Modalitati de solutionare a crizei

"Doctrinele care urmeaza o linie rigida nu par foarte

potrivite in momente turbulente ca acesta" Paul Krugman, castigator al premilui Nobel pentru economie

In prezent, intreaga economie mondiala, practic toate statele lumii sunt atinse de urmarile recesiunii. Insa, este necesar sa specificam, cu cat o natiune este mai saraca si mai putin conectata la reteaua financiara internationala, cu atat va simti mai putin criza. Nicio masura luata de vreun guvern nu a avut ca efect mentinerea crizei in afara granitelor proprii. Dar nu toate statele sunt afectate uniform. Unele economii vor scadea cu 15%-20%, altele, doar cu trei-patru procente. Unele natiuni au resimtit deja lovitura din plin, la altele, unda de soc cea mai puternica inca nu a ajuns .

Previziunile pesimiste ale analistilor FMI au fost depasite de realitate. Economia globala se contracta in acest an pentru prima data dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, iar procesul de "convalescensa" va dura mai mult decat era initial prevazut.

Ca urmare a situatiei economice deosebit de grave, propagata la nivel mondial, presedintele american Barack Obama s-a simtit obligat sa admita responsabilitatea SUA in declansarea crizei financiare globale.

FMI estimeaza in prezent un declin al economiei globale de 1,3% pentru pentru anul 2009, o scadere semnificativa fata de modestul avans de 0,5% pe care fondul il previzionase in luna ianuarie. Indicatorii economici ai statelor lumii indica o inrautatire a situatiei, ceea ce conduce la o modificare in scadere a tuturor estimarilor.

In Statele Unite, considerate inca "epicentrul' crizei, contractia este chiar mai importanta, estimandu-se la nivelul de 2,8% in acest an.

Economia americana s-a contractat cu 6,1% in primul trimestru (dupa o previziune anterioara de numai 4,9%), ca urmare a declinului puternic al exporturilor si stocurilor companiilor.

Secretarul Trezoreriei Statelor Unite, Timothy Geithner, aprecia ca procesul de revenire la crestere nu va fi usor sau rapid, evidentiind ca niciodata in istoria moderna lumea nu a fost afectata de tulburari simultane pe ambele laturi - economica si financiara - asa cum este cazul situatiei actuale.

Rata somajului din Europa a atins cel mai ridicat nivel din ultimii trei ani (8,9%), iar inflatia s-a mentinut la un minim record, sporind presiunea asupra Bancii Centrale Europene in sensul de a lua masuri pentru depasirea celei mai severe recesiuni din ultima jumatate de secol.

In acest context, FMI a anuntat ca economia globala este de asteptat sa isi reia cursul normal in 2010, cand va creste cu 1,9%, valoare modesta comparativ cu valorile cunoscute ce au urmat altor perioade de criza, care se situau in jurul a 4%. De asemenea, se estimeaza ca nivelul maxim al somajului va fi atins abia la sfarsitul anului 2010.

Trebuie subliniat faptul ca aceasta situatie descrie tabloul general al economiei mondiale dupa un trimestru de la aplicarea planurilor nationale de redresare economica atat in zona euro , cat si in Statele Unite.

Cea mai mare parte a statelor lumii se confrunta cu cresteri semnificative ale deficitelor bugetare, cu atat mai mari cu cat respectivele state au fost mai generoase (sau mai slabe) si au cedat cerintelor de ajutorare. Banii alocati in acest fel pana acum nu par sa fi avut efectul asteptat: consumul nu a fost stimulat, bancile nu au redeschis liniile de creditare, chiar daca au primit ajutoare substantiale, iar companiile din domeniul auto nu si-au revenit, in ciuda zecilor de miliarde pe care le-au primit. Desigur, la acestea se poate argumenta ca in lipsa acestor ajutoare din bani publici, rezultatele ar fi fost acum si mai dezastruoase.

3.1. Dispute teoretice privind masurile de adoptat

Urmare a ineficientei masurilor adoptate de catre guverne mediile academice au elaborat o serie de studii care au adus in discutie viabilitatea sistemului capitalist, comparativ cu stabilitatea pe care o manifesta (cel putin aparent) sistemul comunist chinez, precum si pozitia cea mai eficienta pe care institutia statului ar trebui sa o aiba fata de piata. Cele mai multe dintre aceste teorii sustin cu tarie ca aceasta criza nu inseamna moartea capitalismului, argumentand chiar ca nu reprezinta nici o dovada in plus a necesitatii implicarii statului de o maniera mai accentuata in economie . Ei considera ca ceea ce se petrece la momentul actual nu este decat o criza a lipsei/insuficientelor reglementari din piata financiara, care a facut posibila manifestarea unei "lacomii fara limite". Conform acestora salvarea va veni tot prin forta pietei. Statul nu a devenit brusc cel care aloca cel mai bine resursele. Tot pietele sunt cele mai rationale in alocarea resurselor. Dar piata impune si falimentul, ceea ce guvernele accepta mai greu. Pentru ca piata sa fie cea care aloca resursele, trebuie ca guvernul sa se imprumute cat mai putin, sa aiba deficite cat mai mici, adica sa acorde cat mai putine ajutoare pentru prelungirea agoniei. Primii care vor iesi din criza vor fi aceia care vor avea curajul de a nu risipi banii publici ajutand companii sortite pierii, adica tarile care vor avea taria de a mentine deficite scazute, lasand astfel loc pentru supravietuire numai celor puternici, a companiilor care vor sti sa se adapteze, reluand apoi ciclul cresterii economice.

In opozitie cu aceste teorii se situeaza sustinatorii ideilor interventioniste ale lui James Tobin, laureat al Premiului Nobel pentru economie in anul 1981. Dupa trei decenii de aplicabilitate, filozofia pietei libere a lui Milton Friedman a inceput sa fie eclipsata de teoriile interventionismului, care l-au readus pe John Maynard Keynes in contemporaneitate.

Keynes, care a murit in 1946, a fost economistul britanic care si-a pus amprenta asupra politicilor economice ale Statelor Unite timp de patru decenii, incepand cu "New Deal"-ul lui Franklin Roosevelt.

In contrast cu discipolii lui Friedman care sustin necesitatea reducerii de taxe, liberalizare si control strict al banilor pompati in economie, cei care urmeaza linia trasata de Tobin sunt mult mai receptivi la interventia guvernamentala in economie, inclusiv prin intermediul pachetelor de stimulare a cheltuielilor.

Tobin a murit in anul 2002, dar multi dintre discipolii sai au fost, de asemenea, onorati de catre Comitetul Nobel, cel mai reprezentativ fiind Paul Krugman, care a castigat aceasta distinctie in anul 2007.

Tobin sustinea ca pietele financiare au capacitatea de a diversifica riscurile si de a muta capitalul in mod eficient, dar nu se numara printre cei care credeau ca piata functioneaza corect in orice conditii si isi punea intrebarea daca initiativele private servesc intotdeauna binele public.

Nu toti economistii sunt insa de acord ca teoria lui Tobin privind interventia guvernamentala a inlocuit complet modelul pietei libere al lui Friedman. John Cochrane, profesor de finante la Universitatea din Chicago, spune ca in timp ce Tobin are contributii notabile la teoria investitiilor, ideea potrivit careia cheltuielile pot impulsiona economia a fost discreditata cu decenii in urma.

Un alt teoretician al crizei este lordul Ralf Dahrendorf sintetiza particuilaritatea acestei crize:

"situatia este diferita de aceasta data si aceasta pentru ca acum nu exista invingatori'.

Filosoful sustinea, de asemenea, ca o alta greseala pe care liderii mondiali o fac este sa creada ca actuala criza este una globala. El sustine ca folosirea conceptului "global" este total eronata. 'Criza actuala este una mondiala si nu globala. Schimbarea climaterica este globala. Dar criza economica este una mondiala si are raspunsuri nationale, iar acestea contin bineinteles aspecte ale nationalismului economic. Mai departe R. Dahrendorf particulariza spunand ca americanii au conceptii globaliste, pe cand cancelarul german Angela Merkel si presedintele francez Nicolas Sarkozy sunt mondialisti.

In acest sens, seful Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, afirma ca nu exista dihotomie intre relansarea economica si intensificarea reglementarii financiare mondiale (sau, altfel spus, intre strategiile americane si cele europene), fiind necesara aplicarea ambelor principii pentru a se reveni la o relansare economica'.

3.2 Masuri intreprinse in Statele Unite

Cu toate acestea, actuala echipa care il sprijina pe presedintele Obama in actiunea de redresare economica, este ferm sustinatoare a teoriilor interventiei statului in sectorul privat, fapt pentru care, in februarie 2009, sefulul finantelor Timothy Geithner, s-a angajat sa inunde piata financiara cu 2.500 mld. dolari (peste 1.900 mld. euro), 350 mld. dolari provenind din fonduri guvernamentale, iar restul sumelor de la investitorii privati si de la Banca Centrala (Federal Reserve - Fed).

In acelasi timp, Senatul american, unde majoritatea este detinuta de catre membrii Partidului Democrat, a votat in favoarea adoptarii planului de stimulare economica in valoare de 787 mld. dolari al presedintelui Barack Obama.

Planul are ca obiectiv crearea a trei-patru milioane de locuri de munca in urmatorii doi ani in infrastructura, industria energiei din surse regenerabile si in educatie. Planul mai include imprumuturi si alte mecanisme financiare in valoare de 100 de miliarde de dolari pentru dezvoltarea utilizarii energiei curate in sectorul privat.

Principala componenta a programului Trezoreriei este imbinarea fondurilor publice cu cele private pentru a cumpara active bancare ilichide in valoare de 1.000 miliarde de dolari si pentru a extinde un program al Bancii Centrale de sprijinire a operatiunilor de creditare. In acelasi timp, guvernul federal continua programul de injectare a banilor contribuabilior in interiorul institutiilor financiare.

De data aceasta, insa, s-au impus reguli clare privind gradul de transparenta al operatiunilor si responsabilitatea executivilor fata de cele prevazute in planul de salvare al Administratiei Bush,din noiembrie 2008, in valoare de 700 miliarde de dolari .

Planul presedintelui Barack Obama include un pachet de reguli in vederea intaririi supravegherii institutiilor financiare, astfel incat guvernul federal sa se asigure ca banii primiti de la stat de catre creditori vor fi folositi pentru relansarea pietei imprumuturilor. Noul plan include, de asemenea, restrictii privind achizitiile, dividende si bonusurile primite de angajati.

In acest context, Lawrence Summers, consilierul economic al presedintelui Obama si fost secretar al Trezoreriei, s-a distantat de discursul neoliberal bazat pe neinterventia statului, filozofie care a stat mult timp la baza economiei Statelor Unite ale Americii. Desi este considerat unul dintre cei mai aprigi aparatori ai economiei de piata, in prezent este unul dintre realizatorii Planului de stimulare a economiei americane in care primeaza ideea ca piata nu se autoregleaza de la sine in orice conditii.

Administratia de la Casa Alba a mai anuntat inca un plan de salvare a pietei imobiliare de peste 275 de miliarde de dolari si un buget de 3.600 de miliarde de dolari pentru anul 2010. Planul de buget prevede 250 de miliarde de dolari destinati salvarii bancilor, urmarin 848f58i du-se obtinerea unui sistem financiar cat mai stabil.

Sumele uriase de bani pompate in economie au atras criticile severe ale unor economisti si analisti, care avertizeaza asupra aparitiei unui nou pericol - cresterea dependentei sistemului financiar de ajutorul primit de la stat. Mai mult, ei au caracterizat planul de stimulare a economiei al lui Obama ca fiind 'un maraton de cheltuieli sociale'.

La sfarsitul primului trimestru 2009, Banca Centrala Americana (Fed) a achizitionat titluri financiare in valoare de 1.200 de miliarde de dolari (919 mld. euro) pentru a contribui la relansarea creditarii si pentru redresarea economiei. Se spera ca masurile luate sa impulsioneze creditarea pe segmentul ipotecar si piata rezidentiala prin reducerea ratelor dobanzii la creditele ipotecare si alte forme de credite de consum.

