Piata primara si piata secundara

Piata primara si piata secundara

Daca se are in vedere momentul emiterii de valori mobiliare ori faza ulterioara inregistrarii acestora ca atare la autoritatea de reglementare, piata valorilor mobiliare este o piata primara, adica o piata pentru noile emisiuni sau o piata secundara, adica o piata pentru tranzacti 757i81h onarea valorilor mobiliare existente in circulatie.

Piata primara este segmentul de piata in cadrul careia se emit valori mobiliare. In cadrul pietei primare, valorile mobiliare circula numai prin oferta publica.

Valorile mobiliare pot fi emise pe piata primara prin :

-oferta publica initiala, ceea ce reprezinta emiterea, de catre o persoana juridica, pentru prima data a unor valori mobiliare, spre exemplu, emiterea de actiuni ca urmare a constituirii unei societati prin subscriptie publica sau prin transformarea unei societati obisnuite in societate cotata;

-oferta publica primara, ceea ce reprezinta emiterea de noi valori mobiliare de catre un emitent care a mai pus deja in circulatie valori mobiliare.

Piata secundara este segmentul de piata in cadrul careia se tranzactioneaza valori mobiliare deja emise si aflate in circulatie. In cadrul pietei secundare, valorile mobiliare circula in mod exceptional prin oferta publica, regula fiind aceea a plasamentului privat (tranzactii obisnuite si tranzactii speculative). In ambele situatii, circulatia juridica a valorilor mobiliare se efectueaza obligatoriu prin intermedierea societatilor de servicii de investitii financiare (SSIF). In anumite conditii, valorile mobiliare pot face, insa, si obiectul unor tranzactii directe, adica fara intermedierea acestor societati.

Piata primara inseamna circulatia valorilor mobiliare de la emitent la investitor, in timp ce piata secundara inseamna circulatia valorilor mobiliare de la investitor la investitor. Piata primara are rolul de a transforma activele financiare disponibile pe termen scurt, in capitaluri disponibile pe termen lung. Piata primara este o piata a emitentilor, fluxurile financiare fiind directionate de la investitori catre emitenti. Pe piata primara emitentii atrag capital de la investitori. Pe piata primara exista un singur vanzator, respectiv emitentul valorilor mobiliare si, de regula, un pret unic de vanzare al valorilor mobiliare. Participantii pe piata primara, in cadrul careia se emit si se subscriu valori mobiliare nou emise, sunt: solicitantii de capital (statul si colectivitatile locale, intreprinderile publice si companiile private), ofertantii de capital (persoane particulare, agenti economici, banci, case de economii, societati de asigurare, fonduri de pensii), intermediari (societati de servicii in investitii financiare, banci comerciale, societati de investitii financiare care prin reteaua proprie asigura vanzarea titlurilor).

Tranzactiile propriu-zise cu valori mobiliare, atit cele obisnuite sau speculative, cit si cele majore (oferte publice de cumparare sau preluare) sunt, de fapt, specifice pietei secundare. Piata secundara este, spre deosebire de piata primara, o piata a investitorilor, fluxurile financiare fiind directionate de la un investitor la altul. Emitentii nu atrag resurse banesti de pe piata secundara. Ei  castiga doar prestigiu si publicitate prin tranzactionarea pe piata secundara a valorilor mobiliare emise. Piata secundara ofera, insa, pietei primare informatii despre vandabilitatea produselor emise si pretul la care pot fi atrase noi fonduri banesti (nivelul de absorbtie si pretul unei noi emisiuni). Pentru investitori, piata secundara furnizeaza lichiditate. Piata secundara asigura, prin intermediul bursei de valori mobiliare si a pietelor extrabursiere, atat buna functionare a pietei primare, cat si lichiditatea si mobilitatea economiilor. Investitorii au posibilitatea de a negocia, in orice moment, actiunile si obligatiunile detinute in portofoliu, sau pot cumpara noi valori mobiliare.

Bursa de Valori Bucuresti, o societate comerciala pe actiuni constituita din primii 16 brokeri ca importanta in cadrul pietei, functioneaza in principal ca pieta secundare, dar poate asigura si cadrul institutional pentru derularea ofertelor publice primare (finantarea emitentilor prin piata de capital).

Dintr-o alta perspectiva, piata secundara a valorilor mobiliare poate fi, in principiu, o piata de licitatie sau o piata de negociere

Piata de licitatie (auction market) este o piata in care tranzactia este perfectata de un tert (agent de piata), in functie de suprapunerea preturilor la ordinele primite de a cumpara sau vinde o anumita valoare mobiliara. Cererile si ofertele mentioneaza atat pretul, cat si cantitatea. Tranzactiile se realizeaza la acele preturi pentru care exista atat cerere, cat si oferta. Cumparatorii si vanzatorii nu tranzactioneaza unul cu celalalt si in general, nu cunosc identitatea celeilalte parti. Piata de licitatie este impersonala. O astfel de piata este bursa din New York (New York Stock Exchange, NYSE) si, in principiu, Bursa de Valori Bucuresti (BVB).

