dau dreptul la a dobandi prin subscriere sau schimb, valori mobiliare din cele enumerate sau dau dreptul la o compensatie baneasca.

Sunt excluse din aceasta categorie instrumentele de plata.

Pietele de instrumente financiare sunt: bursele de valori, ca institutii de interes public si alte piete reglementate organizate ca societati pe actiuni.

Ele pot avea sectiuni pentru valorile mobiliare si alte instrumente financiare decat valorile mobiliare.

Operatiunile cu instrumente financiare sunt cele translative de proprietate: vanare - cumparare, preluare, schimb.

1. VALORILE MOBILIARE.

Definitia legala spune ca acestea sunt instrumente financiare negociabile transmisibile prin traditiune sau inscriere in cont, care confera drepturi egale pe categorie, dand detinatorilor dreptul la o fractiune din capitalul social al emitentului sau un drept de creanta general asupra patrimoniului emitentului si sunt susceptibile de tranzactionare pe o piata reglementata.

Relativ la modul de circulatie, aceasta este posibila prin traditiune, care presupune transferul proprietatii asupra unui bun mobil, prin simplul fapt  al deplasarii fizice a posesiei ori prin inscriere in cont, care este o modalitate de circulatie ce are in vedere instrumentele dematerializate, care nu mai sunt reprezentate, cum era traditional, prin inscrisuri constatatoare, si care implica mentionarea operatiunii de instrainare intr-un cont de registru de evidenta sau de depozit (cum este RRA - Registrul Roman al Actionarilor ori alte registre tinute de societati specializate).

Conditia egalitatii drepturilor pe categorie vrea sa spuna ca legea nu sacrifica egalitatea de tratament a celor care au facut investitii egale, in profitul ideii de speculatie.

Astfel, chiar daca exista actiuni preferentiale, cei care le detin au drepturi egale la volum sau la pachete egale.

Susceptibilitatea de tranzactionare pe o piata reglementata, organizata este o calitate, nu o aspiratie.

Este o calitate recunoscuta de organismele de reglementare a acelei piete.

In cadrul valorilor mobiliare, enumeram:

a) actiunile;

b) titlurile de stat, obligatiunile emise de administratia publica centrala sau locala si de societatile comerciale si alte titluri de imprumut cu scadenta mai mare de 1 an; aceste valori mobiliare, numite si titluri de investitii in plasamente colective (titluri de plasament colectiv), echivaleaza cu dobandirea de cote - parti din rezultatul investitiei, prin plasarea numerarului, ele dand dreptul de a incasa o cota - parte din ceea ce produc acei bani comuni, daca au fost bine plasati in alte valori mobiliare;

c) drepturile de preferinta la subscrierea de actiuni si drepturile de conversie a unor creante in actiuni (in doctrina occidentala, aceasta valoare mobiliara mai este denumita si warant financiar sau, in Franta, OBSA);

d) Alte instrumente financiare, mai putin instrumentele de plata, care dau dreptul de a dobandi valorile mobiliare echivalente celor mai-sus mentionate, prin subscriere, schimb sau care sau dreptul la o compensatie baneasca.

Valorile mobiliare reprezinta ponderea cea mai insemnata in tabloul instrumentelor financiare si au si o frecventa mare astazi, spre deosebire de alte instrumente definite in noile reglementari, cu pondere redusa.

Unele dintre acestea sunt chiar absente, altele au fost definite in lege pentru ca tabloul sa fie complet, ideal, cu cele mai bune caracterizari.   

TITLURILE DE PARTICIPARE LA ORGANISMELE DE PLASAMENT COLECTIV IN VALORI MOBILIARE.

Aceste titluri de participare, ca orice activ financiar, confera dreptul la o suma de bani corespunzatoare activului cumparat; el sunt alimentate la o valoare nominala de ceea ce acest fond colectiv realiza pornind de la plasamente.

INSTRUMENTELE FINANCIARE DERIVATE.

Potrivit noilor reglementari, fac parte din aceasta categorie, asa - zisele contracte la termen, numite FUTURES sau OPTION.