Sub forma actuala, programul TALF al bancii centrale ar putea imprumuta pana la 1.000 de miliarde de dolari investitorilor pentru achizitionarea de titluri recent create bazate pe credite ipotecare, auto si pentru educatie universitara.

Pentru o mai buna coordonare a masurilor anticriza, Timothy Geithner, secretarul Trezoreriei americane, a solicitat extinderea autoritatii guvernului de la Washington asupra companiilor financiare non-bancare cu probleme, precum asiguratorul AIG, in conditiile in care in prezent, autoritatile federale pot interveni doar in cazul bancilor care intampina probleme, insa nu pot prelua controlul asupra altor institutii financiare afectate de criza, precum companiile de asigurari.

Mai mult, secretarul Trezoreriei a sustinut necesitatea infiintarii unei noi autoritati dupa modelul FDIC (Corporatia Federala de Asigurare a Depozitelor), care sa preia controlul asupra institutiilor financiare non-bancare aflate in pericol.

In paralel, Congresul american, raspunzand solicitarilor executivului, lucreaza la modificarea reglementarilor din domeniul financiar, care urmau sa includa si crearea agentiei care sa se ocupe cu inchiderea firmelor non-bancare.

Propunerea schitata de Geithner survine pe fondul unui val de indignare publica cu privire la demersul AIG de a acord, la 15.03.2009 bonusuri in valoare de 165 de milioane de dolari (122 de milioane de euro) unor directori si functionari din conducere, in conditiile in care compania de asigurari a primit un ajutor de 180 de miliarde de dolari din partea guvernului de la Washington.

SUA vor sa sustina piata activelor toxice cu bani privati, aceasta fiind singura modalitate prin care activele toxice pot fi eliminate din bilanturile contabile ale bancilor. In programul american de relansare economica este subliniat faptul ca guvernul nu poate gasi singur cai de solutionare a crizei financiare. Guvernul nu-si poate asuma toate riscurile, dorindu-se colaborarea cu sectorul privat.

Astfel, Administratia Obama a anuntat la inceputul saptamanii un plan detaliat ce priveste extinderea liniei de ajutor de 700 mld. dolari (525 mld. euro), menita sa salveze sistemul financiar, care se va baza pe atragerea investitorilor privati spre a cumpara activele toxice[3] ce impovareaza registrele contabile ale bancilor.

Programul de investitii public-privat anuntat de secretarul Trezoreriei tinteste, ca in final, investitorii privati alaturi de Trezoreria Statelor Unite, de Banca Centrala (FRD) si de Corporatia Federala de Asigurare a Depozitelor sa cumpere credite neperformante de 500 pana la 1.000 de miliarde de dolari (375 mld. euro - 750 mld. euro) in actiunea de dezghetare a procesului de creditare.

Ca urmare a vanzarii acestor active, bancile vor putea obtine mai usor capital privat si se va realiza relansarea procesului de creditare s reducerea incertitudinii ce vizeaza amploarea pierderilor inregistrate in bilantul contabil al bancilor.

Planul este asteptat sa ofere subventii generoase, sub forma unor rate reduse ale dobanzii, pentru a facilita achizitia de ipoteci neperformante si active ce apartin institutiilor financiare si care au legatura cu acestea.

Activele vor fi vandute prin licitatie, catre cel care ofera cel mai mare pret, astfel incat sa fie protejati contribuabilii. Aceasta incercare este parte integranta a unui plan mai amplu pus la punct de secretarul american al trezoreriei, intr-o incercare de a stabiliza sistemul financiar prin injectarea de noi fonduri in banci, relansarea procesului de creditare, in special imprumuturile pentru consum si pentru companii mici si mijlocii, si ajutorarea unor proprietari aflati in imposibilitatea de a-si achita ratele pentru ipoteca.

Concomitent, Administratia Americana a facut apel la populatie in incercarea de a evita actele de violenta generate de nemultumiri sociale, care ar dezechilibra si mai mult stabilitatea statului. Presedintele Barack Obama le-a cerut americanilor sa aiba rabdare si i-a invitat sa priveasca dincolo de "interesele lor pe termen scurt'. In acest context el a pus accent pe schita sa de buget, in valoare de 3.600 mld. dolari (2.700 mld. euro) pentru anul 2010, care ar pune bazele unei economii puternic consolidate, ceea ce ar insemna ca SUA sa nu se mai confrunte cu o noua criza economica in urmatorii 10-20 de ani. Obama a subliniat asupra componentei sociale a strategiei sale economice care prevede crearea de noi locuri de munca, dezghetarea pietei imobiliare si stimularea creditarii acordate de banci.

Este prea devreme pentru a putea aprecia efectele benefice sau nu ale filozofiei interventioniste adoptate de Statele Unite, daca uriasele sume infuzate in economie vor duce la stoparea contractiei generale dar, in aceste momente, pare a fi singura tara care a stiut sa-si mobilizeze intregul potentialul politic, financiar si legislativ , iar toate acestea sa includa si masuri adecvate de protectie sociala. Ceea ce este demn de remarcat este faptul ca, pana in prezent, nu au avut loc manifestatii de protest de anvergura, populatia fiind atrasa si convinsa de executiv asupra necesitatii masurilor adoptate, dar mai ales de buna credinta a actualei Administratii, care, prin modul de gestionare a crizei, a reusit sa castige increderea maselor.

3.3 Masuri intreprinse la nivelul Uniunii Europene. Divergente SUA - UE

In acest timp in cadrul Uniunii Europene s-a obtinut consensul legat de noua viziune pentru restructurarea sistemului financiar.

Liderii celor 27 de state au convenit asupra necesitatii unei noi arhitecturi a sistemului financiar international. Principalele masuri stabilite de liderii europeni includeau o transparenta sporita pe piata tranzactiilor financiare, un sistem de prevenire a riscurilor pentru fondurile de investitii cu risc ridicat si un rol central al Fondului Monetar International (FMI) intr-o 'arhitectura financiara mai eficienta'. De asemenea, sefii de stat si de guvern din UE au fost de acord asupra unei supravegheri atente a agentiilor de rating, extinderea campului de reglare si supraveghere pe piata financiara si implementarea unui cod de reguli pentru evitarea asumarii de riscuri ridicate.

Eforturile Germaniei de stimulare economica se ridica in prezent la 1,5% din PIB, iar cele franceze , la numai 0,7 %.

Desi Germania pare a conduce plutonul statelor europene ce actioneaza in vederea gasirii unui raspuns la propria contractie economica, in realitate cea mai puternica economie a Europei, ca marime a PIB-ului, urmeaza o politica de tipul 'wait and see' .

In timpul presedintiei franceze a Consiliului Uniunii Europene din 2008 s-au intreprins initiative care urmau sa se concretizeze in perioada presedintiei cehe: o reglementare financiara mai buna, intarirea institutiilor de supraveghere, unrol cresct al FMI si al Bancii Mondiale si sprijinirea sectorului bancar. Desi la prima vedere ar parea ca exista un raspuns coordonat in fata crizei, caracterul imperfect al constructiei europene este tot mai eident: zona euro rezista mai bine decat restul statelor europene3 care nu fac parte din ea si ale caror monede sufera soc dupa soc.Dar, mai mult, chiar si in interiorul zonei eurocontinua sa persiste divergentele intre politicile bugetare (nationale si insuficient coordonate) si politica monetara (unificata de Banca Centrala).

Presedintia ceha a UE a sustinut, pe langa implementarea rapida a Planului european de relansare economica (in valoare de 200 de miliarde de euro, adoptat in decembrie 2008 in timpul presedintiei franceze a UE) si instrumentele accesibile pentru refacerea industriei in fiecare tara. Utilizarea acestor instrumente trebuie insa coordonata in cadrul intregii Uniuni, pentru a nu produce deformari si dezechilibre pe piata. In acest context, proiectele de investitii publice si private care vor fi propuse vor fi mai riguros selectionate si, poate, mai bine finantate. Banii vor fi directionati catre sectoarele mai sigure si mai profitabile pe termen lung si mediu.. In Europa, in situatia diminuarii capitalului privat, efectul de redistribuire si antrenare jucat de bugetul european devine esential, in completarea politicilor nationale.

Planul UE de salvare a economiilor statelor vechiului continent este compus din contributiile anuntate de state pentru propria lor iesire din criza (85% statele membre, 15% Comisia Europeana (CE), prin BEI). Tendintele de protectionism pe care le aduce perioada actuala sunt insa din ce in ce mai periculoase. De aceea presedintia ceha a Uniunii a initiat, impreuna cu Comisia Europeana, un plan privind modul in care sa fie folosita suma de 200 de miliarde de euro, care corespunde cu 1,5% din PIB al UE. bAstfel, Cehia doreste ca planul de 200 mld. euro sa fie implementat prin diferite proiecte, la propunerea Comisiei Europene.

Pana in prezent, CE a propus ca pentru masurile de scurta durata sa fie alocate 5 miliarde de euro, mai ales in domeniul energetic, pentru imbunatatirea infrastrucurii energetice si pentru infrastructura necesara cuplarii internetului in banda larga. Pentru energie urmeaza sa fie alocate 3,5 miliarde euro, dintre care 1,25 mld. euro pentru captarea carbonului, 500 de milioane de euro pentru centralele eoliene de coasta si 1,75 miliarde de euro pentru interconectarea retelelor de energie electrica si gaz. Pentru cuplarea internetului in banda larga este alocat 1 miliard de euro, iar pentru politica agricola 500 de milioane de euro.

Este evident ca presedentia ceha s-a concentrat in principal pe proiectele energetice, mai ales pe cele de securitate energetica si echilibru.

Criza gazelor din iarna anului 2008 a accentuat si mai mult necesitatea rezolvarii problemei energetice pentru europeni. De aceea Comisia Europeana impreuna cu presedintia ceha a elaborat un proiect de masuri preliminare pentru finantarea planului de redresare economica, energiei electrice fiindu-i alocata suma de 3,5 miliarde euro.

Din aceasta suma pentru planul Nabucco sunt alocati pentru inceput 250 milioane euro. Totusi, trebuie subliniat faptul ca Nabucco reprezinta numai 5% din consumul total al UE de gaz, iar Uniunea va ramane in continuare dependenta de Rusia. Trebuie gasite rute alternative , de pilda de transport de gaze lichefiate din Africa de Nord si din alte zone.

In incercarea de a se prezenta in cadrul reuniunilor internationale ca un bloc omogen, Consiliul ministrilor de finante europeni (ECOFIN) a luat in considerare cererea unor state de a se realiza un acord pentru reducerea nivelului TVA in anumite sectoare, ca parte componenta a unui pachet de masuri ce trebuie urmate in vederea stoparii blocajului financiar si contractiei economice actuale.

Discutia privind reducerea TVA se aplica pentru anumite servicii, anume in cele care presupun 'munca intensiva' . Cele care sustin intens reducerea TVA, precum Franta - in special in domeniul restaurarilor - si Marea Britanie, considera ca aceasta masura va duce la cresterea consumului si la recuperarea economica a Europei. Scepticii - Germania, Bulgaria si statele baltice   considera ca veniturile statului vor fi reduse fara un mare beneficiu.

Alte state precum Grecia, Portugalia sau Belgia si-au exprimat dorinta ca lista serviciilor incluse in discutie sa fie largita.

Insa, pentru ca legea in discutie sa fie aprobata este nevoie de unanimitate in cadrul Ecofin, ceea ce este greu de obtinut avand in vedere interesele particulare ale fiecarui stat in parte.

Daca s-ar ajunge la un acord, statele membre ar putea aplica o rata a TVA mai mica de 15%, nivelul minim aprobat de legislatia europeana in prezent, la serviciile din lista de mai sus. Desi schema este optionala, statele care sunt reticente se tem ca vor exista presiuni din partea industriilor nationale pentru a fi adoptate anumite masuri care sa ajunga la acelasi nivel cu cel din statele unde taxele au fost reduse. Un raspuns urma sa fie aflat aseara dupa inchiderea editiei.

Nivel minim de 15% se va aplica pana in 2010, de aceea este nevoie de o noua legislatie care sa dea asigurari intreprinderilor, in special celor mici ca exista o anumita stabilitate si continuitate la nivelul economiei UE.

