Istoricul statisticii

Istoricul statisticii

Statistica, in contextul celorlalte stiinte, s-a confruntat ca discipline de sine statatoare, urmand o traiectorie care leaga practica de teorie. Preocupari de natura statistica, prin abordari variate a diverselor fenomene, se pierd in vechimea istoriei. Atat in Grecia antica, dar mai cu seama in imperiul roman, investigatiile arheologice au scos la iveala o serie de date care privescinventarierea bunurilor, a res 545d37f urselor umane, descrierea geografica si politica a diverselor state.

Toate aceste preocupari, indiferent de natura lor, au constituit o consecinta a necesitatii practice, executandu-se in mod empiric si fara respectarea unor criterii riguroase. Beneficiari ai acestor date erau organele fiscale, militare si cele administrative, direct interesate in evaluarea potentialului uman si material a diverselor forme de organizare teritoriala sau statala. Aceste date serveau in principal nevoilor practice de orientare.

Interesele de ordin stiintific nu au intarziat prea mult sa apara, obligand statistica sa paraseasca stadiul de statistica practica. Incepea sa se impuna cunoasterea unor fenomene, referitor la care se cereau o multitudine de date. Ca urmare, apare necesitatea cunoasterii unor tehnici care sa permita desprinderea unor concluzii fundamentale pe baza datelor inregistrate. In faza incipienta de confruntare a statisticii, aceasta se marginea la descrierea statului, expunerea situatiei geografice, economice si politice.          Acest mod de abordare a statisticii cunoscut sub numele de ,,descrierea statului' a predominat pana in sec. al 17-lea si al 18-lea cand a atins punctul culminant, concordand cu constituirea a in Germania a unei scoli, cunoscuta sub denumirea de scoala descriptiva germana.

In conformitate cu normele teoretice, care erau specifice universitatilor germane, descrierea statului s-a conturat ca o disciplina cu obiect propriu de predare. Ulterior, aceasta disciplina nascuta din practica a primit numele de statistica, devenind un obiect de studiu favorit in Germania. Termenul de statistica definit in spiritul scolii din Gottingen, a fost preluat de multi statisticieni recunoscuti ai epocii respective.

Reprezentantii scolii de statistica din Germania, s-au ridicat in oarecare masura peste orientarea pur descriptiva a inaintasilor, studiile care aveau drept obiectiv, descrierea statului inregistrand o noua dimensiune si anume cea numerica. In acest nou context, de imbogatire prin componenta numerica, statistica nu s-a schimbat din punct de vedere a continutului, ea continuand sa ramana o discipline orientata cu preponderenta spre descrierea fenomenelor si nu spre cautarea unor legi, ramanand o disciplina caracterizata de un mod de prezentare preponderent verbal. In acest context au fost elaborate lucrari cu privire la descrierea statelor in diferite tari europene, constituind astazi valoroase surse de informatie.

In Moldova, cea mai de seama lucrare este ,Descrierea Moldovei' a lui Dimitrie Cantemir. Aceasta lucrare, cu un pronuntat caracter monografic in plan geografic, politic, social si cultural, s-a impus in mod deosebit lumii europene din acea perioada, desemnandu-l pe autor in randul fruntasilor statisticii descriptive europene.

In perioada de avant a statisticii descriptive a statului, in Anglia si in afara universitatilor, apare un curent statistic nou, cunoscut sub numele de aritmtlica politica. Noul curent din statistica se caracterizeaza prin analiza datelor de observatie prin procedee matematice, relevarea regularitatilor in fenomenele social-economice, formulari si incercari de previzionare a unor fenomene.

Implicarea aparatului matematic in descoperirea legitatilor care caracterizau fenomenele constituia un real progres, anticipand aparitia statisticii moderne.

Reprezentantii de seama a noului curent in statistica au insistat in mod deosebit prin lucrari in domeniul demografiei, deoarece vedeau in studiul populatiei izvorul bogatiei si puterii Angliei. Merita sa amintim in acest sens pe John Graunt, William Petty si Edmund Malley.

J. Graunt, analizand cu atentie registrele de nasteri si decese din Londra, a incercat sa gaseasca legitatile cresterii populatiei, a echilibrului numeric dintre sexe, a fertilitatii, mortii etc. Studiile lui Graunt relevau, pentru prima oara, preponderanta nasterilor masculine in raport cu nasterile feminine (107 baieti la 100 fete), calculand primele rate de mortalitate pe grupe de varsta, alcatuind si o rudimentara tabela de mortalitate.

W. Petty, prin lucrarile sale, foloseste estimarile cantitative in compararea potentialului uman si economic al diferitelor state.

E. Halley a fost un reprezentant de seama a scolii statistice din acea vreme din Anglia, abordand in lucrarile sale subiecte legate de estimarea populatiei catorva state, bazandu-se pe criterii ceva mai rationale decat cele adoptate anterior, cat si alcatuirea primei tabele complete de mortalitate.

