Componentele pietei de capital

Componentele pietei de capital

"In sens restrans investitia este o utilizare a venitului care se materializeaza intr-un avans de capital in vederea obtinerii unui venit."[1] As remarca aici ca investitia este un proces dinamic ce poate utiliza venitul trecut, prezent sau viitor in scopul multiplicarii capitalului, pentru ca acest factor de productie sa sporeasca venitul. Investitia este deci un proces de formare si multiplicare a capitalului. Sursa investitiei este reprezentata de 212d33c venit, dar decizia investitionala este conditionata de previziunea asupra venitului rezultat ca urmare a utilizarii activelor de capital, rezultat al investitiei. Aici trebuie adaugata si conditia legata de riscul de obtinere a acestui venit viitor. Din punct de vedere economic "investitia este o decizie de cheltuire care conduce la dobandirea unui activ, in vederea obtinerii ulterioare a unui flux de lichiditati, si care are ca scop cresterea avutiei proprietarilor" .

Am aratat ca investitia este un proces care are ca urmare o multiplicare a capitalului. Pe de alta parte in sens economic prin investitii reale se intelege cumpararea de cladiri, echipamente, masini, utilaje si alte active pentru a fi folosite in scopul productiei de bunuri si servicii. Aceasta procedura este facilitata de o piata de capital denumita primara, de emisiuni de noi actiuni si obligatiuni care sunt achizitionate de o cerere manifestata si ca efect de economisire. Prin intermediul aceste piete primare de capital fondurile banesti rezultate, sunt transformate in active economice cu ajutorul titlurilor financiare emise de agentul economic. Piata primara de capital este canalul de transmitere a fondurilor din economia financiara in economia reala. De aceea, putem observa ca aceasta piata primara de capital realizeaza pe de-o parte transferul de proprietate al titlurilor financiare, dar in acelasi timp contribuie la cresterea factorului de productie capital si implicit a avutiei nationale, de aceea piata primara de capital poate fi considerata investitie in sens economic clasic.

Desi aceasta piata tranzactioneaza titluri financiare emise de agentul economic si poate din acest punct de vedere sa fie considerata componenta a pietei financiare, putem afirma ca datorita efectului economic cert de transformare a acestor fonduri financiare in resurse pentru achizitionarea  de active economice, piata primara de capital are un caracter dual: pe de-o parte este o piata financiara ce tranzactioneaza active financiare (pe care le denumim si titluri primare), iar pe de alta parte mijloceste transferul fondurilor din economia financiara in cea reala.

Investitie in sens larg poate fi considerat procesul de utilizare de fonduri pentru a multiplica oricare din factorii de productie. Tot mai utilizat este termenul de investitie in resurse umane. De exemplu o tema de mare actualitate este selectia intre distributia unor fonduri nerambursabile europene inspre doua mari directii: modernizare sau construire de infrastructura pe de-o parte - deci active real economice componente ale avutiei nationale - si programe de formare profesionala -ce sunt caracteristice pietei muncii pe de alta parte.

Deci in sens larg, din punct de vedere economic prin investitie inteleg procesul prin care fonduri provenite din venitul trecut, prezent sau viitor la care renuntam, sunt canalizate in scopul multiplicarii factorilor de productie in vederea obtinerii unui venit viitor mai mare. De aceea este perfect valabil economic sa vorbim de investitie in resurse umane, sau investitie in active economice corporale sau necorporale la fel cum putem considera piata primara de capital ca fiind un proces investitional de multiplicare a capitalului real economic.

Cumpararea de actiuni, obligatiuni sau alte valori mobiliare sau titluri primare reprezinta tot un proces investitional, dar de tip financiar. Acest proces este de fapt o investitie financiara, deci aceasta piata este ceea ce numim o piata financiara. Procesul investitional pe aceasta piata este denumit plasament. Insa terminologia monetarista utilizeaza denumirea de investitie si in cazul procesului de tranzactionare propriu-zisa de actiuni.

"Investitia in sens larg inseamna sacrificiul dolarilor curenti pentru dolari viitori" . Sacrificiul este actual, iar viitorul castig este virtual, incert. Din aceasta cauza din punct de vedere monetarist investitia are doua atribute timpul si riscul. Investitia real economica si investitia financiara sunt complementare si nu competitive. In economiile primitive piata investitionala in active real economice predomina, pe cand in economiile evoluate, investitiile financiare au cea mai mare pondere in valoare.

Piata primara de capital, componenta a pietei financiare faciliteaza de fapt legatura sau poate fi considerata un canal de transmisie intre plasament si economia reala. Deci piata de capital in acceptiunea economica este compusa din piata primara constituita dintr-un proces investitional de fapt (financiar in prima instanta - din punct de vedere al cumparatorului,) dar care faciliteaza investitiile in sens economic-, din partea ofertei de titluri respectiv a cererii de investitii manifestata de emitentii de titluri de valoare in scopul achizitionarii de active fixe necesare productiei si serviciilor, si piata secundara care este o piata financiara pura pe care cererea se realizeaza prin necesitatea de restructurare a portofoliilor detinatorilor de active financiare iar oferta apare concomitent datorita acestei functii de restructurare, precum si din economii.

In lucrarea Investments -William Sharpe 1995 da un exemplu edificator pentru a ilustra aceasta asertiune. Daca General Motors are nevoie de fonduri pentru construirea unei hale noi va efectua o emisiune de actiuni pe piata primara. Pentru cumparator aceste actiuni reprezinta o investitie financiara , el putand ulterior sa le tranzactioneze pe piata secundara de capital. Tranzactiile de pe piata secundara nu genereaza venituri pentru GM, dar faptul ca aceasta piata exista, face ca aceste actiuni sa fie atractive, lucru care are ca urmare facilitarea investitiilor real economice. Actiunile nou emise care nu au piata secundara, nu au succes pe piata primara de capital. Deci cele doua componente ale pietei de capital sunt indisolubil legate in existenta si functionarea lor Putem concluziona deci ca piata de capital faciliteaza investitiile real economice.

Piata primara de capital este o piata investitionala simbolica dar de legatura cu economia reala, precum piata secundara de capital este o piata pur simbolica ambele incluse in piata financiara.

De altfel capitalul a fost si este un factor de productie derivat. El este una din categoriile economice cu cea mai importanta dinamica si de aceea este privit diferit din punct de vedere economic , in functie de perioada istorica in care se realizeaza analiza sau modelul economic. Marx a surprins in lucrarea lui de capatai ceea ce el numea "acumularea primitiva de capital" si mai mult a descris munca in calitate de sursa primara a capitalului.

El a avut ca model mediul economic din secolele XVIII-XIX care am putea afirma ca era intr-o criza de capital. Abraham Lincoln contemporan cu Marx spunea "Capitalul este fructul muncii si nu ar fi putut exista niciodata daca nu exista mai intai munca". Dar, spre deosebire de acesta, el completa "Capitalul confera drepturi care sunt la fel de demne de protectie ca oricare alte drepturi" deci nu considera acest proces de formare a capitalului ca o justificare a unor actiuni politice "de clasa". Ulterior, datorita unor performante tehnice si tehnologice, capitalul ca agregat macroeconomic a castigat active reale de inalta performanta prin procese investitionale.

In prezent activele simbolice sau financiare sunt intr-un raport de aproximativ 100:1 fata de activele real economice. Din aceasta cauza analiza si modelele economice actuale considera capitalul financiar ca element fundamental si cand vorbesc de piata de capital se refera la piata activelor financiare. La fel voi proceda si eu pe parcursul acestei lucrari.