Piata concurentiala in economie - avantaje si dezavantaje

1. Piata concurentiala

Performantele economiei pe piata se bazeaza pe capacitatea firmei private de a produce si genera produse noi. Firmele patrund pe o piata concurentiala pana cand profitul pe termen lung tinde sa fie zero. Un sector de activitate cu concurenta perfecta este eficient, adica reorganizarea activitatii de productie la nivelul acestuia nu foloseste nimanui. Firma isi poate maximiza profitul daca isi organizeaza corespunzator activitatile interne si ia deciziile cele mai potrivite, in functie de conjuctura pietei. De ce ar dori o firma sa-si maximizeze profitul? Metaforic spus, profitul este castigul net sau 'salariul' care revine unei firme. El reprezinta suma de bani care ramane la dispozitia firmei si din care aceasta poate plati dividende, poate in constructia de fabrici si achizitia de echipamente noi sau poate efectua investitii financiare. Deoare 141e42b ce firmele de pe pietele concurentiale nu pot influenta pretul, pentru fiecare unitate de produs vanduta, pretul il reprezinta venitul suplimentar pe care ele il obtin, care este egal cu pretul pietei.

Pe o piata cu concurenta perfecta exista o multitudine de firme mici care realizeaza acelasi produs si care sunt nesemnificative ca dimensiune pentru a putea influenta pretul pietei.

Marimea ofertei depinde de nivelul costurilor de productie. Decizia privind marimea ofertei nu este atat de simpla, aceasta presupunand analiza costului marginal al realizarii bunului respectiv. Firma poate obtine un profit suplimentar atata timp cat pretul este mai mare decat pretul este mai mare decat costul marginal al ultimei unitati de produs. Profitul total este maxim atunci cand din vanzarea unei noi unitati de produs nu se mai poate obtine profit. In punctul in care profitul este maxim, ultima unitate produsa aduce un venit egal cu costul acesteia. Regula ofertei in conditiile unei concurente perfecte este aceea ca o firma care urmareste sa-si maximizez profitul va produce acea cantitate de marfa pentru care costul marginal este egal cu pretul.

Costurile variabile trebuie luate in considerare la determinarea punctului de inchidere pe termen scurt a unei firme. Sub acest punct, pierderile firmei depasesc costurile fixe. Drept urmare, ea trebuie sa-si inceteze activitatea.

Echilibrul pietei concurentiale se realizeaza la acel pret si volum de tranzactii pentru care cererea si oferta pietei sunt egale , adica in punctul la care curba cererii pietei si a ofertei industriale se intersecteaza.

Firmele isi pot ajusta in timp productia, astfel se disting doua timpuri de echilibre:

echilibrul pe termen scurt, cand productia variaza fara ca numarul firmelor si al unitatilor productive sa se modifice.

echilibrul pe termen lung, cand numarul firmelor si al unitatilor productive, ca si celelalte conditii, se adapteaza la noul nivel al cererii.

Rezultatul functionarii pietelor concurentiale, chiar atunci cand aceasta se face intr-un mod eficient, poate sa nu fie acceptabil din punct de vedere social. Pietele concurentiale in sine nu asigura neaparat realizarea unor obiective care sa corespunda cu idealurile societatii despre echitatea distributiei venitului si a consumului. Prin urmare, statul intervine, de regula, pe piata cu scopul de a schimba modul de distributie a veniturilor. Cea mai eficienta metoda de redistributie ramane insa cea care foloseste sistemul impozitelor si transferurile de la bugetul statului.

2. Concurenta perfecta si imperfecta

Concurenta reprezinta un comportament specific interesat al unor subiecti de proprietate, care, pentru a-si atinge obiectivele, intra in raporturi de cooperare si confruntare cu ceilalti, fiind expresia liberei initiative. Conditiile concurentei sunt: libertatea formarii pretului si existenta proprietatii private.

Concurenta perfecta => foarte multe firme, fiecare crezand ca nimic din ceea ce face nu va avea vreun efect asupra pietei.

