Eficienta bancara

Eficienta bancara

In ceea ce priveste performantele bancare, acestea depind foarte mult de eficienta modului de utilizare a resurselor financiare , scopul urmarit fiind obtinerea unor efecte cat mai mari. Nivelul limitat insa al resurselor impune utilizarea acestora intr-un mod cat mai rational, in sensul asigurarii unor randamente maxime si a unor cheltuieli minime.

Eficienta economica este unul dintre criteriile ce stau la baza aprecierii activitatii din orice domeniu. General vorbind, aceasta este privita ca fiind un raport intre rezultatele obtinute intr-o anumita activitate economica si cheltuielile efectuate in activitatea respectiva. Aceasta eficienta presupune insa raportarea la o baza de comparatie spatio-temporala, adica analiza ei se face in comparatie cu nivelul atins in ale activitati similare.

. Criteriile de eficienta economica exprima aspectele definitorii, cele mai importante in ceea ce priveste activitatea din sectorul banc 353f57d ar. Pornind de la sensul lingvistic al notiunii de eficienta ( a produce efectul util asteptat ) se poate spune ca eficienta economica "este atributul oricarei activitati umane de a produce efectul util dorit- 1 pag 34-". Aceasta presupune obtinerea efectelor economico-sociale utile , in conditii de economisire a resurselor financiare si a unor cheltuieli rationale. In studiile de specialitate exista doua abordari ale acestei notiuni: prima se refera la performantele (rezultate dintre cele mai mari) ale unei activitati; iar ce de-a doua se refera la efectele maxime ale unei activitati in raport cu resursele alocate sau consumate. Cea din urma este insa mult mai relevanta, deoarece exprima efectul util pe unitatea de efort sau, invers, efortul depus la unitatea de efect util.

Din punct de vedere cantitativ, corelatia dintre efecte si eforturi se exprima prin indicatori de eficienta, care, de obicei, se calculeaza sub forma unui raport matematic. Exista un intreg sistem de identificatori in acest sens care au rolul de a cuantifica resursele alocate sau consumate si a tipurilor de efecte generate.

Atunci cand vorbim de eficienta, trebuie sa ne raportam si la interesele de ansamblu ale economiei nationale. Exista o serie de factori de care depinde aceasta cum ar fi nivelurile organizatorice ale economiei sau interesele care se urmaresc. La nivel bancar eficienta se masoara prin intermediul ratelor de rentabiliate(ROE, ROA si R profit) iar la nivel national se exprima prin sporul de venit national pe unitatea de efort.

Avand in vedere ca rezultatele bancare depind de un viitor incert, este absolut necesar sa se realizeze anumite cercetari in ceea ce priveste tendintele economice pentru urmatoarea perioada, pentru a se putea stabili un anumit grad de risc si pentru a se putea estima un anumit nivel de rentabilitate ceea ce, in mod indirect, duc la oferirea de catre banci a unor servicii de calitate.

1 sau 4

Importanta obtinerii unor niveluri ridicate de calitate a fost intens discutata in literatura de specialitate din ultima vreme. Un serviciu de calitate este considert de multi ca fiind cheia pentru a asigura un avantaj competitiv, de aceea este greu de gasit azi o banca care sa nu fi dezvoltat un program de imbunatatire a calitatii serviciilor.

Cele mai dezvoltate programe de eficienta iau in considerare eficienta de operare si/sau a rentabilitatii. In ceea ce priveste corelatia eficienta-profitabilitate au fost facute cercetari substansiale in acesta problema cheie, in special pentru banci. In functie de baza economica asumata-minimzarea costurilor sau maximizarea profiturilor-au aparut modele econometrice care vizeaza calibrarea functiei cost sau profit. Aceste modele pot fi folosite pentru a a evalua daca o banca functioneaza la cei mai profitabili parametrii.

Conceptul in ceea ce priveste eficienta profitului este superior conceptului de eficienta al costurilor pentru evaluarea performantelor generale ale unei banci si totodata poate reprezenta un punct de pornire in crearea unui model de evaluare a profitabilitatii.

5

Exista trei neajunsuri principale in ceea ce priveste eficienta sistemului bancar (conform unor studii de specialitate) si anume :o lipsa de comparatii internationale intre banci, o lipsa de studii a eficientei scorurilor obtinute prin compararea unor metodologii diferite si o lipsa de studii care sa evidentieze corelatia dintre eficienta si profitabilitatea in sistemul bancar. Lipsa de comparatie la nivel international este mai acuta ales in Europa, in conditiile in care crearea unei piete unice a serviciilor financiare ar trebui sa duca la o concurenta crescuta in randul sistemelor bancare europene. In urma dereglementarilor din ultimii ani un amplu proces de reorganizare a avut loc in diferite industrii bancare europene. O tendinta importanta in acest proces o reprezinta consolidarea industriei bancare nationale.

