Actiunile

Actiunile

§1. Notiune si caracteristici

Pentru participarea la constituirea capitalului social, actionarii primesc in schimbul aporturilor lor titluri participative, numite actiuni, de o valoare egala.

Actiunea este, ca atare, un titlu repre 111j91b zentativ al contributiei actionarului, constituind o fractiune a capitalului social, care confera posesorului calitatea de actionar. Actiunea confera posesorului sau drepturi patrimoniale si nepatrimoniale si face sa ii incumbe acestuia obligatiile specifice detinatorului de actiuni intr-o societate comerciale.

Notiunea de actiune poate avea mai multe acceptiuni: (i) fractiune a capitalului social de o valoare egala cu celelalte  ; (ii) raport juridic de tip societar, adica raportul juridic dintre actionar si societate  ; (ii) titlu de credit care incorporeaza si constata drepturile si obligatiile izvorate din calitatea de actionar

Putem retine urmatoarele caracteristici ale actiunilor:

a) Actiunile sunt fractiuni ale capitalului social : fiecare actiune reprezinta o valoare nominala care exprima fractiunea din capitalul social pe care inscrisul o incorporeaza.

Art. 93 LSC statueaza o valoare nominala minima a actiunii un 0,1 lei. Art.92 alin.1 LSC interzice emiterea actiunilor pentru o suma mai mica decat valoarea nominala a acesteia. Aceasta interdictie se justifica prin imperativul asigurarii corespondentei dintre capitalul real si capitalul nominal . Legea permite insa ca actiunile sa fie emise pentru o suma mai mare decat valoarea nominala.

Valoarea actiunii poate fi definita, insa, din perspective multiple. Actiunea poate reprezenta :

- ca valoare intrinseca, cota parte din activul social net, fara datoriile fata de terti . Pe parcursul existentei societatii aceasta valoare poate sa scada sau poate sa creasca dupa cum activul net este mai mic sau mai mare decat capitalul social;

- ca valoare contabila, suma pe care ar trebui sa o primeasca fiecare actionar, in cazul in care societatea s-ar lichida Valoarea contabila a unei actiuni se poate afla prin raportarea capitalului social la numarul actiunilor aflate in circulatie;

- ca valoare de emisiune, pretul la care se vand actiunile cu ocazia subscriptiei publice sau a majorarii capitalului social. Valoarea de emisiune nu poate fi mai mica decat valoarea nominala a actiunii; daca aceasta valoare este mai mare decat valoarea nominala, suma obtinuta peste valoarea nominala reprezinta prima de emisiune. Prima de emisiune reprezinta, defalcat pe fiecare actiune, diferenta dintre capitalul social nominal si capitalul social reevaluat, adica o contraprestatie a drepturilor pe care noul actionar le dobindeste asupra rezervelor;

- ca valoare de piata (sau bursiera), pretul curent al unei actiuni pe piata de capital organizata si supravegheata de CNVM. Acest pret se obtine prin negociere intre cumparator si vanzator prin intermediul societatii de valori mobiliare. Pretul de piata poate fi chiar mai mic decat valoarea nominala a actiunilor respective, fara a se incalca dispozitiile art.92 din Legea nr. 31/1990 ;

-ca valoare reala, pretul obtinut pentru achizitionarea unui pachet de actiuni, semnificativ, de control sau majoritar, pret defalcat pe fiecare actiune.

b) Actiunile sunt fractiuni egale ale capitalului social . Actionarilor le sunt conferite drepturi egale, considerandu-se ca intr-o societate comerciala pe actiuni nu conteaza persoana actionarului, ci contributia sa la capitalul social reflectata in numar de actiuni detinute.

Asa cum s-a vazut mai sus, insa, Legea societatilor comerciale, precum si legislatia speciala a privatizarii, permite actiuni cu vot multiplu sau exorbitant si reglementeaza situatii in care actiunilor normale le sunt suspendate sau interzise drepturile de vot (fie pentru ca actiunile subscrise nu sunt achitate in intregime, fie pentru ca actionarul se afla in conflict de interese cu societatea) ori situatii in care dreptul preferential de subscriptie la majorarile de capital social este ridicat.

c) Actiunile sunt indivizibile. Divizarea actiunii ar avea ca efect fractionarea excesiva a capitalului social si, implicit, cresterea numarului actionarilor, fapt care ar duce la ingreunarea functionarii societatii. Legea dispune ca in cazul in care o actiune devine proprietatea mai multor persoane, indiferent de cauza - acte inter vivos sau mortis causa - acestea sunt obligate sa desemneze un reprezentant unic care sa le exercite drepturile derivate din calitatea de actionar. In caz de dezacord cu privire la desemnarea reprezentantului, se poate recurge la instanta judecatoreasca, iar in caz de urgenta, reprezentantul ar putea fi desemnat si prin ordonanta presedintiala. In cazul dreptului de proprietate al mai multor persoane asupra unei actiuni, desi drepturile izvorate din actiune sunt exercitate de o singura persoana, pentru nerespectarea obligatiei de efectuare a varsamintelor datorate, acestea sunt raspunzatoare solidar fata de societate.

d) Actiunile sunt titluri negociabile. Actiunile emise de societatea comerciala pe actiuni sunt titluri care incorporeaza o valoare patrimoniala, fapt pentru care acestea pot fi transmise in conditiile legii cererii si ofertei si cu respectarea conditiilor stabilite de cadrul legislativ.

Caracterul negociabil al actiunilor distinge net societatile pe actiuni de celelalte tipuri de societati . Actiunea reprezinta antiteza partii de interes si a partii sociale . Astfel, partile de interes sunt, in principiu, netransmisibile, fiindca faptul cesiunii (substituirea cedentului cu cesionarul) ar aduce atingere caracterului intuitu personae al societatilor de persoane. Partile sociale pot fi transmise atit intre asociati, cit si tertilor, dar legea (art. 202 din Legea nr.31/1990) obliga asocatii sau tertii implicati la inregistrarea cesiunii in registrul comertului, ceea ce inseamna, practic, modificarea actului constitutiv, cu procedura prevazuta de art. 204 din Legea nr.31/1990.

Legea sau actul constitutiv al societatii pot impune, totusi, anumite limitari ale negociabilitatii actiunilor.

Astfel, unele actiuni sunt inalienabile in baza unei dispozitii legale (ex. : administratorii nu pot sa-si vinda actiunile pe care le detin la societatile aflate in faliment pe care le administreaza ; actiunile care, cumulate cu cele detinute déjà de o persoana sau de un grup de persoane care actioneaza in mod concertat, nu pot fi dobindite decit cu anuntarea prrealabila la CNVM si la emitetn a depasirilor de prag ; daca prin depasirile de prag se ajunge la o participatie semnificativa sau de control in societatea cotata, atunci actiunile respective nu pot fi dobindite decit prin intermediul unei oferte publice etc.) Nu este transmisibila actiunea nominativa de control, detinuta de statul roman in unele societati de stat . De altfel, in majoritatea societatilor privatizate in care Statul roman mai detine o participatie, precum si in societatile listate in care Statul roman este principalul actionar, actiunile detinute de stat nu sunt liber negociabile pe piata, ele putind fi instrainate numai in conditiile legislatiei speciale a privatizarii, prin negociere directa, licitatie, oferta publica etc. in aceste societati (asa cum este cazul, spre exemplu, al Petrom si, respectiv, BRD) numai un numar foarte mic de actiuni (in jur de 7% din totalul actiunilor emise) este « pe piata »

Dintre limitarile conventionale ale negociabilitatii cele mai importante sunt conventiile sau clauzele de agrement si clauzele de preemptiune. Aceste clauze transforma actiunile vizate in titluri ne-negociabile sau in titluri care se pot transfera ori negocia in conditii restrictive. Astfel de societati pe actiuni pot fi denumite "societati pe actiuni inchise". Clauzele restrictive ale negociabilitatii actiunilor pot fi incluse in orice contract de societate pe actiuni, dar ele sunt, totusi, inacceptabile in cazul societatilor cotate, daca vizeaa toate actiunile emise de societatea cotata respectiva, intrucit actiunile respective s-ar transforma din valori mobiliare in titluri nenegociabile si, impliciut, ar aduce atingere principiilor protectiei investitorilor. Dar, in baza unor conventii ale actionarilor (shareholders agreements) se poate limita sau orienta intr-un anumit fel decis de parti negociabilitatea actiunilor, mai ales in cazul fondatorilor care intentioneaza sa pastreze controlul sau implicarea directa in societatea pe care au fondat-o sau in cazul persoanelor care actioneaza in mod concertat. Singura conditie de valabilitate a unor astfel de conventii este aceea de a nu afecta negociabilitatea si lichiditatea actiunilor care se afla pe piata, la dispizita actionarilor nesemnificativi.

e) Actiunile pot dobindi calificarea de valori mobiliare. Aceasta calificare este strins legata de institutia societatii cotate si de cea de oferta publica. Daca au fost emise prin oferta publica si au fost inregistrate ca atare in evidentele CNVM, actiunile fac parte din categoria valorilor mobiliare si, deci, sunt supuse atat prevederilor Legii nr. 31/1990 cat si celor ale Legii nr. 297/2004. Aceste actiuni (care se mai numesc si actiuni cotate) se tranzactioneaza pe pietele organizate de capital, sub controlul si supravegherea CNVM, si numai prin intermediari autorizati.

