Somajul

Astazi, un lucrator din zece nu are de lucru fata de unul din treizeci in urma cu 20 de ani. Aceasta constatare vorbeste de la sine despre amploarea fenomenului contemporan. Somajul nu loveste numai indivizii. Peste o anumita limita el submineaza intreaga societate. Munca nu este doar mijlocul de a-ti castiga existenta, este de parere Michel Didier in cartea sa Economia - Regulile jocului, ci este un mod de a te identifica. Somerul poate oricand sa-si ocupe timpul, dar el nu va mai avea un loc definit in societate. Victima unei concedieri economice se considera adesea a fi si victima unei concedieri sociale. Acelasi autor incearca o paralela intre somaj si o boala necrutatoare: "Somajul este ca si cancerul: pernicios, tenace si mortal. Economistii sunt ca medicii: nu sunt in stare, pentru moment, sa vindece maladia".

Notiuni generale legate de piata fortei de munca

Piata  fortei de munca este o piata speciala. Variabilele in functie de care definim cererea si oferta pe acest tip de piata sunt salariul ca pret al fortei de munca si numarul de lucratori ca masura a cantitatii de munca.

Salariul este recompensa acordata factorului munca. Acesta este diferit de castig care cuprinde si plata orelor suplimentare, premii, etc. Distingem doua metode de calcul al salariului. Normele de timp se pot aplica in sectoarele in care productia nu poate fi masurata cu usurinta (invatamant, politie, armata etc.) sau acolo unde angajarea este un stimulent prin ea insasi (angajarea in activitati functionaresti, a supraveghetorilor etc.). Ea se practica si in domeniile de activitate unde vitezele mari ar fi daunatoare calitatii prestatiei (munca de reparatii, in sanatate etc.). Dezavantajul normelor de timp este acela ca incurajeaza lucrul peste program si ca nivelul productiei ar putea fi egal cu al celui mai putin binevoitor lucrator. Normele la bucata schimba mentalitatea lucratorului care va cauta noi metode de lucru pentru a creste productia. In acest fel scad costurile de capital, utilajele fiind folosite mai intens. Finalul este cresterea productivitatii muncii. Singurul dezavantaj al acestui mod de calcul al salariului este acela ca un ritm alert de lucru poate transforma omul in masina.

Salariul nominal este suma de bani pe care lucratorul o primeste in schimbul muncii prestate iar salariul real este cosul cu bunuri si servicii care se poate cumpara cu salariul in bani.

Renta de abilitate este o suma de bani care depaseste ceea ce este necesar pentru a-l mentine pe lucrator in angajarea in care se afla. Putem exemplifica cu castigurile mari ale artistilor de reputatie internationala, cu castigul fostilor lideri sindicali numiti in functii de conducere, cu castigurile obtinute de membri organizatiilor profesionale care impun bariere la intrarea in bransa (examinari greu de trecut pentru meserii ca avocat, notar).

Printre teoriile economice despre salarii enumeram teoria salariului de subzistenta al lui Robert Malthus, teoria fondului de salarii a lui David Ricardo, teoria productivitatii marginale a salariului si teoria negocierii acestuia.

Teoria lui Robert Malthus sustine ca daca salariile depasesc limita subzistentei se creeaza muncitorilor iluzia prosperitatii, in consecinta va spori natalitatea, va creste numarul de lucratori si se va inteti concurenta pe piata fortei de munca. Consecinta va fi reducerea salariilor.

David Ricardo abordeaza problema salariilor de pe pozitia burgheziei. El este de parere ca taxele suplimentare impuse celor bogati pentru intretinerea celor saraci diminueaza posibilitatile de economisire ale patronilor si ca urmare se va reduce fondul de salarii.

O teorie economica moderna despre salarii este aceea conform careia antreprenorii nu vor cumpara factorul munca decat daca pretul lui (salariul) este mai mic decat produsul marginal (sporul de productie) al unei unitati suplimentare de forta de munca.

Teoria negocierii salariilor presupune existenta a doua grupuri de negociatori, pe de o parte sindicatele organizate ca furnizori monopolisti de forta de munca iar pe de alta parte, patronii organizati, monopsonistii, cumparatorii de forta de munca. Guvernul, de regula, este moderatorul negocierii. Amestecul sindicatelor in luarea deciziilor politice ar trebui eliminat, acestora revenindu-le urmatoarele functii: stabilirea unor salarii adecvate pentru lucratori, asigurarea de conditii de lucru imbunatatite si inlesnirea de facilitati educationale, recreative, sociale pentru acestia si familiile lor.