Ministrii de finante au ajus totusi la un acord privind reducerea cotelor de TVA din Uniunea Europeana in anumite sectoare - variind de la cele oferite de saloanele de cosmetica pana la reparatii la domiciliu- la un nivel mai mic de 15%, minimul aprobat in prezent de legislatia europeana.

Diferentele de conceptii dintre Europa si Statele Unite sunt cel mai evidente in Germania. In aceasta tara, cresterea economica, alimentata de un puternic sector manufacturier si dublata de suspiciuni adanc inradacinate cu privire la capitalismul financiar, au stat la baza unei reticente puternice fata de stilul keynesian, adept al deficitului bazat pe o crestere a volumului cheltuielilor, strategie favorizata de Washington.

Divergentele SUA - Europa in plan economic se refera la strategiile optime de urmat pentru a pune capat recesiunii mondiale.

In timp ce Statele Unite sunt promotoarele in lume ale ideii ca guvernele trebuie sa cheltuiasca suficient pentru a inlocui cererea ce s-a micsorat considerabil dupa ce consumatorii americani au diminuat consumului la nivel global, guvernele din Europa sustin ca nu sunt pregatite sa mearga mai departe cu noi pachete de stimulare, in afara celor pe care deja le-au adoptat si care au atins nivelul de 3,3% din PIB-ul U E.

In esenta, strategiile celor doua tabere cuprind urmatoarele seturi de masuri:

In Marea Britanie un studiu a relevat ca doar 18% dintre bancherii britanici sunt increzatori ca ar putea fi pus in practica cu succes un sistem de supraveghere global. De asemenea, ei sunt de parere ca cei ce supravegheaza evolutia sistemului ar trebui sa lucreze impreuna in asa-numite colegii, mai degraba decat sa fie impus un sistem global de reglementare. Franta, asa cum ne-a obisnuit, prin vocea presedintelui Sarkozy sustine cu vehementa necesitatea implementarii unui sistem global de reglementare.

Europenii sunt adeptii unei reglementari mai puternice si efective a sistemului financiar, masura pe care o considera primordiala, in timp ce americanii se concentreaza pe actiunile cu efect imediat, urmarind relansarea activitatii economice, mai ales printr-o infuzie masiva de bani in economie. In conceptia americana aceste sume considerabile nu trebuie, insa, cheltuite oricum. Sporirea cheltuielilor guvernamentale la nivel national, necoordonat cu alte state poate conduce la erodarea eforturilor de eliminare a dezechilibrelor de la nivel global - despre care multi economisti considera ca stau la baza crizei economice.

Conform strategiei americane de relansare a economiei globale, SUA doresc ca marile state industrializate sa imparta responsabilitatea pentru crearea unui plan coordonat de recuperare economica, iar aceasta nu trebuie sa cada numai in sarcina unora dintrece ar apare state. De aceea, la nivel macroeconomic, organismele internationale, in special G-20, ar trebui sa se concentreze asupra cererii mondiale.

Una dintre propunerile europene de relansare economica a fost emiterea de obligatiuni la nivelul zonei euro, idee respinsa de statele din afara ei deoarece acesata ar fi condus la cresterea costurilor de accesare la finantarea externa pentru respectivele tari.

Pe langa masurile de crestere a reglementarilor fiscale pe care statele europene le includ in strategia europeana de relansare economica se afla si crearea de noi institutii care sa aiba ca obiect de activitate tocmai prevenirea unor situatii ca cea din prezent. De aceea s-a pus in discutie crearea unui Consiliu European de Risc, sub coordonarea Bancii Centrale Europene care sa depisteze din timp riscurile ce ar apare in sistemul financiar european.

Motivatia infiintarii acestei noi institutii sta in conceptia aproape unanima a liderilor europeni, exprimata succint de cancelarul german, Angela Merkel, cu prilejul summit-ului G-20: "Criza nu s-a produs pentru ca am distribuit prea putini bani, ci pentru ca am creat crestere economica cu prea multi bani si pentru ca aceasta nu a fost o crestere durabila'. 'Daca vrem sa invatam lectii, raspunsul nu este repetarea greselilor din trecut', a mai adaugat Merkel, pentru care cuvantul de ordine este prudenta bugetara.

O problema importanta asupra careia Banca Mondiala (BM) atragea atentia este cea a priotectionismului. Intr-un raport cu privire la tendinta 'ingrijoratoare' spre protectionism, in contextul in care marile puteri iau masuri de protejare a industriilor nationale pe fondul crizei economice, se afirma ca cel putin 17 din cele 20 de mari state ale lumii au adoptat masuri protectioniste, chiar daca majoritatea statelor promisesera anterior ca vor evita acest lucru cu orice pret. Banca Mondiala sublinia faptul ca barierele comerciale ar putea afecta intreaga economie si mai mult in contextul actualei crize. Printre exemplele date de BM se numarau noile taxe comerciale introduse de UE pentru anumite produse alimentare si cresterea facilitatilor fiscale pentru exportatorii autohtoni.

Cu prilejul reuniunii G-7 (SUA; Marea Britanie, Franta, Italia, Germania, Japonia si Canada) de la Roma ministrii de finante si guvernatorii bancilor centrale ai celor mai industrializate sapte state ale lumii au respins protectionismul in lupta impotriva crizei financiare si s-au angajat sa respecte principiile comertului liber, sugerand ca vor intreprinde toate masurile pentru ca "istoria sa nu se repete", facand referire la protectionismul care a urmat crizei din anii '30.

Temerile la nivel mondial erau indreptatite dupa adoptarea unor masuri cu vadit caracter protectionist in state precum SUA si Franta. Astfel, Congresul american a adoptat un plan de 787 de miliarde de dolari care cuprinde si controversata clauza 'Buy American', potrivit careia pentru proiectele de lucrari publice trebuie folosit numai otel american. Clauza a fost 'temperata' pentru state precum Canada, Mexic si UE, dar restul lumii a continuat sa se teama de protectionism si de nasterea unor masuri identice din partea unor alte state precum China.

La randul sau, Franta a fost acuzata de protectionsim, dupa ce presedintele Nicolas Sarkozy a anuntat un ajutor de 6,5 miliarde de dolari pentru industria auto franceza, in vederea pastrarii slujbelor din domeniu, dar numai cele de pe teritoriul Frantei.

3.4. Masuri intreprinse la nivelul G-20

Data de 2 aprilie 2009 a devenit moment de referinta in "istoricul" actualei crize mondiale, reprezentand intalnirea ce a reunit liderii celor mai importante 20 state industrializate si in curs de dezvoltare din lume (G-20), unde se urmarea gasirea unei solutii-miracol coordonate, care sa tina piept recesiunii.

G-20 reprezinta 85% din PIB-ul mondial si 80% din comertul mondial, incluzand tarile membre ale G 7 (grup al celor mai dezvoltate tari -Germania, Canada, Statele Unite, Franta, Italia, Japonia, Marea Britanie), 12 tari emergente (Africa de Sud, Arabia Saudita, Argentina, Australia, Brazilia, China, Coreea de Sud, India, Indonezia, Mexic, Rusia si Turcia) si Uniunea Europeana.

Liderii lumii s-au decis sa impuna, cu prilejul summit-ului de la Londra, noi reguli pentru sistemul financiar mondial, sa caute noi surse de finantare si, in general, sa identifice solutii viabile pentru stoparea celei mai severe crize economice din ultimii 80 de ani.

Potrivit declaratiei finale, summit-ul a hotarat alocarea a 1.100 de miliarde de dolari pentru economia mondiala, fiind considerat 'cel mai amplu plan de stimulare a economiei din istorie', potrivit declaratiilor premierului britanic Gordon Brown, gazda evenimentului.

Cele 1.100 miliarde vor fi alcatuite din fondul aditional de 500 de miliarde de dolari pentru FMI (pentru a ajunge la 750 de miliarde de dolari), atragerea de catre FMI a 250 mld. dolari din utilizarea drepturilor speciale de tragere de la statele membre, 100 de miliarde de dolari sub forma de credite oferite de bancile de dezvoltare multilaterala si un fond de 250 mld. dolari pentru comertul international. De asemenea, FMI va vinde din rezervele sale de aur pentru a sustine statele sarace. FMI a decis acordarea unui nou tip de imprumut, care sa ajute statele sa-si apere monedele nationale, fara sa mai fie necesar sa se astepte sa apara dificultati financiare grave pentru a lua un astfel de imprumut.

Subiectul dezbaterilor ce au avut loc la Londra, uneori deosebit de dure, s-ar putea rezuma la intrebarea: "trebuie sa relansam sau sa reglementam?"

Americanii au militat pentru o mai buna coordonare a relansarii, europenii care se gandesc mai degraba la vremurile post-criza pledeaza pentru norme intarite de reglementare a capitalismului.

Dominique Strauss Kahn, presdintele FMI avertiza, cu acest prilej, ca aceste dispute distrag atentia de la problemele cu adevarat importante, mai ales situatia deosebit de critica cu care se confrunta sistemele bancare din mai multe state. El argumenta ca economia nu va reveni pe linia de plutire pana cand sistemul bancar nu va fi redresat.

Acordul de principiu al summit-ului a fost cel de a se ajunge ca niciun produs al pietei financiare, niciun participant la piata financiara si nicio piata financiara sa nu mai poata ramane in afara ariilor de reglementare si supraveghere.

Temerile statelor europene de a vedea Statele Unite incercand sa limiteze la minim sporirea supravegherii financiare au fost partial atenuate de propunerile americane pe acest subiect. Washingtonul a dezvaluit obiectivele unui nou plan care prevede o inasprire a normelor financiare existente si supunerea sub controlul autoritatilor a unui mare numar de intreprinderi si piete care le eludau pana in prezent.

Europenii, in frunte cu presedintele Frantei, Nicolas Sarkozy, cereau rezultate concrete in urma discutiilor summit-ului. Ei au pregatit o serie de initiative in cadrul UE: o reglementare mai stricta a fondurilor speculative ('hedge funds') si a investitiilor de capital, controlul remuneratiilor sectorului financiar, supravegherea agentiilor de rating si intensificarea supravegherii transfrontaliere a companiilor de asigurari sau a bancilor din interiorul UE.

Franta si Germania au insistat in mod deosebit asupra problemei 'paradisurilor fiscale', Franta sustinand cu vehementa necesitatea de a se crea o 'lista neagra" a acestor paradisuri.

O alta "tabara" ce a promovat propuneri a fost cea reprezentata de China si Rusia. Una dintre ideile avansate de Beijing si sustinuta de Moscova a fost cea referitoare la "necesitatea" eliminarii suprematiei dolarului care sa fie inlocuit cu o alta moneda internationala.

Obiectivele urmarite de liderii mondiali ai celor mai industrializate state au fost: deblocarea unor importante sume de bani care sa fie utilizate in combaterea crizei (1.000 de miliarde de dolari, utilizand facilitati ale FMI si Bancii Mondiale, triplarea fondurilor FMI, la 750 mld. dolari.) ; noi reguli pentru sistemul financiar mondial si pentru pietele financiare; infiintarea unui Consiliu de Stabilitate Financiara, care va colabora cu FMI pentru a identifica riscurile financiare si economice; masuri concrete in ceea ce priveste paradisurile fiscale. In cuprinsul comunicatului final al conferintei s-a stipulat, de asemenea, aducerea marilor fonduri de hedging, pentru prima data in istorie, sub supraveghere.

Cu acest prilej s-au incheiat acorduri clare, care se refera la:

• Planul de relansare. G-20  saluta planurile de relansare economica deja angajate de membrii sai impotriva recesiunii, dar nu vor promite noi cheltuieli. Efortul bugetar total al G-20 este estimat la 2.500 mld. dolari, adica 2% din PIB-ul mondial.
• Politica monetara. Bancile centrale vor fi invitate sa reduca dobanzile si sa le mentina la un nivel cat mai scazut, atat timp cat va fi necesar pentru a sustine cererea.
• Salvarea sectorului bancar. G-20 saluta toate planurile de sustinere a bancilor: aportul de lichiditati, recapitalizarea, garantarea depozitelor, dar si ideea americana de 'bad bank'.