Numeroase lucrari empirice au evidentiat o relatie pozitiva intre rentabilitate si concentrarea pietei in industria bancara sugerand doua posibile explicatii: una este legata de precesul competitiv iar ce de-a doua este o alternativa la un concept de echilibru. Prima implica faptul ca bancile profitabile si eficiente vor castiga cote de piata- legatura dintre profit si concentrarea pietei este falsa dar se verifica relatia intre eficienta si profitabilitate exista o relatie pozitiva. A doua explicatie solicita o relatie directa intre profitabilitate si cotele de piata, bancile putand exercita puterea lor de piata pentru a castiga mai mult profit.

2

Abordari diferite exista si in ceea ce priveste masurarea eficientei si performantei bancare: structurale si nestructurale. Folosind o varietate de rapoarte financiare care surprind diverse aspecte de performanta, abordarea nestructurala compara performanta in randul bancilor. De exemplu abordarea nestructurala ar putea investiga tehnologia prin care se solicita modul in care rapoartele de performanta sunt corelate cu strategiile de investitii, cum ar fi in cazul cresterii activelor sau diversificarea produselor bancii. Abordarea structurala insa, se bazeaza mai mult pe elemente teoretice si anume pe un model bancar de optimizare

Care sunt insa factorii care au un rol determinant in ceea ce priveste eficienta bancara? Care sunt componentele cheie ale tehhnologiei bancare? Literatura de specialitate in ceea ce priveste intermedierea financiara sugereaza ca bancile comerciale au potential in ceea ce priveste rezolvarea hazardului moral si al selectiei adverse. Din informatiile obtinute de la verificarea tranzactiilor de cont si alte surse, bancile evalueaza si scriu contracte, monitorizeaza performantele contractuale si, atunci cand este nevoie, rezolva problemele care pot duce la scaderea performantei.

Capacitatea bancilor de a ameliora asimetriile informationale intre debitori si creditori si capacitatea acestora de a gestiona riscurile sunt esenta productivitatii bancare. Aceste abilitati sunt parti componente ale productivitatii bancare si influenteaza stimulentele manageriale de a produce servicii financiare prudent si eficient. Eficienta bancilor -obtinerea de informatii precise cu privire la perspectivele financiare ale clientilor sai, incheierea de contracte eficiente si punerea in aplicare a acestora- depinde in mare parte si de drepturile de proprietate si juridice in care acestea functioneaza.

. Noua literatura de specialitate vede banca drept un intermediar financiar care produce intensiv servicii financiare si diversifica riscuri. Bancile sunt cele care decid in legatura cu structura capitalului lor si a valorii de risc pe care vor sa si-o asume, ele iau deciziile strategice cu privire la calitatea si structura capitalului, care afecteaza primele de risc in ceea ce priveste preturile de intrare si de iesire. Aceste decizii se refera si la modul in care ar trebui privita performanta bancii. Privita din perspectiva eficientei, in studiile de specialiate se porneste de la premiza conform careia banca alege un plan de productie care sa minimizeze costurile date sau care sa maximizeze profiturile, avand in vedere preturile intrarilor si iesirilor.

Eficienta bancara depinde de minimizarea costurilor, maximizarea profitului sau de maximizarea utilitatii manageriale.

Abordarea structurala se bazeaza pe minimizarea costurilor sau maximizarea profiturilor in cazul in care ecuatia de performanta denota o functie de cost sau de profit. Ocazional, ecuatia de performanta structurala denota o functie de productie. Astfel, estimand functia de productie putem spune daca firma este din punct de vedere tehnic eficienta, insa mult mai relevanta este eficienta economica, adica daca firma raspunde corect in alegerea preturilor de intrari si iesiri.

In ultimele cercetari economice, optimizarea se axeaza insa mai mult pe maximizarea utilitatii manageriale. In 2006 Koetter utilizeaza acest model pentru a analiza eficienta bancilor in Germania in perioada 1993-2004. El masoara eficienta asteptata cu eficienta costurilor si a profitului dovedind ca bancile au fost eficiente, adoptand strategii de investire cu risc scazut dar, in acelasi timp, asteptandu-se la un profit mai mic.

In timp ce modelul de maximizare a utilitatii manageriale da o utilitate structurala, maximizarea profitului se bazeaza pe masurari contabile ale performantei. Un model alternativ de masurare a performantei a fost dezvoltat de Hughes si Moon (2003) utilizand valoarea de piata a activelor.

Astfel unul dintre elementele care stau la baza profitabilitatii bancare il reprezinta eficienta. Trebuie insa sa se analizeze, sa se compare, sa se prelucreze corespunzator informatiile detinute si sa se aleaga modalitatea optima care sa asigure maximizarea profitului.