Creditul bancar. forme si functii.

Creditul bancar. Forme si functii

1. Caracteristicile si formele creditului bancar

La baza formarii creditului bancar stau disponibilitatile devenite temporar libere in urma rotatiei de ansamblu a fondurilor participante la procesele economice (productie, circulatie, repartitie, consum), cat si depunerile la banci ale diferitilor agenti economici, institutii si populatie.

Creditul bancar poate fi acordat atat de banci cat si institutiile financiare si de credit si acopera orice scop al debitorului in conditiile stabilite cu banca. Deci, exista o varietate de credite bancare care se deosebesc intre ele dupa obiectul creditului, dupa garantia oferita, dupa sezonalitate.

Participantii la angajarea creditului bancar sunt pe de o parte bancile care apar in calitate de creditori, iar pe de alta parte, diferiti agenti economice care solicita credit, in calitate de debi 818d38i tori.

In raporturile de credit cu banca se pot angaja si persoane care nu au calitatea de agenti economici.

Raporturile de credit ale agentilor economici cu bancile sunt de regula, reciproce. Pe de o parte agentii economici avand conturi deschise la banci formeaza depozite care pot fi folosite de acestia ca resurse, iar pe de alta parte, bancile acorda credite agentilor economici pentru nevoile de productie curente sau cu recuperare ulterioara pentru investitii.

Esential in aceste raporturi este faptul ca unul dintre parteneri este banca, iar relatiile dintre banca si partener se desfasoara pe temeiul valorificarii capitalurilor disponibile si realizarea de profituri, in principal sub forma de dobanzi.

Sfera acestui credit s-a largit foarte mult, pe masura dezvoltarii, societatii, ajungand sa reprezinte una dintre cele mai uzuale modalitati si forme de creditare, intre altele si prin faptul ca bancile dispun de active deosebit de mari pe care urmaresc sa le valorifice pe calea dobanzilor in urma imprumuturilor ce le contacteaza intr-un volum tot mai sporit agentii economici activi.

Extinderea creditului pe termen lung a devenit o caracteristica a creditului bancar in etapa actuala. O amploare fara precedent o inregistreaza creditele acordate pentru prestari de servicii.

Principalele credite acordate de banci sunt avansurile in cont curent, linia de credit (cele doua tipuri de credit sunt considerate drept credite implicite) si creditele pentru stocuri (considerate credite explicite).

Avansurile in cont curent sau creditele de casa (sau trezorerie) reprezinta raporturile de credite intemeiate pe o deplina cunoastere a activitatii intreprinderii, fara a fi consemnate prin inscrisuri relative la fiecare angajament. Aceste credite de fapt nu sunt garantate formal. Ele sunt menite sa satisfaca necesitatile curente privind acoperirea cheltuielilor de productie cu caracter imprevizibil si greu de localizat, in obiecte care sa reprezinte o garantie veridica. Aceste credite nu au stabilite termene de rambursare.

De regula, acordarea de astfel de credite este intemeiata pe depozite compensatorii. Functia acestor depozite decurge, intr-un sens, prin faptul ca intreprinderile isi pastreaza toate disponibilitatile in conturile de la banca, ceea ce permite bancii sa acopere necesitatile unor intreprinderi prin insasi redistribuirea depozitelor in cont curent constituite de alte intreprinderi. Pe de alta parte, existenta permanenta a depozitelor compensatorii inseamna pentru o banca o reducere a resurselor utilizate, iar pentru intreprindere un mijloc de pastrare a solvabilitatii.

O alta caracteristica a acestor credite este si faptul ca acestea neavand la baza inscrisuri, nu au posibilitatea de recreditare, bazandu-se pe principalele resurse ale bancii. De aici si nivelul dobanzii mai ridicat, dar stabilit de regula, in mod obisnuit de utilizarea suplimentara pentru remunerarea bancii, a unui comision.

Sistemul general de acordare care a capatat o larga circulatie este linia de credit, in conditiile careia se stabileste limita maxima a creditului acordat in acest cadru.

Intr-o forma primara, aceasta linie de credit confera intreprinderii un credit provizoriu, intrucat banca poate cere oricand acoperirea debitului.

O forma mai favorabila intreprinderii este linia de credit confirmata, pe baza unui acord scris sau un contract in care posibilitatea de acordare a creditului se mentine pentru o perioada stabilita in contract.

Linia de credit revolving implica utilizarea curenta a acestui mod de obtinere de fonduri de catre intreprinderi, intrucat rambursarile efectuate, reducand nivelul creditului, permit in etapele ulterioare, obtinerea unor noi credite, in limitele stabilite, deoarece, potrivit conditiilor acestui acord, posibilitatea de creditare se reinnoieste.