Concurența perfecta trebuie sa indeplineasca șase parametri:

Atomicitate - pe o piața oarecare, exista un numar mare de mici producatori

și consumatori, fiecare fiind insa atat de neinsemnat, incat acțiunile unuia nu au impact asupra cantitaților produse sau prețurilor de vanzare ale celorlalti, firmele considerand prețul dat.

Omogenitate - bunurile si serviciile sunt substitute perfecte.

Informații perfecte și informații complete - firmele și consumatorii cunosc

prețurile fixate de toate firmele.

Acces egal la tehnologie - toate firmele au acces la tehnologiile de producție.

Mobilitate - resursele (incluzand informația) sunt mobile, firmele producatoare

putand parasi piețele in care inregistreaza pierderi, orientandu-se spre cele profitabile.

Intrare libera - orice firma poate intra sau ieși de pe piața dupa bunul plac.

In general exista puține piețe perfect concurențiale, daca oricare dintre condițiile de mai sus se aplica piețelor reale. de exemplu, firmele nu vor avea niciodata informații complete unele despre celelalte și vor exista intotdeauna anumite costuri de tranzacție. Intr-o piața perfect concurențiala va exista o eficiența alocativa și o eficiența productiva.

Eficiența productiva apare atunci cand firma produce in punctul cel mai de jos de pe curba costurilor medii totale, aceasta insemnand ca bunurile nu se pot produce in nici un fel mai ieftin.

Eficiența alocativa apare atunci cand prețul este egal cu costurile marginale, iar bunul este pus la dispoziția consumatorului, la cel mai mic preț posibil. Acest lucru este posibil numai atunci cand exista concurența perfecta.

Concurenta imperfecta => mai multe firme, fiecare avand in vedere faptul ca vanzarile sale depind de pret si posibil de alte actiuni pe care le intreprinde, cum ar fi fi publicitatea. Ea caracterizeaza acele ramuri economice in care ofertantii detin, intr-o oarecare masura, controlul asupra pretului marfurilor pe care le produc. In teoria economica, concurenta imperfecta, este situatia de pe piata in care conditiile necesare pentru existenta concurentei perfecte nu sunt satisfacute.

Formele concurentei imperfecte sunt:

Monopolul este forma extrema de manifestare a concurentei imperfecte si se refera la existenta unui singur ofertant care controleaza singur o anumita piata, acest ofertant fiind singurul care desfasoara activitati de productie in ramura sa de activitate si nu exista nimeni care sa produca un substituent al produsului pe care il realizeaza firma respectiva. Adevaratele monopoluri se intalnesc foarte rara in ziua de azi iar de regula existenta lor este asigurata de stat.

Oligopolul inseamna "cativa vanzatori", suficient de putine firme, astfel incat fiecare sa se preocupe de cum vor raspunde competitorii lor cu privire la actiunile intreprinse.

Atat monopolistii, cat si firmele care actioneaza pe o piata cu concurenta perfecta isi maximizeaza profiturile producand cantitatea la care venitul marginal este egal cu costul marginal. Oricum, venitul marginal pentru o firma ce actioneaza in conditii de concurenta perfecta este acelasi cu pretul pe piata al unei unitati suplimentare, pe cand venitul marginal pentru un monopolist este mai mic decat pretul pe piata.

Din moment ce pretul de monopol depaseste venitul marginal, cumparatorii platesc mai mult pentru un bun decat costul marginal al acestuia; in situatia monopol exista o productie mai mica decat cea la care pretul ar fi stabilit la nivelul costului marginal.

Economiile de scara sau reducerea costurilor unitare constituie principalul motiv al aparitiei concurentei imprefecte. Cand firma isi poate diminua cheltuielile prin marirea volumului productiei, concurenta perfecta tinda sa dispara datorita faptului ca productia poate fi realizata ci maximum de eficienta de catre un numar redus de firme. Cand volumul minim de activitate necesar unei firme este relativ mare in comparatie cu dimensiunea pietei nationale sau regionale, costurile sunt cele care favorizeaza aparitia concurentei imperfecte.