Planurile de salvare a sectorului financiar angajate de G20 din toamna trecuta pana acum sunt cifrate la aproape 4.000 de miliarde de dolari.

• Ajutorul de dezvoltare.G-20 va trebui sa se implice in cresterea substantiala a finantarilor catre bancile de dezvoltare si sa ajute tarile sarace, care sunt cele mai afectate de criza.
• Cresterea resurselor FMI. G-20 este de acord cu dublarea, cel putin, a resurselor FMI care sunt astazi de 250 mld. dolari. In acest sens Japonia si UE au promis deja cate 100 mld. euro ajutor suplimentar.
• Lupta contra protectionismului. G-20 va avea in atentie evitarea oricarei forme de protectionism.

Potrivit Bancii Mondiale, de la ultima intalnire a G-20 din noiembrie 2008 de la Washington, 17 din cele 20 de state membre au luat masuri protectioniste, chiar daca unele dinte acestea aveau "dimensiuni limitate'. In fata unei contractii fara precedent a comertului mondial, Banca Mondiala ar vrea sa creeze un fond de sustinere de 50 mld. dolari care ar putea ajunge la 100 mld. dolari.

Analistii economici nu sunt unanimi in aprecierea rezultatelor summit-ului. Cei mai multi se manifesta cu moderatie afirmand ca rezultatele nu sunt spectaculoase, unul dintre cele mai mari minusuri ale intalnirii de la Londra fiind considerat lipsa adoptarii unui stimulent bugetar.

Unii dintre liderii europeni nu au vrut sa perceapa pericolul la nivel global al recesiunii, modalitatea in care aceasta se propaga in orice directie, fara a tine cont de granite.

Franta si Germania au condus tabara care s-a opus unui nou plan de stimulare economica, sustinut de SUA si de Marea Britanie. Summit-ul nu a reusit sa ofere solutia-miracol de rezolvare a crizei, avand in vedere ca intregul sistem este 'imbibat' de active toxice, care trebuie sa fie o prioritate pentru liderii mondiali. Liderii tarilor cu ponderea cea mai mare in economia si politica globala au ajuns, insa, la un compromis. Acesta are parti bune, dar si unele care arata ca divergente importante au ramas.

In acest context se poate aprecia, insa, ca, in general, liderii au inteles ca recesiunea s-a extins la nivel mondial atat de mult incat exista pericolul de a ne confrunta cu perioade de haos total si anarhie, fiind necesare masuri foarte hotarate si de amploare. Un alt mare castig al summit-ul a fost readucerea increderii in piete.

Unul dintre rezultatele de importanta este si atentia acordata limitarii daunelor colaterale in economiile emergente si in tarile sarace, prin cresterea substantiala a resurselor pe care le poate mobiliza FMI - 500 de miliarde de dolari. S-a cazut de acord asupra faptului ca recesiunea mondiala loveste foarte sever tarile mai putin dezvoltate, care sunt expuse masiv riscului valutar si care nu pot recurge la stimulente bugetare de amploare pentru a compensa comprimarea activitatii sectorului privat si a comertului international. De aceea s-a convenit asupra unui pachet de finantare si garantii (in valoare de cca 250 de miliarde de dolari) care urmareste contracararea tendintei de scadere a comertului international - fenomen inregistrat pentru prima data dupa al Doilea Razboi Mondial. Aceasta scadere alimenteaza inclinatiile spre protectionism, fragmentarea pietelor putand conduce la veritabile razboaie comerciale, lectie trista ce a urmat Marii Recesiuni.

De asemenea, s-au obtinut progrese insemnate in ceea ce priveste reforma sistemului de reglementare si supraveghere a pietelor financiare; a fondurilor de risc (hedge funds) si de investitii private (private equity funds) si se va actiona pe linia combaterii paradisurilor fiscale inclusiv prin crearea noului organism de urmarire a stabilitatii financiare la nivel global - "Financial Stability Board".

Presedintele Bancii Centrale Europene (BCE) , Jean Claude Trichet, sustinea ca deciziile luate cu prilejul G-20 trebuie implementate cat mai urgent posibil si de o maniera profesionista. El accentua ca toate masurile sunt importante si trebuie privite ca un intreg.

Consider ca acest summit a reprezentat un adevarat punct de cotitura pentru economia mondiala si pentru faptul ca, indiferent de divergentele care s-au manifestat, s-a urmarit luarea acelor masuri care sa evite turbulente social-politice de amploare, manifestari care au urmat Marii Recesiuni si care au culminat cu venirea la putere in Europa a fascismului si nationalismului exacerbat, in incercarea de a aduce ordinea si stabilitatea, indiferent de mijloace.

Cea mai mare provocare ramane insa modalitatea in care se va reusi coordonarea actiunilor care se intreprind, in fapt, la nivel national (de exemplu, care ar fi mecanismele ce ar intra in actiune cand grupuri bancare transfrontaliere ar avea pierderi majore, care ar provoca daune in serie). Se poate aprecia ca, in prezent, a aparut o tendinta de regionalizare si 'relocalizare' a activitatii unor banci, ceea ce se poate remarca si in domeniul productiei. Dar atunci cand bugetele nationale sunt cele care suporta costul unor salvari (bail-outs) de mari dimensiuni, nu este nefiresc ca guvernele nationale sa solicite orientarea operatiunilor bancare, cu predilectie, catre pietele locale. Este de vazut cum se va concilia aceasta tendinta cu logica de functionare a pietelor unice in Uniune.

Cel mai mare "minus" al reuniunii celor 20 a fost aparenta incapacitate de a se gasi modalitati clare de solutionare a problemei produselor toxice din bilanturile unor banci. Atat timp cat aceste bilanturi nu vor redeveni curate este improbabil ca operatiunile de creditare sa se relanseze, asa cum presupune o revigorare economica solida.

De asemenea, nu s-a ajuns la o formula corespunzatoare privind activitatea coordonata de stimulare bugetara la nivel global. Este adevarat ca stabilizatorii automati din UE au mai mare eficacitate in combaterea unor efecte sociale ale crizei, intrucat si sistemele de asistenta sociala sunt mai 'adanci' decat, spre exemplu, in SUA.

O problema care s-a discutat aprins in cadrul summit-ului a fost cel al "paradisurilor fiscale", canal de scurgere a importante sume de bani in afara cadrului oficial. Organizatia de Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE) a publicat lista neagra a paradisurilor fiscale ce nu si-au luat niciun angajament pentru a respecta standardele internationale din domeniul fiscal. Astfel, Costa Rica, Malaiezia si Filipine se numara printre statele care nu au acceptat sa se ralieze la standardele fiscale internationale.

Lista realizata de OCDE face parte din masurile de restrictionare a paradisurilor fiscale, stabilite in cadrul summit-ului G-20. Pietele financiare care si-au asumat angajamente de contracarare a evaziunii fiscale, dar care nu au implementat inca total aceste masuri, figureaza pe o a doua lista, ce cuprinde 38 de state sau teritorii dintre care: Gibraltar, Liechtenstein, Andorra sau San Marino.

Statele care aplica reguli stricte cu privire la secretizarea datelor bancare vor putea fi fortate sa le inlocuiasca cu unele mai usoare, intr-o perioada in care Statele Unite si Europa incearca sa protejeze veniturile obtinute din taxe, pe fondul celei mai grave crize financiare de la Marea Recesiune din anii '30 pana in prezent.

Ulterior, Andorra si Lichtenstein au anuntat ca se vor supune standardelor impuse de OCDE in ceea ce priveste transparenta in sectorul bancar si schimbul de informatii.

Problema a devenit tot mai importanta in ultimele decenii deoarece paradisurile fiscale s-au aflat intr-o competitie inegala cu guvernele din intreaga lume, in ceea ce priveste impozitarea si au ajutat oamenii bogati si companiile sa evite plata taxelor in tarile lor de origine, privand statele de apartenenta de sume imense de bani, estimate la cca. 255 de miliarde de dolari pe an. Opeatorii economici devenind rezidenti ai unei tari paradis fiscal, ca persoane particulare sau corporatii, beneficiaza de taxele si impozitele tarii respective, sustragandu-se de la plata uor impoziteconsiderabil mai mari in in tarile lor de origine.

Urmarirea celor care incearca sa evite plata impozitelor va deveni o actiune mult mai facila in conditiile in care tari precum Elvetia, Austria, Hong Kong si Singapore si-au dat acordul pentru a relaxa regulile referitoare la pastrarea secretelor bancare. Acestea au cedat in fata presiunii constante venite din partea comunitatii internationale pentru a adopta standardele globale privind transparenta operatiunilor bancare, dar insista asupra faptului ca vor continua sa protejeze identitatea investitorilor.

Tarile mentionate mai sus nu sunt incluse pe lista neagra a paradisurilor fiscale a OCDE, dar miscarea intreprinsa de ele forteaza micile state aflate pe aceasta lista sa intreprinda actiuni similare. Si aceasta in conditiile in care principala arma de aparare a unor tari precum Insulele Cayman sau Bermude in fata acuzatiilor venite dinspre OCDE era sa indice ipocrizia atacurilor organizatiei si discriminari in aplicarea unor masuri coercitive omogene.

Desi statele occidentale si SUA reprezinta cea mai mare amenintare pentru paradisurile fiscale, cel mai semnificativ impact in ceea ce priveste evaziunea prin intermediul zonelor cu fiscalitate speciala este cel asupra tarilor emergente, care nu detin instrumentele necesare pentru a forta un schimb de informatii. Organizatia caritabila Oxfam estimeaza ca, in conditiile in care nu se vor intreprinde masuri de reglementare drastica, tarile emergente ar putea pierde prin intermediul paradisurilor fiscale mai multi bani decat au primit sub forma de ajutor strain.

La toate acestea, mai trebuie adaugat insa faptul ca, de regula, paradisurile fiscale sunt asociate cu stabilitatea politica si financiara, iar stabilitatea multora dintre paradisurile fiscale - precum Monaco, Liechtenstein, Bermude sau Andorra - este data de asocierea acestora cu economii puternice, ca Statele Unite sau Franta. Altele, desi putine, sunt stabile prin propriile lor puteri. Este cazul Elvetiei si Luxemburgului.

Cu prilejul conferintei s-a cerut, de asemenea, reformarea Fondului Monetar International, argumentand ca actuala criza a aratat slabiciunea sistemului financiar global, impunandu-se un raspuns rapid, eficient si mai flexibil in situatiile de criza.

S-a obtinut un consens al statelor participante privind sustinerea solicitarii FMI de a obtine dublarea resurselor financiare de care dispune, la 500 miliarde dolari, deoarece este esential ca fondul sa dispuna de mijloace financiare adecvate pentru a ajuta tarile afectate de criza. Cu acest prilej s-a conturat un punct de vedere comun privind cresterea, in general, a rolului pe care FMI sa-l detina, cu prerogative sporite de supraveghere economica si financiara pentru prevenirea situatiilor de criza, situatie in care institutia sa faca recomandari.

Comunicatul preliminar continea si o promisiune din partea celor 20 de state de a permite supravegherea 'onesta, impartiala si independenta' a economiilor si sistemelor financiare de catre FMI, care va dobandi un rol din ce in ce mai important in plan global.

Consider ca acesta pare a fi un adevarat moment de cotitura in istoria destul de controversata a acestei institutii internationale care, datorita pozitiei neoliberale ferme adoptate in anii 70-80, a condus la situatii de criza accentuata in Africa si America Latina, fapt pentru care, pentru o perioada de timp a fost marginalizata. Astfel ca, noile prerogative conferite in cadrul summit-ului, o vor propulsa in rolul de arbitru economic international, dar, in acelasi timp, o vor obliga sa elaboreze si adopte noi filosofii economice care sa corespunda realitatii lumii actuale, intr-o dinamica fara precedent.

3.4 Masuri intreprinse in si pentru Europa de Est

Tarile din regiune s-au confruntat cu scaderi masive ale Produsului Intern Brut (PIB) dupa prabusirea comunismului in 1989. La sfarsitul anilor '90 acestea au inceput insa sa recupereze decalajul datorita unei cresteri semnificative a exporturilor si a investitiilor straine, inclusiv din partea bancilor si producatorilor auto din Europa occidentala.

