Statul si dreptul geto-dac

STATUL SI DREPTUL GETO-DAC

Saltul calitativ de la democratia militara la stat a fost determinat de profunde transformari economice si sociale.

Democratia militara continea cateva elemente fundamentale care se gasesc si in societatea geto-daca: existenta unor organe speciale ale conducer 858d35i ii tribului: "regii", sfatul tribului si adunarea generala a tribului; stratificarea sociala, ca urmare a imbogatirii si consolidarii prin razboaiele de prada a averilor a varfurilor sociale; diminuarea "democratismului gentilic" si transformarea lui intr-un democratism militar, in care rolul decizional il avea poporul inarmat in privinta treburile publice.

Geto-dacii traiau organizati in triburi intre care existau legaturi stranse, ce au mers, uneori, pana la realizarea unor uniuni politice. Aceste uniuni de triburi reprezentau organizatii cu caracter militar, in fruntea carora se gasea o capetenie, un sef militar care, de obicei, impartea puterea politica cu o capetenie religioasa.

Geneza statului dac s-a datorat atat factorilo interni cat si externi. Dezvoltarea economiei de schimb a dus la transformari adanci, determinad accentuarea diferentei dintre saraci si bogati. In fruntea piramidei sociale se gasea nobilimea (tarabostes), urmand comatti si compillatii. Aceasta structura sociala a fost rezultatul dezvoltarii economice care a determinat structura politica a statului cu institutiile sale caracteristice.

In afara de evolutia interna, presiunile extrne datorate expansiunii Imperiului Roman si apropierii acestuia de granitele Daciei au avut un rol insemnat in procesul de unificare a uniunilor de triburi geto-dace catre stat.

Statul dac s-a format si s-a consolidat sub lunga domnie a lui Burebista. Pana la Burebista, regalitatea a avut mai mult o functie militara si religioasa. In schimb, in timpul domniei lui Burebista si a regilor care i-au urmat, regele nu mai era doar un sef militar, ci primeste functii de ordin executiv, legislativ si juridic. In Dacia, regalitatea nu era de tip despotic intrucat regele guverna impreuna cu un consiliu. Regalitatea a devenit ereditara, dovada fiind ca Burebista si Decebal erau fii de regi.

Existenta statului presupune un aparat menit sa-i asigure indeplinirea functiilor sale interne si externe. La curtea regelui, organizata probabil dupa unele influente elenistice, se afla viceregele, consilieri regali, consilieri regali, comandanti militari, sefi de fortificatii, soli pentru diverse misiuni. Puterea judecatoreasca era incredintata, se pare, preotilor geto-daci. Burebista a dispus de o armata puternica care a slujit politicii externe a statului dac.

Continuand statul lui Burebista si al regilor care i-au urmat, daco-getii s-au unificat in structura statala condusa de Decebal, stat mai mic ca intindere decat cel al lui Burebista, dar mai unitar si mai centralizat. In urma razboaielor din anii 101-102 si 105-106, statul dac a fost cucerit de armatele romane, o parte a teritoriului sau devenind la 11 august 106 provincie romana.

Etnogeneza poporului roman poate fi inteleasa mai usor prin analiza elementelor fundamentale ale organizarii politice si ale institutiilor juridice in mod cronologic. Studierea lor este absolut necesara pentru intelegerea unor particularitati si caracteristici speciale ale acestora.

Institutii juridice la geto-daci. Datele oferite de arhelogie, de scriitorii antici, latini si greci ne permit cunoasterea evolutiei societatii omenesti pe teritoriul de astazi al Romaniei. Existenta paleoliticului, mezoliticului si neoliticului, a procesului trecerii de la matriarhat la patriarhat, a parcurgerii etapei ginta-trib-uniune de triburi sunt atestate arheologic si amplu comentate de istoriografia romaneasca si straina; geto-dacii sunt parte componenta a grupului etnic al tracilio care au trait si au creat o stralucita civilizatie pe un spatiu cuprins intre Marea Egee, zona Pripetului, Dunarea Panonica si Bug (Herodot, Srtabon). In cadrul etniei trace, geto-dacii constituie ramura cea mai importanta deoarece au avut o cultura materiala si spirituala, o organizare politica remarcabila. Originea etnica a constituit principalul factor de unire a triburilor geto-dace (Ephoros, Zosimos, Caesar, Sallusttius, Strabon, Trogus Pompeius, Cassius Dio, Consolatio ad Liviam, Ptolemeu din Alexandria, Vergilius, Ovidius). In epoca prestatala relatiile sociale ale geto-dacilor au fost reglementate prin norme de conduita fara caracter juridic, respectate de bunavoie de membrii societatii (practicarea juramantului pe zeitati).

Normele de drept ale tribului aveau o dubla sarcina: a)prevenirea oricarei incalcari prin mijloace pasive, prin simpla prezenta; b)interventia activa, cand normele erau incalcate, cand un individ sau mai multi primejduiau siguranta tuturor.

Procesul trecerii de la societatea gentilica la organizarea politica incheiat in vremea lui Burebista a reprezentat un salt calitativ ce a determinat profunde transformari economice, sociale, organizatorice, politice.

Vladimir Hanga, in Istoria dreptului romanesc. Dreptul cutumiar, subliniaza ca "paralel cu aparitia si consolidarea statului are loc procesul de formare si dezvoltare cutumiara a institutiilor juridice, deoarece cutuma a constituit prima si cea mai importanta forma de manifestare a regulilor de drept".

Burebista, "cel mai mare dintre regii din Tracia" a fost organizatorul unei monarhii cu caracter militar. Dupa moartea lui a existat o continuitate statala in zona Muntilor Sureanu (Deceneu, Comosicus, Coryllos, Duras, Decebal). Puterea suprema in statul geto-dac era detinuta de catre rege; institutia regalitatii a devenit ereditara; monarhia sclavagista dacica a avut o identitate proprie, ea neputand fi incadrata in cadrul monarhiilor sclavagiste clasice. Statul geto-dac a avut legislatie (in locul obiceiurilor din perioada democratiei militare apar normr juridice; sistem de legi mentionat de Strabon si Iordanes; teama de zei asigura respectarea legilor; legile erau intarite de autoritatea de stat propriu-zisa si de catre autoritatea religiei), institutii juridice (inegalitatea de avere, proprietatea privata au generat stratificarea sociala care, la randul ei a determinat aparitia si competenta institutiilor), organizare administrativa si juridica (prioritate a organelor centrale ale statului).