In schimb, nu sunt valori mobiliare actiunile emise de societatile « inchise » sau de « tip inchis », societati care nu intrunesc elementele prevazute de lege pentru a fi considerate societati emitente de valori mobiliare si vor fi supuse numai prevederilor Legilor 31/1990. Circulatia acestor actiuni are loc in conditiile acestei legi.

Natura juridica a actiunilor este controversata.

Codul civil roman imparte bunurile in bunuri mobiliare si bunuri imobiliare (suma divisio). Nefiind bunuri imobile - acestea sunt definite expresis verbis de codul civil - inseamna ca actiunile sunt bunuri mobile, indiferent daca ele sunt privite ca drepturi de creanta, bunuri mobile incorporale sau ca bunuri mobile propriu-zise.

Prin prisma art.474 C.civ., actiunile pot fi calificate drept bunuri mobile prin determinarea legii. Totusi, art.474 alin.2 C.civ. precizeaza ca actiunile sunt considerate bunuri mobile prin determinarea legii numai in ceea ce-i priveste pe asociati si numai pe durata existentei societatii.

Actiunile la purtator sunt bunuri mobile propriu-zise, pentru ca ele incorporeza drepturile aferente actiunii, sunt susceptibile de posesie si drepturile aferente actiunii circula odata cu titlul (inscrisul), prin simpla actiune.

Actiunile nominative isi pastreaza caracteristica de drepturi de creanta.

Actiunile emise in forma dematerializata (prin inscriere in cont) ar putea fi definite ca bunuri mobile incorporale

In doctrina s-a aratat ca actiunile fac parte din categoria titlurilor de credit, dar ca sunt titluri aparte, speciale . Actiunile nu satisfac pe deplin conditiile de existenta si nu acopera toate caracteristicile esentiale ale titlurilor de credit. Actiunile incorporeaza, intr-adevar, anumite drepturi, dar nu satisfac conditiile autonomiei si literalitatii pentru a se incadra perfect in categoria de titlurilor de credit , intrucit : (i) nu indeplinesc conditia autonomiei, (dobanditorul lor devine titularul unui drept derivat, nu al unui drept nou, originar, acest fapt datorandu-se contractului de societate care este izvorul acestor actiuni ); (ii) nu indeplinesc nici conditia literalitatii, deoarece intinderea drepturilor este incomplet determinata prin titlu, motiv pentru care trebuie cercetate actele constitutive

In doctrina s-a aratat ca, in realitate, actionarul este proprietar al actiunilor (titular al unui drept real), iar nu un simplu creditor al societatii cu privire la acestea Totusi, actiunile incorporeza un drept de creanta al actionarului contra societatii, drept plural si complex, care contine atit drepturi patrimoniale (ex.: dreptul la dividende, dreptul la o parte proportionala din activul societatii ramas dupa lichidare, dreptul preferential de subscriere a noilor actiuni emise ca urmare a majorarii capitalului social prin noi aporturi in numerar etc.), cit si drepturi personal-nepatrimoniale (dreptul de a alege si de a fi ales, dreptul de a participa la adunarile generale, dreptul de a fi informat cu privire la patrimoniul si activitatea societatii etc.).

Clasificarea actiunilor se poate realiza din mai multe perspective.

In conformitate cu art. 8 si art.91 alin.2 din Legea societatilor comerciale, prin actul constitutiv al societatilor comerciale pe actiuni trebuie sa se prevada categoria actiunilor emise, numarul lor si valoarea nominala. Actiunile pot si nominative si/sau la purtator. O societate pe actiuni poate - cel putin teoretic - sa emita si actiuni nominative, si actiuni la purtator. In cazul in care in actul constitutiv nu se prevede nimic cu privire la felul actiunilor ce vor fi emise, acestea vor fi actiuni nominative. Chiar daca actul constitutiv prevede ca actiunile sunt la purtator, daca acestea n-au fost platite integral, ele vor fi nominative in temeiul legii. Actiunile societatii pot fi emise in forma materializata sau in forma dematerializata, prin inscriere in cont.

Asadar, in functie de modul in care se identifica actionarul, actiunile se impart in actiuni nominative si actiuni la purtator.

Actiunile nominative au drept caracteristica faptul ca identifica titularul actiunii. Astfel, in titlul actiunii este mentionat numele, prenumele si domiciliul titularului persoana fizica sau denumirea si sediul persoanei juridice. Aceste elemente sunt mentionate si in registrul de actiuni al societatii. Dreptul de proprietate asupra actiunilor nominative emise in forma materializata se transmite prin declaratie facuta in registrul actionarilor emitentului semnata de cedent si de cesionar si prin mentiunea facuta pe titlu, iar dreptul de proprietate asupra actiunilor dematerializate se transmite prin declaratie facuta in registrul actionarilor, semnata de cedent si cesionar ; in cazul actiunilor-valori mobiliare, transferul trebuie sa respecte formalitatile specifice pietei reglementate pe care se tranzactioneaza respectivile actiuni. Societatile comerciale pe actiuni sunt obligate prin lege sa tina un registru al actionarilor in care sa tina evidenta acestora; aceasta evidenta poate fi tinuta si de o societate de registru independent. In cazul in care societatea pe actiuni este o societate cotata, in functie de regulile pietei pe care se tranzactioneaza actiunile, ele pot fi inregistrate fie in numele posesorului - beneficial owner - fie in numele societatii la care acesta isi tine in custodie contul de valori mobiliare - street name. Ultima forma de inregistrare este facuta numai in scop de evidenta interna si nu inseamna ca aceste valori sunt proprietatea societatii, ci ele sunt proprietatea aceluia care le pastreaza in contul societatii

Actiunile nominative pot fi emise atat in forma materiala, pe suport de hartie, cat si in forma dematerializata prin inscriere in cont. Actiunile nominative pot fi emise si ca titluri cumulative - titluri care cuprind mai multe actiuni.

Certificatul de actionar nu se confunda cu actiunea in sine : acest certificat se elibereaza de catre societatea pe actiuni atunci cand nu a emis actiuni in forma materiala. El trebuie sa cuprinda pe langa mentiunile unei actiuni in forma materiala si numarul, categoria si valoarea nominala a actiunilor precum si numarul de ordine al actionarilor. Posibilitatea eliberarii acestui certificat este conferita de art. 97 LSC. Certificatul de actionar este doar un mijloc de proba a calitatii de actionar si a drepturilor pe care acesta le are derivand din acest titlu. Certificatul de actionar nu este un titlu de valoare, nu este negociabil si nu poate fi transferat.

Actiunile de la purtator se caracterizeaza prin lipsa din titlu a elementelor de identificare a titularului acestuia . In consecinta, proprietarul actiunii este posesorul acesteia, care va exercita si drepturile aferente actiunii. Proprietatea asupra actiunilor la purtator se transmite prin simpla remitere materiala a titlului fara a fi nevoie de vreo alta formalitate.

Forma dematerializata este prevazuta de lege numai pentru actiunile nominative, actiunile la purtator putand fi emise numai in forma materiala pe suport de hartie. Distinctia intre actiunile nominative emise in forma materiala, pe suport de hartie si actiunile nominative emise in forma dematerializata prin inscriere in cont a fost introdusa pentru prima data in Legea societatilor comerciale prin modificarea din iulie 1997 a acestei legi, reglementarea fiind, sub aspect tehnic, deja prefigurata in legislatia valorilor mobiliare inca din 1994. Actiunile unei societati cotate sau care se tranzactioneaza pe alte piete organizate de capital se emit in principiu in forma dematerializata, dar legea permite aceasta facilitate tehnica si societatilor obisnuite, cu conditia asigurarii suportului tehnic necesar.

Actiunile nominative pot fi convertite in actiuni la purtator si invers de catre adunarea generala extraordinara (art.92 alin.2 din Legea 31/1990).

Dupa negociabilitatea lor, actiunile se impart in :

(i) actiuni cotate ; in legislatia noastra, actiunile cotate sunt emise, in general, in forma dematerializata;

(ii) actiuni ordinare (necotate, emise de societati comerciale care nu indeplinesc conditiile legale pentru a fi calificate drept emitenti de valori mobiliare);

(iii) actiuni netransferabile (ex. : actiunea nominativa de control), actiuni transferabile in conditii restrictive (acestea sunt specifice societatilor pe actiuni inchise, de familie).

In functie de drepturile conferite, actiunile se impart in actiuni ordinare si actiuni preferentiale (cu drept de dividend prioritar sau cu drept de vot multiplu).

Actiunile ordinare sunt actiunile care ofera titularilor lor drepturile stabilite prin lege si actul constitutiv pe principii egalitare.