Printre conditiile favorabile cresterii salariilor insiram:

cand exista cerere mare pentru un produs antreprenorii pot creste salariile pentru ca pot transfera aceasta marire in cresterea de pret;

cresterea productivitatii muncii este singura cale care duce la marirea salariilor fara a atrage majorari de preturi;

cand exista exces de forta de munca intr-o ramura se acorda compensatii pentru retragerea acesteia. Fondul de salarii ramanand acelasi se va imparti la mai putini lucratori;

salariile pot creste si prin presiunea sindicatelor asupra patronilor care platesc salarii mici, acesta fiind un stimulent pentru muncitori de a se organiza in sindicate.

Alte categorii economice al caror continut trebuie clarificat sunt: populatie activa, populatie ocupata, somer si efectivul fortei de munca. Toate persoanele care au capacitate de munca si au varsta cuprinsa intre limitele legale de munca, inclusiv persoanele aflate in perioada schimbarii locului de munca (somaj), intra in categoria populatiei active. Persoanele care exercita o activitate ca salariati precum si cei care lucreaza pe cont propriu in exploatari de tip familial, cu alte cuvinte cererea de munca satisfacuta, constituie continutul notiunii de populatie ocupata. Somerii sunt acei oameni care nu sunt angajati, dar se preocupa activ de gasirea unui loc de munca. Cu alte cuvinte, o persoana este neutilizata sau se gaseste in stare de somaj numai daca a facut eforturi sustinute pentru a gasi o slujba in ultimele patru saptamani. Ea trebuie sa faca dovada acestor cautari (vizitarea firmelor, raspunsurile la anunturile care ofera slujbe etc.). In cea mai mare parte a tarilor OCDE (Organizatia de Cooperare si Dezvoltare Economica, infiintata la Paris in 1961) este acceptata definitia elaborata in 1982 de Biroul International al Muncii: "sunt considerate someri persoanele care cauta o slujba, realizand demersuri efective si concrete pentru a gasi una, sunt disponibile si nu au nici o ocupatie profesionala in cursul saptamanii".

Angajatii si somerii constituie continutul categoriei economice de efectiv al fortei de munca. Oamenii fara slujbe care nu cauta de lucru sunt in afara fortei de munca. Frontiera intre ocupare, somaj si inactivitate este labila, asa cum apare sugestiv in figura 6.1.

Masurarea amplorii fenomenului somajului se face cu ajutorul unui indicator sintetic intitulat rata somajului. Acesta se obtine raportand numarul somerilor la efectivul fortei de munca, format din angajatii si somerii dintr-o tara, la un moment dat. Efectivul fortei de munca nu cuprinde urmatoarele categorii de persoane: elevii, studentii, cei ce-si desfasoara activitatea in gospodariile casnice, pensionarii, persoanele prea bolnave ca sa munceasca precum si cele care au incetat sa caute un loc de munca. Pe langa PIB si rata inflatiei, rata somajului reprezinta cel de-al treilea indicator macroeconomic pentru a caracteriza starea unei economii nationale.

Pe baza unui studiu efectuat sub egida Bancii Mondiale pe tema somajului in Europa Centrala si de Est s-au impus urmatoarele concluzii:

rata somajului va continua sa se mentina ridicata, cu exceptia Cehiei;

somajul pe termen lung are tendinta de a se croniciza (ponderea somerilor cronici in numarul total al somerilor a crescut la 48% in Slovacia, 40% in Ungaria, 60% in Bulgaria);

disparitatile regionale in distributia somajului se accentueaza pana la aparitia unor zone puternic defavorizate (daca in jurul Budapestei rata somajului este in jur de 10%, in rest urca la 17%; la fel in jurul Bratislavei rata somajului este de 5%, in rest 20%);

progresele in solutionarea problemei somajului vor fi izolate, sunt de parere forurile internationale.

Prin prisma ratei somajului in randul tarilor dezvoltate deosebim doua categorii: tari cu rate relativ inalte ale somajului (Spania, Italia, Franta, Germania, Danemarca, Belgia - 8,5% - 14%) si tari cu rate ale somajului relativ scazute care se inscriu in asa-numitele limite ale somajului natural, acceptabil, normal (Olanda, Austria, Portugalia, Irlanda, Anglia, Suedia, Elvetia, Norvegia, S.U.A. Japonia).

