Integrarea internationala si regionalizarea

Integrarea internationala si regionalizarea

Integrarea internationala - concepte

Integrarea economica internationala, in frunte cu port-drapelul ei, integrarea europeana reprezinta indiscutabil una dintre problemele istorice cele mai importante ale contemporaneitatii. Faptele care sustin acest adevar sunt atat de evidente si atat de cunoscute, incat, orice incercare de a-l demonstra ar fi de domeniul banalului. N-ar fi, insa, deloc o banalitate a afirma ca daca globalizarea constituie problema fundamentala a lumii contemporane, integrarea economica internationala reprezinta problema fundamentala a globalizarii. Prezenta, practic, pe toate continentele si subcontinentele Terrei, chiar daca formele sale sunt extrem de variate ca amploare si adancime, integrarea economica internationala devine, astfel, motorul globalizarii. Prin aceste forme, ca expresii regionale ale intregului sau, globalizarea cuprinde treptat dar continuu toate spatiile geografice ale lumii contemporane, inclusiv acel 646i89g e parti ale acestei lumi, cum este cazul Orientului Mijlociu, in care tendintele conservatoare si antiglobalizare sunt puternic sprijinite de unele forte politico-religioase aflate la putere.

O sinteza a evolutiei diferitelor forme si tipuri de integrare economica internationala a tarilor realizata de Banca Mondiala ne arata ca, in prezent, exista in lume nu mai putin de 37 de mari organizatii integrationiste internationale, repartizate geografic astfel: 11 organizatii in Africa, 9 in America Latina si Caraibe, 8 in Orientul Mijlociu si Asia, 4 forme in tarile cu venituri ridicate (vezi Anexa nr 2).

Marile fluxuri economice care leaga tarile intre ele - comertul exterior de marfuri si servicii, investitiile straine, stiinta si tehnologia, migratia fortei de munca, etc. - au loc in mod prioritar intre tarile membre ale acestor forme de integrare. Mentionam ca unele tari fac parte chiar din doua sau trei asemenea organizatii.

Integrarea economica internationala are o istorie proprie. La inceputul anilor '50 termenul a inceput sa fie definit de catre economisti, in principal, din perspectiva comertului international, respectiv prin crearea unor zone libere de comert.

Termenul desemneaza, insa, mai mult decat atat. El presupune desfiintarea barierelor intre tari, nu numai cele cu privire la libera circulatie a bunurilor , ci si a altor elemente, la "desfiintarea granitelor dintre cel putin doua state participante si stabilirea unor elemente certe de cooperare si coordonare intre ele".

Din punct de vedere teoretic sunt recunoscute urmatoarele forme de integrare la nivel mondial:

zona de comert liber, caracterizata prin inlaturarea barierelor comerciale dintre tari, fiecare tara mentinandu-si, insa, entitatea sa comerciala proprie fata de terti

uniunea vamala care, fata de zona de comert liber presupune si o atitudine comuna fata de terti, prin adoptarea unui tarif vamal unic fata de acestia

piata comuna, o forma de integrare mai complexa care presupune inlaturarea barierelor comerciale dintre tari, un tarif vamal unic, dar si libera circulatie a persoanelor si a capitalurilor

uniunea economica, ce presupune pe langa cele anterioare si unele politici armonizate

Exista autori care vad existenta unui grad de integrare superior uniunii economice,

si anume integrarea totala, care presupune si realizarea uniunii politice.

Pe masura ce avanseaza, gradul de integrare se mareste, cel mai profund grad de integrare fiind acela care presupune pe langa aspecte de ordin economic si pe cele legate de politici comune si chiar guvernare politica comuna, fiecare grad de integrare putand fi privit ca o evolutie a celui anterior.

Regionalizarea si integrarea economica

In esenta, regionalizarea este un fenomen care presupune cooperarea dintre state apartinand unei anumite regiuni. Insa, pentru a defini acest fenomen in toata complexitatea lui, este nevoie de cateva lamuriri suplimentare:

Cooperarea presupune la prima vedere doar aspectul economic. Dezvoltarea in profunzime a acestui fenomen duce si la cooperarea culturala, financiara, si chiar politica. Elocvent in acest sens este exemplul Uniunii Europene, care, intr-o prima faza a presupus o structura cu principala manifestare in domeniul comercial si apoi a evoluat, intr-o structura cu obiective comune in ceea ce priveste forta de munca, capitalurile, cultura, justitia si afacerile interne, politica externa, etc.De fapt, la nivel regional, se constata o tendinta de evolutie a structurilor regionale constituite catre forme superioare, care sa ofere avantaje nu numai comerciale, ci si financiare, culturale, politice.