Actiunile preferentiale pot fi emise in conformitate cu art. 94-96 din Legea societatilor comerciale. Acest gen de actiuni reprezinta o exceptie de la principiul egalitatii drepturilor conferite de o actiune. Concret, aceste actiuni confera titularului dreptul la un dividend prioritar prelevat asupra beneficiului distribuibil al exercitiului financiar, inaintea oricarei alte prelevari, precum si drepturile recunoscute actionarilor posesori de actiuni ordinare, cu excluderea dreptului de a participa si de a vota in adunarile generale obisnuite ale actionarilor. Emiterea acestei categorii de actiuni poate fi avantajoasa atat pentru societate cat si pentru dobanditorii lor. Conducerea unei societati comerciale pe actiuni interesata de marirea capitalului social al acesteia, dar si de pastrarea conducerii ei, va putea decide emiterea actiunilor preferentiale. Dobanditorii actiunilor preferentiale sunt investitori dispusi sa renunte la dreptul de vot contra unui dividend prioritar.

Emisiunea de actiuni preferentiale este permisa in conditiile art.95 din Legea societatilor comerciale, respectiv :

- posibilitatea emiterii acestor titluri trebuie sa fie prevazuta in actul constitutiv al societatii. Aceste actiuni pot fi emise inca de la constituirea societatii sau pe parcursul existentei acesteia, in conditiile hotararii adunarii generale extraordinare a actionarilor. Aceste titluri pot fi create pe calea maririi capitalului social sau prin convertirea actiunilor deja emise, pentru convertirea actiunilor ordinare in actiuni preferentiale (si invers) fiind necesara hotararea adunarii generale extraordinare a actionarilor ;

- actiunile preferentiale vor avea aceeasi valoare nominala cu actiunile ordinare; legea dispune ca actiunile sunt fractiuni egale ale capitalului social;

- actiunile preferentiale prioritar nu pot depasi o patrime din capitalul social. In acest fel se obtine limitarea numarului celor care nu pot vota in adunarile generale care sunt organele de deliberare si de decizie ale societatii comerciale si stabilesc "politica" acesteia pe viitor;

-administratorii si cenzorii societatii nu pot detine astfel de actiuni. Interdictia reprezinta o incapacitate speciala de folosinta, expres prevazuta de lege, incalcarea acesteia ducind la nulitatea actului de dobandire a acestor actiuni de catre administratori si cenzori. Interdictia urmareste evitarea incompatibilitatii intre detinerea unor asemenea actiuni si anumite functii de conducere precum si cumularea puterii oferite de aceste functii cu avantajele pecuniare pe care le confera aceasta categorie de actiuni.

La emiterea lor, actiunile preferentiale trebuie sa fie oferite spre subscriere tuturor actionarilor societatii, pentru respectarea dreptului lor preferential de subscriere.

Posesorii actiunilor preferentiale nu au drept de vot in adunarea generala a societatii. Titularii actiunilor preferentiale au drept de vot numai in cadrul adunarii speciale a detinatorilor de actiuni preferentiale. Aceasta adunare are, in conformitate cu art.116 alin.1 din Legea nr.31/1990, atributia de validare a hotararilor adunarilor generale care ii vizeaza pe detinatorii de actiuni preferentiale. Pana la validarea ei, hotararea adunarii generale obisnuite este suspendata si nu produce nici un efect. Astfel, prin conferirea dreptului de vot in adunarea speciala este limitata pierderea votului in adunarea generala obisnuita.

§2. Conditiile emiterii de actiuni

Actiunile nu vor putea fi emise pentru o suma mai mica decat valoarea lor nominala . Se pot, insa, emite actiuni pentru o suma mai mare decat valoarea nominala.

Actiunile pot fi emise numai dupa inmatricularea societatii in registrul comertului

Capitalul social nu va putea fi majorat si nu se vor putea emite noi actiuni pana nu vor fi complet achitate cele din emisiunea precedenta.

Pentru a putea emite noi actiuni in cazul in care actionarii vechi nu si-au efectuat varsamintele restante, daca urmarirea actionarului debitor nu a dat rezultate, societatea va proceda, in conditiile art.100 LSC, la anularea acestora, dupa care :

-va re-emite actiuni anulate si le va vinde unui tert, sumele obtinute urmind destinatiile prevazute in art.100 alin.3 din legea nr.31/1990 ;

-daca nici pe aceasta cale societatea nu isi va recupera creanta, se va reduce capitalului social al societatii la suma varsata ; se va putea ulterior proceda la majorarea lui printr-o noua emisiune de actiuni.

In orice caz, actiunile subscrise dar neachitate in intregime nu dau actionarului drept de vot in adunarea generala, acest drept fiind suspendat pina la achitarea in intregime a actiunilor. Actiunile neplatite in intregime sunt intotdeauna nominative. Este facilitata, astfel, posibilitatea urmaririi actionarului pentru plata varsamintelor restante.

Pana la achitarea actiunilor din vechea emisiune este interzisa numai emiterea efectiva de actiuni, nu si adoptarea unei hotarari de majorare a capitalului social printr-o noua emisiune de actiuni, care va putea fi pusa in aplicare dupa plata integrala a actiunilor din emisiunea precedenta.

Fiind un inscris care incorporeaza drepturile titularului fata de societate, actiunea trebuie sa cuprinda date atat despre societatea emitenta cat si drepturile titularului ei. Elementele pe care actiunea trebuie sa le cuprinda sunt prevazute de art.93 alin.2 din Legea nr. 31/1990, respectiv: denumirea societatii; data actului constitutiv; numarul din registrul comertului sub care se afla inmatriculata societatea si numarul M. O. in care s-a facut publicarea; capitalul social, numarul actiunilor si numarul lor de ordine; valoarea nominala a actiunilor si varsamintele efectuate; avantajele acordate fondatorilor in cazul constituirii societatii comerciale prin subscriptie publica. De asemenea, in cuprinsul actiunilor nominative se vor preciza numele, prenumele si domiciliul persoanei fizice sau denumirea, sediul si numarul de inmatriculare al actionarului, persoana juridica. Actiunile trebuie sa poarte semnatura a doi administratori, cand sunt mai multi, sau semnatura unicului administrator. Dispozitiile care stabilesc mentiunile pe care trebuie sa le cuprinda titlurile au caracter imperativ, iar lipsa unei mentiuni atrage nulitatea titlului.

Daca societatea emite actiuni preferentiale, acestea trebuie sa precizeze si categoria din care fac parte.

§3. Drepturile si obligatiile ce deriva din actiune

Actiunea, ca raport juridic, este o creanta a actionarului contra societatii, o creanta cu caracter complex, intrucit drepturile actionarului sunt, pe de o parte, drepturi patrimoniale si drepturi personal-nepatrimoniale si, pe de alta parte, drepturile patrimoniale incorporate nu sunt drepturi certe si nici lichide decit dupa indeplinirea unei conditii sau trecerea unui termen.

Unele drepturi patrimoniale derivind din actiune (dreptul la dividende, dreptul la o parte proportionala din activul societatii ramas dupa lichidare) sunt drepturi conditionale, intrucit existenta lor depinde de un eveniment viitor si incert ca se va intimpla (nu exista drept la dividende decit daca societatea realizeaza beneficii distribuibile; societatea poate avea beneficii mai mari sau mai mici). Dupa indeplinirea conditiei, drepturile patrimoniale rezultind din actiune sunt pure si simple, neafectate de modalitati.

Actiunea poate fi si purtatoare de unele obligatii specifice in sarcina titularului acestora. Personalitatea juridica a societatii comerciale ii confera acestuia calitatea de subiect de drept, distinct de persoana asociatilor care au constituit-o, fiecare avand propriul patrimoniu. In cazul societatii pe actiuni, aceste distinctii sunt atat de pregnante incat se considera ca actionarii au drepturi si obligatii fata de societate

14. Drepturile actionarilor sunt guvernate de doua principii: egalitatea intre actionari, derivata din egalitatea de valoare a actiunilor si indivizibilitatea actiunilor, care presupune ca o singura persoana trebuie sa valorifice drepturile aferente actiunilor, chiar daca acestea sunt proprietatea mai multor persoane.

In functie de continutul lor, drepturile actionarilor se pot clasifica in drepturi nepatrimoniale si drepturi patrimoniale.

