Politici economice in tarile dezvoltate

Politici economice in tarile dezvoltate

Politica monetara

Politica monetara reprezinta actiunea statului prin actiune asupra ofertei de moneda

sau a ratei dobanzii in vederea stabilizarii macroeconomice.

Principalul scop al politicii monetare este acela al controlului masei monetare, al corelarii acesteia cu volumul de bunuri si servicii, in vederea reducerii inflatiei si a stabilitatii preturilor.

Un rol esential in elaborarea, implementarea si supravegherea politicii monetare il are

Banca Centrala a statului respectiv. Bancile Centrale sunt banci care din perspectiva politicii monetare sunt independente fata de bancile comerciale. Modul lor de constituire si functionare difera de la tara la alta. Astfel, in Marea Britanie, proprietatea capitalului este detinuta de stat, colaborand cu Trezoreria in problemele de emisiune monetara; in Germania Bundesbank este una din cele mai independente banci din lume; in Japonia proprietatea asupra capitalului este detinuta de actionari privati; in SUA Banca Centrala (numita Sistemul Federal de Rezerve) este detinuta de bancile comerciale.

Sistemul Federal de Rezerve (FED)

Crearea FED a fost un proces mai indelungat care a constat in infiintarea unor banci centrale in 1811 si 1816. Abia in  1913, prin Federal reserve Act s-a infiintat a treia banca centrala - FED

FED este organizata ca un sistem piramidal astfel:

¡ Consiliul Guvernatorilor - 7 membri in frunte cu 1 presedinte, numiti pe o perioada de 14 ani

¡ Bancile Federale de Rezerva  - 12 banci controlate de Consiliu (sunt 12 Banci federale, cate una in fiecare district)

Bancile Federale au rol de banci centrale in fiecare district

¡ Banci comerciale private - pastreaza rezerve la depozitele Bancilor Federale, avand dreptul in contrapartida la imprumuturi si operatiuni de scontare

Puterea de decizie este detinuta de Federal Open - Market Comitee, un comitet alcatuit din 7 membri ai Consiliului si presedintele Bancii districtului New York

Politica comerciala

Politica comerciala reprezinta totalitatea instrumentelor utilizate de catre stat in

reglementarea relatiilor sale comerciale externe. Scopul acestei politici este de mentinere a unui echilibru optim in schimburile comerciale a unei tari, cunoscut fiind faptul ca echilibrul balantei comerciale influenteaza si echilibrul balantei de plati.

Politica comerciala este realizata prin urmatoarele categorii de instrumente:

Instrumente tarifare (taxele vamale)

Instrumente netarifare

Instrumente de natura promotionala (de promovare si stimulare a exporturilor)

Instrumentele tarifare sunt reprezentate de taxele vamele, care reprezinta impozite

indirecte aplicate marfurilor, care se adauga la pretul produsului importat.

Taxele vamale pot fi de trei categorii:

a)      Taxe vamale advalorem, percepute ca % din valoarea marfii

b)      Taxe vamale specifice, percepute pe unitatea de marfa importata

c)      Taxe vamale mixte

Instrumentele netarifare imbraca forme nemonetare, fiind uneori greu de identificat. Acestea sunt:

a)      Bariere care implica o limitare cantitativa directa a importurilor (interdictii la import, contongente de import, licente de import, limitari voluntare la export,)

b)      Bariere care implica o limitare indirecta a importurilor prin mecanismul preturilor (preturi minime si maxime la import, ajustari fiscale la frontiera, depuneri prealabile in valuta la import)

c)      Bariere care decurg din formalitatile vamale si administrative privind importurile (evaluarea valorii marfurilor in vama, documete si formalitati suplimentare)

d)      Bariere care decurg din participarea statului la activitatea comerciala(achizitii guvernamentale, comertul de stat, monopolul de stat)

e)      Bariere care decurg din standardele aplicate (obstacole tehnice, norme sanitare, norme de securitate)

Instrumentele de natura promotionala sunt utilizate de stat pentru a incuraja

exporturile. Acestea sunt:

a)      Masuri promotionale luate la nivel macroeconomic (targuri si expozitii, tratate si acorduri,agentii si reprezentante in strainatate,informare si consultanta)

b)      Masuri de stimulare de natura bugetara (subventii directe la export, prime de export) si fiscala (scaderi sau scutiri de impozite)

c)      Masuri de stimulare de natura financiara (credite de export)

d)      Masuri de natura valutara (primele valutare si deprecierea monedei nationale)

Un stat poate aplica, in principal, urmatoarele tipuri de politica comerciala:

favorabila liberului schimb - care utilizeaza in mod restrans instrumentele tarifare si netarifare, economia care aplica o asemenea politica putand fi socotita o economie deschisa. Acest tip de politica poate fi realizata de catre statele care pot face fata concurentei produselor externe si care, prin competitivitatea produselor, pot exporta concurand produsele altor tari (de exemplu, SUA)

protectionista - utilizeaza masuri de limitare a importurilor (inclusiv taxe vamale), in cederea protejarii producatorilor autohtoni

strategica - reprezinta o varianta a protectionismului, statul respectiv fixandu-si ca obiectiv incurajarea (chiar si prin protejare) a unor domenii considerate prioritare. (de exemplu, Japonia).

De cele mai multe ori, statele nu aplica o un singur tip de politica comerciala. In

functie de momentul de timp si de context, statele opteaza pentru combinatii de politici, care sa ii favorizeze producatorii locali si sa ii consolideze pozitia pe piata internationala.

