Economiile - relatiile dintre venit, consum si economii

Economiile

Intrucat venitul (V) are drept scop atat satisfacerea trebuintelor prezente, cat si a celor viitoare, in consecinta, acesta se imparte intr-o anumita proportie in cheltuieli de consum (C) si economii (E). Surplusul de venit peste cheltuielile de consum constituie economiile, astfel ca: V = C + E, adica E = V − C. Trebuie sa se faca distinctie intre conceptele de economisire si economii. Economisirea este un proces care se realizeaza in decursul unei perioade de timp, reprezentand un flux de venituri acumulate. Economiile constau in veniturile acumulate la sfarsitul unei perioade si reprezinta un stoc de valoare, altfel spus, sunt un rezultat al economisirii. Volumul economiilor, la nivel macroeconomic, este rezultatul comportamentului general al indivizilor si agentilor economici care activeaza intr-o economie nationala. Ca si consumul, economiile depind, in mod evident, de factorul obiectiv si primordial - venitul disponibil. In acest sens, proportia intre economii si venit sau tendinta de a economisi se exprima - ca si in cazul consumului - prin conceptele: inclinatie medie si inclinatie marginala. Inclinatia medie spre economii (e) exprima raportul dintre volumul economiilor (E) si venitul disponibil (V), adica: e = EV; daca raportul se calculeaza procentual putem vorbi de rata economiilor, e = EV × 100, care semnifica ponderea acestora in totalul venitului. Inclinatia medie spre economii ne arata cat se economiseste dintr-o unitate monetara de venit disponibil, la un moment dat. Inclinatia marginala spre economii (e′) reprezinta raportul dintre variatia economiilor (∆E) si variatia venitului (∆V), astfel: e′ = ∆∆EV. Aceasta ne arata cu cate unitati variaza economiile la variatia cu o unitate a venitului sau, altfel spus, exprima sporul (reducerea) economiilor datorate cresterii (scaderii) venitului cu o unitate.

Avand in vedere caracteristicile psihologice ale fiintei umane, obiceiuri si traditii, Keynes a analizat o categorie aparte de factori, de natura subiectiva, care pot influenta economiile si implicit consumul. Acesta a inclus in aceasta categorie cateva mobiluri (motive) care determina indivizii si familiile sa diminueze cheltuielile de consum in favoarea cresterii economiilor, precum: dorinta oamenilor de a crea o rezerva pentru situatii neprevazute; dorinta de a putea beneficia de dobanzi si sporuri de valoare; sentimentul de independenta, de siguranta si libertate; dorinta de a avea o suma lichida curenta pentru a pune in aplicare unele proiecte speculative sau comerciale; intentia de a lasa o avere considerabila mostenitorilor; satisfacerea zgarceniei, proprie naturii umane s.a. De precizat, ca economiile nationale (En) se impart in trei categorii diferite: (1) economiile personale (EP), care sunt formate pe seama venitului disponibil al menajelor; (2) economiile brute ale firmelor (EBE), care sunt egale cu deprecierea (amortizarea) plus veniturile nedistribuite si (3) excedentul guvernamental (EG), care reprezinta suma ramasa dupa efectuarea cheltuielilor publice, din totalul resurselor financiare publice, mobilizate la dispozitia statului; astfel: En = EP + EBE + EG. Economiile, in esenta lor, au un rol progresist in societate prin capacitatea lor de a se transforma in investitii. De altfel, pe termen lung, formarea capitalului unei tari este determinata de rata nationala de economisire. In cazul in care o tara economiseste mult, cresc posibilitatile pentru investitii, economia beneficiind de o crestere accentuata a productiei potentiale. Daca rata economiilor unei tari are o valoare scazuta, echipamentele si unitatile productive se uzeaza moral, iar infrastructura incepe sa se deterioreze.

Relatiile dintre venit, consum si economii

concluzii (corelatii) privitoare la dinamica consumului si a economiilor, in raport cu venitul disponibil:

- atat consumul, cat si economiile sporesc pe masura ce venitul creste, dar in proportii diferite; sporurile consumului sunt descrescatoare (890; 850; 750.), iar sporurile economiilor sunt crescatoare (110; 150; 250.);

- atat inclinatia medie (c), cat si inclinatia marginala spre consum (c') au o dinamica descendenta, in raport cu cresterea venitului, adica consumul suplimentar ca urmare a cresterii cu o unitate a venitului are o tendinta de scadere; se pleaca de la o inclinatie marginala mare, apropiata de valoarea 1 (∆C ≤ ∆V) si se ajunge la o inclinatie marginala mica, care se va apropia treptat de valoarea 0, pe masura ce venitul va creste (∆C < ∆V); oricum, in dinamica insa, avem relatia: 0 < c′ < 1;

- in mod simetric, atat inclinatia medie (e), cat si inclinatia marginala spre economii (e') au o dinamica ascendenta fata de cresterea venitului, adica economiile suplimentare realizate ca urmare a cresterii cu o unitate a venitului au o tendinta de crestere; se pleaca de la o inclinatie marginala mica, apropiata de valoarea 0 (∆E < ∆V) si se ajunge la o inclinatie marginala mare, care se va apropia treptat de valoarea 1, daca venitul va spori continuu (∆E ≤ ∆V); de asemenea, in dinamica, avem: 0 < e' < 1;

- cunoscand aceste doua evolutii, ale inclinatiilor spre consum si economii, putem concluziona ca pana la un anumit punct (cand c' ≈ e'), ∆C > ∆E, iar peste acest punct, ∆E > ∆C;

- inclinatia marginala spre consum si inclinatia marginala spre economii reprezinta notiuni complementare; asa cum venitul este destinat consumului si economiilor, la fel, fiecare unitate monetara suplimentara de venit trebuie impartita intre consum suplimentar si economii suplimentare (de exemplu, 0,64 dolari pentru consum si 0,36 dolari pentru economii); compararea coloanelor din tabel confirma faptul ca, pentru orice nivel al venitului, suma inclinatiilor marginale spre consum si economii trebuie sa fie intotdeauna egala cu 1 (c'+ e'= 1; c' = 1 − e' ; e' = 1 − c').