Din categoria drepturilor nepatrimoniale pot fi enumerate urmatoarele:

a) dreptul de a participa la adunarea generala si dreptul de vot. Acest drept apartine, in principiu, oricarui actionar. Actionarii pot participa la adunarea generala a societatii atat direct cat si prin reprezentare. Persoanele juridice voteaza in adunarea generala prin reprezentantii lor legali. In privinta posesorilor de actiuni preferentiale, acestia nu au dreptul de a participa la adunarile generale obisnuite, dar ei se pot intruni intr-o adunare speciala a posesorilor de actiuni preferentiale. Actionarii isi exercita dreptul de vot, in principiu, proportional cu numarul actiunilor pe care le poseda. Legea permite insa ca prin actul constitutiv sa se deroge de la aceasta regula, atit in sensul limitarii voturilor posesorilor unui numar mare de actiuni, cit si in sensul unui vot multiplu pentru clase diferite de actiuni. Actionarii care nu au efectuat varsamintele ajunse la scadenta au dreptul de vot suspendat in privinta actiunilor pentru care nu s-a efectuat plata. Legea societatilor comerciale instituie, asa cum s-a vazut mai sus, anumite interdictii de exercitare a dreptului de vot in adunarea generala, pentru motiv de conflicte de interese.

b) dreptul de informare. Actionarii au dreptul, in conditiile legii, sa consulte registrul actionarilor si registrul deliberarilor adunarilor generale, iar la cerere sa obtina extrase din acestea. De asemenea, ei pot cerceta situatia financiara anuala depusa la sediul societatii precum si rapoartele administratorilor si cenzorilor, iar, la cerere, pot obtine si copii de pe aceste documente. Actionarii au dreptul sa sesizeze cenzorii asupra aspectelor administrari si gestiunii societatii pe care acestia considera ca trebuie sa le cenzureze, cenzorii avind obligatia sa raspunda in scrisa la aceste sesizari, iar daca le gaseste intemeiate, sa convoace de urgenta adunarea generala. Actionarii pot, de asemenea, sa cerceteze prin experti unele activitati ale societatii, sa propuna puncte noi pe ordinea de zi si sa puna intrebari scrise sau interpelari administratorilor, la care acestia trebuie sa raspunda in termen legal. In societatile cotate, dreptul actionarilor la informatie reprezinta un principiu ce tine de protectia investitorilor, fiind amplu si detaliat reglementat.

c) alte drepturi nepatrimoniale. Actionarii au dreptul, in anumite conditii, de a cere administratorilor convocarea adunarii generale. Administratorii vor fi obligati sa convoace adunarea generala la cererea actionarilor care reprezinta a zecea parte din capitalul social, in caz ca in actul constitutiv nu s-a prevazut o cota mai mica. Alte drepturi de acest gen ale actionarilor sunt urmatoarele : dreptul de a ataca in justitie hotararile adunarii generale nelegale sau nestatutare (art.132 alin.2 LSC); dreptul de a actiona in raspundere pe administratori, daca adunarea generala a refuzat sa ia aceasta masura datorita influentei administratorilor asupra adunarii generale (art.157 LSC) ; dreptul de a face opozitie la bilantul final de lichidare, cand societatea este in aceasta faza; dreptul de a se retrage din societate etc.

Din categoria drepturilor patrimoniale retin atentia urmatoarele :

a) Dreptul la dividende. Scopul urmarit de actionari la subscrierea actiunilor si varsarea aporturilor este acela de a participa la impartirea beneficiilor prin atribuirea de dividende. Dividendele se impart actionarilor proportional cu cota participarii lor la capitalul social varsat, daca actionarii nu decid altfel prin actul constitutiv. Cuantumul dividendului se va stabili de catre adunarea generala a actionarilor. In conformitate cu prevederile legii, dividendele se pot distribui actionarilor numai cand exista un profit, fiindca in caz contrar s-ar aduce atingere capitalului social al societatii comerciale si implicit drepturilor creditorilor acesteia. In situatia in care se constata o micsorare a capitalului social repartizarea dividendelor se va putea face numai daca acesta a fost intregit sau redus. In situatia in care societatea realizeaza profit, dividendele se pot repartiza in numerar sau, in mod exceptional, in actiuni (dividendele se vor plati in aceasta forma in situatia in care societatea realizeaza profit, dar doreste sa-si conserve lichiditatile ; in acest caz suntem in prezenta unei dari in plata, operatiune incompatibila cu principiile protectiei investitorilor). Actiunile primite ca dividend vor conferi aceleasi drepturi ca si cele ordinare si vor fi distribuite ca procent la numarul actiunilor detinute de un actionar. Aceasta procedura va duce automat la majorarea capitalului social cu valoarea dividendelor distribuite sub forma de actiuni.

b) Dreptul asupra partii cuvenite din lichidarea societatii. Acest drept va fi valorificat in cazul incetarii societatii, cand actionarii primesc partea cuvenita lor din lichidarea societatii. Partea fiecarui actionar se va stabili in functie de numarul actiunilor detinute si va fi propusa de catre lichidatori prin bilantul de lichidare a societatii.

c) Alte drepturi patrimoniale aferente actiunilor sunt : dreptul de a transmite actiunile; dreptul preferential de subscriptie (in virtutea acestui drept, in cazul in care societatea isi majoreaza capitalul social prin noi aporturi, actiunile emise cu aceasta ocazie vor face obiectul unui drept de preemptiune, al actionarilor existenti  ; numai in cazul in care actionarii nu-si exercita dreptul intr-un anumit termen, actiunile vor putea fi subscrise de catre public ) ; dreptul de a tranzactiona drepturile aferente actiunilor (in cazul societatilor cotate) ; drepturi asupra rezervelor (actionarii care se retrag sau care sunt exclusi din societate au dreptul sa ceara calcularea cotei lor asupra intregului activ social, adica, aceasta cota va include si rezervele care trebuie sa fie constituite de catre societate conform legii si statului sau

Drepturile actionarilor pot fi calificate si pe temeiul distinctiei intre drepturi politice, exercitate in mod colectiv in adunarile generale, drepturi financiare, care exprima vocatia actionarilor la impartirea beneficiilor si respectiv drepturi patrimoniale, care permit actionarilor exprimarea baneasca a valorii titlurilor detinute de acestia. Aceste drepturi sunt specifice domeniului societatilor comerciale, fiind drepturi de creanta atipice, care, fara a avea un continut exclusiv patrimonial, prin exercitarea lor, tind la dobandirea de drepturi patrimoniale: de exemplu, dreptul de vot exercitat de actionari in cadrul adunarilor generale societare are ca efect dreptul asupra dividendelor; dreptul de a participa la adunarea obligatarilor si dreptul de a vota in cadrul acesteia, sunt exercitate de obligatari in legatura cu dreptul de rambursare a imprumutului obligatar si cu dreptul la plata dobanzilor aferente acestui imprumut.

Obligatiile actionarilor. Actionarii pot avea fata de societate, fata de ceilalti actionari sau fata de unele institutii publice (cum ar fi CNVM, in cazul societatilor cotate sau BNR, in cazul bancilor) si anumite obligatii aferente calitatii de actionari. Dintre acestea, pot fi enumerate urmatoarele:

a) obligatia de plata varsamintelor datorate. Principala obligatie a actionarilor este de a efectua plata varsamintelor datorate. Actionarilor care nu sunt la zi cu varsamintele le este suspendat dreptul de vot. La constituirea societatii, actionarul trebuie sa verse 30% din valoarea capitalului social pe care l-a subscris, iar in cazul constituirii societatii prin subscriptie publica aceasta cota este ridicata la 50%. In ambele cazuri urmeaza ca restul de capital sa fie varsat in termen de 12 luni de la inmatricularea societatii (prin actul constitutiv se poate prevedea un alt termen). De asemenea, in cazul majorarii capitalului social prin noi aporturi in numerar, actionarul subscriitor are obligatia de a achita la momentul subscrierii noului aport 30% din valoarea acestuia si restul in urmatorii 3 ani. Situatia actiunilor trebuie sa fie cuprinsa intr-o anexa la situatia financiara anuala si aceasta trebuie sa arate numarul actiunilor integral liberate si numarul actiunilor pentru care s-a cerut efectuarea varsamantului si totusi aceasta nu a fost facuta. In aceasta din urma ipoteza societatea trebuie sa procedeze conform prevederilor articolului 100 LSC la anularea actiunilor neachitate in termen. Astfel, societatea va trebui sa ceara actionarilor sai printr-o somatie colectiva publicata de doua ori la interval de 15 zile in Monitorul Oficial si intr-un ziar de larga raspandire, sa efectueze plata datorata. Daca nici dupa aceasta somatie, varsamintele nu vor fi efectuate de catre actionari, consiliul de administratie al societatii are doua posibilitati: urmarirea si executarea silita a actionarilor pentru varsamintele restante in conditiile dreptului comun sau anularea actiunilor neplatite integral, aceasta fiind si singura cale de excludere a unui actionar dintr-o societate comerciala pe actiuni. Trebuie precizat ca aceste doua proceduri prevazute de art.100 LSC nu pot fi cumulate in privinta unuia si aceluiasi actionar, dar pot fi aplicate concomitent unor actionari diferiti fara ca prin aceasta sa se incalce principiul egalitatii de tratament, caci actionarilor li se aplica proceduri deopotriva prevazute de lege pentru situatia neplatii restului de varsamant. In cazul alegerii de catre consiliul de administratie a procedurii anularii actiunilor, decizia acestuia va trebui publicata in Monitorul Oficial specificandu-se numarul de ordine al actiunilor anulate. Societatea va emite noi actiuni, in locul celor anulate, care vor fi oferite spre vanzare, iar sumele obtinute din vanzarea lor se vor intrebuinta pentru acoperirea cheltuielilor de publicare si vanzare a dobanzilor de intarziere si a varsamintelor neefectuate. Eventualul rest va fi inapoiat actionarilor ale caror actiuni au fost anulate. Desi va fi fost aleasa procedura anularii actiunilor, societatea se poate indrepta impotriva subscriitorilor si cesionarilor ulteriori, conform art. 98 LSC, dar numai in doua situatii expres prevazute de articolul 100 LSC : pretul obtinut din vanzarea actiunilor a fost insuficient pentru acoperirea sumelor datorate societatii sau vanzarea actiunilor nu s-a putut realiza din lipsa de cumparatori. Daca in acest din urma caz, actionarul "neplatnic" isi onoreaza, in cele din urma, obligatia de a varsa suma datorata ca aport, el va redeveni proprietarul actiunilor, fiindca in felul acesta el si-a onorat obligatia si, in plus, societatea nu ar putea dobandi propriile actiuni. Daca nici prin folosirea acestor cai, nu s-au putut obtine sumele datorate societatii, trebuie sa se procedeze de indata la reducerea capitalului social in proportie cu diferenta dintre capitalul existent si capitalul social prevazut in actul constitutiv.