Tipuri de somaj

In functie de cauzele diferite care provoaca fenomenul somajului, distingem trei tipuri de somaj: frictional, structural si ciclic. Descriind fiecare dintre aceste trei tipuri vom evidentia motivele aparitiei lui.

Somajul frictional este somajul care se considera normal pe piata muncii si se naste din cauza miscarilor continue de persoane: a) intre slujbe; b) intre regiuni ale tarii in cautare de slujbe sau c) intre diferite stadii ale ciclului de viata. Chiar daca o economie ar fi la nivelul de utilizare completa a fortei de munca ar exista circulatie datorita faptului ca oamenii isi cauta slujbe (la absolvirea scolii, la mutarea intr-o alta localitate prin casatorie, divort, la reintrarea in munca a femeilor dupa o perioada de ingrijire a copilului). Somajul de mobilitate (oameni intre doua slujbe) ar trebui considerat normal. Totusi si acesta poate fi un adevarat semn al cresterii somajului atunci cand durata medie de asteptare intre doua slujbe creste. In Franta, de exemplu, un solicitant din cinci asteapta sa munceasca mai mult de un an. Deoarece somerii frictionali sunt, de obicei, in cautare de plasamente mai bune se considera deseori ca acestia sunt someri voluntari. Acest tip de somaj este, de regula, de scurta durata.

Somajul structural este cauzat de restructurarea economiei sub incidenta crizei energetice si a revolutiei tehnico-stiintifice, care redistribuie forta de munca, in scopul reducerii acesteia pe unitatea de produs ca urmare a cresterii productivitatii muncii. Apare astfel o neconcordanta intre oferta si cererea de muncitori de o anumita calificare, specializare. Cererea pentru un anumit tip de munca creste, in timp ce cererea pentru un altul scade, iar ofertantii de forta de munca nu se adapteaza rapid. Daca salariile s-ar ajusta lin la cererile si ofertele de forta de munca in schimbare (scazand in zonele cu surplus de forta de munca si crescand in cele cu lipsa de forta de munca), ele ar putea fi un indicator corect de reorientare a fortei de munca. Dar, salariile nu raspund rapid la socurile economice, neputand deci indeplini pe piata fortei de munca acest rol.

Somajul ciclic este cel cauzat de crize si conjuncturi defavorabile trecatoare. Este somajul perioadelor de recesiune. Faptul ca intr-o perioada de recesiune in SUA rata somajului creste in peste 40 din cele 50 de state,inseamna ca somajul este in mare parte ciclic. Somajul ciclic apare atunci cand nivelul de angajare a fortei de munca scade ca un rezultat al cererii agregate insuficiente (cheltuieli guvernamentale reduse (G), investitii reduse (I)). O varianta a somajului ciclic este somajul sezonier care este indus de ciclicitatea naturala cauzata, de exemplu, de factorii naturali specifici in agricultura. Distributia intre somajul ciclic, pe de o parte si somajul structural si frictional, pe de alta parte, ajuta la diagnosticarea corecta a sanatatii pietei fortei de munca. Nivele inalte de somaj frictional si structural pot sa apara chiar si atunci cand pietele generale de munca sunt in echilibru. In literatura de specialitate gasim si alte categorii distincte de somaj: somaj tehnic, somaj tehnologic, somaj total, somaj partial.

Somajul tehnic este determinat de intreruperea sau restrangerea activitatii economice ca urmare a lipsei sau insuficientei unor factori de productie (energie, materii prime, subansamble etc.).

Somajul tehnologic este cauzat de introducerea unor inovatii care economisesc resursele de munca, substituindu-le in proportii diferite cu capital (prin mecanizare, automatizare, robotizare, informatizare). De regula, aceste manevre nu sunt insotite de cresterea corespunzatoare a volumului de activitate.

o persoana se poate afla in stare de somaj total cand ea se afla in inactivitate completa, de durata.

Somajul partial apare atunci cand are loc o reducere impusa, mai mare sau mai mica, a duratei saptamanii de lucru insotita de diminuarea salariului.