Creditele de pana aici, strans legate de necesitatea activitatii de productie, asigura intreprinderii un aflux de capital circulant care este folosit de aceasta potrivit necesitatilor sale si liberului sau arbitru, fara a se motiva utilizarea lui, putand fi caracterizata prin aspectul sau general, implicit.

O serie de alte credite bancare, de care pot beneficia intreprinderile necesita, vis - a - vis de banci o motivare clara si o conditionare a utilizarii lor si adesea garantare. Astfel, dupa modul de angajare si folosinta, ele pot fi caracterizate ca explicite.

Creditele explicite pot fi in ansamblul lor considerate drept credite pentru stocuri. Intre aceste credite de productie sezoniera cunoscute sub denumirea de credite de companie, ce sunt menite sa asigure resursele necesare in cazul irebularitatii ciclului de aprovizionare - productie - vanzari, de exemplu: productia de conserve, blanuri, etc. Aceste credite sunt garantate cu marfurile aflate in procesul de productie sau de circulatie.

2. Functiile creditului bancar

Creditul bancar realizeaza doua functii:

1)     Redistribuirea fondurilor temporar disponibile;

2)     Emisiunea monetara.

1) Functia de redistribuire. In activitatea de creditare bancile folosesc nu numai fonduri lor proprii ci si un insemnat volum de fonduri atrase de la terti, cum ar fi: disponibilitatile existente in conturile clientilor bancari, diverse plasamente pe termen scurt efectuate de intreprinderi si institutii.

In acest fel, prin intermediul bancilor se mobilizeaza disponibilitati banesti temporar existente la anumite categorii de agenti economici, urmand a fi utilizate credite pe termen scurt, pentru acoperirea unor nevoi temporare la alti agenti economici, realizandu-se astfel o redistribuire temporara a unei mari parti a disponibilitatilor existente la un moment dat in economie.

2) Functia de emisiune presupune o alta latura a creditului bancar prin care se realizeaza largirea creditului si anume pe calea crearii de mijloace banesti suplimentare. Functia de emisiune a creditului este indispensabila intr-o economie in care activitatea economica in crestere solicita un volum sporit de mijloace banesti.

Politica de credit al bancilor constituie totodata si politica de emisiune, intrucat creditul acordat de banci este sursa unor mijloace banesti suplimentare pentru agentii economici, contribuind la realizarea unei corelatii intre masa banilor in circulatie si nevoile productive.

Daca pulsul de mijloace banesti cerut de dezvoltarea economica nu poate fi acoperit prin functia de redistribuire a creditului, el poate fi completat prin largirea creditului pe calea crearii de noi mijloace banesti.

O depunere la banca de 100.000 lei, de catre un client bancar oarecare poate provoca o largire a posibilitatilor de creditare ale bancilor, mult peste aceasta suma atrasa initial, in felul urmator. In conformitate cu prevederile legale, banca primitoare a depunerii initiale de 100.000 lei este obligata sa pastreze lichid un anumit procent din aceasta depunere, iar restul poate fi utilizat pentru acordarea unui credit, depunandu-l in cont la o banca spre fructificare; la randul ei, aceasta a doua banca poate pastra lichid procentajul legal, iar restul poate fi utilizat pentru un nou credit, unei alte banci, s.a.m.d. cu alte cuvinte, depunerea initiala de 100.000 lei este multiplicata, injectandu-se in economie, sub forma de credit, o suma cu atat mai mare cu cat circuitul se repeta de mai multe ori. Aceasta cifra se numeste multiplicatorul creditului si ilustreaza cresterea mai mare a masei banilor in circulatie decat depunerea initiala.

Pentru ca emisiunea de mijloace banesti prin intermediul creditului sa contribuie efectiv la cresterea economica, se impun insa cateva conditii si anume: rezultatele marfa ale activitatii creditate sa aiba desfacere asigurata si sa nu ingroase stocurile nevandabile; sa existe conditii, precum forta de munca, materii prime, utilaje, ca activitatea creditata sa se desfasoare efectiv; creditele sa se ramburseze la timp, ceea ce presupune nu numai stingerea obligatiilor debitorului, dar inclusiv rezultatele favorabile in activitatea creditata care sa permita constituirea surselor pentru rambursarea creditelor. Nerealizarea acestor conditii mai sus enumerate face ca suplimentarea mijloacelor banesti sa nu-si atinga scopul si sa degenereze intr-un dezechilibru inflationist in economie.