Obiectul de studiu al economiei politice

Obiectul de studiu al economiei politice

Metode si tehnici de cercetare utilizate in stiinta economica

O stiinta presupune un domeniu de cercetare pe care il investigheaza cu instrumente si tehnici de cercetare specifice stiintei, care poarta numele de metode de cercetare

Metoda de cercetare vine de la cuvantul grecesc 'methodos' (cale, drum) si desemneaza modul sistematic de investigare si aprofundare a obiectului/domeniului de studiu. Adaugam principii, procedee si reguli, cayz in care metoda devine metodologia stiintei respective.

Metodologia stiintei economice a evoluat odata cu progresele tehnologice ale umanitatii dar a fost influentata si de celelalte domenii ale stiintei. Intr-o prima etapa ea a constat in inregistrarea fenomenelor economice si descrierea legaturilor dintre ele (empirismul). In cea de a doua etapa a evolutiei stiintei economice s-a trecut la cunoasterea si masurarea fenomenelor si proceselor economice utilizandu-se inductia, deductia, analiza si sinteza, precum si alte metode: modelari matematice, abstractizari, s.a.m.d.

De remarcat si interferenta cu alte discipline care a condus la noi forme metodologice:

- metode psihologice de cercetare a comportamentului uman

- metoda analizei istorice a proceselor economice;

- scoala matematica a introdus utilizarea instrumentelor statistico-matematice;

-conceptiile mecaniciste (sfarsitul secolului al XlX-lea, inceputul secolului al XX-lea) au considerat ca lumea economica poate fi inteleasa prin transpunerea legilor fizicii la domeniul economic;

metode politico-sociologice de cercetare.

Pentru elaborarea teoriilor economice cercetatorul pleaca de la un ansamblu de definitii si emite un numar de ipoteze. Acestea se confrunta cu fenomenele economice analizate. Sunt posibile doua situatii:

a) teoria se afla in concordanta cu rezultatele reale, ca urmare teoria este validata;

b) teoria se afla in contradictie cu rezultatele reale, deci este invalidata.

Stiinta utilizeaza cu precadere procedee ca: abstractizarea si generalizarea, analiza si sinteza, deductia si inductia, metoda logica si istorica,.

Analiza economica presupune ca procesul economic studiat sa fie descompus, pe plan mental, in partile sale componente, pana la partile elementare, pentru a i se distinge esenta.

Sinteza urmeaza un drum invers in raport cu analiza, adica reuneste pe plan mental elementele analizate, pentru a descoperiri legaturile cauzale si functionale ce fac din respectivele fenomene economice un intreg.

Deductia porneste de la trasaturile generale ale unui ansamblu de fenomene (procese) economice spre cele particulare si singulare.

Inductia porneste de la faptele economice concrete singulare si avanseaza spre o clasa de fenomene sau procese economice.

Metoda logica si istorica porneste de la ideea ca fenomenul economic are evolutia sa istorica care poate explica o mare parte din geneza, dezvoltarea si transformarile acestuia. Important este ca istoria unui proces economic sa delimiteze aspectele esentiale care compun logica evolutiei si transformarea fenomenului economic studiat. Metoda logica opereaza concomitent cu abstractizarea si generalizarea.

a nevoilor oamenilor, nevoi in crestere si diversificare.

Prima intrebare solicita raspuns cu privire la cate bunuri din cele cunoscute si posibile pot fi produse cu stocul de resurse de care dispune societatea. A doua se refera la alegerea acelei tehnici si acelor tehnologii pentru a produce fiecare bun in parte, in cantitatile pentru care s-a optat. A treia latura a problemei generale cauta sa dea raspuns la modul si criteriile distribuirii bunurilor intre membrii societatii.

In functie de felul in care s-a raspuns la intrebarile de mai sus, economiile s-au delimitat in diferite sisteme si forme concrete de existenta. Unii specialisti apreciaza modul de solutionare a legii raritatii prin eficienta cu care sunt folosite resursele, prin cantitatea de bunuri create (abordare pozitiva a economiei). Altii, dimpotriva, considera ca cea mai buna rezolvare a tensiunii nevoi-resurse este aceea care conduce la satisfacerea optima a trebuintelor, la ceea ce N.Georgescu-Roegen numea "placerea de a trai'.]