b) obligatia de respectare a actului constitutiv si a hotararilor adunarilor generale. Pactul societar se impune oricarui actionar, indiferent daca este vorba de un actionar fondator sau de un subscriitor ulterior de actiuni. Prin subscrierea actiunilor (semnarea pactului societar), orice actionar isi asuma clauzele actului constitutiv. Pe de alta parte, art.132 al.1 LSC instituie principiul majoritatii, conform caruia hotararile luate de adunarea generala in limitele legii si ale actului constitutiv sunt obligatorii chiar si pentru actionarii care nu au luat parte la adunare sau care au votat contra. In cazul in care un actionar - sau mai multi - considera ca o hotarare a adunarii generale este nelegala sau neconforma cu actul constitutiv, o pot ataca in justitie cu actiune in anulare, cu conditia ca actionarul sa nu fi participat la acea adunare sau, daca a fost prezent, sa fi votat contra si sa fi cerut sa se insereze in procesul verbal al sedintei o mentiune in sensul ca a votat impotriva acelei hotarari.

Drepturi si obligatii aferente actiunilor, specifice pietei de capital

Legea nr. 297/2004 privind piata de capital a conceput un sistem de reguli speciale privind actiunile emise de societatile admise la tranzactionare pe o piata reglementata de instrumente financiare, reguli care completeaza regimul juridic de drept comun al actiunilor si al prerogativelor aferente acestora.

Libera transferabilitate a actiunilor admise la tranzactionare pe o piata reglementata si ratiunile de protectie a investitorilor impun un regim special al drepturilor aferente acestor actiuni. Din acest punct de vedere, se considera ca sunt contrare principiilor reglementarii specifice pietei de capital (egalitatea si transparenta) practicile abuzive in materie de exercitiu al dreptului de vot al actionarilor prin reprezentare, majoritatile calificate pentru modificarea componentei organelor de administrare, impunerea prin votul adunarii generale a unor afaceri intre actionarii majoritari sau administratori, pe de o parte, si societatea emitenta, pe de alta parte, participatiile incrucisate, tranzactiile cross, ridicarea dreptului preferential de subscriptie etc. Este necesara intarirea pozitiei actionarilor in privinta exercitiului drepturilor de vot al acestora, pentru a asigura un inalt grad de participare la viata sociala , motiv pentru care modul de convocare a adunarii generale, informatiile ce trebuie sa insoteasca actul convocarii, procedura de vot etc. trebuie sa indeplineasca o serie de conditii suplimentare.

Actiunile inregistrate ca valori mobiliare sunt insotite insa si de obligatii ce incumba actionarului. Legea nr.297/2004 interzice abuzul de majoritate si abuzul de puterile conferite administratorilor, constind in folosirea in mod abuziv a pozitiei sau calitatii detinute de acestia prin recurgerea la fapte neloiale sau frauduloase care au ca obiect sau ca efect lezarea drepturilor privind valorile mobiliare alte instrumente financiare detinute, precum si prejudicierea detinatorilor acestora. Dar Legea nr.297/2004 interzice si abuzul de minoritate, impunind ca detinatorii valorilor mobiliare sa isi exercite drepturile conferite de acestea cu buna-credinta, cu respectarea drepturilor si a intereselor legitime ale celorlalti detinatori si a interesului prioritar al societatii comerciale emitente, in caz contrar fiind raspunzatori pentru daunele provocate. Legea pietei de capital stabileste o serie de obligatii de informare relativa la persoanele care actioneaza in mod concertat, la persoanele care, singure sau impreuna cu altele cu care actioneaza in mod concertat, depasesc pragurile de detinere, la afaceri ale actionarilor majoritari sau semnificativi cu societatea etc. De asemenea, dobindirea unei pozitii semnificative sau de control intr-o societate listata nu se poate face decit prin procedura ofertei publice de cumparare (cu exceptia tranzactilor exceptate ; este, de exemplu, o tranzactie exceptat, vinzarea de catre un lichidator a unui pachet semnificativ sau majoritar de control de actiuni emise de o societate listata, daca actiunile sunt in proprietatea unui debitor aflat in faliment).

In adunarea generala, votul se exercita proportional cu numarul actiunilor detinute. In principiu, orice actiune da dreptul la un vot. Totusi, prin actul constitutiv se poate deroga de la aceasta regula, putind fi reglementate fie actiuni cu drept de vot multiplu (art.101 alin.1, in fine, LSC, interpretat per a contrario), fie actiuni cu drept de vot redus (art.101 alin.2, LSC).

Art.94 LSC, dupa ce fixeaza, in alin.1, principiul egalitatii valorice a actiunilor[27] si al egalitatii drepturilor conferite de actiuni, admite totusi, in alin.1, existenta unor actiuni care sa confere drepturi diferite. Textul are in vedere expres actiunile preferentiale, dar in aceeasi categorie a actiunilor ce confera drepturi diferite pot fi incadrate si alte tipuri de actiuni, cum ar fi cele la care se refera art.101 alin.1 (actiuni cu drept de vot multiplu, prevazute ca atare in actul constitutiv) sau art.101 alin.2 si art.120 in fine (actiuni cu drept de vot redus).

Toate aceste exceptii de la principiul egalitatii actionarilor, principiu fixat, de altfel, si de Legea nr.297/2004 in profitul tuturor investitorilor, sunt periculoase intr-o societate cotata, intrucit ar putea incalca principiul protectiei actionarilor minoritari.

In categoria exceptiilor de la principiul egalitatii drepturilor conferite de actiuni poate fi inclusa si institutia votului cumulativ pentru numirea unui reprezentant al actionarilor minoritari in consiliul de administratie al societatii emitente. Consider, insa, ca aceasta institutie nu incalca principiul egalitatii investitorilor, intrucit reprezinta un regim juridic de favoare, menit sa intareasca protectia actionarilor minoritari.

Actiunile preferentiale, la care se refera art.95-96 LSC, confera titularului lor un drept de dividend prioritar fata de actionarii obisnuiti si toate celelalte drepturi ale actionarilor obisnuiti, cu exceptia dreptului de vot in adunarile generale obisnuite ale actionarilor (actiunile preferentiale dau totusi dreptul de vot in adunari speciale ale titularilor acestui gen de actiuni). Suntem in prezenta unui produs financiar, asemanator obligatiunilor, al carui mecanism consta in subscrierea unui aport la capitalul social al societatii, intr-un cuantum cumulat ce nu poate depasi ¼ din capitalul social total al societatii, subscriere care se face in schimbul unei prelevari prioritare din beneficiul distribuibil si cu renuntarea la dreptul de vot in adunarea generala obisnuita a actionarilor. Spre deosebire de obligatar, insa, actionarul titular al unor actiuni preferentiale nu este un creditor propriu-zis al societatii, ci un creditor subordonat, ca si orice alt actionar, gradul de risc al unei asemenea investitii fiind mult mai ridicat decit al investitiei in obligatiuni. In plus, actiunile preferentiale confera titularilor drepturi la dividende si, in acelasi timp, le refuza dreptul de vot. In consecinta, emiterea de catre o societate cotata a actiunilor preferentiale este dificil de admis, aceasta categorie fiind mai potrivita societatilor de tip inchis (necotate).

In privinta votului in adunarea generala, este esentiala pentru societatea emitenta cunoasterea identitatii actionarului, adica a titularului drepturilor aferente actiunilor. Titularul actiunilor este destinatarul dreptului la informatie cu privire la problematica adunarii generale si titularul dreptului de vot in adunarea generala. Din moment ce actiunile circula liber pe piata, titularul lor se schimba permanent. Pentru stabilirea identitatii acestuia, Legea societatilor comerciale institutie criteriul datei de referinta, in functie de care se poate stabili identitatea titularului actiunii la momentul tinerii adunarii generale. Asa cum s-a aratat si mai sus, Legea pietei de capital deroga de la regula datei de referinta, care ideintifica, in societatile pe actiuni obisnuite, atit actionarii care au drept de vot, cit si actionarii care au drept la dividende sau la alte beneficii decise de adunarea generale. Astfel, Legea pietei de capital stabileste, in mod confuz si fara o logica evidenta, si asa-numita data de inregistrare, dupa care se identifica actionarii asupra carora se vor rasfringe efectele adunarii generale. De reamintit ca, desi data de referinta se stabileste de CA/directoratul societatii, care este si titularul convocarii AGA, data de inregistrare se stabileste prin vot, chiar de catre AGA. Si, in fine, asa cum s-a putut observa, intre data emiterii convocarii AGA si data fixata ca data de referinta in societatile cotate trebuie sa existe o perioada maxima de 4 zile.   