Ele sunt numite "la termen" pentru ca obligatiile si drepturile din acest contract, sufera in continutul lor, in intinderea lor, o anticipatie pe care partile si-o asuma ca si un element de hazard, pe un suport de incertitudine, ca si alte contracte aleatorii (precum contractul de asigurare, creditul cu dobanda indexata la rata inflatiei).

In aceste contacte, anticipatia intereseaza distanta in timp de la momentul convenirii lor, pana la momentul scadentei obligatiei de cumparare sau de vanzare, raportata la valoarea convenita si la fluctuatia acesteia potrivit cursului monezii de executie, la randul ei indexata cu o moneda de referinta.

Denumirea de "particula derivate" este justificata de imprejurarea ca aceste instrumente isi deriveaza un curs, o valoare de piata, potrivit unei anticipari speculative.

Potrivit reglementarilor recente, si alte asemenea instrumente pot primi calificarea corespunzatoare din partea CNVM, dar toate trebui sa aiba ca active suport o marfa, un titlu reprezentativ de marfa sau un activ financiar.

Intr-o expresie cat mai redusa, activul suport este o baza de tranzactionare, este entitatea, valoarea economico - juridica la care se raporteaza speculatia, anticipatia, miza.

Potrivit art. 4 alin. 1 pct. 1 din OUG nr. 27/2002, activul suport este "marfa, titlul reprezentativ de marfa, activul financiar care sta la baza tranzactionarii instrumentelor financiare derivate pe pietele dezvoltate de bursele de marfuri".

Aceste instrumente financiare se formeaza si circula, se tranzactioneaza numai pe o piata dezvoltata de o bursa de marfuri. Deci, spre deosebire de valorile mobiliare, care se formeaza si tranzactioneaza pe o piata de valori (bursiera sau extrabursiera), instrumentele financiare derivate se tranzactioneaza numai pe o piata dezvoltata de o bursa de marfuri.

Instrumentele financiare derivate au ca baza de tranzactionare un activ suport: o marfa, un titlu reprezentativ de marfa, un activ financiar.

Marfa, in sensul reglementarilor la care ne referim, este orice bun mobil (inclusiv mobil prin anticipatie), fungibil[1] prin natura lui sau cu un grad ridicat de fungibilitate si orice serviciu standardizat.

Serviciile standardizate sunt un ansamblu de prestatii articulate, avand drept scop satisfacerea unui interes, a unor cerinte preponderent economice si care este compatibil cu o reproducere si o remuneratie unitare (exemplu: serviciile bancare, unele servicii de asigurari).

Elementele de standardizare evoca posibilitatea unei reproduceri.

Titlurile reprezentative de marfa, sunt inscrisuri emise pentru drepturile asupra unei marfi (de regula proprietatea, dar si depozitul s.a.).

Activul financiar este acela care consacra drepturi banesti asupra detinatorului valorii in consideratia careia au fost emise.

Notiunea de activ financiar, se apropie cel mai mult de aceea de titluri comerciale de valoare.

Potrivit definitiei legale, activul financiar este acela care consacreaza drepturi banesti ale detinatorului acestuia precum si drepturi asupra veniturilor viitoare rezultate din valorificarea unor fonduri precum valorile mobiliare, efectele de comert emise de societatile comerciale, instrumentele sintetice de tipul indicilor bursieri.

Orice bursa are, potrivit regulamentului sau, anumiti indici prin care isi raporteaza si isi dimensioneaza activitatile, operatiunile desfasurate, inregistrate in functionarea ei.

Sunt asa - zisii "indici compoziti".

Unii dintre acestia sunt creditati ca reflecteaza nivelul, mersul intregii economii nationale.

Un indice bursier poate fi un activ suport pentru un instrument financiar derivat.

Active financiare sunt: rata dobanzii; instrumentele sintetice care au la baza rata dobanzii; instrumentele avand la baza moneda nationala; devizele convertibile; contractele la termen; alte instrumente financiare derivate calificate astfel de CNVM.

Contractele la termen (futures si option).