Prin prisma duratei deosebim somaj pe termen scurt (pana la 4 saptamani) si somaj pe termen lung (mai mult de 14 saptamani). Studiind relatia dintre aceste doua tipuri de somaj si fazele principale ale ciclului de afaceri desprindem urmatoarele concluzii: o fractiune mare din somaj este de durata foarte scurta in perioadele de avant; in recesiuni somajul pe termen lung devine o problema sociala (la mijlocul anilor '80 somajul pe termen lung a atins in Europa 50% din totalul somajului, agravand problemele sociale deoarece resursele familiilor se consuma dupa cateva luni). Graficul din figura de mai jos prezinta corelatia intre fazele ciclului economic si durata somajului.

Motivele somajului sunt: parasirea slujbelor din initiativa celor angajati; concedierile; timpul pierdut in cautare de slujbe. Conform graficului din figura de mai jos aceste motive genereaza somaj in proportii diferite, hotaratoare fiind si faza ciclului economic: avant sau recesiune. Astfel, parasirea slujbelor genereaza un proces scazut de someri (1%), aproximativ acelasi in cele doua faze luate in studiu. Pierderea slujbelor este motivul major al somajului. Numarul concedierilor este, de regula, de trei ori mai mare in perioadele de recesiune decat in cele de avant. Timpul pierdut pentru cautarea de plasamente de catre proaspetii absolventi ai diferitelor trepte de invatamant genereaza un esantion redus de someri. Chiar in perioadele de recesiune "noii intrati in efectivul fortei de munca" nu depasesc cu mult 1%. Cei care au fost angajati, dar dintr-un motiv sau altul (continuarea studiilor, ingrijirea copiilor etc.) au iesit din efectivul fortei de munca, alimenteaza un alt grup al somerilor, atata timp cat sunt in cautare de slujbe pentru a reintra in categoria fortei de munca.

Tabloul motivelor somajului intr-o economie de piata nu este insa complet daca nu luam in discutie si functionarea pietelor de munca competitive.

Piata fortei de munca. Somaj voluntar si involuntar

In cazul pietei fortei de munca pretul muncii este salariul. Salariul poate sa fie flexibil sau inflexibil.

Salariul flexibil este cel care se ajusteaza rapid la cererea si oferta de piata ("salariu curatat de piata").

Salariul inflexibil este cel care nu se adapteaza rapid la impulsurile pietei favorizand astfel aparitia somajului involuntar, fortat.

Salariile flexibile sunt proprii pietei ideale a fortei de munca. Graficul din figura de mai jos infatiseaza situatia de pe o astfel de piata.

Curba cererii CC si a ofertei OO se intersecteaza in punctul E corespunzator salariului de echilibru S. In acest punct salariile curente permit firmelor sa angajeze toti muncitorii calificati care vor sa lucreze pentru acel salariu. Numarul de oameni utilizati, angajati efectiv este reprezentat de segmentul AE. Cealalta parte a fortei de munca, segmentul EF, va dori sa lucreze numai la rate mai inalte ale salariului. Muncitorii reprezentati de segmentul EF sunt someri voluntari, deoarece ei nu doresc sa lucreze la salariul curent de piata desi ar gasi slujbe. Acestia prefera timpul liber, studiul sau alte activitati (ingrijirea copilului) in locul muncii la salariile curente de piata.

Dar nu salariile flexibile sunt cele care caracterizeaza piata contemporana a fortei de munca, ci salariile inflexibile, cele care nu se ajusteaza suficient de rapid la cerintele pietei. De aceea apare o nepotrivire intre cautatorii de slujbe si slujbele vacante. Aceasta nepotrivire duce la modelul de somaj intalnit azi pe pietele fortei de munca: somajul involuntar.

O analiza a felului in care conduc salariile inflexibile la somaj involuntar se poate face cu ajutorul diagramei din figura de jos.

Sa presupunem ca in urma unei disturbari economice pe piata fortei de munca se inregistreaza o rata inalta a salariilor. Pretul fortei de munca urca de la S la S'. In aceasta situatie pe piata exista mai multi muncitori dornici sa lucreze decat slujbe pentru care se cauta muncitori. Numarul de muncitori care vor sa lucreze la salariul S' se gaseste la punctul G pe curba de oferta OO insa firmele doresc sa angajeze doar H muncitori, punct de pe curba de cerere CC. Deoarece salariile sunt deasupra nivelului de curatare a pietei exista un surplus de muncitori. Segmentul JH corespunde numarului de muncitori care isi gasesc slujbe la salariul S', in timp ce segmentul HC ii reprezinta pe muncitorii calificati care doresc sa lucreze la salariile S', dar nu gasesc slujbe. Acestia din urma sunt somerii involuntari. Existand acest surplus de muncitori la salariul S', firmele vor fixa cerinte de indemanare, aptitudini la cote mai inalte, angajandu-i astfel pe cei mai calificati, experimentati muncitori.

