Legea ofertei. conditiile marimii si dinamicii ofertei

Legea ofertei. Conditiile marimii si dinamicii ofertei

" Oferta consta in cantitatea dintr-un bun sau dintr-un serviciu pe care diferitii agenti economici ai pietei (producatori, distribuitori, importatori), in calitate de vanzatori, sunt dispusi sa o furnizeze la un anume pret si la un moment dat'. (Academie des Sciences Commerciales, Dictionaire Commercial, Paris)

Analiza problemelor referitoare la oferta este o continuare a analizei resurselor economice si a factorilor de productie, respectiv o continuare a analizei bunurilor economice.

Oferta reprezinta o relatie intre cantitatea d 444e45e intr-un bun material sau dintr-un serviciu, dintr-o grupa de bunuri pe care un vanzator este dispus sa o cedeze, sa o ofere, contra plata, intr-o perioada determinata de timp, la nivelul pretului existent.

Realizarea ofertei are loc prin confruntarea sa cu cererea in cadrul tranzactiilor comerciale.

Oferta apare sub diferite forme. Pe baza unor criterii complexe, ea poate fi:

-de marfuri corporale si de servicii;

-ferma sau facultativa;

-angajament sau cu termen fix;

-cu grad mediu de complexitate si de complexitate superioara;

-interna sau externa etc.

In functie de continutul bunurilor, oferta poate fi de:

-bunuri independente (confectii);

-bunuri complementare (miere si propolis);

-mixta.

Oricare ar fi forma si tipul ei, oferta se afla in relatie directa cu nivelul si modificarea pretului. Daca pretul unei marfi creste, celelalte conditii ramanand neschimbate, vanzatorul este dispus sa cedeze cantitati in plus pe piata; evident, in limitele stocului existent la bunul sau la bunurile in cauza. Dimpotriva, in situatia in care pretul scade, vanzatorul tinde sa reduca oferta.

Legea generala a ofertei exprima acea situatie relationala in care, la un anumit nivel al pretului, se ofera o anumita cantitate de bunuri.

La acelasi nivel al pretului, cantitatile oferite sunt influentate si de alti factori cum sunt:

-nivelul si dinamica costului de productie;

-modificarile in marimile preturilor altor bunuri;

-numarul firmelor care aduc acelasi bun la piata si raporturile dintre ele;

-taxele si subsidiile;

-previziunile privind evolutia pretului;

-evenimentele social-politice; conditiile naturale etc.

De pilda, toate celelalte conditii ramanand neschimbate , reducerea costului de productie determina sporirea ofertei; este o relatie negativa intre cele doua marimi. Aceasta, mai intai, in sensul ca se pot obtine mai multe bunuri din aceleasi resurse (daca piata-cererea nu este satisfacuta). Dar mai ales, in sensul ca un cost de productie mai redus face posibila obtinerea unui profit mai mare, ceea ce inseamna ca motivatia vanzarii este mai puternica.

Existand o cantitate anume de resurse pentru producerea a doua bunuri - x si y -, este clar ca, daca pretul bunului x creste, iar pretul bunului y scade sau ramane constant, atunci oferta bunului x va spori. Daca cele doua bunuri sunt produse in conditii egale de eficienta, iar pretul bunului x se reduce, atunci o parte mai mare din resursele disponibile (pentru sustinerea ofertelor celor doua bunuri) va fi folosita pentru producerea bunului y.

Daca pretul unui bun principal creste, oferta de pe piata bunului secundar va creste si invers, daca pretul bunului principal scade, atunci oferta bunului secundar va scadea.

In cazul numarului de firme, oferta sporeste pe masura intrarii unor noi producatori in ramura si invers.

Majorarea taxelor si subsidiilor are ca efect general reducerea ofertei, iar acordarea de subventii bugetare producatorilor conduce la potentarea ofertei.

Previziunile privind evolutia pretului influenteaza oferta astfel: asteptarea unui pret mare in viitor are ca efect reducerea ofertei prezente; previziunea unor scaderi de pret in viitor, dimpotriva, va duce la cresterea ofertei prezente.

Coeficientul elasticitatii ofertei are semnul pozitiv, cele doua marimi rapoi modificandu-se in acelasi sens.

In functie de marimea modificarii pretului si de cea a modificarii ofertei, raportul de marime dintre ele, elasticitatea ofertei este de mai multe tipuri.

- Elasticitatea unitara a ofertei se defineste prin aceea ca oferta se modifica (creste) in aceeasi masura cu modificarea (cresterea) pretului.

- Elasticitatea net fluida (elastica) sau, pur si simplu, oferta elastica se manifesta atunci cand sporirea ofertei o depaseste pe cea a pretului; ea este supraunitara.

- Elasticitatea rigida sau oferta inelastica se caracterizeaza prin aceea ca oferta bunului creste intr-o masura mai mica decat sporirea pretului lui; o asemenea elasti­citate este apreciata ca subunitara.

- Elasticitatea nula (zero) semnifica mentinerea cantitatii oferite cu toate ca pretul bunului sporeste.

- Elasticitatea perfecta are loc atunci cand volumul ofertei bunului sporeste fara ca pretul lui sa se modifice (fara sa creasca).

Presupunandu-se o crestere a pretului bunului cu 15%, tipurile de elasticitatea ofertei se prezinta astfel:

In unele situatii, oferta, respectiv elasticitatea ei, este atipica: cantitatile oferite dintr-un bun sporesc cand preturile lui scad! Acest fenomen se explica prin: impo­sibilitatea de a stoca produsul; prin caracterul sau perisabil; oferta are caracter de prima necesitate, vanzatorul fiind obligat sa obtina un venit global minim (piata agricola, de materii prime, piata muncii).

Factorul timp joaca un rol foarte important in realizarea extinderii ofertei. De pilda, la un moment dat si pe o anumita piata, oferta este mai mult sau mai putin rigida.