Contractele futures sunt, o spune art. 4 pct. 10 din OUG nr. 27/2002, contractele standardizate care creeaza pentru parti obligatia de a vinde sau de a cumpara un anumit activ suport la data scadentei si la un pret convenit la momentul incheierii tranzactiei (obligatia de a vinde sau cumpara o cantitate de marfa, la un anumit timp si la un anumit pret).

Cand activul suport este marfa, mecanismul anticipatie pare sa fie mai simplu.

Contractele option sunt, de asemenea, contracte standardizate, care in schimbul platii unei prime creeaza pentru cumparatorul optiunii, dreptul, dar nu si obligatia, de a cumpara si de a vinde un anumit activ suport, la un pret prestabilit, numit pret de exercitare, pana sau la data expirarii.

Spre deosebire de contractele futures, ceea ce face obiectul mizei, ceea ce se tranzactioneaza in cazul contractelor option, sunt prima si optiunea de a cumpara sau de a vinde. Pana sau la data expirarii optiunii, cel care isi adjudeca posibilitatea optiunii, anticipeaza ca aceasta ii va fi favorabila in raport de prima convenita.

Riscul, miza nu este numai pretul de exercitare convenit ci si rentabilitatea, interesul pentru operatiune (vanzare sau cumparare), in raport de prima stabilita la data adjudecarii optiunii prin acest contract (iti voi plati o prima de ........ - cantitatea de moneda - daca la data de ....... ma voi decide sa cumpar de la tine, o cantitate de ........... - urmeaza activul suport - la pretul de ...........).

La prima vedere, datorita modului in care este exprimata optiunea, sub o conditie pur potestativa (vointa necenzurata, neangajata a titularului optiunii), toate partile din acest contract castiga si pierd in acelasi timp.

Cel care va gasi la data expirarii optiunii ca nu-i este convenabila valoarea tranzactiei, va evita o pierdere, avand optiunea de a nu vinde / cumpara.

Cel care a creat aceasta optiune si a instrainat-o, va pierde prima daca nu este exercitata optiunea, dar ramane liber de obligatia de a vinde sau de a cumpara si, la randul sau, poate evita o pierdere.

In realitate, cand obiectul optiunii (si acesta este valoarea contractului la termen), activul suport, il reprezinta un instrument sintetic raportat la rata dobanzii, la un curs monetar, ceea ce decide optiunea este reusita anticipatiei asupra cursului valutar.

Contractul de report.

Acest contract este definit in OUG nr. 27/2002 la art. 2 alin. 1 pct. 8 si de codul comercial, la art. 74.

In putine cuvinte, contractul de report este un contract de  vanzare - cumparare de valori mobiliare cu pact de rascumparare.

Potrivit OUG nr. 27/2002, contractul de report este acela prin care o parte cumpara valori mobiliare cu plata imediata cu revanzarea simultana, la termen si pe un pret determinat, a unor valori mobiliare de aceiasi specie si cu remiterea efectiva a valorilor mobiliare date in report, in conformitate cu dispozitiile art. 74 - 76 cod. com.

Potrivit art. 74 cod com., contractul de report consta in cumpararea pe bani gata a unor titluri de credit circuland in comert si in revanzarea simultana cu termen si pe un pret determinat catre aceiasi persoana a unor titluri de aceiasi specie.

Definitia din ordonanta de refera la valori mobiliare, iar definitia din codul comercial se refera la titluri de credit.

Contractul de report ca instrument financiar, deci, nu se refera la titluri de credit (cod com.), ci la valori mobiliare.

Spre exemplu, se vand x actiuni ale unei societati comerciale la o valoare care se plateste imediat, dar cu obligatia asumata in acelasi timp, ca la un anumit termen si pentru un a numit pret, stabilit la data tranzactiei, sa se cumpere de la cumparatorul de azi, un numar de actiuni ale aceleiasi societati sau alte altei societati. Se spune ca actiunile pentru care se incaseaza pretul imediat, sunt date in report, ceea ce presupune remiterea lor efectiva.