La promovarea principiilor aritmeticii in investigarea fenomenelor economice s-au evidential in mod deosebit alti doi reprezentanti ai scolii engleze: Devanant si King. Ultimul s-a dedicat in mod special calculelor privind veniturile statului pe calea impozitelor, de asemenea incercand sa stabileasca marimea capitalurilor de care dispunea Anglia in sec. al 17-lea, pierderile suferite in urma razboaielor, incendiilor, epidemiilor.

Influenta aritmeticii politice engleze s-a facut simtita si in alte tari, conturandu-se un curent al aritmeticii politice europene. Aritmetica politics s-a impus in lupta cu scoala statisticii descriptive din Germania, prin intermediul lui J.P. Sussmlich. Lucrarile sale se remarca in special prin: cautarea explicatiei fenomenelor vietii umane si indicarea legilor ce le guverneaza, corelarea fenomenelor demografice si economice, examinarea fenomenelor in dinamica, identificarea regularitatilor in volumul de date rezultate din observatii etc.

In consecinta, se poate afirma ca la sfarsitu! sec. al 18-lea, in statistica se prefigurau doua curente: primul curent corespunzator caruia statistica era

inteleasa ca o descriere empirica si verbala a caracteristicilor statului (statistica descriptiva) si al doilea curent conform caruia statistica trebuie sa se dedice analizei fenomenelor sociale, in cautarea de legitati intemeiate cu regularitate pe observatii si calcule numerice (aritmetica politica).

Statistica, prin curentele sale, castiga teren tot mai mult, iar descrierile statistice devin preocupari de baza in institutiile publice. Aritmetica politica, sub aspect conceptual, capata o noua dimensiune odata cu inventarea calculului probabilitatilor. Aceasta noua ramura a matematicii, avea sa indeplineasca misiunea fundamentarii stiinfifice a preocuparilor statistice de pana atunci. Bernoulli si Laplace aveau sa fie primii care au utilizat modelele teoriei probabilitatilor in studiul statistic al fenomenelor economice si sociale. Bernoulli formuleaza ,,legea numerelor mari', deschizand drumul aplicarii calculului probabilitatilor in economie. Laplace s-a preocupat de studierea fenomenelor dependente de diversi factori complecsi de actiune, prefigurand utilitatea acestui calcul si in abordarea de ansamblu a fenomenelor sociale.

Un alt reprezentant de seama al calculului probabilitatilor a fost Gauss, care a definit legea de repartitie normala. In aceeasi perioada, Fourier a publicat un numar de studii'despre aplicarea matematicii in investigatii demografice, iar Poisson descopera legea de repartitie a evenimentelor rare.

Gandirea probabilistica avea sa se consolideze in statistica in secolul al 19-lea, asigurandu-i progresul si renumele de care se bucura astazi in intreaga lume. Un reprezentant de seama din aceasta perioada si care a dominat gandirea statistica a acestui secol a fost matematicianul, astronomul si statisticianul belgian Adolphe Quatelet. Conform teoriei acestui mare ganditor, diversele caractere fizice, intelectuale si morale ale oamenilor, observati in masa, s-ar echilibra intr-o fiinta fictiva, ideala, dorita de natura, dar neizbutita. Fiintele umane, conform teoriei ,,omului mediu', s-ar distribui de-o parte si de alia a acestei fiinte ideale. Pentru a desprinde ce este general fiintei umane, A. Quetelet presupune debarasarea omului de caracterele individuale ale sale care nu sunt decat accidentale. Ideea de ,,om mediu' a constituit izvorul de inspiratie privind o serie de notiuni si concepte noi din statistica, cum ar fi: repartitie, medie, dispersie, observare de masa, regularitate etc. In conformitate cu teoria iui A. Quetelet, regularitatile deduse ca urmare a unei observari de masa deriva din legi care sunt urmate de om atat in ordinea fizica cat si in cea morala. Lui A. Quetelet i se atribuie, pentru prima oara, o teorie sintetica a statisticii bazata pe principii, tehnici si procedee statistice. Acesta imprima statisticii noi directii de cercetare: cercetarea variatiei si a relatiilor cazuale in masa fenomenelor, sesizarea regularitatilor, abordarea cu prioritate a fenomenelor vietii umane etc. Conform teoriilor lui A. Quetelet, statistica defineste metode unice necesare studierii fenomenelor bazate pe calculul probabilitatilor, endinta de ansamblu, dedusa pe baza unui volum mare de observatii statistice. Legea statistica se poate pune in evidenta numai daca se considera un numar suficient de mare de unitati statistice elementare ale populatiei de studiat supuse observarii.