Impiedicarea accesului unui actionar ce indeplineste conditiile legii de a participa la adunarea generala a actionarilor da dreptul oricarei persoane interesate sa ceara in justitie anularea hotararii adunarii generale a actionarilor[28].

Convocarea adunarii generale, la cererea actionarilor semnificativi ai societatii, se va face in mod obligatoriu de catre administratori, cu includerea pe ordinea de zi a tuturor aspectelor specificate in cererea formulata. Cu minimum 5 zile inaintea adunarii generale a actionarilor, societatea va pune la dispozitia actionarilor, pe website-ul propriu sau la sediul acesteia, documentele sau informatiile vizand problemele inscrise pe ordinea de zi. Administratorii sunt obligati sa convoace adunarea generala a actionarilor, astfel incat aceasta sa fie tinuta, la prima sau a doua convocare, in termen de cel mult o luna de la data cererii.

Si in societatile pe actiuni obisnuite actionarul ce detine 10% din actiuni poate cere convocare adunarii generale, cu ordinea de zi dorita (art.119 LSC). Ceea ce lipseste dispozitiei din Legea nr.297/2004, respectiv, sanctiunea lipsei de raspuns a administratorilor la cererea de convocare sau a convocarii adunarii cu o alta ordine de zi decit cea solicitata de actionar, se regaseste in art.119 LSC, aplicabil si societatilor cotate ca norma de drept comun. In aceste cazuri, actionarul va putea cere tribunalului convocarea adunarii generale cu ordinea de zi dorita si cu desemnarea unui presedinte ad-hoc al adunarii, pentru a se evita conflictul de interese cu administratia in functie.

Dispozitiile din Legea societatilor comerciale referitoare la participarea actionarilor la adunarile generale, la reprezentarea acestora si la conflictele de interese intereseaza in primul rind actionarii in societatile cotate. Numarul mare si atomizarea acestora sporesc posibilitatile de frauda, mai ales prin practicile abuzive in materie de exercitiu al dreptului de vot al actionarilor prin reprezentare.

In lipsa unor alte reglementari speciale in legislatia pietei de capital, dispozitiile Legii societatilor comerciale in materie reprezinta, ca drept comun, reglementari direct aplicabile in cazul societatilor cotate.

Votul prin corespondenta este refuzat societatilor cotate (art.122 LSC, per a contrario).

Reglementarea dreptului la dividende in societatile cotate reprezinta o inovatie a Legii nr.525/2002 de aprobare a fostei OUG nr.28/2002. Fiind destinata protectiei actionarilor fata de eventuale abuzuri ale societatii in legatura cu plata dividendului, reglementarea (pastrata de Legea nr.297/2004) atribuie caracter de titlu executoriu hotararii adunarii generale a actionarilor prin care s-a decis dividendul, ceea ce permite declansarea executarii silite impotriva societatii, fara a fi necesar apelul la instanta judecatoreasca, in caz de neplata in termenul stabilit.

Conform Legii nr.297/2004, odata cu fixarea dividendelor, adunarea generala a actionarilor va stabili si termenul in care acestea se vor plati actionarilor. Acest termen nu va fi mai mare de 6 luni de la data adunarii generale a actionarilor de stabilire a dividendelor. In cazul in care adunarea generala a actionarilor nu stabileste data platii dividendelor, acestea se platesc in termen de maximum 60 de zile de la data publicarii hotararii adunarii generale a actionarilor de stabilire a dividendelor in Monitorul Oficial, data de la implinirea careia societatea este de drept in intarziere . Hotararea adunarii generale de fixare a dividendului se depune in termen de 15 zile la oficiul registrului comertului, pentru a fi mentionata in registru si publicata in Monitorul Oficial al Romaniei. Hotararea constituie titlu executoriu, in temeiul caruia actionarii pot incepe executarea silita impotriva societatii, potrivit legii.

Distribuirea de dividende poate constitui un semnal al cresterii sau descresterii cursului bursier al actiunilor[30], care reactioneaza la anuntul distribuirii de dividende si mai ales la cuantumul acestora. Influenta deciziei de distribuire a dividendelor se simte atit la nivelul cursului fiecarei actiuni in cauza, cit si la nivelul agregat al indicelui bursier. Statistic, pretul actiunilor si volumul tranzactiilor efectuate la bursa cresc sau ar trebui sa creasca in perioada de dupa data anuntului public al deciziei distribuirii de dividende si pina la data de referinta (dupa aceasta data, achizitionarea de actiuni nu mai da dreptul la a participa la adunarea generala si de a incasa dividende). Dupa data de referinta, cotatiile, de obicei, scad, reasezindu-se pe trendul obisnuit, prealabil anunutului de distribuire de dividende. Din acest motiv, perioada dintre anunutul public al distribuirii de dividende si data de referinta este denumita « perioada critica ».

Anuntul unor dividende in scadere fata de anul anterior este de obicei un semnal negativ ce duce la scaderea cotatiilor, intrucit induce ideea unor dificultati financiare ale emitetnului ori a unui dubiu cu privire la performantele viitoare ale acestuia : detinatorii de actiuni vor incerca sa se debaraseze repede de astfel de actiuni, intrucit oportunitatea mentinerii investitii in acele actiuni va fi considerata perimata. Totusi, reducerea cuantumului dividendelor nu este, in sine si oricind, un semnal negativ, intrucit reducerea poate rezulta din reorientarea unei parti din beneficiul distribuibil catre investitii sau din inlocuirea in tot sau in parte a dividendului cu actiuni gratuite nou-emise.

Politica de dividende a societatilor cotate este, alaturi de atitudinea fata de obligatia de informare a investitorilor, o componenta majora, esentiala, a statutului asumat constient de societate detinuta public.

Decizia de distribuire a dividendelor poate fi, totusi, costisitoare pentru societate, mai ales pentru ca presupune plata unor impozite mai mari decit in cazul in care profitul ar fi reinvestit (caz in care actionarii ar putea castiga din cresterile viitoare de curs bursier ale actiunilor). Mai mult, distribuirea de dividende din beneficii inventate poate fi considerata o manipulare a pietei prin transmiterea de semnale false catre piata.

Dar refuzul distribuirii de dividende, in conditiile existentei profitului , este si mai costisitor, intrucit poate genera conflicte intre actionari si, de altfel, este o anti-reclama serioasa atit pentru societate, cit si pentru actionarul majoritar.

Majorarea capitalului social in societatile pe actiuni obisnuite (de tip inchis) se efectueaza cu respectarea dreptului de preferinta al actionarilor initiali constind in facultatea de subscrie, cu preferinta fata de terti, noile actiuni emise.

Dreptul de preferinta se justifica in ideea evitarii erodarii valorii reale a actiunilor intiale prin reducerea participatiei actionarilor initiali in urma subscrierii noilor actiuni numai de catre unul sau unii actionari. In societatile pe actiuni obisnuite, acest drept poate fi ridicat prin decizia motivata a adunarii generale a actionarilor.

Desi nu rezulta expres din lege, consider ca, de principiu, exista si un drept de preferinta de "rang doi", respectiv, actionarii care si-au exercitat dreptul de preferinta propriu-zis au un drept de preferinta extins la actiunile ramase nesubscrise de catre actionarii care au renuntat (expres sau implicit) la dreptul lor de preferinta.

Dreptul de preferinta este prevazut atit pentru aporturile noi, cit si pentru actiunile noi emise ca urmare a asa-numitelor "majorari interne" de capital, respectiv, prin incorporarea rezervelor (cu exceptia celor legale), a beneficiilor sau a primelor de emisiune.

Diferentele favorabile din reevaluarea patrimoniului vor fi incluse in rezerve, fara a majora capitalul social (art.210 alin.3 LSC). Aceasta din urma regula (introdusa fara o ratiune practica evidenta in LSC prin modificarile aduse acesteia prin Legea nr.161/2003 si contradictiorie cu regulile guvernarii corporatiste, carora Regulamentul BVB nr.3/2001 incearca sa le dea efect), suscita unele comentarii. In primul rind, rezervele, cu exceptia celor legale, pot fi incoporate in capitalul social, rezultind o majorare indirecta a capitalului social cu diferentele favorabile din reevaluarea patrimoniului. In al doilea rind, intre cele doua alineate ale aceluiasi articol 210 LSC exista o contradictie evidenta, iar interpretate sitematic, cele doua texte duc la concluzia ca majorarea capitalului social prin includerea diferentelor favorabile, rezultate ale reevaluarii patrimoniului, este interzisa direct, dar permisa indirect, prin trecerea acestora in rezerve. In fine, majorarea capitalului social prin includerea acestor diferente este justificata de :

-necesitatea protejarii valorii reale a actiunilor contra influentelor nefavorabile ale devalorizarii monedei nationale, precum si

-posibilul abuz al actionarului majoritar care ar putea subscrie noi actiuni, la valoarea initiala, in cazul in care actionarii minoritari nu ar mai fi interesati sa reinvesteasca in societate, renuntind la dreptul de preferinta, subscriptie care ar duce la diminuarea drastica a procentului de detineri ale actionarilor minoritari.

