ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
StiuCum
Home » ECONOMIE
» economie generala
|
|
Economia, o realitate diversa - universul economiei |
|
ECONOMIA, O REALITATE DIVERSA Activitatea economica sau economia ca totalitate a actiunilor pe care oamenii le intreprind pentru a-si satisface trebuintele se caracterizeaza prin diversitate determinata atat de evolutia trebuintelor, cat si a raportului trebuinte - resurse. 1. Economia naturala si economia de schimb Finalitatea economiei o reprezinta satisfacerea trebuintelor. Tot ceea ce serveste acestui scop poarta denumirea de bunuri. Dupa provenienta lor, bunurile se impart in doua categorii : bunuri libere si bunuri economice. Bunurile libere sunt acelea la care oricine are acces in mod liber, fata de care nu se actioneaza decat consumandu-le dupa nevoie. Ele sunt un dar al naturii. Aerul, lumina, caldura cosmica sunt astfel de bunuri. Libertatea de a consuma bunurile de acest gen trebuie interpretata intotdeuna in functie de loc si de timp. Bunurile economice, atat cele materiale, cat si serviciile sau informatiile provin din activitatea economica. Caracteristica lor dominanta este raritatea, faptul ca exista numai in masura in care sunt produse, ca sunt produse intotdeauna in cantitati limitate si cu un anumit efort. Daca un bun poate fi dobandit fara nici o oboseala sau munca, fara nici un cost, nu este un bun economic. Diversitatea economiei poate fi remarcata pornind de la finalitatea sa, de la modul in care oamenii au acces la bunurile economice cu care isi satisfac trebuintele. In acest sens se disting : economia naturala si economia de schimb. Economia naturala este aceea in care trebuintele fiecaruia si ale comunitatilor sunt satisfacute prin consumul de bunuri asigurate direct prin activitati economice proprii, fara a apela la schimb. Economia de schimb, careia i se mai spune si economie de marfuri sau marfara, este opusul celei naturale. In cadrul acesteia, accesul la bunurile economice destinate satisfacerii trebuintelor se realizeaza, in cea mai mare parte si din ce in ce mai mult, indirect prin intermediul schimbului. Economia de schimb a aparut pe o anumita treapta a dezvoltarii societatii, pe baza a doua conditii cumulative: a) diviziunea muncii si b)autonomia si interdependenta producatorilor. Diviziunea muncii consta in specializarea agentilor economici pe activitati : fiecare dintre ei realizeaza anumite activitati, din care obtin bunuri economice de un anumit fel. Diviziunea muncii - in cadrul careia fiecare realizeaza numai anumite bunuri economice din multimea celor din care are nevoie, restul procurandu-se prin schimb - face ca oricare agent economic sa fie dependent de ceilalti, sa se creeze o retea de interdependente intre toti. Autonomia, independenta producatorilor, a doua conditie a economiei de schimb, se fundamenteaza de fiecare data pe o anumita forma de proprietate si, in primul rand, pe proprietatea particulara si este expresia libertatii agentilor economici, actiunii lor pentru realizarea propriilor interese. Orice bun economic apt sa satisfaca o nevoie si care face obiectul schimbului prin vanzare - cumparare se numeste marfa. Cresterea cantitatii si diversificarea marfurilor transforma tot mai mult activitatea economica intr-o productie de marfuri. Economia de schimb bazata pe proprietatea privata a fost denumita initial concurentiala, apoi capitalista, pentru a deveni astazi mai cunoscuta ca economie de piata. Diversitatea economiei in functie de gradul de satisfacere a trebuintelor are cea mai mare relevanta, pentru ca sintetizeaza rezultatul, finalitate a tot ceeea ce se intreprinde. Economiile care asigura cel mai inalt grad de satisfacere a trebuintelor sunt considerate dezvoltate sau superdezvoltate, iar cele care nu pot asigura satisfacerea trebuintelor sunt subdezvoltate. Universul economiei Prin universul economiei se intelege atat realizarea cat si sfera activitatilor economice, ca relatie dintre resurse si nevoi. Universul economic are urmatoarele componente : A. Prima componenta o constituie unitatea economica, numita si 'agent economic'. Unitatile economice sunt subiecti economici. In cadrul diviziunii muncii, fiecare unitate este specializata intr-un anumit gen de activitati. Dupa genul activitatii lor, unitatile economice se grupeaza in urmatoarele sectoare : - societati financiare necomerciale producatoare de bunuri si servicii marfare; - institutii financiare care mobilizeaza si repartizeaza disponibilitati financiare (banesti) ca de ex. bancile; - administratii private producatoare de servicii nemarfare, dar si marfare pentru populatie; - administratii publice producatoare de servicii nemarfare; - societati de asigurare; - menaje (familii); - exteriorul (restul lumii). B. A doua componenta o formeaza obiectele sau bunurile economice evidentiate in unitati naturale (fizice) sau materiale (monetare). C. A treia componenta o reprezinta actele economice, din care deriva operatiunile economice grupate in : - operatiuni de productie; - operatiuni de consum; - operatiuni de schimb extern; - operatiuni financiare. Legaturile dintre unitati se numesc fluxuri economice, iar totalitatea acestor fluxuri formeaza circuitul economic. Universul economic formeaza 'masina economica' sau 'mecanism economic' ce trebuie sa raspunda intrebarilor cheie : - ce sa se produca? - cum sa se produca? - cat sa se produca? - pentru cine sa se produca? 3. Caracteristicile economiilor moderne Tarile
dezvoltate au raspuns cu cele mai bune performante intrebarilor
cheie ale economiei. Economiile
unor astfel de tari ca S.U.A., Germania, Japonia, Acestea se caracterizeaza prin urmatotoarele trasaturi : a) Ele 'furnizeaza - cum spune economistul american J.K. Galbraith, maximum din ceea ce oamenii au nevoie', avand : - cele mai mari productii pe locuitor, - o mare diversitate de bunuri de calitate superioara si asigurand populatiei un nivel de trai ridicat. b) Economiile moderne functioneaza ca economii de piata, intemeiate pe proprietatea privata in care cererea si oferta determina prioritatile economice, pretul fiind cel mai important instrument de reglare a acesului la bunurile economice. c) Proprietatea privata si libertatea de actiune a agentilor economici reprezinta motivatia acestor economii. d) Interventia statului in economie are loc prin masuri economico - financiare. e) Economiile moderne au o eficienta ridicata, obtinand productii mari cu consumuri de resurse mai mici, pe baza promovarii progresului tehnic. Economiile moderne reprezinta un model pentru celelalte tari. Dar economiile moderne nu trebuie considerate ca ceva absolut perfect. Si acestea au unele dificultati cum sunt : problema poluarii mediului, ingrijirea medicala dificila pentru unii oameni, existenta saraciei unora. In acest sens, se impune ca abundenta de bunuri create sa fie gestionata in mod cumpatat, evitandu-se risipa. |
|
Politica de confidentialitate
|
Despre economie generala |
||||||||||
Stiu si altele ... |
||||||||||
|
||||||||||