Pentru a intelege sursele inflexibilitatii salariilor trebuie facuta distinctia intre pietele de licitatie si pietele administrate.

Pietele de licitatie sunt pietele puternic organizate si competitive unde preturile fluctueaza in sus sau in jos pentru a echilibra cererea si oferta.

Pietele administrate sunt opusul pietelor de licitatie si este de remarcat ca in proportie de 100% forta de munca este negociata pe acest tip de piata. Firmele isi administreaza salariile fixand scale de plati fixe. Astfel, muncitorii sunt angajati la un salariu fixat. De obicei salariile sunt fixate pentru un an, iar cand sunt ajustate dupa acest interval de timp, urca toate cu acelasi procentaj. Data fiind procedura greoaie prin care sunt determinate salariile e putin probabil ca in acest interval de timp firmele sa faca ajustari majore. Daca firmele se vor afla in fata unui gol sau exces de forta de munca, ele nu vor reactiona prin modificarea cuantumului salariilor, ci mai degraba prin modificarea altor conditii cerute la angajare (calificare, indemanare, creativitate, spirit de initiativa). E mult mai usor sa recrutezi muncitori dupa calitatile de mai sus, al caror prag poti sa-l variezi in functie de conjunctura (gol sau exces de forta de munca), decat sa iriti intreaga structura salariala a unei firme, pur si simplu pentru a angaja cativa noi muncitori. Se poate face o paralela intre situatiile de acest gen intalnite la firme si situatia admiterii la un colegiu (liceu). Daca cererile de admitere sunt foarte numeroase conducerea colegiului nu va recurge imediat la majorarea taxelor de scolarizare, ci mai degraba va ridica standardul cerintelor de admitere, pretinzand calificative mai mari la absolvirea scolilor frecventate inainte.

Pietele fortei de munca pot fi sindicalizate sau nesindicalizate.

Pe pietele sindicalizate rigiditatea salariilor este foarte mare, ele fiind de regula negociate o data la trei ani. Mai mult, muncitorii sindicalizati accepta rareori reduceri de salarii chiar in situatia cand ii ameninta spectrul somajului. In cadrul pietei de munca sindicalizate timpul de management, necesitat de fiecare data cand se fixeaza un nou acord colectiv de salarizare este lung si de aceea este costisitor. Din aceasta cauza multi economisti considera ca sursa a inflexibilitatii salariilor tocmai costurile compensarii administrarii acestora, costuri foarte ridicate.

Pe pietele nesindicalizate fixarea salariilor este mai putin costisitoare, dar tot necesita timp indelungat de management.

Se poate trage concluzia ca motivul fundamental al somajului involuntar sta in natura administrata a salariilor. Concluzia este valabila pe termen scurt deoarece pe termen lung oferta si cererea de forta de munca tind si reusesc sa se echilibreze.

Cauzele somajului se pot sistematiza astfel:

Rigiditatea salariului se explica prin interventia guvernului in stabilirea salariului minim pe economie. Aceasta nu este singura explicatie, salariul nefiind elastic in raport cu munca. Cu cat salariul este mai rigid cu atat somajul este mai mare, firmele reducand mai bine numarul celor angajati decat sa le scada remuneratia.

Lipsa de mobilitate pe piata muncii este cauza somajului pe multe piete. Spre deosebire de pietele europene, pe piata fortei de munca a S.U.A. un angajat isi schimba locul de munca in medie, intr-o viata de 17 ori. Este lesne de inteles motivul pentru care pe aceasta piata cererea si oferta de forta de munca se echilibreaza mai usor.

Slaba crestere economica este raspunzatoare pentru mai mult de un somer din doi.

Reconversiunile economice, intrarea noilor solicitanti pe piata muncii si ezitarea intreprinderilor in a angaja sunt tot atatea motive ale somajului. Astazi prudenta a inlocuit initiativa. Cauza profunda a somajului nu este lipsa de lucru, ci blocarea initiativei.