Din 2003, revenirea economica s-a transformat intr-un boom alimentat de relaxarea conditiilor de acordare a imprumuturilor. Pe acest fundal s-a inregistrat un al doilea val de investitii straine, de data aceasta in sectorul imobiliar si cel de retail. Autoritatile nu au fost preocupate in a monitoriza aceasta crestere, care avea baze mai putin solide, ceea ce a facut ca Europa de Est sa devina extrem de vulnerabila in fata actualei crize financiare globale.

In prezent, 90 de milioane de oameni la nivel mondial vor cadea sub pragul saraciei, economiile din Europa de Est isi reduc ritmul de crestere economica sau se apropie cu pasi repezi de recesiune, dupa un deceniu de crestere accelerata, pe fondul unei incetiniri abrupte a activitatii economice din vestul continentului si al declinului investitiilor straine. Investitorii se retrag din zona, provocand o depreciere abrupta a monedelor, preturile de pe piata imobiliara au intrat pe o panta descendenta, inchiderea facilitatilor de productie genereaza somaj la cote inalte, iar piata de creditare a devenit inaccesibila consumatorilor si companiilor.

In cadrul raportului "Perspective Economice Globale" al Bancii Mondiale se estimeaza ca tarile aflate in curs de dezvoltare sunt lovite de socuri succesive in conditiile in care economiile puternic industrializate se afla in declin, iar bancile si-au restrictionat operatiunile de creditare. Fluxurile de capital catre tarile aflate in curs de dezvoltare s-au redus in acest an pana la aproximativ o treime din varful de 1.200 de miliarde de dolari atins in 2007. Criza de finantare, declinul preturilor marfurilor si scaderea cererii ar putea conduce la o criza sociala si umana, fapt pentru care Robert Zoellick, presedintele BM declara "anul 2009 va fi un an periculos'.

Criza insa a lovit intreg continentul, de la economiile dezvoltate la cele in curs de dezvoltare, astfel ca o mare parte a analistilor economici sunt de parere ca problemele financiare cu care se confrunta Europa Centrala si de Est au capacitatea de a afecta prosperitatea la nivel global. Acesta a fost motivul pentru care situatia financiara a tarilor din regiune a fost unul dintre principalele subiecte de dezbatere in cadrul intalnirii de la Berlin a liderilor europeni din februarie a.c., unde s-a incercat gasirea unei solutii comune pentru actuala criza.

Cu aceasta ocazie, premierul britanic Gordon Brown a afirmat ca este absolut necesar ca statele din Europa Centrala si de Est sa fie sprijinite, deoarece o serie de banci straine si-au retras operatiunile pe pietele lor de origine, iar recapitalizarea sistemului financiar se dovedeste o actiune extrem de dificila. Multe dintre economiile emergente se confrunta cu o presiune sporita, in conditiile in care bancile straine aleg sa-si reduca operatiunile pe aceste piete, lasand un gol urias pe segmentul de creditare.

Brown a subliniat ca turbulentele financiare globale au lovit puternic tarile sarace, fiind necesara o actiune coordonata a membrilor G20 si a Bancii Mondiale.

Cu acest prilej s-au facut aprecieri generale privind prioritatea de sprijinire a celor mai vulnerabile tari in fata socului generat de criza financiara globala. Aceste sublinieri s-au facut in contextul in care liderii europeni tocmai au respins solicitarile privind un plan special de ajutorare a Europei de Est si cererea Ungariei referitoare la un credit de 180 mld. euro ce ar trebui acordat economiilor din fostul spatiu comunist.

S-a cazut insa de acord asupra majorarii sumelor aflate la dispozitia FMI si a celorlalte institutii financiare multilaterale, prin intensificarea cooperarii intre bancile centrale, si intarirea facilitatii de credit creata la nivelul UE.

Mai mult, presedintele Bancii Mondiale, a propus infiintarea unui 'fond de vulnerabilitate' destinat economiilor emergente, la care tarile dezvoltate sa contribuie cu 0,7% din valoarea programelor create cu scopul sprijinirii propriilor piete, solutie neagreata inca de statele occidentale.

Economiile din regiune, de la Marea Baltica pana in Balcani, se confrunta cu posibilitatea restrangerii Produsului Intern Brut cu pana la 15% in 2009. Alte probleme majore din regiune se regasesc in sectorul productiei industriale si al pietei muncii. In Polonia, de exemplu, productia industriala a coborat cu 15% in ianuarie, iar moneda nationala - zlotul - a atins un minim record in raport cu euro.

Posibilitatea aparitiei unor turbulente sociale de masa a creat reale presiuni la nivelul mai multor state aflate la "periferia" Europei sa solicite ajutor din partea comunitatii internationale. FMI a acordat deja finantare de urgenta Ungariei, Letoniei, Belarusului si Romaniei, precum si altor tari din afara regiunii, cum ar fi Islanda si Pakistanul.

Potrivit unor specialisti, pe termen scurt se poate admite ca fiecare tara sa poata depasi pragul de deficit de 3 % din PIB, stabilit de Pactul de stabilitate si crestere, pentru a-si revigora propria economie. Pe termen lung insa aceasta ar insemna o catastrofa pentru fiecare tara in parte si pentru UE in general. In cadrul reuniunii, singurul consens obtinut a fost cel referitor la faptul ca trebui respectate regulile concurentei economice si de functionare a economiei interne si ca orice protectionism poate fi periculos.

Potrivit reprezentantului presedintiei cehe a UE, unul dintre proiectele pe care Cehia doreste sa-l consolideze in timpul presedintiei Uniunii era asa-numitul 'Parteneriat Estic'.

Parteneriatul Estic face parte din politica de vecinatate a Uniunii Europene si se refera, in principal, la o buna relatie a blocului comunitar cu sase state vecine din Est, anume Ucraina, Republica Moldova, Georgia, Azerbaidjan, Armenia si Belarus.

Parteneriatul consta in consolidarea relatiilor politice cu tarile din est, adancirea colaborarii economice, incheierea unor acorduri de zone de schimb liber. Parteneriatul European este un concept bazat pe proiecte si nu este orientat pe o redistribuire a banilor, deci nu va necesita o sporire a bugetelor statelor membre.

In urma unei analize atente a majoritatii pachetelor de masuri adoptate in Europa se constata o polarizare a acestora: tarile din Europa de Vest implementeaza planuri ample de impulsionare a consumului prin reducerea taxelor, cum ar fi in Marea Britanie, sau reducerea contributiilor la stat (Germania), in timp ce organizatiile internationale de genul Fondului Monetar International sau Bancii Mondiale, cer noilor state membre ale UE din Estul Europei tocmai reducerea consumului alaturi de cea a deficitelor bugetare.

O masura de impulsionare a consumului nu va putea fi luata de statele din Europa de Est ,care solicita ajutor extern, deoarece ele trebuie sa respecte cerintele celui care ofera creditul, in cazul nostru Fondul Monetar International (FMI) sau UE.

In principal Franta, Malta si Cipru au anuntat ca ar putea reduce TVA pentru unele dintre produse. Situatia este diferita in Est.

Ungaria, care au luat un imprumut de la FMI, UE si Banca Mondiala de 20 miliarde de euro, a fost nevoita sa mareasca valoarea TVA la 25% de la 20%, o conditie a Fondului.

Letonia s-a imprumutat de 7,5 mld. euro de la FMI si UE, fapt pentru care trebuie sa creasca valoarea TVA de la 18% la 21% sau sa reduca cheltuielile publice cu 1,5 mld. euro.

Pe de alta parte, nimeni nu a impus vreo conditie Marii Britanii cand a decis in luna noiembrie anul trecut sa reduca valoarea TVA cu 2,5% timp de 13 luni, sub forma unei masuri anticriza.

Cum se poate explica aceasta atitudine, in care Vestul este incurajat sa stimuleze consumul si sa reduca taxele, iar in Est se doreste reducerea deficitului bugetar si majorarea taxelor?

In realitate, si statele din Vest se confrunta cu deficite mari, dar au politici coerente si mari cantitati de rezerva valutara, ceea ce reduce gravitatea efectelor crizei.

Cel mai bun exemplu este cel al Frantei, al carei deficit bugetar este de aproape 5%.

Masuri luate in Occident

• Marea Britanie - reducerea TVA cu 2,5% timp de 13 luni
• Franta - plan de 26 de miliarde de euro pentru a finanta peste 1.000 de proiecte de infrastructura sau constructia de locuinte
• Germania - plan de 50 de miliarde de euro care cuprinde, printre altele, reduceri de taxe de 9 mld. euro si investitii de aproape 20 mld. euro in infrastructura;
• Spania - plan de 8 miliarde de euro pentru a crea 300.000 de locuri de munca, in special in infrastructura

Masuri luate in Est (conform celor cerute de FMI)

Directiile de actiune sunt destinate sistemului bancar, al celui comercial si fiscal. Deduceri de impozite pentru familiile care au credite imobiliare, reduceri de taxe pentru companiile ce decid sa isi reinvesteasca profitul, micsorarea impozitelor pe salarii sau cresterea valorii accizelor la tutun si alcool sunt masuri fiscale prin care aceste statele incearca sa puna capat crizei economice. Astfel,

• Austria - a anuntat in ianuarie o noua legislatie ce vizeaza eliminarea tratamentului preferential pentru programele prin care angajatilor le este permisa achizitionarea unui numar de actiunii comune din cadrul companiilor pentru o perioada definita de timp;

- reduceri de impozite pe profit pentru aceia care il reinvestesc in afacerea pe care o detin;

- acordarea unei prime in valoare de 1.500 de euro, pentru casarea a 30.000 de autoturisme ce au fost inregistrate inainte de 1 ianuarie 1996;

- aplicarea unei deprecieri accelerate a costurilor de achizitie a activelor tangibile.

• Ungaria - majorarea TVA de la 20% la 25% ;

- reducerea cheltuielilor publice cu 2% din PIB in 2009;

- trecerea de la impozitarea pe venituri la cea pe consum;

- majorarea de la 16% la 19% a impozitului pe venit;

- reducerea impozitelor pe salarii;

- eliminarea unui alt impozit, cel de solidaritate.

• Letonia - reducerea salariilor bugetare cu 15% ;

- reducerea cheltuielilor publice  cu 1,5 miliarde de euro;

- majorarea TVA de la 18% la 21%.

• Bulgaria - scutire de impozit pe profit, pentru o perioada de cinci ani, pentru acele companii ce aleg sa investeasca in regiunile defavorizate;

- deducerea de impozit pentru familiile tinere ce platesc rate la creditele imobiliare;

- scutiri de TVA pentru anumite situatii definite.

• Cehia - reducerea impozitului pe venit al companiilor de la 21% la 20% incepand cu 1 ianuarie 2009;

- reducerea ratei pentru asigurarile de sanatate pentru angajati si angajatori.

• Turcia - a adoptat o serie de masuri - castigurile de pe urma lichidarii unor companii cu sediul central sau secundar in afara statului vor fi transferate in Turcia, anumite stimulente fiscale din zonele de liber schimb au fost extinse si a propus altele - ce vizeaza reduceri de impozite si stimulente fiscale pentru persoane fizice si pentru corporatii - ce urmeaza sa fie aprobate de presedintele statului, odata cu planul de stimulare a economiei.
• Romania - dividendele nu vor mai fi supuse impozitarii daca acestea sunt distribuite si reinvestite in activitatea aceleiasi companii sau in cadrul unui alte companii romane;

- reducerea cu 20% a impozitarii pentru cheltuielile de cercetare;

- in cazul persoanelor fizice, veniturile obtinute din dobanzile depozitelor la termen sau ale altor instrumente de economii vor fi considerate netaxabile.

Cea mai mare sursa de ingrijorare privind situatia din Europa de Est o reprezinta, in viziunea Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD), Ucraina care se confrunta cu o multitudine de probleme si aceasta in conditiile in care turbulentele economice sunt accentuate de tensiunile politice existente intre presedintele Victor Iuscenko si prim-ministrul Iulia Timosenko. Dezacordul dintre presedintie si guvern in ceea ce priveste politicile economice intarzie luarea unor decizii de contracarare a crizei.