3. Factori care influenteaza formarea pretului in economie

In stabilirea pretului pe care il va solicita cumparatorului, producatorul trebuie sa tina seama de influenta pe care o au o serie de factori, atat interni cat si externi.

Factorii interni sunt factorii pe care firma ii poate manevra in interesul ei, desi marjele sunt limitate datorita naturii activitatii desfasurate si a pietelor pe care produsul va apare, esential pentru firma fiind modul in care ea isi defineste afacerile, stabilind ce produce si pe ce piata vinde.

Cei mai importanti factori interni ce influenteaza pretul sunt alaturi de obiectivele de marketing si strategia de marketing:

1 .Costul de productie - ce reprezinta totalitatea cheltuielilor pe care le efectueaza intreprindere pentru realizarea unui produs. Ele sunt costuri directe, numite cheltuieli variabile pentru ca marimea lor se modifica in acceasi directie cu cea a cantitatii de produse(materii prime, materiale, combustibil si energie pentru productie, salarii, etc.) si costuri indirecte numite cheltuieli fixe, intrucat, intr-un interval de modificare a cantitatii de produse raman neschimbate(amortizarea capitalului fix, energia pentru iluminat, combustibilul pentru incalzit, chiria, etc.).

2. Etapa ciclului de viata a produsului este un factor ce trebuie avut in vedere, deoarece de regula in faza de introducere, se practica un pret relativ ridicat, in faza de crestere unul moderat, in cea de maturitate incepe sa scada, iar in faza de declin in functie si de alti factori poate sa scada sau sa creasca.

3. Strategia de distributie - influenteaza pretul prin castigarea accesului la canalele de distributie.

4. Strategia de promovare - se coreleaza, pretul, care devine instrument promotional.

5. Organizarea interna - desemneaza responsabilitatile in domeniul stabilirii si controlului preturilor, in functie de structura organizatorica a firmei. Tipic, in procesul stabilirii preturilor sunt implicate departamentele (compartimentele) de marketing, vanzari si contabilitate, fiecare avand o viziune proprie care trebuie insa coroborate, pentru a elimina pe cat posibil riscurile in acest domeniu.

Factorii externi sunt in general componentele macromediului, care au influenta diferita ca intensitate asupra pretului. Astfel, influenta imediata si cel mai adesea directa, o au factorii economici (piata cu elementele ei: cerere si oferta) si factorii politico-juridici(politica fiscala, atitidinea fata de profit etc). Ne vom opri doar la cativa din acesti factori:

1. Cererea pentru un bun reflecta intensitatea nevoii pe care el o satisface si se concretizeaza in cantitatea ce se cumpara intr-o perioada data, la un anumit nivel al pretului.

2. Concurenta, ce reflecta structura pietii pe care firma isi vinde produsul, se bazeaza pe interdependenta ce exista intre producatorii aceluiasi produs, intrucat consecintele actiunii unuia depind si de reactiile celorlalti producatori. De aceea, are mare importanta cunoasterea tipului de piata pe care apare fiecare produs, intrucat pretul se formeaza intr-un mod specific pe fiecare dintre acestea.

3. Oferta, determinata de capacitatea de productie a firmei va influenta pretul, deoarece ea trebuie sa aleaga intre un pret mai mare cu oferta mica sau o oferta mai mare cu un pret mai mic. Studierea cererii ii va permite sa aleaga solutie optima.

4. Politica statului cu privire la interventia in general in viata economica si in special in domeniul pretului.

Statul urmareste prin interventia sa, nu sa anuleze actiunea legilor economice obiective, ci sa atenueze si sa elimine unele influente negative, la unele produse care necesita sprijin din afara pietii, tinand insa cont de interesul public, al consumatorilor si producatorilor. Obiectivele sunt limitarea cresterii unor preturi sau impiedicarea scaderii lui.

5. Alti factori socio-economici cum ar fi: conjunctura economica, faza ciclului economic, protectia sociala a consumatorilor etc., de care fiecare firma trebuie sa tina seama dupa caz.

