ANALIZA SISTEMICA A  CERCETARII - DEZVOLTARII

Atat intreprinderea cat si domeniul de activitate de cercetare- dezvoltare pot fi interpretate ca sistem si chiar ca sistem cibernetico- economic.

Exista un ansamblu de caracteristici care confera caracterul de sistem:

1) sunt constituite dintr-o serie de componente (persoane, grupuri,)

2) exista o multime de relatii intre componentele firmei sau in domeniul cercetarii-dezvoltarii. Relatiile pot sa fie de natura interioara sau exterioara.

3) exista o functionalitate stabilita initial prin care se asigura integrarea componentelor din sistem, determinandu-se in final caracteristicile sistemului care difera de suma caracteristicilor individuale 939i89j din sistem.

Alte caracteristici sunt: elementele din sistem si relatiile dintre ele se modifica in timp cu o anumita probabilitate, deci sistemele au un caracter de functionare probabilistic; sistemele mentionate se pot autoregla in anumite limite de perturbari (prin autoreglare se asigura o stabilitate a sistemului si inscrierea pe o anumita traiectorie de dezvoltare);

In domeniul cercetarii-dezvoltarii o mare importanta o are informatia. In cadrul sistemului, legaturile pot fi de tip serie, paralel sau mixt.

Implicatii privind abordarea sistemica in activitatea firmelor

Abordarea sistemica permite abordarea unui model in care sa se reliefeze componentele din structura sistemului si relatiile dintre acestea. Pe baza modelului se pot forma diverse relatii matematice prin care se exprima relatii intre elementele de intrare in sistem si cele de iesire, prin intermediul capacitatii de transformare a sistemului. De asemenea exista posibilitatea ca pe baza modelului sa se efectueze diverse simulari cu evidentiere influentelor reciproce intre componentele sistemului.

Conexiunea in serie

Fig. 2.1. - Conexiunea in serie

Y1 = X * TS1

Y2 =Y1 * TS2 = X * TS1 * TS2

Y = Y2 * TS3 = X * TS1 * TS2 * TS3 = X * TS1S2S3

TS1S2S3 = TS1 * TS2 * TS3

In cazul conexiunilor de tip serie, daca unul din sisteme isi pierde capacitatea de transformare, rezultatul din sistem este egal cu zero.

Y= (0 * Ts2 * Ts3) X rezulta: Y=0

Sistemele cu conexiuni in serie au ca dezavantaj faptul ca influentele reciproce dintre sistemele componente au o mare implicatie asupra elementelor de iesire.

In general, componentele dintr-un sistem in serie au o anumita fiabilitate, adica o anumita probabilitate de functionare continua.

Daca luam in considerare aceasta probabilitate rezulta: Y = (P1TS1 * P2TS2 * P3TS3)X

Conexiunea in paralel

Fig. 2.2. - Conexiunea in paralel

Y1 = X * TS1 Y = Y 1 + Y2 + Y3 = X (TS1 + TS2 + TS3)

Y2 = X * TS2

Y3 = X * TS3

Daca unul din sisteme cade rezulta ca:

Y = (0 + TS2 + TS3) X

In aceasta situatie pericolul de a avea rezultate zero este mai mic. Daca luam in considerare probabilitatea de functionare avem:

Y = (P1TS1+ P2TS2 + P3TS3) X

Avem alt gen de probabilitate care nu influenteaza atat de dezavantajos rezultatele.

In domeniul cercetarii - dezvoltari pentru a se asigura surse de succes pentru cercetarea aplicarii in general si pentru activitatea de proiectare a produselor in multe unitati economice se constituie grupe de cercetare si / sau proiectare care lucreaza in paralel pe aceeasi tema, fiecare grup putand elabora o varianta de proiect. in aceasta situatie este posibil sa creasca sansa de a se realiza un proiect corespunzator. Este mai costisitor, dar merita si se practica frecvent. O firma face mai multe variante, mai multe proiecte in paralel urmarindu-se cel mai bun. Sistemele mixte cu conversiuni in serie si in paralel preiau avantaje si dezavantaje din cele doua tipuri de conexiuni.

Conexiunea mixta

Conexiunea mixta se rezolva pe parti, tot sistemul reducandu-se le trei conexiuni in serie.

Fig. 2.3. - Conexiunea mixta

Y = X [(TS1 * TS2) * (O,4 TS3 + 0,6 TS4) * (TS5)]

Aceasta relatie reprezinta transmitanta acestui sistem.

Implicatii economice in abordarea sistemica din cadrul firmelor

Se considera ca un sistem este format din elemente de intrare, iesire si de proces.

Fig. 2.4. - Intreprinderea ca sistem

X = elemente de intrare

Y = elemente de iesire

TS = structura de transformare a sistemului

S = elemente de proces

Elementele de intrare in sistem sunt: substanta (materii prime, materiale), forta de munca, energie, combustibil, surse financiare, informatii.

Elemente de iesire sunt: produse, servicii, deseuri, informatii, noxe, etc.

Elemente de proces sunt: utilaje, cladiri, teren, activitati de productie din cadrul firmei, etc.

Elemente de intrare

Din punct de vedere economic, ca valoare sunt proportionale cu valoarea sau cu volumul de activitate privind elementele de intrare. Cu cat volumul de activitate ca rezultate este mai mare cu atat va creste si volumul elementelor de intrare.

Aceasta proportionalitate face ca valoarea elementelor de intrare in sistem sa se inregistreze in costurile variabile din sistem. In general costurile variabile se refera la costurile directe necesare realizarii unui produs. Aici intra costul cu materialele pe produs, costul cu salariile si alte costuri care se pot evidentia direct.

In legatura cu aceste costuri se apreciaza ca activitatea de cercetare-dezvoltare are o contributie de cca. 75-80% pentru ca aceste costuri depind de solutiile constructive adoptate si de tehnologia de fabricatie prevazute.

In costul unui produs ponderea principala o au salariile si materialele.

Elemente de iesire

Se refera la cifra de afaceri. In acest cadru ponderea principala o are valoarea productiei realizate. Valoarea productiei este determinata de pretul productiei, de unitatea de produs si de volumul productiei.

Activitatea de cercetare-dezvoltare are o contributie importanta in realizare unor preturi mici, daca au reusit sa creeze produse competitive. In ceea ce priveste modul productiei realizat in sistem, in modul influenteaza si activitate de cercetare-dezvoltare pentru ca prin produsul realizat este posibil sa se castige o parte importanta din piata.

Elementele de proces

Aceste costuri legate de elementele de proces, se considera ca sunt costuri fixe pentru capacitatea de productie creata initial. Practic costul elementelor de proces pentru un sistem constituit este independent de volumul care se va realiza in viitor in sistem. Aceste costuri se inscriu in categoria costurilor fixe in care ponderea o au costurile indirecte, costuri cu amortizarea, costurile cu chiria iluminatul intreprinderii etc