Creditorul international a acordat Ucrainei un imprumut de 16,4 mld. dolari (12,9 mld. euro) in noiembrie, din care guvernul de la Kiev a primit o prima transa de 4,5 mld. dolari. Cea de-a doua transa, programata pentru jumatatea lunii februarie, a fost amanata pana cand presedintele ucrainean si seful guvernului de la Kiev vor intreprinde o serie de negocieri pentru a ajunge la o pozitie comuna vizavi de politicile economice.

Dupa unele pareri, chiar ale unor oficiali occidentali, noile state membre au fost practic lasate sa se descurce singure, in vreme ce Comisia Europeana si celelalte institutii specializate din UE analizeaza cererile de asistenta de la caz la caz, fiind favorizate mai ales cele venite din zona euro. Mai mult, conditiile care se impun de catre creditori nu au dus, in majoritatea cazurilor, la rezultate pozitive.

Astfel, este vizibil ca baze analitice ale pachetelor adoptate pentru Letonia si Ungaria sunt precare desi reducerea dezechilibrelor mari, nesustenabile, este fundamental o decizie corecta. Felul in care se actioneaza in acest sens insa extrem de important.

In acest an deficitele se vor diminua deoarece influxurile de capital strain spre noile state membre se vor diminua in mod dramatic. Se pune intrebarea daca este necesar ca, in asemenea conditii, deficitul bugetar sa fie micsorat drastic in paralel cu o restrangere puternica a activitatii sectorului privat.

"O politica bugetara care se bazeaza pe reduceri masive de cheltuieli si, adesea, pe cresterea de impozite, intr-o perioada in care sectorul privat isi diminueaza operatiunile, ar inrautati situatia economica fara indoiala. S-ar intra, in mod inexorabil, intr-o logica a cercurilor vicioase", afirma Daniel Daianu, fost ministru de finante intr-un interviu acordat Ziarului Financiar[4].

La o analiza atenta se observa faptul ca bugetele publice nu sunt cauza principala pentru marimea deficitelor de cont curent (externe), fiind, cel putin discutabile, masurile aplicate in statele est europene prin care ele suporta, in primul rand, povara incercarii de reducere a respectivelor dezechilibre externe.Cea mai mare parte a datoriei externe pe termen scurt este detinut de sectorul privat.

In acest context trebuie subliniate conditiile reale in care trebuie sa se descurce statele membre din UE care nu fac parte din zona euro: constrangerea valutara intensa, datorita retragerii de capital, scaderea, pana aproape de disparitie, a apetitului pentru risc, dublate de existenta unor sume semnificative ajunse la scadenta. Prin urmare, este nevoie de politici bugetare prudente, care sa tina cont de imposibilitatea de a face emisiuni de obligatiuni in conditiile crizei internationale, ceea ce reclama deficite bugetare sub control.

In acelasi articol, D. Daianu mai adauga: "FMI si alte institutii financiare internationale trebuie sa tina cont de circumstantele extraordinare, de declinul economic generalizat in lume, care pun serios sub semnul intrebarii o politica de stabilizare axata pe diminuarea cu orice pret a deficitului bugetar, care ar accentua dinamici negative in economie. Deja incasarile bugetare pe primele doua luni dau dreptate celor care au subliniat premise nerealiste in constructia bugetului public din acest an ca si subrezenia tintei de deficit de 2% din PIB. Iar impactul crizei internationale nu s-a simtit inca pe deplin".

Avand in vedere contextu general al crizei, se impune ca politicile promovate de Comisia Europeana si de FMI sa identifice cai de descurajare a atacurilor speculative asupra monedelor noilor state membre. Reducerea drastica a cheltuielilor (deficitelor) bugetare nu reprezenta o solutie viabila de redresare economica, asa cum nu este nici politica unor banci-mama straine care nu intentioneaza sa mentina liniile de finantare pentru economiile autohtone. In plus, mai apar situatii in care institutii financiare (banci) din diverse state recurg la mijloace non-conventionale (nationalizari si cumpararea de catre banci centrale de obligatiuni corpooratiste) si, pentru salvarea sistemelor bancare nationale, speculeaza monedele tarilor care nu fac parte din zona euro.

De aceea, exista tot mai multe opinii in randul specialistilor, in conformitate cu care, "strivirea" bugetul public va duce in mod inevitabil la intrarea intr-un cerc vicios in executia bugetara, ceea ce va complica si mai mult lucrurile in economie, fara a mentona consecinte sociale si politice ale unei astfel de dinamici .

Din acest motiv, solutii pentru contracararea efectelor crizei se cauta si in plan regional. Reprezentantii a sase banci centrale din Europa Centrala si de Est (Austria, Slovacia, Slovenia, Ungaria, Cehia si Polonia ) s-au reunit la sfarsitul lunii martie pentru a dezbate probleme de interes comun si evolutii ale sectorului financiar, angajandu-se sa supravegheze sistemele financiare locale si sa extinda cooperarea interstatala. Gazda reuniunii a fost Banca Centrala din Ungaria. Cu acest prilej guvernatorii bancilor centrale regionale au discutat chestiuni de interes comun, au hotarat sa continue monitorizarea sistemelor financiare din propriile tari si sa extinda cooperarea pentru a consolida perspectivele macroeconomice ale intregii regiuni.

Exista insa si economisti care au criticat discutiile purtate la un nivel mult prea general fata de gravitatea situatiei. Gergely Suppan, analist in cadrul Takarekbank, a aratat ca intentiile Bancilor Centrale de a extinde nivelul de cooperare va aduce beneficii numai in masura in care comunicarea si schimbul de informatii ar putea conduce la crearea unui sistem eficient pe plan regional, care sa avertizeze cu privire la aparitia unor noi turbulente.

Analistul a precizat ca Bancile Centrale din Austria, Slovacia si Slovenia detin un sistem comun de monitorizare, avand in vedere ca opereaza in zona euro, in timp ce Bancile Centrale din Ungaria, Cehia si Polonia se situeaza in afara zonei euro si va fi necesara o conciliere pentru stabilirea politicii de urmat.

Intr-un raport de analiza a situatiei economice de pe continent, Thomas Mirow, seful BERD, aprecia ca Europa de Est va iesi din criza cu "cateva contuzii", dar nu invinsa. In unele dintre taile est-europene se manifesta o recesiune severa, dar in nici un caz un colaps. Calea spre solutionarea acestor probleme este legata de mentinerea fluxului de capital si nu retragerea acestuia in interiorul granitelor nationale, acesta reprezentand un element crucial pentru intreaga Europa. 'Inchizand usile vecinilor nostri, inchidem usile propriului nostru viitor' a mai subliniat oficialul european.

De aceea, Thomas Mirow, a sfatuit statele est-europene aflate in dificultate si care au nevoie de ajutor de la Fondul Monetar International (FMI) sa apeleze cat mai rapid la institutie. Mai multe state din Europa de Est sunt amenintate de recesiune, iar fragilitatea bancilor locale risca sa afecteze sistemele bancare din economiile mai dezvoltate din Vest. BERD s-a alaturat, deja, FMI si Bancii Europene pentru Investitii (BEI) pentru a asigura circa 24,5 miliarde euro pentru doi ani bancilor si companiilor din regiune. Romania, Letonia si Ungaria, Ucraina, Serbia au obtinut acces la imprumuturile de urgenta ale FMI.

Ungaria a primit credite de la UE si de FMI, in valoare de 25 miliarde de dolari, ceea ce reprezinta 16,2% din PIB; Ucraina a imprumutat 16,4 miliarde de dolari, 8,9% din PIB-ul tarii, 4 miliarde de dolari a primit Serbia, 7,9% din PIB, Romania a imprumutat 19,95 mld. euro de la FMI, UE, Banca Mondiala si BERD.

Pana in prezent, tarile est-europene care au cerut ajutorul FMI s-au incadrat in doua categorii: tari care au primit ajutorul "clasic", avand nevoie de asistenta externa pentru a acoperi lipsurile bugetului guvernamental si pentru a asigura faptul ca datoriile externe vor putea fi platite; a doua categorie este cea a tarilor aflate intr-o situatie chiar mai dificila, in care datoriile tarii pot fi relativ mici, insa datoriile din sectorul privat ating un nivel ridicat, pe termen scurt, sporind riscul ca o suma imensa de datorii sa cada in cele din urma asupra statului, precum si riscul unei prabusiri economice si financiare.

Fara a avea acces la creditul extern, tarile cu mari dezechilibre externe se confrunta cu o corectare drastica a cererii interne pentru a se reduce importurile, in vreme ce companiile care au contractat imprumuturi in strainatate sunt amenintate cu falimentului.

Un caz aparte este cel al Poloniei, care a anuntat in luna aprilie ca s-a adresat FMI cu intenta de a primi un imprumut de 20,5 miliarde de dolari, in baza recent createi Linii Flexibile de Credit (FCL) a Fondului. Programul FCL nu presupune nicio conditie. Este un program ce se adreseaza mai curand intentiilor precaute, prin care, odata aprobate, sumele pot fi solicitate in orice moment si fara a fi necesara indeplinirea unor conditii anume. FCL este disponibil doar pentru statele cu cele mai stabile piete in dezvoltare doar daca indeplinesc toate sau cele mai multe dintre urmatoarele conditii: o pozitie externa solida, o istorie buna a imprumuturilor nationale, finante publice solide, inflatie mica, politici monetare si pentru schimb interntional solide, precum si un sistem bancar fundamental sanatos. Pe baza acestor criterii, foarte putine state din Europa de Est s -ar putea "califica" pentru FCL. Pe plan mondial Polonia si Mexic sunt statele care au solicitat fonduri prin acest program.

In acest context, premierul polonez Donald Tusk a declarat ca guvernul sau de centru-dreapta va ramane in continuare fidel politicilor macroeconomice prudente practicate pana in prezent, care presupun o supraveghere atenta a sectorului bancar, fara sa se recurga la o acordare excesiva de credite.

Un subiect care a reaprins dezbaterile privind strategiile de a sprijini economiile emergente din Europa, intre americani si FMI, de o parte si statele occidentale, de cealalta parte, a aparut odata cu lansarea de catre Fond a teoriei de adoptare rapida a euro de catre tarile din Est, aceasta fiind considerata cea mai eficienta cale de a gestiona si a pune capat crizei.

Fondul sustine ca Tarile din Europa Centrala si de Est lovite de criza financiara mondiala ar trebui sa renunte la monedele lor si sa adopte moneda unica europeana chiar si fara sa intre formal in zona euro. Zona euro ar trebui sa-si relaxeze regulile de aderare astfel incat membrii Uniunii Europene din fostul spatiu comunist sa se alature uniunii monetare in calitate de cvasimembri, fara sa detina si pozitii in Consiliul de Conducere al Bancii Centrale Europene (BCE). Pentru noile tari membre ale Uniunii Europene intrarea in zona euro inseamna un beneficiu urias oferindu-le posibilitatea de a-si rezolva problemele legate de datoriile in valuta, inlaturand incertitudinile si redand increderea investitorilor. Fara acest pas, incercarile de a elimina problemele legate de datoriile in valuta ar putea antrena un val de restrictii financiare in unele tari.

Banca Centrala Europeana respinge insa ideea Fondului Monetar International, pe care o considera neviabila si periculoasa pentru moneda euro, care si-ar putea pierde astfel credibilitatea.

Printre criteriile impuse de BCE pentru ca statele sa poata adopta moneda euro erau: stabilizarea inflatiei si deficitelor la cotele acceptate, incadrarea ratei de politica monetara intre anumite intervale si aderarea pentru doi ani la 'antecamera zonei euro' - mecanismul ERM II.

'Adoptarea monedei unice in statele din afara zonei euro nu se poate face ocolind regulile . Prin intermediul mecanismului ERM II se verifica de fapt stabilitatea unui stat' declara presedintele BCE in cadrul sesiunii din iunie 2007 a Parlamentului European.