Regionalizarea este o concretizare a globalizarii care pastreaza legitimitatea statului-natiune. In conditiile globalizarii, una din principalele probleme cu care se confrunta statele este aceea a pierderii a identitatii nationale. Regionalizarea este, din acest punct de vedere, varianta care permite o guvernare autonoma a statului-natiune. Desigur, discutia poate scoate in evidenta faptul ca si participarea la structurile regionale aduce dupa sine o implicare mai mare a statului in cooperarea intraregionala. Aceasta este, insa de o amploare diferita , in functie de structura creata, existand o mai mare sau mai redusa dimensiune supranationala.

Regionalizarea este doar o modalitate care poate pune in practica conceptul de economie globala. Extinderea la scara planetara a unor structuri regionale poate da nastere, in viitor, economiei globale. Exista deja la nivel planetar (chiar daca doar ca forme simple de cooperare) structuri cu vocatie mondiala. Semnificativ in acest sens este exemplul Forumului de Cooperare Asia Pacific (APEC), care cuprinde tari de pe mai multe continente (Asia, America), tari cu nivele diferite de dezvoltare (pe de o parte SUA, Japonia, Rusia, Republica Coreea, Filipine, Hong Kong, Indonezia, dar si Mexic, si deasemenea, Papua Noua Guinee).

Desi la prima vedere regionalizarea ar putea fi considerata o tendinta contrara globalizarii, apreciem ca atata vreme cat structurile regionale nu se formeaza, nu functioneaza cu obiectivul de a se izola in economia mondiala, ea reprezinta doar o varianta a globalizarii.

Cele mai mari organizatii de integrare economica internationala sunt Cooperarea

Economica a tarilor din Asia si Pacific (APEC), Cooperarea Economica Est Asiatica (ASEAN), Uniunea Europeana (UE) si Zona de Liber Schimb a Americii (NAFTA).

Iata, cu titlu ilustrativ, cateva date despre aceste patru forme de integrare internationala privind locul lor in economia mondiala prin prisma participarii lor la comertul mondial. Mentionam ca termen de referinta ca, in anul 2000, de pilda, valoarea exportului mondial reprezenta 6 355,99 miliarde $.

a)      APEC, Cooperarea Economica a tarilor din Asia si Pacific, cuprinde 22 de tari. Nu are aranjamente preferentiale intre membrii sai, dar este considerata un bloc integrationist din cauza volumului mare al comertului exterior si a cooperarii economice intre membrii sai. De pilda, in anul 2000, membrii APEC realizau intre ei un export in suma de 2 259,7 miliarde $, reprezentand 73,2% din exportul lor total. Acest total, in valoare de cca 3087,1 miliarde $ reprezenta 48,6% din total export mondial al aceluiasi an.

b)      UE - Uniunea Europeana - grupeaza in cadrul sau un numar de 27 de membri din 2007. La nivelul anului 2003, UE 15 realiza un export de marfuri de 1 768,98 miliarde $ in cadrul blocului, reprezentand 60,3% din totalul sau de export pe plan international. Acest total reprezenta imensa suma de 2 933,6 miliarde $, respectiv 35,9% din exportul mondial. Daca adaugam la aceste dimensiuni si datele aferente celor doisprezece membri primiti in 2004 si 2007, rezulta ca UE 27 realiza in 2003 un export total de 3 154,0 miliarde $, respectiv 41,6% din indicatorul mondial respectiv.

c)      ASEAN - Cooperarea Economica Est-Asiatica - o organizatie prezenta doar cu unele aranjamente preferentiale privind schimburile de marfuri, grupeaza in cadrul sau 11 state membre si realiza in 2003 un export total de 455,96 miliarde $, din care 23% se realizau in cadrul blocului. In exportul mondial acest bloc este prezent cu o pondere de 6,0% din care cea mai mare parte revine Japoniei si Indoneziei.

d)      NAFTA - Zona de Liber Schimb a Americii de Nord - , care cuprinde SUA, Canada si Mexic realizeaza un comert in cadrul blocului de 651,21 miliarde $, adica 36,1% din totalul lor de export, care reprezenta in acelasi an, 2003, suma de 1 160,8 miliarde $, respectiv 15,3% din indicatorul respectiv mondial.

Rezumat

1.Integrarea internationala reprezinta unul din fenomenele cele mai recente, dar si mai evidente din economia mondiala.

2. Exista o relatie directa intre regionalizare si globalizare, regionalizarea fiind varianta concreta in care se realizeaza globalizarea.

3. Specialistii au identificat diferite stadii de integrare in functie de complexitatea lor: zona de comert liber, uniunea vamala, piata comuna, uniunea economica si monetara si integrarea totala.

Termeni cheie: integrare, globalizare, regionalizare, stadii de integrare, zona de comert liber, uniunea vamala, piata comuna, uniunea economica si sintegrarea totala.