Ratiuni de protectie a actionarilor minoritari impun inaplicabilitatea regulilor obisnuite referitoare la majorarea capitalului social.

In societatile admise la tranzactionare (cotate), orice majorare a capitalului social trebuie sa fie hotarata de adunarea generala extraordinara a actionarilor. Actul constitutiv sau adunarea generala extraordinara pot autoriza majorarea capitalului social pana la un nivel maxim. In limitele nivelului fixat, administratorii pot decide, in urma delegarii de atributii, majorarea capitalului social. Aceasta competenta se acorda administratorilor pe o durata de maximum un an si poate fi reinnoita de catre adunarea generala pentru o perioada care, pentru fiecare reinnoire, nu poate depasi un an. Hotararile luate de consiliul de administratie al unei societati cotate, in exercitiul atributiilor delegate de adunarea generala extraordinara a actionarilor, vor avea acelasi regim ca si hotararile adunarii generale a actionarilor, in ceea ce priveste publicitatea acestora si posibilitatea de contestare in instanta.

In cazul majorarilor de capital social prin aport in numerar in societatile cotate, ridicarea dreptului de preferinta a actionarilor de a subscrie noile actiuni trebuie sa fie hotarata in adunarea generala extraordinara a actionarilor, la care participa cel putin 3/4 din numarul titularilor capitalului social, si cu votul unui numar de actionari care sa reprezinte cel putin 75% din drepturile de vot. In conditiile existentei unui marte numar de actionari, aceste conditii sunt, practic, imposibil de realizat in societatile cotate.

Majorarile de capital social prin aport in natura trebuie sa fie aprobate de adunarea generala extraordinara a actionarilor, la care participa cel putin 3/4 din numarul titularilor capitalului social, si cu votul actionarilor ce detin cel putin 75% din drepturile de vot. Aporturile in natura pot consta numai in bunuri performante necesare realizarii obiectului de activitate al societatii emitente. Evaluarea aportului in natura se face de catre experti independenti. Numarul de actiuni ce revine ca urmare a aportului in natura se determina ca raport intre valoarea aportului, stabilita de expertii independenti, si cea mai mare valoare dintre pretul de piata al unei actiuni, valoarea pe actiune calculata in baza activului net contabil sau valoarea nominala a actiunii.

Asa cum se poate observa, Legea nr.297/2004 interzice, cu o singura exceptie, orice aporturi in natura in societatile cotate. In cazul in care este permis aportul in natura, se instituie in favoarea tuturor actionarilor un drept preferential de subscriere, identic cu cel existent in cazul aporturilor in numerar si care poate fi ridicat de adunarea generala in aceleasi conditii. Acest drept de preferinta se poate exercita fie prin subscrierea unui aport in natura de aceeasi valoare, fie prin subscrierea unui aport in numerar echivalent. Consider ca, in cazurile in care actionarul minoritar nu intentioneaza sa mai investeasca, pe motiv ca nu are incredere in proiectul de investitie, ca nu e cazul sa-si mareasca expunerea pe societatea in cauza sau pur si simplu nu detine fondurile necesare, si totusi actionarul forteaza prin vot majorarea capitalului social cu un aport in natura subscris de el insusi, suntem in prezenta unui abuz, care urmeaza a fi sanctionat cu anularea hotaririi adunarii generale care a decis are majorarea precum si cu angajarea raspunderii patrimoniale a actionarului minoritar.

In toate cazurile in care actiunile nu sunt subscrise in virtutea dreptului de preferinta, pretul de subscriere a actiunilor nu poate fi mai mic decat pretul determinat in conformitate cu regulile enuntate.

Dreptul de preferinta este un accesoriu al actiunii, care se naste ope legis in patrimoniul actionarului, la data de referinta, si inceteaza la data decisa de adunarea generala, data fata de care se determina actionarii in beneficiul (sau impotriva) caror se vor produce efectele hotaririi adunarii generale. Ca orice drept de natura patrimoniala, si acest drept poate avea o circulatie juridica. Dreptul preferential de subscriere este aferent fiecarei actiuni, dar el poate fi detasat de actiune si tranzactionat separat de aceasta[32], chiar daca, in mod regretabil, Legea nr.297/2004 nu mai precizeaza expres, asa cum o facea fosta OUG nr.28/2002, ca drepturile de preferinta pot fi tranzactionate separat de actiuni. De altfel, in toate cazurile in care emitentul decide majorarea capitalului social, cu respectarea dreptului de preferinta al actionarilor existenti la data de referinta, dreptul de a tranzactiona drepturile de preferinta este implicit. Chiar pozitia oficiala a CNVM este in sensul ca tranzactionarea drepturilor este o facultate a actionarului . Din 2004, tranzactionarea drepturilor - lucru aproape inexistent in practica pina in acest moment - este institutionalizata. Drepturile de preferinta pot fi tranzactionate la Bursa de Valori Bucuresti, in conformitate cu Regulamentul BVB nr. 16/2004

Art.118 din fost OUG nr.28/2002 impunea expres reactualizarea valorii patrimoniului societatii cotate cu ocazia oricarei majorari de capital. Acest text, din pacate, nu a mai fost preluat de Legea nr.297/2004.

Pretul de subscriere a actiunilor emise pentru majorarea capitalului social se va calcula obligatoriu prin adaugarea unei prime de emisiune cel putin egala cu diferenta de valoare dintre activul net pe actiune si valoarea nominala inregistrata a actiunii. Prima de emisiune este diferenta dintre valoarea la care este emisa actiunea si valoarea sa nominala un cost suplimentar al actiunii egal cu diferenta de valoare dintre activul net pe actiune si valoarea nominala inregistrata a actiunii. Actionarii societatii care subscriu actiuni in cadrul majorarii de capital trebuie sa suporte costul suplimentar. Calcularea primei de emisiune are caracter obligatoriu si general. Scopul urmarit este atenuarea diluarii participatiei actionarilor care nu subscriu in cadrul majorarilor de capital . In mod normal, valoarea de emisiune a noilor actiuni este egala cu valoarea bursiera a actiunilor aflate deja in circulatie.

Valoarea activului net pe actiune se determina luand in considerare valoarea activelor imobilizate, actualizata la data convocarii adunarii generale a actionarilor de majorare a capitalului social. La actualizarea valorii activelor imobilizate se vor lua in calcul rata inflatiei inregistrata intre data ultimei lor evaluari sau actualizari si data convocarii adunarii generale a actionarilor de majorare a capitalului social, precum si valoarea de piata a bunurilor respective. Consider ca toate aceste operatiuni vor fi efectuate de un expert desemnat de adunarea generala a actionarilor. Suma obtinuta din prima de emisiune poate fi destinata finantarii activitatii societatii sau incorporarii in capitalul social, cu emiterea de noi actiuni gratuite actionarilor existenta.

Administratorul, directorul si/sau directorul executiv ai sociedtatii emitente sunt obligati sa prezinte actionarilor situatii financiare exacte si informatii reale privind conditiile economice ale societatii. De retinut ca situatiile financiare, inclusiv cele consolidate, ale societatilor admise la tranzactionare trebuie intocmite si auditate de auditori financiari, in conformitate cu reglementarile privind activitatea de audit financiar. Reprezentantii legali ai societatilor sunt obligati sa puna la dispozitia C.N.V.M., auditorilor societatii si/sau expertilor desemnati de instanta documentele necesare exercitarii atributiilor acestora.

In societatile pe actiuni de tip inchis, actele juridice de valoare mare (peste 50% din valoarea contabila a activelor contabile) trebuie supuse, in prealabil, autorizarii adunarii generale. In societatile cotate, aceasta institutie este reglementata, partial diferit, de Legea nr.297/2004, care consacra acelasi principiu, al aprobarii prelabile a adunarii generale extraordinare a actionarilor, pentru actele juridice de valoare mare. Criteriul si procentul sunt, insa, diferite : este vorba de acte de valoare mai mare de 20% din totalul activelor imobilizate mai putin creantele. In plus, in cazul incheierii acestor acte juridice fara aprobarea prealabila a adunari generale, orice actionar poate cere anularea actului juridic si urmarirea administratorilor pentru repararea prejudiciului cauzat societatii, sanctiune care lipseste art.146 LSC. Se observa, de asemenea ca, in acest caz, actionarul are o actiune in raspundere directa contra administratorului, fara a mai fi nevoit sa dovedeasca faptul ca actionarea in raspundere a fost refuzata de adunarea generala, datorita influentei administratorului. Suntem, totusi, in prezenta unei actiuni sociale, si nu a unei actiuni ut singuli, intrucit nu este vorba de un prejudiciu personal direct cauzat actionarului de administrator, ci de un prejudiciu cauzat societatii.

