Contributii romanesti in contextul clasicismului si liberalismului economic

Contributii romanesti in contextul clasicismului si liberalismului economic

Avem in vedere faptul ca emulatia produsa de necesitatea crearii unei solide stiinte economice si deci ideile-forta ale clasicismului economic au avut un impact puternic si, temporal vorbind, foarte apropiat de marile realizari ideatice ale acestui reprezentativ curent de gandire economica, si asupra autorilor romani preocupati de aspectele economice, mai ales in perioada revolutionara pasoptista de la mijlocul secolului al XIX-lea.

Pentru spatiul romanesc al acelor timpuri, abolirea feudalismului (cu toate manifestarile sale), realizarea unitatii national-statale si cucerirea independentei , erau obiectivele majore ale realizarii progresului economic, nati 858b13i onal si social, al introducerii si punerii in opera a mecanismelor specifice noului sistem economic si social ce cucerea intreaga Europa si anume capitalismul.

In cele ce urmeaza, ma voi referi, in primul rand, la Nicolae BALCESCU (1819-1852), cel ce a reprezentat, atat sinteza, cat si apogeul gandirii economice romanesti a vremii, in maniera unui asa-numit democratism revolutionar. Lucrari precum :,,Reforma sociala la romani" si a sa versiune franceza ,,Chestiunea economica a principatelor dunarene" (aparuta la Paris in anul 1850), ,,Despre improprietarirea taranilor", sau ,,Romanii supt Mihai Voievod Viteazul", abordeaza o ampla problematica, vizand in special interpretarea stiintifica a istoriei si realitatilor societatii romanesti, prezentarea solutiilor pentru marile probleme ale vremii si schitarea modalitatilor privind dezvoltarea societatii romanesti, toate acestea conducand la punerea si intarirea bazelor stiintei economice romanesti. Din multitudinea de idei si de luari de pozitie in diversele probleme ce afectau viata economica si sociala in Principatele romane, doresc sa evidentiez cele mai importante, dar care sunt compatibile cu generoasele teorii emanate de clasicismul si liberalismul economic.

1. Considerarea  proprietatii ca baza a ansamblului relatiilor socio-economice, idee dupa care proprietatea nu era un simplu raport juridic, ci un raport social care este, asa cum afirma Balcescu ,, fapt social supus la modificari pe masura ce societatea progreseaza". In conceptia sa, sustinuta cu numeroase argumente de natura istorica, marea proprietate feudala (mosiereasca) s-a constituit treptat, de-a lungul secolelor, prin deposedarea taranilor de propriile loturi de pamant. Plecand de la constatarea ca ,, nu munca, nici rodul ei, ci un sir de spoliatii succesive sunt originea proprietatilor mari in tarile noastre, sunt titlurile stapanilor de azi ai pamantului" (N. Balcescu Opere, vol. I, Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 1953), Nicolae Balcescu a sustinut ca problema fundamentala a progresului era tocmai eliberarea si improprietarirea taranilor.

2. O alta teorie a ganditorului pasoptist este cea referitoare la relatiile de exploatare dintre boieri si tarani, precum si surprinderea, din punct de vedere economic, a aparitiei si generalizarii muncii de claca (serbiei), vazut ca un fenomen superior sclaviei, trecator insa si care, pentru a fi eradicat ,,ca sa poata disparea, el trebuia, prin legea necesara si logica a progresului (s.ns.), sa se generalizeze" (apud Texte din literatura economica din Romania, Secolul XIX, Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 1960). Analizand natura si originea rentei feudale, Balcescu a adus o contributie de mare valoare stiintifica in ceea ce priveste mecanismul producerii si insusirii rentei, argumente teoretice ce au prefigurat stralucit teoria marxiana a plusvalorii. Pe ce ma bazez cand fac o asemenea afirmatie ? Bineinteles ca pe ideile expuse de marele nostru ganditor, coroborate si cu cele evidentiate, nu dupa mult timp, de insusi Karl Marx. Astfel, in viziunea lui Balcescu, valoarea creata de munca este mai mare decat ceea ce se plateste pentru respectiva munca. Deci valoarea ,,rodului muncii" intrece ,,pe a muncii". Si, transformand obligatiile taranilor (marfare sau banesti) in zile de claca (care nu reprezentau altceva decat munca neplatita, sau supramunca in termeni marxisti) si raportandu-le la zilele din an in care taranul munceste pentru cele trebuitoare lui si familiei sale, se obtine, in varianta agricola, ceea ce Marx va considera drept rata plusvalorii si care, in cazul de fata, indica gradul de exploatare al clacasului de catre mosier (proprietarul funciar).

Neuitand de faptul ca din munca clacasilor rezulta, atat renta feudala, cat si profitul arendasului, ca si faptul ca marea boierime se opunea din rasputeri ideilor revolutionare, revolutiei in sine ,, nu pentru ca a voit sa-i ia pamantul, ci pentru ca a voit sa-i ia privilegiul de a trai in trandavie, din sudoarea taranului" (op. cit. mai sus), Nicolae Balcescu concluziona ca, de fapt, averea boierilor se datora si apartinea de drept taranilor si de aici solutiile avansate si care vizau improprietarirea taranilor si astfel ,,democratizarea pamanturilor", emanciparea taranilor si, ca un corolar, necesitatea ca marea proprietate feudala (mosiereasca) sa se transforme intr-una de tip modern : 2 /3 sa fie data, prin rascumparare sau cu titlu gratuit, in proprietatea absoluta a taranilor, iar restul sa ramana boierilor, tot in proprietate absoluta.

