Cauzele ciclicitatii economice pe termen mediu

Cauzele ciclicitatii economice pe termen mediu

Mult timp a fost respinsa ideea posibilitatii aparitiei crizelor economice in sistemul real al economiei de piata. Este vorba de perioada in care gandirea economica a fost 737c26h predominata de legea debuseelor, formulata de J.B. Say. Conform acestei legi, fiecare marfa isi creeaza relativ automat propria piata. Daca apar, totusi, anumite disproportii intre cererea si oferta de marfuri pe diferitele piete, acestea se corecteaza, sustineau adeptii acestei teorii, prin mecanismul preturilor de piata, inclusiv prin cel al ratei dobanzii.

In secolul al XlX-lea, legea lui Say a reprezentat o adevarata paradigma pentru gandirea economica oficiala. De aceea, fluctuatiile ce se manifestau, inclusiv unele crize majore - a caror existenta nu putea fi ascunsa - erau explicate prin cauze mai mult sau mai putin accidentale, oricum, prin cauze din afara economiei. W.S. Jevons a propus, de pilda, explicarea crizelor economice prin ceea ce el a numit "teoria petelor solare'. Astazi nimeni nu mai crede in aceasta corelare stransa. in schimb, J.S. Mill a sustinut ca fluctuatiile ciclice decurg din alternanta obiectiva a unor stari de optimism si stari de pesimism in randul agentilor economici.

Asemenea abordari si explicatii au devenit ulterior simple ilustrari ale preistoriei teoriei ciclurilor economice pe termen mediu. in gandirea socialista, crizele economice periodice erau si sunt considerate procese specifice ale sistemului economic capitalist.

Dupa marea criza mondiala din 1929 - 1933, specialistii au ajuns la concluzia ca ciclurile decenale si crizele economice specifice lor sunt determinate de o serie de factori interdependenti; unii interni ce tin de sistemul economic predominant in societate si altii externi - extraeconomici. S-a demonstrat, de catre specialisti de diferite orientari politice si ideologice, ca sistemul economiei de piata poarta in sine factori contradictorii ce genereaza evolutii ciclice si crize economice. in acelasi timp, exista si actioneaza o suma de factori extraeconomici (conditiile climaterice, social-politice interne, razboaie etc), care pot frana sau pot favoriza mecanismele interne destabilizatoare, pot atenua sau pot agrava crizele economice, pot lungi sau scurta durata ciclului si diferitele lui faze.

Una din explicatiile, cu oarecare rezonanta, ce se da ciclului mediu, este teoria elaborata de G. Haberler. Conform acesteia, originea miscarii ciclice consta in alternanta unor perioade de inlocuire febrila a capitalului fix cu altele cand reinnoirea acestuia este redusa. inlocuirea masiva a capitalului fix - posibila pe baza inovatiilor tehnice si necesara din cauza uzurii lui fizice si morale - constituie, in conceptia autorului, premisa si parghia trecerii la un nou ciclu economic pe termen mediu. Toate acestea se intalnesc si se interfereaza in faza de inviorare (upturn, punctul de inflexiune inferior).

Alti autori aseaza la baza explicarii ciclului economic pe termen mediu evolutia creditului, respectiv intensitatile inegale ale mobilurilor acestuia. Cresterea creditului stimuleaza expansiunea. Dar, de la un punct al intensitatii sale, creditul, poate genera tensiuni financiare si, in ultima instanta, contribuie la ruperea echilibrului intre economii si investitii, intre cererea globala si cererea monetara, marcandu-se trecerea la criza si, apoi, la recesiune sau depresiune.

In context, circula si punctul de vedere conform caruia ciclul economic este un proces pur monetar. Un elaborat monetarist relativ recent este cel care considera ca evolutia ciclica este determinata de politicile de credit adoptate de bancile centrale. Astfel, acestea stimuleaza investitiile prin reducerea artificiala (nejustificata si fara acoperire) a ratei dobanzii. Dar, investitiile astfel stimulate se dovedesc a fi nerealizabile, deoarece factorii de productie se dovedesc a fi mult mai scumpi decat evaluarile initiale ale bancilor. Faza de recesiune incepe atunci cand intreprinderile isi reduc investitiile.

Teoriile subconsumului explica evolutia ciclica a economiei in felul urmator: insuficienta cererii determinata de marile inegalitati in repartizarea veniturilor franeaza oferta, deci productia. Cresterea somajului este un factor suplimentar de reducere a cererii. Toate aceste procese au efecte cumulative in directia declansarii crizei economice si a trecerii la recesiune.

In lucrarea sa "Teoria dezvoltarii economice', J. Schumpeter evidentiaza rolul supraacumularii de capital in declansarea crizelor. Randamentul ridicat al investitiilor masive, efectuate intr-o perioada scurta, face ca piata sa fie inundata de produse noi, pe care cererea este capabila sa le absoarba. De aici, declansarea recesiunii si chiar a depresiunii cauzate de scaderea productiei de bunuri, care se vor transmite asupra tuturor sectoarelor economice. in general adeptii teoriilor supraacumuiarii sustin ca recesiunea survine ca urmare a lipsei de resurse financiare, mai intai, in sectorul creator de prodfactori. in cadrul aceluiasi sistem de gandire, crizele si recesiunile ciclice se declanseaza periodic, ca urmare a procesului ciclic de deteriorare a rentabilitatii investitiilor, inplicit a rentabilitatii folosirii capitalului fix existent.

Cauza fundamentala a crizelor economice de supraproductie - remarca K. Marx - consta in contradictia fundamentala a economiei de piata (capitaliste) care determina aparitia crizei ciclice printr-o serie de contradictii derivate, indeosebi prin contradictia dintre productie si consum, dintre posibilitatile aproape nelimitate de a produce ale sistemului si ramanerea in urma a cererii solvabile a marii majoritati a populatiei. Pe o astfel de baza, se formeaza o "supraproductie relativa' si se manifesta tendinta de reducere a ratei profitului.

Succesiunea fazelor de prosperitate si de depresiune a fost pusa de J.M. Keynes in legatura directa cu evolutia eficientei marginale a capitalului si cu dinamica ratei dobanzii. Dezvoltand teoria keynesiana, P. Samuelson a construit modelul evolutiei ciclice prin implicarea principiului multiplica­torului si al acceleratorului. Actiunea conjugata a acelor forte (factori) determina, in functie de circumstante, fie expansiunea, fie recesiunea ciclica.

Oscilatiile ciclice ale activitatilor economice, sustin numerosi specialisti, se datoreaza interventiei statului in economie. Numai ca relatia interventia statului - ciclicitatea economica este privita si apreciata in moduri diferite, extremele putand fi considerate urmatoarele: curentul monetarist friedmanian de gandire economica considera ca orice interventie a statului provoaca dereglari in circulatia monetara, crizele economice fiind expresii ale neconcordantei dintre ritmurile de crestere economica si cele ale cresterii masei monetare. in functie de sensurile de evolutie ale celor doua marimi si de diferentele dintre ele, in economie existand fie inflatie, fie capacitati de productie nefolosite, stagnari si chiar scaderi de productie.

Adeptii interventiei statului in economie sustin, dimpotriva, ca evolutiile ciclice si crizele economice se datoreaza ineficientei in folosirea parghiilor, instrumentelor si politicilor economice elaborate si adoptate de statul democrat. De aceea, spun ei, mai buna corelare a politicilor si instrumentelor ar fi de natura sa atenueze caracterul ciclic al evolutiei economiei si efectele sociale ale crizelor si recesiunilor economice.]