Rata naturala a somajului

La intrebarea daca societatea poate sa faca ceva pentru a estompa efectele dezastruoase in perioadele de somaj inalt vom gasi posibile raspunsuri daca vom clarifica mai intai conceptul de "rata naturala a somajului". Ea presupune neutilizarea intentionata a unui segment din forta de munca.

Intr-o economie moderna, preocupata de prevenirea ratelor inalte ale inflatiei, rata naturala a somajului reprezinta nivelul maxim de somaj care se poate sustine si corespunde productiei potentiale a unei natiuni. Rata naturala este nivelul pentru care piata muncii este in echilibru, iar fenomenele sociale induse de existenta somajului sunt sub control riguros.

Intelegerea conceptului de "rata naturala a somajului " va fi usurata daca se fac urmatoarele precizari:

- Rata naturala a somajului nu poate fi "zero". Chiar intr-o economie extrem de bine gospodarita un numar substantial de oameni sunt neutilizati datorita mobilitatii fortei de munca, care determina aparitia si mentinerea somajului frictional (si structural);

- Rata naturala a somajului este intim legata de procesul inflatiei. O rata naturala mica atrage serioase consecinte inflationare, conduce la o spirala accelerata a inflatiei de peste10 - 20% anual. Curbele Phillips ilustreaza legatura intre inflatie si somaj. Rata naturala a somajului este deci cea mai mica rata a somajului de care o natiune se poate bucura fara sa riste o inacceptabila accelerare a inflatiei. Nivelul productiei care corespunde ratei naturale a somajului este "productia potentiala" a unei natiuni. Deoarece inflatia se comporta ca o constrangere asupra politicii economice, rata naturala a somajului este cea mai mica rata de somaj care poate fi sustinuta in mod indefinit. Estimarea ratei naturale a somajului este o operatie dificila. Pentru SUA anilor '80 ea se considera a fi 6% din forta de munca, pentru Europa 3 - 4%, iar mai recent in tarile CEE este de 6,4%. In anii '90 rata somajului in SUA a fost foarte apropiata de rata naturala. Aceasta este atat de inalta din doua motive: mobilitatea mare a fortei munca care conduce la somaj frictional si structural pe de o parte, iar pe de alta parte incapacitatea pietei de a pune de acord muncitorii someri cu slujbele vacante.

Caile de reducere a somajului

Practicile restrictive presupun indepartarea de pe piata muncii a anumitor solicitanti pe urmatoarele cai: prelungirea scolaritatii, reducerea varstei de pensionare, incurajarea parasirii anticipate a slujbei prin acordarea de plati compensatorii, penalizarea muncii pensionarilor. Neajunsurile acestui tip de practici sunt pe de o parte, faptul ca sunt costisitoare (vezi reducerea varstei de pensionare) iar pe de alta parte, faptul ca face sa creasca numarul celor inactivi. Acestia nu pot fi intretinuti decat pe seama persoanelor active pentru care sarcinile fiscale devin greu de suportat.

O alta repartitie a timpului de lucru ar putea diminua somajul. Daca, de exemplu, un numar de angajati care lucreaza 40 de ore pe saptamana renunta la o ora de lucru rezulta un numar de locuri de munca ce se pot oferi somerilor, deci scade somajul. Riscurile care pot aparea sunt neplacerile angajatilor care trebuie sa renunte la o particica din retributia lor si dezorganizarea productiei. Un adevarat paradox a inregistrat celebra firma de microprocesoare INTEL care a crescut numarul de ore de munca pe saptamana (fara a mari salariile!) de la 40 ore la 50 ore pentru sase luni in vederea urgentarii obtinerii de produse noi. In acest fel au crescut locurile de munca de la 17.000 la 20.000 in timp ce alte firme de acelasi profil concediau!!

Tratamentul social al somajului presupune antrenarea in special a tinerilor in anumite ocupatii pe timp limitat (munci de utilitate colectiva, stagii de formare in intreprinderi sau in diverse organisme), cai extrem de costisitoare.