4. Concurenta in contextul globalizarii afacerilor

Fenomenul globalizarii poate fi caracterizat prin prisma a trei trasaturi esentiale: caracterul sau universal, implicatiile economico-sociale pe care le genereaza si intensitatea manifestarii.

Globalizarea este vazuta ca un proces continuu, caracterizat prin urmatoarele particularitati: dezvoltarea investitiilor straine, amplificarea activitatilor de export si dezvoltarea unor aliante strategice la nivel international, in vederea extinderii activitatilor companiilor pe noi piete. Globalizarea nu inseamna eliminarea specificului local al fiecarei companii si a diferentelor regionale ori impunerea de catre statele dezvoltate a propriilor modele de succes ci, dimpotriva, globalizarea presupune integrarea diferentelor intr-un model comun, aplicabil la nivel universal, al carui principal scop il reprezinta obtinerea succesului. Din punctul de vedere al organizatiilor, globalizarea este perceputa ca unul dintre cei mai importanti factori care influenteaza activitatea acestora. Globalizarea elimina granitele nationale, iar oamenii sunt principalul factor care asigura organizatiilor adaptabilitatea si flexibilitatea necesare obtinerii succesului.

In conditiile actuale, desfasurarea accelerata a procesului globalizarii ridica numeroase probleme de adaptare a firmei la conditiile mediului extern, caracterizat de o concurenta acerba. In acest sens, managementul se afla in fata unor numeroase provocari legate de globalizarea afacerilor.

Globalizarea intreprinderilor capabile sa-si integreze activitatile lor, in special cele de cercetare-dezvoltare, de aprovizionare, de productie si de comercializare, a ajuns la scara mondiala. Ca efect al globalizarii pietelor si intreprinderilor, a aparut globalizarea concurentei. De aceea, consecintele succesului sau insuccesului competitiv pe o piata nationala nu vor fi mult timp limitate la acea tara, ci vor avea un impact important asupra competitivitatii de ansamblu a firmei, fiind resimtite pretutindeni in lume.

Globalizarea economiei nu este un proces nou, primele sale simptome aparand cu mult timp in urma. Desigur ca, in fazele sale incipiente, procesul nu a cunoscut amploarea din zilele noastre. In evolutia sa, globalizarea a parcurs etape istorice distincte, devenind la sfarsitul secolului XX un concept cheie.

Globalizarea constituie, fara indoiala, marea sfidare a zilelor noastre. Cine nu participa la procesul globalizarii este pierdut.

5. Avantaje si dezavantaje ale pietei concurentiale

Piata concurentiala ofera multiple avantaje. Numai concurenta este in masura sa genereze eficienta economica si ca pe termen scurt firmele cu activitate mai eficienta reusesc sa-si mareasca cota de piata fata de rivalii care produc cu costuri mai ridicate. De asemenea, concurenta este cea care face ca produsele cerute de cumparatori sa fie oferite pe piata, prin mentinerea unui numar de producatori intr-un domeniu care sa satisfaca cat mai bine cerintele cumparatorilor. In plus, firmele competitive reflecta eficienta utilizarii factorilor de productie. Asa se explica de ce firmele care obtin cele mai mari profituri sunt cele care satisfac cel mai bine cerintele cumparatorilor si de ce salariile cele mai mari corespund activitatilor cele mai productive.

Pe de alta parte, piata concurentiala prezinta imperfectiuni, genereaza insuccese nu numai pentru agentii economici care nu se pot adapta la exigentele sale, dar si pentru sistemul economic in cadrul caruia s-a manifestat. Insuccesul pietei se dovedeste prin incapacitatea institutiilor de piata ale unui sistem economic de a sustine activitatile necesare din punct de vedere social sau de a le elimina pe cele nedorite.

Carti:

Teorie economica generala MICROECONOMIE - Volumul I, Editura ASE, Bucuresti, 2005

Samuelson si Nordhouse, Economie, Editura Teora, 2001

Stiglitz, Editura Economica, 2005

Site-uri:

http://www.preferatele.com