Notiunea, nomenclatura, trasaturile generale si clasificarea titlurilor comerciale de valoare

NOTIUNEA, NOMENCLATURA, TRASATURILE GENERALE SI CLASIFICAREA TITLURILOR COMERCIALE DE VALOARE.

§1. Notiunea, nomenclatura si inventarul pozitiv. Tabloul legislativ.

Preliminarii

Comertul modern este un varf de civilizatie care nu poate fi complet caracterizata fara componenta juridica.

Cu alte cuvinte, civilizatia noastra este una a comertului, din ce in ce mai putin intern si national, iar comert inseamna exploatare de resurse si de fonduri pentru producerea de marfuri si servicii, mobilizare de capital.

Marfurile si serviciile circula, sunt livrate sau prestate potrivit angajamentelor juridice din contracte.

Furnizarea de marfuri si servicii antreneaza circulatia unor sume de bani, ceea ce inseamna instrumente de plata si credit, care sa evite deplasarea numerarului, cu inconveniente incompatibile cu celebritatea.

Comertul il fac in principal societatile comerciale, intre care, prin incapacitatea de a mobiliza capital de la persoane care nu sunt comercianti, se distinge societatea pe actiuni.

O societate pe actiuni prefera sa-si asigure fluxurile financiare, sa se crediteze, prin vanzarea actiunilor sale din emisiuni noi. Este o creditare nerambursabila. Achizitorul noilor actiuni ('investitorul') mizeaza atat pe dividendul cu care este remunerat daca societatea lucreaza cu profit cat si pe o vanzare a actiunilor la un pret mai mare decat cel de achizitie.

Dar nici societatea si nici actionarii care au decis emisiunea suplimentara de actiuni, nu raspund daca miza investitorului in actiunile noi nu se confirma.

Transferul proprietatii asupra marfurilor, chiar in timpul transportarii lor la o destinatie contractata, contractarea serviciilor prin agenti - ofertanti, operatiuni cu marfuri conservate in depozite specializate (inclusiv constituirea de garantii), au reclamat constituirea si punerea in opera de tranzactionare, asigurata de institutii profesionale (burse de marfuri), a unor titluri reprezentative ale marfurilor.

Comertul a creat lichiditati, mari sume de bani, ai caror detinatori vor sa castige prin rularea si plasarea lor altfel decat prin depozite bancare.

Operatorii care au nevoie de aceste lichiditati, ca si capital, chiar si statul (pentru lucrari de investitii de interes public), au creat instrumente prin care lichiditatile sa fie plasate sigur, eficient, simplu, rapid si profitabil, astfel aparand titlurile de imprumut sau de plasament: obligatiunile, titlurile de participare, certificatele de investitor.

Interesul irepresibil pentru evaluarea atractiva a propriilor actiuni, pentru speculatia cu actiuni, cu obligatiuni si cu alte titluri de imprumut, a creat o piata de tranzactionare a acestor valori constitutive in comert, o piata care a perfectionat insemnele corespunzatoare, evidenta si circulatia lor - o piata de 'valori'.

Din aceste evolutii sumar expuse, au aparut si s-au perfectionat, pana la rafinament, titlurile comerciale de valoare, ca insemne ale valorilor pe care le pun in circulatie, ca instrumente care mijlocesc o circulatie (tranzactionari) rapida.