Costul resurselor bancare

Costul resurselor bancare

Evaluarea costului resurselor ii permite bancii sa compare pretul diferitelor categorii de resurse si sa se asigure ca activele au un pret ridicat, care-i permit sa-si acopere costurile si sa ofere actionarilor un castig cat mai mare.

Toate bancile folosesc un cost intern propriu, care serveste ca rata de baza la stabilirea pretului activelor. Aceste evaluari permit bancilor sa ajusteze, ori de cate ori se impune, ratele activelor pentru a-si proteja profitul. 545i88f

Metoda aplicata in banci pentru determinarea costului resurselor are la baza metoda costului marginal al resurselor. Dupa cum se stie, resursele bancii sunt constituite din capital propriu si resurse atrase, deci este necesar sa se faca o delimitare in continutul costului marginal al resurselor bancii.

Costul marginal al resurselor atrase masoara costul platit de banca pentru a cumpara o unitate suplimentara de resurse pe care aceasta le poate investi.

Costul marginal al capitalului propriu masoara nivelul minim propus al ratei de recuperare a capitalului actionarilor.

Cele doua costuri marginale determina costul marginal al resurselor bancii, care pot fi tratate fie ca resurse independente, fie ca resurse totale.

1. Costul marginal al resurselor independente

Resursele independente (depozite, imprumuturi de pe piata interbancara, imprumuturi de refinantare de la B.N.R., conturile de disponibilitati etc.) au costuri marginale distincte, care variaza in functie de ratele dobanzii de piata, costurile de operare, de promovare, asigurare etc.

Prin combinarea acestor costuri rezulta un singur cost marginal ponderat in functie de costul fiecarei resurse, care se poate aplica tuturor resurselor noi pe care banca le poate achizitiona conform formulei:

m

Cm = Σ p_j c_{j (5.1)}

j=1

unde:

Cm - cost marginal ponderat,

P_j - ponderea fiecarui cost in costul total,

C_j- costul marginal al fiecarei resurse,

m - numarul resurselor exclusiv capitalul propriu.

Costurile marginale sunt utilizate de banca in luarea deciziei privind stabilirea pretului activelor pe care le poate finanta.

Cunoscand costurile marginate, banca isi stabileste dobanzile la active in asa fel incat sa-i ramana un profit acceptabil.

Din pacate, este greu de determinat cu precizie costurile marginale, deoarece acestea cuprind atat costurile cu dobanda, cat si alte costuri (de promovare, de asigurare, de operare) pe care banca trebuie sa le plateasca, managementul trebuind sa identifice acea portiune a resurselor achizitionate care poate fi investita in active care aduc castig.

Costul marginal al resurselor independente (c_j) se poate determina folosind urmatoarea relatie:

rata dobanzii bonificate + cost operare + cost promovare + cost asigurare

C_j =

1 - % din activete care nu aduc castig bancii

(2.2)

Toate elementele numaratorului sunt costuri estimate, unele din ele pot fi mai bine apreciate - costurile privind asigurarea (contributia la Fondul de garantare a depozitelor), costurile de promovare - cheltuielile de marketing facute de banca.

Costurile privind ratele dobanzilor depind de nivelul ratei dobanzii de piata costurile de operare sunt determinate de volumul operatiilor de procesare.

Din relatia (5.2) apar urmatoarele probleme:

prognozarea nivelului ratei dobanzii este o sarcina grea; datorita volatilitatii este necesar ca orizontul de timp pentru care se determina costurile marginale sa fie mic, pentru ca rezultatul sa fie cat mai aproape de realitate;

aprecierea celorlalte costuri de operare este, de asemenea, o sarcina extrem de dificila. Aceasta implica determinarea costurilor timpului angajatilor care manuiesc cecuri, al celor care dau informatii despre conturile clientilor, rezolvand plangeri etc.

Aceste costuri in multe banci sunt considerate fixe, nevariind cu volumul resurselor suplimentare. Costul marginal al diferitelor resurse variaza in concordanta cu volumul resursei.

Conturile de disponibilitati ale clientilor antreneaza costuri pentru diverse servicii (virarea sumelor ce constituie obligatii la stat) care nu se incaseaza de banca, avantajul dobanzii scazute este diminuat in cazul cand clientii au zulaj mic deci banca nu poate sa investeasca procente mari din conturile acestora, in plus banca trebuie sa-si constituie rezerve obligatorii pentru unele din aceste conturi.

Conturile de depozit ale persoanelor fizice sunt mai scumpe, au putine operatiuni, dar necesita rezerve la B.N.R. si contributii la Fondul de garantare a depozitelor, deci costuri suplimentare pentru banca.

Utilizarea costului marginal ponderat determinat in functie de costurile marginale ale resurselor independente prezinta inconveniente deoarece costul unei singure resurse se poate schimba mai mult sau mai putin pe perioada considerata fata de costul marginal al celorlalte resurse si astfel costul compus (total) nu mai reflecta realitatea. Pentru eliminarea acestui inconvenient se utilizeaza metoda costului marginal al resurselor totale.

2. Costul marginal al resurselor totale

Metoda ia in considerare in mod explicit toate costurile aferente fiecarei resurse; toate activele sunt finantate dintr-o comasare de resurse, rezultand resursa totala. Metoda impune parcurgerea urmatoarelor etape:

1. Estimarea valorii activului care urmeaza a fi finantat, in functie de oportunitatile de investitii oferite de economie, precum si a costului fiecarei resurse care compune resursa totala. Aceasta presupune ca banca sa ia in considerare un orizont de timp de planificare mic si sa identifice schimbarile care vor avea loc in structura pasivelor si a capitalului propriu.

2. Determinarea costului marginal al fiecarei resurse conform relatiei (2.2) pe baza estimarilor privind nivelul dobanzilor si al celorlalte costuri (de asigurare, operare, promovare etc.).

3. Estimarea ratei de recuperare a investitiei actionarilor in banca pe care managementul vrea sa o atinga.

Costul marginal al resurselor totale se determina conform relatiei:

m

Cm = Σ r_j c_{j (2.3)}

j=1

in care:

Cm - cost marginal al resurselor totale,

r_j - ponderea fiecarei resurse in resursa totala,

c_j - costul marginal al fiecarei resurse determinat conform relatiei (2.2)

m- numarul resurselor inclusiv capitalul propriu.