Economia ca stiinta

Economia ca stiinta

In antichitate grecii, au utilizat denumirea simpla de 'economie', pentru a desemna continutul activitatilor economice. Termenul era compus din doua cuvinte: 'oikos' (casa, gospodarie, productie) si 'nomos' (principiu, lege).

Stiinta economica s-a identificat la inceput cu economia politica. Etimologic economia politica este stiinta despre principiile (legile) administrarii productiei din gospodarirea casnica, a cetatii, a societatii. Economia este stiinta legilor productiei si alocarii resurselor in societate; ca stiinta este legata de problema nevoilor economice si sociale, a resurselor disponibile pentru a produce bunuri si servicii care sa satisfaca aceste nevoi intr-un mod eficient si/sau care sa conduca la sporirea bunastarii.

Resursele economice reprezinta totalitatea elementelor care pot fi atrase si sunt efectiv utilizate la producerea si obtinerea de bunuri si servicii. Direct sau indirect, natura ofera aproape toate cele necesare existentei omului si progresului societatii:

resurse naturale;

capacitati fizice (munca oamenilor si efortul combinat al omului si animalelor, respectiv folosirea "muncii" robotizate in epoca contemporana);

multiple forme de energie.

Totusi activitatea economica e determinata in mare parte de legea raritatii: cantitatea si calitatea resurselor economice se modifica mai incet decat cantitatea si calitatea nevoilor umane. Altfel spus, resursele si bunurile sunt relativ limitate in comparatie cu nevoile umane. Probabil ca daca raritatea nu ar exista, nici activitate economica nu ar fi, adica activitatea economica si-ar pierde sensul. De aceea utilizarea rationala si eficienta a resurselor disponibile reprezinta un alt principiu general al oricarei economii.

Nevoiile oamenilor genereaza efortul pentru satisfacerea cat mai rapida si mai intensa a acestora. In baza acestei relatii, s-a impus in economie principiul hedonist: maximum de satisfactie cu minimum de efort. Dar pentru realizarea acestui lucru e nevoie de initiativa antreprenoriala. Iar aceasta initiativa sta la baza activitatii economice.

Preocuparea fundamentala a oamenilor este de a alege resursele si de a le folosi pentru o cat mai buna satisfacere a nevoilor. Problema generala a economiei se rezuma deci la urmatoarele intrebari: "ce si cat sa se produca?" "cum sa se produca?" "pentru cine sa se produca?"

Maniera in care s-a raspuns la aceste intrebari (de-a lungul timpului) a conturat principiile si legile pe care s-a fondat stiinta economica. Iar mai tarziu s-au desprins noi ramuri care vor forma sistemul stiintelor economice. Astfel din economia politica s-au format in primul rand:

1. stiintele economice aplicate:

managementul,

marketingul, s.a.

planificarea economica

contabilitatea,

statistica economica, s.a.m.d.

stiintele economice de ramura (managementul constructiilor, economie agricola etc);

- economia monetara (moneda si circulatia monetara, economie bancara);

- economia intreprinderii (managementul intreprinderii, managementul logistic,  s.a.m.d).

2. stiintele economice de granita:

geografia economica

- psihologia economica

- cibernetica economica, s.a.m.d.

3. stiintele economice istorice:

istoria economica;

- istoria gandirii economice (istoria teoriilor si doctrinelor economice).