La nivelul Uniunii Europene aprecierile oficialilor si ale comentatorilor sunt impartite. Unii dintre acestia afirma ca desi ideea este posibil sa nu fie sustenabila pentru unele state, cu rate de schimb flotante, cum este cazul Poloniei si Cehiei, ar putea reprezenta o solutie viabila pentru statele mai mici, cu rate fixe de schimb, cum este cazul statelor baltice. O a doua conditie ar fi existenta unor rezerve valutare suficiente, situatie neindeplinitta de majoritatea statelor est europene.

Pe fondul adancirii recesiunii economice, Ucraina si Letonia - doua state aflate pe lista celor care au primit finantare de urgenta din partea FMI - au esuat in a a adopta reformele solicitate de institutia internationala. O a treia, Ungaria, a trebuit sa se recurga la formula unui nou guvern in incercarea de a implementa aceste reforme.

Situatia actuala arata ca, dupa doua luni de la inchiderea summitului G-20, pe care liderii politici l-au descris drept un succes, provocarile pe care le are de infruntat Europa de Est rama in picioare.

Pentru a "indulci", intr-o oarecare masura, pozitia dura a statelor occidentale, mai ales cu prilejul summit-ului, Comisia Europeana (CE) a propus dublarea plafonului fondului european de sustinere a echilibrului balantei de plati pentru statele membre din afara zonei euro, la 50 de miliarde de euro. Plafonul actual fuseses deja majorat la 25 de miliarde de euro, insa efectele si intensitatea crizei fiannciare internationale din primul semestru al anului 2009 au impus o noua crestere, preventiva, "pentru a manifesta solidaritate fata de tarile care nu beneficiaza inca de umbrela protectoare a monedei euro", se arata intr-un comunicat publicat de executivul Uniunii Europene.

BERD a reactionat la impactul pe care l-a avut criza economica internationala asupra statelor est-europene, majorand semnificativ numarul investitiilor in primul trimestru al anului in curs. Finantarea oferita de banca a atins o valoare record de 1,1 miliarde de euro in primele trei luni ale lui 2009, cu 64% mai mare, comparativ cu investitiile de 678 de milioane de euro realizate anul trecut.De asemenea, in cadrul aceluiasi plan de contracarare a efectelor crizei internationale BERD a anuntat ca intentioneaza sa realizeze investitii in valoare de 7 miliarde de euro in 2009.

In primele luni ale acestui an BERD, Banca Europeana de Investitii si Banca Mondiala au oferit garantii ca vor investi in total aproximativ 24,5 miliarde de euro pe o perioada de doi ani in Europa Centrala si de Est, pentru a slabi efectele crizei financiare mondiale in statele din regiune.

Un sustinator consecvent al statelor din Europa de Est este Austria, tara cu cea mai mare expunere fata de aceasta zona. Ea a facut apel la Uniunea Europeana pentru punerea la punct a unui pachet de salvare a regiunii estice a Europei in valoare de aproximativ 150 de miliarde de euro si avertizeaza in legatura cu un posibil 'colaps' bancar al regiunii, ce ar afecta in mod dramatic Austria. In general, bancile europene au o expunere de aproximativ 1.100 de miliarde de euro in Europa de Est, insa institutiile financiare vieneze sunt cele mai expuse, avand credite acordate in regiune in valoare de 220 de miliarde de euro, echivalentul a aproximativ trei sferturi din PIB-ul Austriei.

Banci din Germania (215 mld. Euro), Italia (212 mld. Euro), Franta (176 mld.euro), Suedia, Olanda si Belgia se numara printre cei mai mari creditori vest-europeni din estul Europei.

Pentru ca economia austriaca, ce a fost pana in primul trimestru al a.c. destul de putin afectata de criza economica mondiala, comparativ cu economiile altor state occidentale, sa nu aiba dramatic de suferit, autoritatile vieneze doresc ca UE sa majoreze sprijinul promis Europei Centrale si de Est, de 25 de miliarde de euro, la 100 de miliarde de euro.

Austria doreste, de asemenea, ca o suma aditionala de 50 de miliarde de euro sa fie oferita tarilor de dincolo de UE, in speta Ucrainei. Fondurile ar trebui sa provina de la Banca Europeana de Investitii, Banca Centrala Europeana si Fondul de Coeziune.

O astfel de actiune ar ajuta tarile estice sa-si instituie propriile pachete de bailout si planuri de redresare economica, lucru pe care nu si l-au permis pana acum.

3. 5 Masuri intreprinse in Romania

Vulnerabilitatea Romaniei in fata crizei economice actuale tine nu doar de resursele financiare internationale, tot mai costisitoare pentru acoperirea deficitului comercial (din care aproximativ 2 miliarde de euro sunt generate doar din sectorul agroalimentar), dar si de imposibilitatea cresterii productivitatii interne si a exporturilor pe termen scurt. In opinia unor analisti occidentali, Romania a demonstrat de mai multe ori ca nu este capabila sa promoveze pe termen lung politici macroeconomice sanatoase, de cele mai multe ori primand factorul politic. Propunerile populist-sindicaliste au acaparat nu de putine ori dezbaterea publica. Asa se face ca, inclusiv in ultimii ani de crestere economica, cuvintele de ordine au fost risipa si proasta guvernare, coruptia si injustitia sociala.

In acest moment, s-a conturat o "radiografie" a perspectivelor economice pe termen scurt si mediu si a actiunilor statului de a gasi o cale de iesire din criza prin elaborarea unui pachet de masuri anticriza. Ceea ce lipseste Romaniei, spun in continuare specialistii, este o analiza a impactului crizei financiare si economice asupra tuturor sectoarelor economice, pentru ca ea isi arata efectele la intervale de timp diferite, cu o magnitudine diferita, cu o longevitate a crizei diferita la nivel sectorial.

Concluziile Presedintiei UE in urma Consiliu European de la Bruxelles (martie 2009) intareau si mai mult necesitatea ca Romania sa puna imediat in practica un program ntional de diminuare a efectelor crizei financiare si economice, axat prioritar pe stimularea cresterii economice, protejarea cetatenilor si pe crearea de locuri de munca.

Romania va raporta in acest an o crestere economica negativa, insa amploarea acesteia va depinde de politicile implementate de Guvern si BNR, in contextul in care costul iesirii din criza actuala ar putea fi mai mic decat in alte state, aprecia in aceeasi perioada Ana Maria Mihaescu seful misiunii International Financial Corporation (IFC), divizia de investitii a Bancii Mondiale in Romania.

'Din analizele noastre, focalizate pe capacitatea sectorului real de a-si reveni, consideram ca in Romania costul iesirii din criza va fi mai mic decat in alte state, daca va exista o buna colaborare intre Guvern si Banca Centrala', a mai adaugat Mihaescu.

Pe de alta parte, intr-un raport al Bancii Mondiale referitor la Romania se afirma ca tara noastra se confrunta cu riscuri legate de politica fiscala prociclica, salarii, finantarea externa si reducerea cererii externe, care pot conduce la o spirala de contractie economica si de probleme in sectorul bancar. Analistii institutiei au facut o serie de recomandari referitoare la politicile salariale, sociale, fiscale, bugetare, precum si la sistemul de pensii, sectorul energetic, transporturi si sanatate. Astfel, principalele recomandari din raport se referau la :limitarea pe termen scurt a cresterilor salariale la nivelul inflatiei si inghetarea angajarilor; stabilirea pe termen mediu a unor limite ale costurilor angajatilor publici si dezvoltarea unui plan multianual pentru eliminarea sporurilor; adoptarea unor politici fiscale prudente, care sa corecteze dezechilibrele actuale si pastrarea deficitului sub control prin programe de reforma pe termen mediu; continuarea procesului de modernizare si simplificare a fiscalitatii; reconsiderarea majorarilor de pensii si salarii, revizuirea subventiilor acordate si a cheltuielilor din sectoare cu costuri recurente pentru reducerea cheltuielilor la buget; stabilirea unor reglementari clare de indexare a pensiilor si cresterea varstei de pensionare; revizuirea cresterii platilor complementare din agricultura, care pot genera cheltuieli de pana la 200 de milioane de euro in 2009.

Analistii intern sustin ca exista pericolul ca, pe plan extern, unde isi au originea bancile-mama, sumele in valuta eliberate din rezerva minima obligatorie sa nu mai fie folosite pentru noi finantari ale firmelor in Romania.

De aceea o mare parte a oamenilor de afaceri romani considera ca este necesar ca planurile de diminuare a efectelor crizei si de relansare economica a Romaniei trebuie sa aiba un caracter national si sa vizeze capitalul romanesc cu prioritate, asigurandu-i-se stabilitatea si sustenabilitatea pe termen mediu si lung. In absenta unei astfel de actiuni societatile romanesti vor fi lasate intr-un mare dezavantaj competitiv fata de celelalte banci si firme locale cu capital majoritar strain, care vor beneficia de programele de stabilitate financiara din tarile de origine, pierzandu-se astfel o parghie valoroasa pentru revigorarea economica pe termen mediu si lung.

Bancile locale cu capital romanesc pot beneficia de majorarea capitalului, dar si de o implicare directa si indirecta a statului care sa le sprijine in a accesa finantari internationale in mod direct (finantarile luate de statul roman nemaifiind unica solutie). Astfel de finantari (de la UE sau institutii financiare internationale) pot fi imediat directionate catre proiecte viabile, mai ales ca odata cu sprijinul din partea statului se vizeaza si o implicare directa a acestuia in strategia si activitatea curenta a bancilor, urmarindu-se modalitatea de respectare a destinatiei fondurilor astfel obtinute si mentinerea unei activitati bancare sanatoase.

Stabilitatea bancilor cu capital majoritar romanesc (de stat sau privat) a devenit deosebit de importanta pentru mentinerea increderii in sectorul bancar, eventualele probleme aparute putand induce efecte dintre cele mai grave asupra climatului economic din tara noastra.

In acest sens exista tot mai multe opinii in conformitate cu care recesiunea la nivelul Romaniei va putea fi evitata sau efectele vor fi diminuate printr-o justa imbinare a efortului national (prioritar) cu parghiile oferite de institutiile internationale.

In acelasi context, BERD intentiona sa majoreze la 500 de milioane de euro volumul anual al finantarilor acordate Romaniei si chiar sa depaseasca acest nivel, jumatate din suma urmand sa fie directionata in sectorul financiar, declara in martie 2009 presedintele bancii, Thomas Mirow.

Vizita lui la Bucuresti Mirow era premergatoare negocierilor dintre Guvernul Romaniei si FMI in vederea semnarii unui acord cu institutia internationala de creditare, in vederea obtinerii unui imprumut pentru tara noastra.

'Este clar cacordul cu FMI va ajuta foarte mult Romania pentru ca va contribui la reconstruirea increderii in sectorul financiar si in perspectivele macroeconomice, aceasta reconstructie fiind de fapt solutia pentru iesirea din criza" a adaugat oficialul european.

In plan intern solutia imprumutului extern a declansat vii controverse. Astfel, multi analisti romani considerau ca in tara noastra indicatorii macroeconomici nu se prezentau la niveluri alarmante si ca nu era nevoie sa apelam la surse externe de finantare, masura pe care sa o privim ca unica solutie miraculoasa, care sa ne scoata din criza. Ei argumentau, in continuare ca datoria externa a Romaniei pe termen scurt era de aproximativ 24 mld. euro. La o analiza in profunzime se constata ca aproximativ 22 mld. euro apartin, de fapt, sectorului privat. Datoria sectorului privat este impartitaa intre banci (peste 10 mld. euro) si sectorul nebancar, care include si institutiile financiare nebancare - IFN (aproape 12 mld. euro).

Datoria externa scadenta a sectorului guvernamental este de numai 1,3 mld. euro, iar datoria sectorului nebancar este detinuta in cea mai mare parte (60-70%) de firme si IFN-uri avand capital majoritar strain.

Guvernatorul BNR: "Aceasta tara nu duce lipsa de bani. E o iluzie periculoasa vanturata de 20 de ani. Duce lipsa de capacitate administrativa, de organizare, de management performant' Liviu Chiru

In acest context guvernatorul BNR, Mugur Isarescu a tinut sa precizeze mass media romana faptul ca rezervele valutare ale BNR se ridicau la sfarsitul lunii februarie la 26 mld. euro, inregistrand o scadere cu peste un miliard de euro fata de toamna anului 2008, cand situtia pe pietele internationale s-a deteriorat semnificativ. Din punctul de vedere al acoperii importurilor, unul din principalii indicatori urmariti in mod traditional, rezervele valutare se aflau la un nivel confortabil. Cresterea abrupta a datoriei externe pe termen scurt din ultimii ani, care a ajuns la circa 22 mld. euro la sfarsitul anului trecut, a facut insa ca rezervele sa nu mai para atat de mari.