Gasirea de noi flexibilitati ale pietei muncii va conduce la reducerea somajului. Masurile de flexibilizare a salariului precum si cele de crestere a mobilitatii lucratorului se numara printre acestea. Iata cateva din fiecare grup. Printre masurile de flexibilizare a salariului se numara: stimularea performantelor individului pentru cresterea motivatiei in munca astfel ca ecartul intre salarii sa reliefeze diferenta intre performantele lor si nu intre vechimile lor in munca; reducerea puterii sindicatelor in intreprindere; masuri de incurajare pentru angajarea somerilor si tinerilor (reducerea contributiei firmelor pentru salariile mici si mijlocii, micsorarea impozitelor firmelor care angajeaza someri); scaderea costului relativ al muncii in raport cu valoarea capitalului. Printre masurile de crestere a mobilitatii pe piata fortei de munca amintim: reducerea ponderii vechimii in cadrul salariului; reducerea decalajului intre pensiile celor cu vechime neintrerupta si ale celor ce si-au schimbat locul de munca; facilitati acordate celor ce-si schimba locul de munca (ajutor la cumpararea de locuinte, noi tipuri de inchiriere de locuinte, reducerea taxelor de timbru in domeniul imobiliar pentru cei ce se muta); cresterea indemnizatiei de somaj pentru cei care urmeaza cursuri de recalificare; infiintarea unor servicii de informatii privind locurile de munca din toata tara; programe nationale, comunitare pentru reconversia fortei de munca. O anumita parte a somajului apare din cauza faptului ca ofertele de slujbe, slujbele vacante nu se potrivesc cu calificarea somerilor. De aceea o evidenta computerizata ar reduce cantitatea de somaj frictional si structural.

Deoarece multe din slujbele vacante cer deprinderi posedate de putini someri (de cele mai multe ori acestia fiind muncitori necalificati), se considera foarte important ajutorul guvernamental care subventioneaza reinstruirea muncitorilor someri pentru sectoare in crestere.

Unele masuri guvernamentale sunt considerate de economisti o cauza a cresterii ratei somajului. De aceea unii propun reforma sistemului asigurarilor de somaj. Acordul intre patroni si angajati se dovedeste tot mai dificil daca ne gandim ca codul muncii, pe baza caruia se incheie negocierea, este alcatuit din sute de legi si decrete care trebuie respectate de catre angajati si angajatori. Mai mult chiar, situatia de intreprinzator, sunt de parere multi economisti, a devenit fara indoiala mult prea defavorabila in raport cu statutul de salariat. Va trebui gasit un echilibru mai bun intre riscul creator si garantia protectoare, sunt de parere acestia !

Cresterea economica continua si sustinuta este principala cale de reducere a somajului careia trebuie sa i se acorde maxima importanta. Dar nu o crestere economica artificiala, obtinuta prin umflarea cheltuielilor publice. Este durabila numai cresterea spontana, care este rezultatul initiativei oamenilor. Deoarece recesiunile europene prelungite au crescut rata naturala europeana a somajului, in SUA se considera ca ar trebui sa se pastreze un inalt nivel al PNB, numai in acest caz rata naturala corespunzatoare fiind aproape de cea optimala. O economie de inalta presiune care opereaza la capacitatea ei completa ar ajuta la marirea gradului de ocupare a fortei de munca. In mod particular o astfel de economie este benefica pentru muncitorii femei si pentru grupurile demografice minoritare care sunt, de regula, ultimii angajati si primii concediati. Crearea de slujbe publice pentru muncitorii concediati si-ar atinge telul daca aceste slujbe s-ar adresa in mod special grupurilor demografice cu grad inalt de somaj: adolescenti, femei.

Societatea noastra nu se resemneaza in fata somajului deoarece simte, este convinsa chiar, ca posibilitatile de lucru nu lipsesc, ca ar putea fi create mii de activitati pentru a ne face viata mai buna. Pentru aceasta nu este nevoie decat de initiativa. Herbert Meyer in Razboiul contra progresului precizeaza: "locurile de munca nu sunt fenomene naturale. ele sunt produse artificiale, deoarece isi datoresc existenta oamenilor care au stiut sa le creeze, iar metoda dupa care au fost create este una dintre cele mai riscante si mai complicate care pot exista. Ea cere un aport imens de inteligenta, abilitate, ambitie, bun simt si chiar putin din acea notiune complet demodata care este sansa".

Daca in ultimii 15 ani cele mai mari patru tari din Europa au pierdut 1 milion de locuri de munca, SUA, cu o populatie activa cu putin mai mica, au creat 28 de milioane locuri de munca (27 dintre ele in sectorul serviciilor). Si aceasta numai datorita unor trasaturi clare ale culturii americane: spiritul intreprinzator, de parteneriat, difuzarea inovatiei si nu in ultimul rand asumarea riscului.