Teorii despre somaj

Teorii despre somaj

Karl Marx are o teorie originala  in privinta cauzelor somajului. Pentru Marx somajul este un somaj voluntar dar nu un rezultat al vointei sau dorintei somerilor, a muncitorilor care prefera ajutorul de somaj in locul unui salariu multumitor, ci rezultatul vointei patronilor, a pro 111c24b prietarilor capitalisti care prefera sa dispuna, in permanenta, de un anumit numar de someri prin intermediul carora sa faca presiuni asupra celorlalti muncitori pentru ca acestia sa accepte salarii cat mai mici posibil.

Marx numeste aceasta patura de someri armata industriala de rezerva a capitalistilor. Ei stau pe la portile intreprinderilor sau fac zilnic coada la agentiile de incadrare asteptand sa le pice ceva, sa gaseasca un loc de munca. Totodata, Marx vorbeste si de somajul conjunctural, datorat crizelor economice de supraproductie, crize pe care societatea capitalista nu va fi capabila sa le rezolve, din cauza adancirii contradictiei dintre proprietatea privata si caracterul tot mai social al productiei, datorat la randul lui evolutiei normale a diviziunii muncii.

Acest somaj, ca de altfel si celalalt (armata industriala de rezerva) vor putea dispare, dupa el, numai in socialism, atunci cand societatea va putea prelua sub controlul ei - datorita proprietatii socialiste, comune - propria-i dezvoltare si societatea va fi mai umana.

Pentru economistul englez J. M. Keynes somajul si rezolvarea problemei somajului a constituit obsesia vietii sale. Pentru Keynes somajul este cauzat de un fenomen psihologic: inclinatia oamenilor spre economii / tendintei consumului de a ramane in urma productiei datorita acestei inclinatii. Oamenii nu consuma intregul lor venit cumparand bunuri de pe piata, si nici nu investesc banii, ci pur si simplu ii stocheaza, isi fac rezerve pentru situatii neprevazute. Din acest motiv consumul ramane in urma productiei astfel ca aceasta se vede nevoita sa-si restranga activitatea si, ca urmare, apare somajul. Amploarea acestuia atinge uneori asemenea dimensiuni incat economia nu se mai poate redresa sau reechilibra singura; pentru redresarea ei si pentru rezolvarea problemei somajului este nevoie de o forta exterioara, o forta exogena sistemului economic. Aceasta forta este, in opinia lui Keynes, statul care va compensa lipsa de investitii private prin programe de investitii de stat!

Persistenta somajului si amploarea sa crescanda au facut ca si dupa al doilea razboi mondial economistii sa-i acorde o atentie deosebita si sa fie formulate diverse ipoteze privind cauzele sale. Printre acestia sunt amintite de obicei numele unor economisti precum australianul A.W.Philips, americanii P.A.Samuelson, Milton Friedman.

A.W. Philips crede ca somajul ar fi cauzat de lipsa inflatiei, guvernele trebuie in general sa opteze intre a avea inflatie si a scapa de somaj sau sa accepte somajul scapand in schimb de inflatie. Pana la urma, celebra sa curba, construita in acest sens pe exemplul Angliei s-a dovedit o falsa problema, caci inflatia si somajul se impaca destul de bine in aproape in toate economiile.

Un punct de vedere interesant si care merita retinut este acela al americanului Milton Friedman: somajul ar fi cauzat de o anticipatie gresita a agentilor economici, referitoare la evolutia viitoare a preturilor si a cererilor in raport cu evolutia lor reala. Agentii economici anticipeaza o crestere a cererii si isi extind productia, pentru ca ulterior sa fie obligati s-o restranga, eliberand forta de munca care mareste numarul somerilor considerati ca facand parte din asa-numita 'rata naturala' a somajului. Friedman crede ca somajul poate fi mentinut in limitele acestei rate, printr-o anticipatie mai corecta a evolutiei cererii si printr-o ajustare a sistemului institutional si politic la noile conditii ale globalizarii.. Caci daca o tara a ajuns sa produca mai mult decat poate consuma si nu exporta surplusul atunci o parte a consumului acelei tari este o risipa de resurse (consumerismul - boala secolului XX si XXI).