Politica comerciala a SUA

Pana la cel de-al doilea razboi mondial politica comerciala a SUA a fost una de liber

schimb. In anii 70 accentuarea deficitului comercial si cresterea datoriei externe au determinat masuri protectioniste (Trade Act), in special netarifare.

Actualmente politica comerciala a SUA este caracterizata de urmatoarele:

a)      Caracter reactiv

b)      Exceptionalism (clauza natiunii celei mai favorizate)

c)      Protectie tarifara redusa

d)      Stimularea exporturilor (programe speciale)

Politica comerciala a Japoniei

Analizand instrumentele politicii comerciale aplicate de Japonia rezulta urmatoarele:

a)      Nivel foarte redus al protectiei tarifare

b)      Protectie netarifara specifica (preferinta consumatorilor japonezi pentru prduse autohtone, inclinatia crescuta spre economisire, particularitatile retelelor de distributie)

c)      Stimularea exporturilor agresiva, sustinuta de stat - automobile, produse electronice si semiconductori, calculatoare; instrumente financiar-bancare, cursul de schimb, marje reduse de profit (strategii ale firmelor)

Politica bugetara

Politica bugetara reprezinta actiunea unui stat prin intermediul bugetului sau.

Politica bugetara indeplineste doua functii:

Functia de alocare

Functia de distributie

Politica bugetara raspunde nevoilor de macrostabilizare economica, plecand de la

premisa ca evolutia macroeconomica nu este una liniara. Astfel, in perioadele de crestere economica exagerata, statul aplica politici de tip STOP, iar in perioadele de criza- politici de incurajare fiscala, de tip GO, care sa permita relansarea economica.

Experienta tarilor dezvoltate identifica cateva tipuri esentiale de politica bugetara:

PB a relansarii - in perioade de recesiune (SUA,

PB a cresterii echilibrate - modularea (tarile europene dupa cel de-al doilea razboi mondial)

PB a stagflatiei - cresterea investitiilor

O problema de actualitate in politica bugetara o reprezinta rationalizarea politicii

bugetare. Acest concept nou pleaca de la ideea considerarii unei economii ca o mare firma care trebuie sa fie rentabila. Astfel, alocarea resurselor se face plecand de la obiectivele stabilite. Ideea a plecat de la PPBS (Planning Programming Budgeting System)-un sistem care stabilea rentabilitatea in decizia bugetara, plecand de la finalitatile guvernamentale

Politica industriala

Din cadrul politicilor sectoriale o importanta aparte o are politica industriala, intrucat

experienta istorica a economiei mondiale ne arata ca dezvoltarea industriei si, implicit, cresterea gradului de industrializare ramane cea mai importanta (daca nu singura) metoda de crestere a gradului de dezvoltare a unei tari.

Acest tip de politica poate imbraca urmatoarele forme:

Politica industriala generala -SUA, Marea Britanie

Politici industriale specifice pe activitati (cercetare-dezvoltare, export)- Germania, Coreea de Sud

Politici industriale specifice pe sectoare si industrii (extractia) - Franta, Japonia

Politici industriale specifice pe regiuni - care vizeaza diminuarea decalajelor prin dezvoltarea unor regiuni

Exemple de aplicare a politicii industriale

SUA - politica generala (promovarea liberei concurente, incurajarea masurilor de comert liber), dar si specifice (industrii in dificultate - otel, automobile) si pe activitati (contracte de cercetare-dezvoltare cu sectorul privat si universitati in domenii prioritare: aparare, spatiala, transporturi, etc)

Marea Britanie - politica generala (promovarea liberei concurente, adoptarea legilor antitrust, atragerea de investitori straini in industriile prelucratoare), dar si politici specifice (planificare industriala)

Germania - politica industriala pe activitati (promovarea cercetarii-dezvoltarii prin institute de cercetare si stimularea interventiei landurilor), dar si pe industrii (Siemens), si generala (mentinerea competitivitatii internationale, dezvoltarea marilor firme, IMM-urilor sustinute de servicii bancare, etc)

Coreea de Sud - politica industriala incadrata in strategie de export

Franta - planificarea industriilor prioritare (aerospatiala, energie nucleara, electronica), protejarea industriilor cu crestere lenta (otel, constructii navale)

Japonia - viziuni strategice in planificare, subventii pentru sectoarele prioritare si stabilizarea industriilor in declin

Rezumat

1. Politicile macroeconomice sunt conmponente importante care pozitioneaza o economie in economia mondiala. Toate economiile aplica aceste politici, insa, politicile din tarile dezvoltate se constituie in modele pentru alte economii.

Politica monetara are o importanta deosebita din perspectiva stabilitatii monetare, ca si componenta a stabilitatii macroeconomice. Organismul care coordoneaza acesta politica este Banca Centrala, institutie care difera ca organizare de la tara la tara.

3. Politica comerciala poate contribui decisiv la pozitionarea economiei in ansamblul comertului mondial. tarile dezvoltate aplica politici sau combinatii de politici comerciale specifice.

4. Politica bugetara indeplineste functii deosebit de importante in ansamblul politicilor macroeconomice, orientarile moderne ale acesteia bazandu-se pe rationalizare.

Politica industriala devine din ce in ce mai importanta, dat fiind faptul ca mentinerea in randul tarilor dezvoltate depinde in mod fundamental de un grad de industrializare a economiei  crescut.

Termeni cheie: Banca Centrala, instrumente tarifare, instrumente netarifare, instrumente de incurajare a exporturilor, politica comerciala a liberului schimb, politica comerciala protectionista, politica comerciala strategica, politica industriala generala, politici industriale specifice.