Piata de negociere este piata in care cumparatorii si vanzatorii negociaza pretul si volumul valorilor mobiliare, in mod obisnuit prin intermediul unui broker sau dealer. Daca tranzactia se realizeaza printr-un dealer sau brocker, identitatea partilor ramine anomima. O astfel de piata de negociere este Nasdaq si la fel modelul sau romanesc, Rasdaq (fosta piata extrabursiera romaneasca, actualmente transformata intr-o sectiune separata a BVB, in urma fuziunii prin absorbtie, finalizata in anul 2007). Si pe piata organizata de BVB exista o sectiune care permite tranzactii deal (negociate), daca volumul tranzaciei este mai mare decit cel al tranzactiilor obisnuite. Piata de negociere este tipica valorilor mobiliare inactive si tranzactiilor foarte mari. Obligatiunile se vand in general pe aceasta piata. Piata de negociere a aparut ca piata "la ghiseu" (Over-the-Counter), adica o piata localizata la birourile brokerilor, dealerilor si emitentilor de valori mobiliare secundare, cum sunt bancile comerciale sau societatile de asigurari. Deoarece tranzactiile au loc in mai multe locuri, piata "la ghiseu" este o piata ce se deruleaza prin telefon, telex sau computer.

In general, piata de licitatie se suprapune bursei de valori, in timp ce piata de negociere se suprapune pietelor extrabursiere. Principala diferenta dintre tranzactiile bursiere si cele extrabursiere  consista in faptul ca bursa este un loc fizic unde sunt tranzactionate titlurile, in timp ce piata extrabursiera este un non-loc, un loc virtual, tranzactiile fiind derulate prin telefon sau mijloace de comunicare electronica (on line). La bursa cererile si ofertele sunt facute prin strigare deschisa (open outcry), pe cand in sistemul Nasdaq titlurile sunt tranzactionate direct intre intermediari, piata neavand o locatie fizica. Piata extrabursiera, inclusiv fostul Rasdaq, nu are o locatie fizica, ci reprezinta o retea de calculatoare care leaga intre ele societatile de servicii de investitii financiare membre ale sistemului. Pietele extrabursiere nu sunt, totusi, in esenta, diferite de cele bursiere, ambele avand acelasi rol.

Din punct de vedere statistic, se poate observa ca la bursa se tranzactioneaza actiuni ale celor mai dinamice si mai bine capitalizate societati, in conditii de maxima transparenta, in timp ce piata extrabursiera este locul tranzactionarii actiunilor societatilor care nu indeplinesc criteriile de admitere la cota bursei.

Dematerializarea titlurilor si generalizarea tehnicilor de comunicare on-line au dus, insa, la apropierea celor doua tehnici de tranzactionare, la aplatizarea diferentelor, aparind sisteme mixte de licitatie-negociere on line. Bursa din Paris precum si cea din Londra sunt modele ale acestui sistem mixt. Aceeasi caracteristica o are BVB. La BVB licitatiile nu se desfasoara in ringul bursei, ci prin sistemul computerizat Horizon (o retea de calculatoare la care sunt logg-ati toti intermediarii si investitorii care au achitat o taxa de acces in retea). Desi, in principiu, este o piata de licitatie (asa sunt piata Regular si piata Odd Lot), bursa poate fi si o piata de negociere (asa sunt piata Deal si piata valorilor mobiliare ne-cotate). Prin generalizarea sistemului computerizat, on-line, se pierde din spectaculozitate, dar se cistiga in eficienta si securitate

Procedurile concrete de tranzactionare in Romania sunt, totusi, complicate si greoaie. In Statele Unite s-a pus la punct o metodologie de lucru on line (prin Internet) : investitorii americani, simpli particulari, rareori intra in relatii directe cu brokerii, tranzactiile fiind derulate on line; de altfel, pe aceasta piata nu exsita un monopol pe traznactiile bursiere in favoarea brokerilor, asa cum exsita in Romania; inainte de a decide care actiuni sa fie tranzactionate, investitorii pot obtine informatiile economico-financiare necesare, precum si date despre mersul bursei in ziua si chiar momentul respectiv. Odata luata decizia de a cumpara si/sau a vinde anumite actiuni, ordinul se tasteaza pe computer si se afiseaza pe monitor, el fiind executat rapid, in cateva secunde, fara a pierde momente oportune de tranzactionare. Rolul intermediarului este redus la minimul necesar.