Elemente generale privind obiectul de studiu, metodologia folosita si periodizarea istoriei universale (europene) si a romaniei

Elemente generale privind obiectul de studiu, metodologia folosita si periodizarea istoriei universale (europene) si a Romaniei

Istoria economiei nationale, indiferent pentru care economie (natiune) specifica se raporteaza, semnifica teoria si practica sistemelor economice trecute, dar pentru intelegerea prezentului, precum si a tendintelor de dezvoltare viitoare, astfel incat, impreuna si cu alte stiinte, sa formuleze previziuni si prognoze.

Pentru procesul interferentei economiei cu istoria, deci pentru utilizarea teoriei economice si a metodelor cantitative in descrierea si analiza evenimentelor istorice, trebuie sa amintim contributia a doi cercetatori americani, ambii laureati ai Pre 444g63e miului Nobel pentru economie pe anul 1993 : Robert Fogel si Douglass North. Cu osebire, Fogel este unul dintre putinii economisti ce a reusit sa foloseasca teoria economica si metodele de natura cantitativa, exprimate prin modele economico-matematice, la descrierea si intelegerea evenimentelor istorice din trecutul omenirii (sau al unei natiuni) si ale caror rezultate au permis sa se inteleaga mai bine prezentul si, mai presus de toate, sa se prefigureze viitorul.

Pentru cunoasterea mai exacta a tuturor acestor evenimente si momente din parcursul istoric al economiei, in stransa interactiune cu celelalte domenii si aspecte ale vietii comunitatilor umane, se impune evidentierea obiectului istoriei economiei nationale si care ar consta, intr-o abordare sintetica a diferitelor puncte de vedere existente printre specialistii in domeniu, in urmatoarele :

-sistemele economico-sociale ce s-au succedat in decursul timpului;

-dezvoltarea fortelor productive si a relatiilor de productie specifice fiecarei etape istorice si palier al locatiilor comunitatilor umane ;

-evolutia si devenirea principalelor ramuri ale unei economii nationale ;

-istoria dezvoltarii relatiilor banesti, financiare si de credit ;

-studiul evolutiei si functionarii economiei nationale, in ansamblul sau, precum si al economiei mondiale.

In ceea ce priveste metodologia folosita de aceasta stiinta de interferenta intre mai multe stiinte socio-umane, se poate afirma ca ea nu foloseste o singura metoda, ci o pluralitate de metode, dintre care amintim :

-abstractia

-inductia

-deductia

-abordarea istorica

-comparativa        

-cantitativa-imbinata cu cea calitativa-

-metode matematice, statistice etc.

Indiferent de metoda sau metodele folosite, cercetarea istorica se impune a fi obiectiva. Valoarea unei cercetari, mai ales in domeniul istoriei economice, consta in surprinderea obiectiva a faptelor si activitatilor desfasurate, in interpretarea lor justa, fara subiectivism sau partizanat, astfel incat cercetarea, analiza efectuata, sa slujeasca cu adevarat intereselor natiunii, pentru a fi un instrument eficient care sa poata contribui la progresul si bunastarea respectivei natiuni.

Periodizarea istoriei nationale si universale

Realitatile istorice specifice din fiecare tara, deci si din Romania, conduc la diferentieri semnificative privind limitele temporale ale impartirii istoriei pe perioade intre istoria universala (a civilizatiei occidentale, in primul rand) si cea a respectivei natiuni.

Tinand cont de aceste particularitati inerente dezvoltarii istorice a comunitatilor umane, criteriul cel mai des acceptat de cercetatorii domeniului in ceea ce priveste problematica periodizarii istoriei este cel ce se bazeaza pe succesiunea formatiunilor social-economice, pe schimbarile ce s-au produs in evolutia fortelor productive si a relatiilor social-economice pe fiecare palier temporal si in fiecare structura inchegata de natura economica, sociala, politica, culturala.