3. Conceptia privind necesitatea unitatii si independentei nationale a poporului roman, conditie obligatorie pentru reusita implementarii mecanismelor revolutionare (la acea vreme) specifice sistemului capitalist si includere intr-o ordine europeana bazata pe egalitate, libertate, respectarea drepturilor legitime ale tuturor natiunilor. In acest sens, Balcescu considera ca, daca nationalitatea este sufletul unui popor, atunci ,,unitatea nationala este chezasia libertatii lui". Aceasta trebuia sa fie linia dezvoltarii moderne a tarii noastre, a procesului de tranzitie spre economia de piata, idee care venea sa intregeasca generoasa si profunda gandire de natura innoitoare a lui Nicolae Balcescu si sa asigure punerea pe baze stiintifice a analizelor economice privind raporturile de proprietate, de munca si sociale, incluse unui nou sistem politic creat.

Daca pe Nicolae Balcescu l-am considerat cel ce a construit stiinta economica romaneasca pe bazele clasicismului, pe urmatorii autori i-am inclus in tabara sustinatorilor liberalismului in teoria si practica economica romaneasca. Ii am in vedere aici pe Nicolae SUTU (1798-1871) si pe Ion GHICA (1816-1897).

Primul dintre acestia, s-a remarcat in ceea ce priveste analiza societatii si economiei Moldovei din prima jumatate a secolului al XIX-lea. Lucrarile sale ,,Scurta privire asupra starii economice a Moldovei" (1838) si ,,Notiuni statistice asupra Moldovei" (1849) sunt sugestive in reliefarea conceptiei lui Sutu. Ideea ce se dezvolta mai ales din prima scriere este cea legata de surprinderea caracteristicii economice a Moldovei de ,,tara esentialmente agricola", aspect ce il va plasa pe Nicolae Sutu printre intemeietorii polemizatei teorii ,,Romania-tara eminamente agricola". De la ce a plecat aceasta afirmatie ? De la ideea autorului precum ca piata interna romaneasca era ingusta, capitalul si forta de munca calificata erau insuficiente si deci singura posibilitate de evolutie ramanea agricultura si ai carei lucratori nu trebuiau abatuti de la obiceiurile asigurate de catre natura. Largind sfera de analiza, Sutu considera ca dezvoltarea industriilor manufacturiere in spatiul romanesc (privita totusi cu neincredere de economistul roman) trebuia sa se faca numai in raport cu cerintele agriculturii si ce urma sa-i asigure acesteia din urma ,,un debuseu asigurat". Dar, tot Nicolae Sutu precizeaza pentru a crea debuseuri trebuie sa variem activitatea de productie si sa deschidem cai de comunicatie, pentru ca activitatile de productie sa fie variate si sa-si poata servi de debuseu una alteia e nevoie ca artele industriale sa se dezvolte". Iata cum, economistul roman recunoaste si rolul activitatii industriale in devenirea tarii noastre, dar numai ca stimulent al agriculturii, intr-o previzionata economie agrar-industriala.

Ion Ghica este cel care la 23 noiembrie 1843 inaugureaza, la Academia Mihaileana din Iasi, primul curs de Economie politica din tara noastra, considerat moment de varf in predarea Economiei in Romania. Chiar in cursul inaugural, se prezentau cateva dintre principiile ce stateau la baza tinerei stiinte economice amintite si care erau prezentate in spiritul liberalismului economic (apud 9), cu care Ion Ghica a luat contact in timpul studiilor de la Paris :

- fiecare natiune sa produca obiectele la care are mai multa inlesnire locala si sa le schimbe cu ale celorlalte (se vede din plin influenta teoriei ricardiene a costurilor comparative si avantajelor relative) ;

a lasa sa treaca slobod o materie de la un loc la altul.

In ceea ce priveste solutiile de natura liberala pe care Ghica le enunta, sunt cele de natura ridicarii vamilor de interior intre tarile romane si deci liberalizarea comertului, atat intern, cat si exterior. De asemenea, se impunea dezvoltarea si diversificarea industriei, ce putea absorbi o mare parte din mana de lucru disponibila, mai ales la nivelul tinerilor si care segment era incurajat si in deschiderea propriilor unitati productive care sa valorifice materia prima indigena.

Tot ceea ce a gandit Ion Ghica s-a subsumat necesitatii crearii unui spatiu economic (piete) national (e), coerent (e) si unitar (e), idei valoroase ce au fost preluate si imbogatite de alti importanti economisti romani, in alte perioade, adica atunci cand in centrul atentiei si preocuparilor stiintifice stateau sensibilele probleme ale modernizarii si dezvoltarii generale a economiei romanesti.

Din cele prezentate pana acum se desprinde concluzia ca dezvoltarea gandirii romanesti apartinand clasicismului si liberalismului economic a avut la baza, in primul rand, clasicismul francez, cunoscut prin faptul ca majoritatea economistilor romani ai epocii se formau la Paris, marii clasici britanici fiind cunoscuti indirect, tot prin filiera franceza. Ilustrativa mi se pare ideea vehiculata de Eugen Demetrescu in deceniul patru al secolului trecut, cum ca ,,Ricardo nu intra pur si simplu in preocuparile si in structura logica a ideologiei liber-schimbistilor nostri" .