Legea numerelor mari, care constituie o expresie a legaturii dintre neccsitate si intamplare, se verifica in colectivitati relativ mari si cuprinzatoare. In conformitate cu aceasta lege, actiunea conjugata a unui numar mare de factori aleatori, in conditii bine determinate, conduce la rezultate aproape independent de intamplare, dand astfel posibilitatea ca necesitatea sa se realizeze. Referindu-ne la prima lege statistica descoperita stim ca la nastere numarul baietilor intrece pe eel al fetelor, raportul initial admis era de baieti 107; fete 100. Particularizand aceasta lege statistica la distributia pe sexe a nascutilor in sanul fiecarei familii in parte, ar fi imposibil sa indicam ce fel de raport exista, date fiind variabilele sale destul de numeroase si in acelasi limp importante pentru diferite familii. O cercetare statistica care sa prezinte rezultate semnificative in acest sens, trebuie intreprinsa pe mase indeajuns de mari de nasteri : insusi J. Bernoulli care a dat acestei legi o forma matematica, a tinut sa mentioneze la vremea sa, ca sporirea numarului observatiilor in scopul maririi gradului de siguranta a deciziei nu constituie ceva nou si neobisnuit, deoarece omul indiferent de pregatirea sa stie ca sursa de reusita referitor la o actiune a sa este cu atat mat mare, cu cat mai multe observatii sunt luate in considerare.

Scurt istoric privind evolutia statisticii in Romania

Despre un inceput de organizare statistica in tarile romanesti nu poate fi vorba decat din secolul al. XVIII-lea incoace. Prima scriere sau recensamant al locuitorilor pare sa fi fost facuta de Constantin Mavrocordat, cu ocazia reformelor sale in Muntenia si Moldova. Regulamentul organic (1831) introduce catagrafia sau recensamantul sistematic si periodic. Din 7 in 7 ani trebuia sa se faca categrafia populatiei, dupa norme bine stabilite, pentru a servi la ,,asezarea birului si la hotararea veniturilor tarii'.

La 28 aprilie 1859, domnitorul Al. I. Cuza aproba infiintarea unui birou de statistica in Tara Romaneasca, numind sef pe Dionisie Pop Marxian, iar la I iulie 1859 aproba infiintarea Directiei de Statistica din Moldova, sub conducerea lui Ion lonescu de la Brad.

La 4 august 1862 cele dou3 organe de statistica se reunesc sub denumirea Oficiului Statistic pentru Principatele Unite sub conducerea lui Dionisie Pop Martian.

Gandirea statistica romaneasca s-a aliniat in contextul amplu al curentelor statistice existente in Europa. Reprezentantii statisticii romainesti au pastrat un contact permanent cu preocuparile statistice din tarile Europei, aducandu-si contributia de seama atat la promovarea statisticii teoretice si practice, cat si al organizarii ei institutionale. Cei mai de seama reprezentati ai statisticii romanesti din acea perioada au fost Ion lonescu de la Brad si Dionisie Pop Martian. Primul si-a prezentat punctul de vedere despre statistica in lucrarea intitulata ,,Povaturi pentru catagrafia Moldovei' (1859). Statistica, in viziunea lui I. I. de la Brad trebuie sa cuprinda doua parti: o prima parte care sa presupuna culegerea datelor de observare, iar a doua parte sa implice aparatul matematic. Se regaseste in aceste abordari metodologice, in linii mari, insusi demersul statistic modern, format din doua etape: una descriptiva, alta inductiva, inferentiala

In conceptia lui D. P. Marjian statistica trebuie sa studieze fenomenele naturale si sociale, avand drept scop descoperirea legilor care le guvemeaza. Se evidentiaza apartenenta sa la curentul de larga circulatie conform caruia obiectul de cercetare al statisticii trebuie sa depaseasca granitele sferei fenomenelor sociale.

In spiritul statisticii descriptive europene si la noi in tara s-au scris lucrari statistice, statistica figurand ca obiect de studiu in invatamantul romanesc. Un curs de statistica a fost introdus in 1856 la Facultatea Juridica de la Academia Mihaileana din lasi de catre Al. Papiu llarian, care avea drept obiect descrierea statelor componente ale Europei sub aspect economic si social.

In 1860 apar Analele Statistice pentru cunoasterea Romaniei, in care se publica lunar date privind statistica agricola, statistica vamilor, a miscarii populatiei precum si studii cu caracter economic.

In 1918 este creat Institutul Social Roman, forma institutionalizata de cercetare sociologica. Rezultatele au fost publicate sistematic in ,,Arhivele pentru stiinta si reforma sociala', aparand primele cercetari statistice sub forma de monografii. [Bogdan, V., 1995].

Un recensamant general al populatiei, cladirilor, intreprinderilor industriale si comerciale are loc in 1930. Debutul Anchetei Bugetelor de Familie are loc in 1950, care va deveni cercetare permanenta intre 1950-1994.

In 1964 are loc o reuniune stiinpfica cu tema ,,Anchetele selective', cand pentru prima data in Romania sunt formulate principle proiectarii si utilizarii unui esantion «maitre ».