In ceea ce priveste istoria universala, datele se prezinta de urmatoarea maniera :

a.      perioada straveche si veche , ce dateaza, in linii mari, de la aparitia omului pe Pamant si pana in secolul V d. Hr., cand se prabuseste Imperiul Roman de Apus. Aceasta perioada se suprapune cu oranduirea comunei primitive, respectiv cu cea sclavagista.

b.     perioada Evului Mediu, cu urmatoarele subperioade semnificative :

-feudalismul timpuriu, in secolele V-XI ;

-feudalismul dezvoltat, tinand din sec. XII pana in sec. XV ;

-destramarea sistemului feudal, secolul XVI, pana la mijlocul urmatorului secol, cand are loc Revolutia burgheza din Anglia.

c.   perioada (epoca) moderna, cu urmatoarele jaloane istorice :

a.      din punct de vedere economic, trecerea la noul sistem de productie, cel capitalist, s-a produs in anul 1642, odata cu Revolutia burgheza din Anglia ;

b.     din punct de vedere social si juridic, triumful total al capitalismului se produce in 1789, cand are loc Revolutia Franceza.

c.     perioada se intinde pana in anul 1918, adica pana la sfarsitul Primului Razboi Mondial.

d.     perioada (epoca) contemporana, ce se intinde de la finele Primului Razboi Mondial si Revolutia bolsevica din Rusia, pana in zilele noastre, cand putem vorbi despre o perioada postmoderna, guvernata de actualul proces al globalizarii.

Pentru Romania, ne intalnim cu aceleasi perioade (epoci), numai ca limitele temporale sunt semnificativ altele, avand in vedere particularitatile evolutiei comunitatilor de pe teritoriul actual al tarii noastre in contextul geopolitic si economic specific al Europei Centrale si de Rasarit.

In acest spirit, deosebim :

a.           epoca straveche si veche, de la cca. 1 milion de ani i. Hr., odata cu aparitia omului pe aceste meleaguri, pana la retragerea aureliana din anii 271-275 d. Hr. Precizam ca sclavagismul se considera ca s-ar fi derulat din anul 82 i. Hr., de la formarea statului geto-dac unitar sub conducerea lui Burebista si pana la parasirea Daciei de catre imparatul Aurelian.

b.          epoca feudalismului, incepand, deci, din secolul III, pana foarte tarziu (cand Europa trecuse de mult la epoca moderna), mai precis pana la miscarea revolutionara a lui Tudor Vladimirescu din anul 1821.

Si in acest caz, vorbim de cele trei subdiviziuni :

-feudalismul timpuriu, secolele VIII-XIV, adica de la sfarsitul asa-numitului prefeudalism si care, la noi in tara, a imbracat forma etnogenezei poporului si limbii romane, pana la constituirea statelor feudale Transilvania (sec. XIII), Tara Romaneasca (1330, sub conducerea lui Basarab I), Moldova (1359, Bogdan fiind primul sau conducator) ;

-feudalismul dezvoltat, cu durata pana in secolul XVII, cand pe scena politico-economica romaneasca (cu deosebire in Transilvania) cu influenta hotaratoare asupra viitoarei evolutii intervine Imperiul Habsburgic ;

-descompunerea feudalismului, ce cuprinde intreaga perioada a domniilor fanariote cu domnitori numiti direct de Inalta Poarta (1711 in Moldova, dupa Dimitrie Cantemir, respectiv 1716 in Tara Romaneasca, dupa domnia lui Radu Serban), pana la miscarea revolutionara a lui Tudor Vladimirescu din anul 1821 si revenirea la domniile pamantene.

c.           epoca moderna ce dureaza pana la Primul Razboi Mondial si cuprinde ca evenimente deosebit de importante pentru devenirea natiunii romane : Regulamentul Organic, revolutia de la 1848, Unirea Principatelor in 1859 si proclamarea statului Romania la 24 ianuarie 1862, cucerirea independentei de stat in 1877.

d.          epoca contemporana pe care o traim si astazi si care poate fi subdivizata in urmatoarele perioade :

-perioada interbelica cuprinzand si anul 1938, considerat anul de varf al economiei capitaliste in Romania ;

-tranzitia catre economia si sistemul socialist, din anul 1945, pana in 1947, odata cu abolirea monarhiei ;

-epoca construirii socialismului si care a incetat in decembrie 1989, ca in majoritatea tarilor cu acest sistem din Estul Europei ;

-perioada de tranzitie catre economia de piata functionala si, adaugam noi, de integrare in structurile Uniunii Europene ce continua si in momentul de fata.