"Aceasta tara nu duce lipsa de bani. E o iluzie periculoasa vanturata de 20 de ani. Duce lipsa de capacitate administrativa, de organizare, de management performant. Fondurile europene nu sunt parasutate, nu intra in Romania pentru ca vrem noi, trebuie sa fie absorbite. Asta inseamna lupta cu birocratia, cu procedurile greoaie', a comentat guvernatorul BNR.

De cealalta parte s-a constituit "tabara" celor care argumentau necesitatea imprumutului extern. Ei sustineau ca cea mai mare parte a imprumutului extern va merge la Banca Nationala, urmand sa aiba doua destinatii: interventii pe piata valutara pentru a stopa un eventual trend de depreciere a leului (in cazul cand se va solicita valuta pentru plata scadentelor sau pentru noi importuri) si pentru a se putea elibera o parte din rezerva minima obligatorie in valuta detinuta de banci la BNR.

Aceste doua aspecte sunt deosebit de importante pentru un stat, deoarece nivelul rezervei valutare detinute de BNR constituie unul dintre indicatorii de baza luati in calcul la analiza de risc a Romaniei. De asemenea, este vital ca in perioada urmatoare leul sa se mentina cat mai stabil in raport cu euro.

In vederea continuarii finantarii adecvate a operatiunilor desfasurate in Romania, precum si finantarea corespunzatoare a economiei, in general, Comisia Europeana (CE) si Ecofin au cerut institutiilor financiare prezente in tara noastra, in special bancilor-mama straine de pe piata romaneasca sa-si confirme angajamentul pe termen lung si sa-si sprijine in continuare filialele din Romania. In continuarea declaratiei comune CE si Ecofin , publicata in 25 martie a.c., se oficializa faptul ca Uniunea Europeana intentiona sa acorde Romaniei asistenta financiara pe termen mediu de pana la cinci miliarde de euro, in cadrul unui pachet multilateral de sprijin financiar extern de 20 de miliarde de euro coordonat de FMI prin acord stand-by pe doi ani, la care mai iau parte Banca Mondiala, BERD si alte institutii financiare internationale.

Oficialitatile romane au precizat cu acest prilej ca importatnte sume vor fi destinate acoperirii nevoilor de finantare a deficitului extern pe termen scurt si mediu.

Oamenii de afacri din romania au fost , in cea mai mare parte, de acord cu aceasta finantare externa, dar au precizat ca devine deosebit de importanta destinatia banilor, fiind de preferat ca aceste fonduri sa fie puse la dispozitie dar sa nu apeleze la ele decat in situatii deosebite: reducerea drastica a intrarilor de capital strain in Romania, retrageri masive de depozite pe termen scurt acordate de bancile mama, situatie in care am intra intr-un cerc vicios: recesiune - nerambursarea creditelor - insolventa bancara.

In fapt, scopul major al acestei actiuni de obtinere a unei creditari externe a fost acela de a arata mediului de afaceri intern si, mai ales, international ca, in cazul unui risc de vulnerabilitate extrema, Romania poate sa opreasca efectul de domino.

In caz contrar, inflatia mai mare decat in zona euro (ceea ce inseamna o putere de cumparare mai mica a monedei nationale), deficitul mare de cont curent (care implica o cerere mare de valuta pe piata), precum si ratele si dobanzile scadente la datoria pe termen scurt si mediu vor pune o presiune de necontrolat asupra cursului de schimb. Acest imprumut extern ofera, de asemenea, ragazul sa se valorifice momentul favorabil pentru reforme profunde, pe fondul crizei economice europene, imposibil de coordonat rapid si eficient in vremuri normale.

Andreea Vass, consilier al primului ministru pentru probleme economice facea, cu acest prilej, o analiza a avantajelor si dezavantajelor acordului cu FMI. Ca avantaj major mentiona cresterea credibilitatii Romaniei pe piata internationala a capitalului. Urmau: reducerea riscului deprecierii masive si rapide a leului, cu consecinte negative pentru populatie, in sensul saracirii sale drastice, precum si reintroducerea monitorizarii politicilor economice ale Romaniei. Printre dezavantajele acordului cu FMI analistul sublinia ca, in acest moment, Romania anunta oficial ca are o problema pe care trebuie sa o rezolve.

Legat de necesitatea imprumutului extern, multe voci reclamau insa ca in Romania exista imprumuturi externe asumate si necheltuite pentru proiectele de investitii. In aceste sens a fost binevenita precizarea oficialitatilor ca actualul imprumut nu este destinat proiectelor de investitii, ci acoperirii unui gol in balanta externa. Pe de o parte, acest gol este creat de fondurile de valuta de care Romania are nevoie pentru acoperirea cheltuielilor generate de importurile mult mai mari decat de exporturile de bunuri si servicii. Pe de alta parte, golul este dat de ratele si dobanzile scadente pentru datoriile pe termen scurt si lung, in mare parte apartinand mediului privat.

La sfarsitul lunii martie devenea oficial ca Romania a convenit asupra unui pachet de finantare externa de la FMI, UE, Banca Mondiala si BERD in suma de 19,95 mld. euro. Jeffrey Franks, seful misiunii FMI in Romania, sustinea ca pachetul financiar va permite atat ajustarea graduala a deficitului bugetar, cat si depasirea problemei deficitului de cont curent. In acest fel, guvernul nu va mai pune presiune pe lichiditatile de pe piata monetara, ci va stimula investitiile si va lua masuri antisomaj. De asemenea, va fi o "gura de oxigen" pentru cursul de schimb.

FMI urma sa puna la dispozitia Guvernului fonduri de 12,95 mld. euro, printr-un acord stand-by pe doi ani, iar UE urmeaza sa contribuie cu 5 mld. euro, dupa un aviz favorabil din partea Comisiei Europene si Consiliului European. Dobanda anuala la imprumutul FMI ar fi in acest moment de 3,5%, pe care expertii Fondului o considera 'o dobanda rezonabila".

Imprumutul acordat de FMI va fi obtinut in transe pana la sfarsitul anului 2010, iar rambursarea se va face treptat, pana in 2015. In ceea ce priveste imprumutul de la CE de 5 mld. euro, prima transa va intra in Romania la inceputul lunii iulie. Sumele obtinute de la FMI vor intra in rezerva valutara a BNR, in timp ce cele 5 mld. euro, de la CE, vor merge la sustinerea dezechilibrului bugetar.

Ministrii de finante din UE au decis la Bruxelles, la inceputul lunii mai, acordarea imprumutului de 5 mld. euro Romaniei, finantarea fiind insa conditionata de aplicarea unui program economic care include modificarea legislatiei bancare si consolidarea fiscala.

'Romania trebuie sa aplice reforme bugetare, financiare si structurale pentru a readuce economia pe o baza solida si sustenabila', a declarat cu acest prilej Joaquin Almunia, Comisarul pentru Afaceri Economice si Monetare.

Banii vor fi acordati pe 24 de luni in cel mult 5 transe eliberate in functie de indeplinirea unor conditii. Comisia se angaja sa monitorizeze cu regularitate indeplinirea obligatiilor Guvernului si, la nevoie, sa ceara actiuni suplimentare.

In sectorul financiar, programul include adoptarea unei noi legi bancare si a falimentului in domeniu, noi reglementari privind adecvarea capitalizarii si o supraveghere mai stricta a bancilor. Totodata, garantarea depozitelor va trebui extinsa. Una dintre componentele cheie ale pachetului de politici economice este consolidarea fiscala pentru aducerea deficitului de la un nivel de 5,1% din PIB, estimat conform metodologiei UE (4,6% dupa metodologia FMI), in 2009, la mai putin de 3% din PIB in 2011.

Banca Mondiala (BM) va implementa in urmatorii doi ani, impreuna cu Guvernul Romaniei, un pachet de masuri care va limita efectele recesiunii si impactul crizei financiare asupra celor vulnerabili, potrivit institutiei financiare internationale.

Sprijinul acordat de BM va viza trei domenii prioritare, respectiv reforma sectorului public, prin care se tinteste imbunatatirea transparentei si predictibilitatii cheltuielilor publice si calitatea acestora, imbunatatirea protectiei sociale (asistenta sociala si pensii), prin care se va limita impactul crizei asupra celor vulnerabili, precum si reforme in sectorul financiar, prin care se au in vedere stabilitatea pe termen lung si restructurarea economiei.

Aceste masuri fac parte din pachetul de sprijin acordat Romaniei, care include si un imprumut de un miliard de euro, pe o perioada de cinci ani.

'Banca Mondiala va lucra cu Guvernul Romaniei in urmatorii doi ani la implementarea unui pachet de masuri care va limita efectele severe ale recesiunii si impactul acesteia asupra celor vulnerabili" declara Orsalia Kalantzopoulos, director pentru Europa Centrala si tarile baltice al Bancii Mondiale.

Pachetul de masuri negociat cu institutiile creditoare si pe care Guvernul Romaniei va trebui sa-l implementeze in urmatoarea perioada prevede revizuirea sistemul de pensii si de salarizare in sectorul public; pana la sfarsitul anului Romania trebuie sa ia masuri de ajustare a defictului bugetar, care sa ajunga, in urmatorii ani, sub nivelul de 3% din PIB si sa depaseasca problema dezechilibrului contului curent. Tinta de inflatie pentru 2009 este de 3,5%, cu un interval de variatie de un punct procentual, obiectiv pe care BNR il va propune Guvernului si pentru 2010.

De asemenea, Fondului Monetar International a solicitat mentinerea unui grad mai ridicat pentru nivelul de solvabilitate si puteri sporite pentru BNR in cazul procedurilor de insolventa si lichidare pentru bancile comerciale, cerintele Fondului fiind ajustate la cele mai sumbre scenarii posibile. Totodata FMI a apreciat ca este normal ca o Banca Centrala sa intervina pentru moderarea fluctuatiilor, inclusiv in contexul importantei pe care o are atingerea tintei de inflatie. In acest context, bancherii romani considera ca BNR va face tot posibilul pentru a tempera volatilitatea cursului si va putea incepe relaxarea politicii monetare dupa ce va deveni disponibila prima transa din imprumut.

Nu toate scenariile privind Romania sunt insa asa de sumbre. Reprezentantii companiei suedeze de administrare a investitiilor East Capital sunt de parere ca Romania este mai bine pozitionata decat Ungaria si Cehia. 'In timpul recesiunii economice, statele dependende de export asemeni Ungariei si Cehiei sunt mai vulnerabile. La extrema opusa, Turcia, Romania si Rusia, cu un consum intern ridicat, se afla intr-o pozitie mai buna pentru a face fata furtunii economice', a declarat Karin Hirn, cofondatorul companiei suedeze de administrare a investitiilor East Capital.

Mai mult, unii analisti romani sunt de parere ca Romania detine trei atuuri fata de tarile din regiune, dar acestea nu sunt (re)cunoscute de agentiile de raiting internationale: expunerea mult mai mica a exportului fata de pietele externe (in Romania exportul nu reprezinta decat 24% din PIB, fata de 60-70% cat este in Ungaria, Slovacia sai Cehia); creditele negociate reprezinta in Romania, ca raport fata de PIB, numai 39%, fata de valori de 70-80% in alte state din zona, asa ca oricit de rau ar performa sectorul bancar, nu ar trebui sa afecteze economia intr-un mod dramatic si, nu in ultimul rand, Romania nu este afectata de cresterile de preturi la produsele energetice. Alaturi de Polonia, suntem singurele state din estul Europei care nu suntem dependente de importul de gaze si petrol.

Toate aceste atuuri pot face, alaturi de pachetele de masuri deja implementate de catre autoritatile romane, ca tara noastra sa traverseze aceasta perioada dificila cu mai putine costuri, cu rani mai usor de vindecat in perioada post-criza.