Actionarii care nu sunt de acord cu hotaririle adunarii generale cu privire la schimbarea obiectului principal de activitate, la mutarea sediului si la forma societatii, au dreptul de retragere din societate si de a li se plati contravaloarea actiunilor pe care le detin, la o valoare medie expertizata prin cel putin doua metode de evaluare recunoscute de standardele europene de evaluare (EVS). Ca urmare a retragerii din societate, actiunile celor retrasi vor fi dobindite de societate (art.134 alin.4, cu referire la art.103 alin.7, LSC). Consider ca, in societatile cotate, cu exceptia cazului de mutare a sediului, textul art.134 LSC este inaplicabil. Intr-adevar, este contrar regulilor pietelor reglementate ca obiectul principal de activitate, element esential de identificare a societatii pe piata, sa fie schimbat. In legatura cu forma societati, este evident ca, din moment ce o societate cotata este obligatoriu o societate pe actiuni, este de neimaginat transformarea in societate cu raspundere limitata, de exemplu. Orice astfel de modificare, pentru a fi admisibila, trebuie precedata de delistarea (inchiderea, retragerea de pe piata) societatii cotate respective. Pe de alta parte, se poate considera ca este vorba, in cazul analizat, de un squeeze-out (fortarea unor actionari de a parasi societatea) indirect : actionarii minoritari incomozi pot fi determinati, prin mecanismul art.134 LSC, sa iasa din societate. In societatile cotate acest mecanism ar trebui privit cu reticenta.

De altfel, din Legea nr.297/2004 rezulta ca numai actionarii unei societati admise la tranzactionare, care nu sunt de acord cu hotararile luate de adunarea generala cu privire la fuziuni sau divizari, care implica alocarea de actiuni ce nu sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata, au dreptul de a se retrage din societate si de a obtine de la aceasta contravaloarea actiunilor.

Semnatarii unui contract de societate pot sa convina asupra unor masuri suplimentare de aparare a drepturilor micilor actionari, care sa completeze pachetul de drepturi pe care legislatia pietei de capital il confera acestora.

Dintre aceste clauze, unele sunt admisibile pentru ca aduc un plus de protectie actionarilor minoritari, altele sunt insa inadmisibile din punctul de vedere al pietelor reglementate, intrucit aduc atingere liberei cesibilitati a actiunilor inregistrate ca valori mobiliare sau intrucit sunt de natura a aduce atingere principiului egalitatii investitorilor si principiului transparentei. De asemenea, continutul lor trebuie sa fie astfel elaborat incit sa nu cada sub incidenta art.128 LSC care interzice cesiunea dreptului de vot precum si orice conventie asupra dreptului de vot care ar urma sa puna in practica o strategie a societatii sau a managementului acesteia.

Dintre aceste clauze pot fi exemplificate :

a) clauza anti-diluare, prin care actionarul majoritar se poate angaja sa ii vanda actionarului minoritar un numar de actiuni pentru mentinerea cotei sale, la un pret egal cu cel al actiunilor nou emise; suntem in prezenta unei promisiuni unilaterale de vanzare sub conditia suspensiva a majorarii de capital;

b) clauzele de iesire din societate, de interes pentru protectia actionarilor minoritari in cazul in care ii au in vedere pe acestia, pot fi :

- clauze de iesire comuna; in societatile in care o parte din actiuni sunt dobandite de catre investitori institutionali, care nu se implica de regula in controlul societatii si care pot considera util sa-si valorifice actiunile printr-o strategie comuna, pentru a avea un efect mai penetrant. Actionarul care primeste o oferta de cumparare trebuie sa transmita conditiile oferite de potentialul cumparator celorlalti actionari, pentru ca acestia sa poata sa isi exprime optiunea cu privire la vanzarea actiunilor lor catre acelasi cumparator. Pentru a spori eficacitatea unei asemenea clauze partile pot sa convina asupra asumarii de catre primitorul ofertei a unei obligatii (promisiune unilaterala) de a cumpara actiunile co-actionarilor in cazul in care tertul ofertant refuza sa cumpere actiunile lor;

- clauza de retragere anticipata este o varianta a clauzei de iesire comuna, dar poate fi folosita si impreuna cu acesta ca un mijloc de a-i spori eficacitatea, pentru situatia in care tertul ofertant nu ar dori sa cumpere actiunile celorlalti actionari; retragerea presupune cumpararea de catre societate a actiunilor celui care se retrage concomitent cu reducerea proportionala a capitalului social; dreptul de retragere este inclus in conventii extra-statutare sub forma unei promisiuni unilaterale de cumparare sub conditia suspensiva a producerii anumitor evenimente (intrarea in societate a unui nou actionar, atingerea unui anumit rezultat financiar dinainte convenit etc);

clauzele anti-blocaj prevad ca in situatia intervenirii unui blocaj decizional, unul dintre actionari sa ii cedeze actiunile celuilalt, mecanismul functionand in ambele sensuri. Astfel de clauze sunt posibile in societatile unde exista doi sau mai multi actionari semnificativi, care sa poata sa preia majoritatile necesare depasirii blocajului; ele sunt inoperante in privinta micilor actionari, intrucit acestia nu au nici puterea financiara, nici interesul necesare preluarii societatii ;

c) clauzele referitoare la conducerea societatii rezerva unul sau mai multe posturi de administratori actionarilor minoritari, care nu au posibilitatea de a impune alegerea unui reprezentant in Consiliul de adminstratie (cu exceptia institutiei administratorului propus de actionarul minoritar prin metoda votului cumultativ).

Clauzele de protectie pot fi introduse in chiar actul constitutiv sau pot sa faca obiectul unor intelegeri aparte, extra-statutare. Clauzele introduse in actul constitutiv au avantajul de a fi opozabile tertilor in raport de societate precum si tuturor actionarilor prezenti si viitori ai societatii. Clauzele extra-statutare sunt supuse, din punctul de vedere al dreptului international privat, legii care guverneaza societatea si nu lui lex contractus. Clauzele extra-statutare trebuie interpretate cu precautie dat fiind faptul ca nepublicarea nu le face opozabile tertilor.

§5. Transmiterea actiunilor

Cesiunea actiunilor se analizeaza dupa regulile vanzarii - cumpararii, daca este facuta cu titlu oneros, iar transferul dreptului de proprietate asupra acestora se va face in mod diferit, dupa cum ele sunt nominative sau la purtator.

Vanzarea - cumpararea de actiuni reprezinta, in conformitate cu art.3 pct. 4 C.com, fapte de comert. Daca actiunile fac obiectul unei oferte publice, sunt incidente si dispozitiile speciale ale legislatiei pietei de capital.

Dreptul de proprietate asupra actiunilor nominative emise in forma materiala se transmite prin declaratia facuta in registrul actionarilor si prin mentiunea facuta pe titlu, semnata de cedent si de cesionar (partile pot fi reprezentate prin mandatari). In cazul actiunilor dematerializate, dreptul de proprietate se transmite prin declaratie facuta in registrul actionarilor, semnata de cedent si cesionar sau de manadatarii lor. Daca actiunile in cauza sunt tranzactionate la bursa sau pe o alta piata reglementata de valori mobiliare, se urmeaza regulile specifice ale pietei reglementate respective.

Formalitatile aratate sunt prevazute ad validitatem, nefiind vorba de simple formalitati de opozabilitate fata de terti. Contractul de vanzare - cumparare nu are, in sine, efectul de transmitere a dreptului de proprietate asupra actiunilor, ci numai daca acesta este insotit de cele doua formalitati . Numai actionarul care este inscris in registru va putea exercita drepturile aferente calitatii de actionar

Subscriitorii si cesionarii ulteriori sunt raspunzatori solidar pentru plata integrala a actiunilor timp de 3 ani incepand de la data efectuarii mentiunii in registrul actionarilor. Societatea poate sa se indrepte, la alegerea sa, impotriva actionarului initial, a titularului actual sau a oricarui cesionar intermediar; la randul sau, cel care a platit va avea actiune in regres impotriva actionarului care nu a platit.

Transmiterea dreptului de proprietate asupra actiunilor la purtator se face prin simpla remitere materiala a acestora (traditiune). Cesiunea actiunilor la purtator are, de aceea, caracteristicile unui contract real.

Posesorul de buna - credinta al unui asemenea titlu este considerat proprietar - en fait de meuble possesion vaut titre - in consecinta el este in masura sa exercite drepturile incorporate in acest titlu. Societatea va trebui sa respecte drepturile posesorului titlului, nu pe ale unui actionar anume, fiindca identitatea acestuia nu este precizata nici in registrul actionarilor, nici in titlul actiunii. Cu toate acestea, pentru ca actionarul titular al unor actiuni la purtator sa participe si sa voteze in adunarea generala a actionarilor, el trebuie sa-si depuna actiunile la societate, care vor fi pastrate, prin grija cenzorilor, pina la data adunarii.