Indicii bursieri

INDICII BURSIERI

Istoric si cadrul conceptual al construirii si folosirii indicilor bursieri

Metodologia de calcul indicilor bursieri isi are inceputurile in secolul XVIII, cand au aparut primele lucrari de referinta impulsionate de necesitatea cuantificarii variatiilor zilnice a puterii de cumparare prin calcularea indicelui pretului de consum pe un set (cos) predeterminat de produse (Dutot -1738). Aceasta se facea raportand preturile curente ale produselor din cos, la preturile dintr-un moment de referinta, fixat, numit baza. In secolul urmator tehnicile de calcul au fost rafinate prin Laspeyres 1864 si Paasche 1874.

Primii indicii bursieri au fost folositi incepand cu sfarsitul secolului XIX in 838g64i SUA (Dow Jones Industrial average) care reprezinta prima metodologie de calcul a indicilor bursieri si anume categoria indicilor neponderati (medie artimetica simpla a raportului dintre pretul curent si pretul la momentul de referinta, netinand seama de marimea capitalului emitentului).

Multi indici (printre care si cei romanesti interbelici), nu aveau neaparat un nume si aveau numai functie descriptiva, indicand evolutia de ansamblu a cotatiilor bursiere pentru categoria de titluri la care se refereau.

Astfel, s-au creat indici sectoriali ai titlurilor din sectoarele financiar, energetic (petrol, mine), constructii, asigurari, etc. care serveau ca imagine asupra evolutiei segmentului economic respectiv, fiind implicit si o baza decizionala de investitii, precum si un etalon adecvat, adimesional, ('benchmark') pentru investitii de portofoliu. De asemenea, functia descriptiva permite si previziuni pentru perspectivele economice ale segmentului de piata din care fac parte titlurile care compuneau cosul indicelui. De aici si importanta reprezentativitatii societatilor incluse in cosul indicelui, pentru sectorul economic la care se refera indicele.

Indicii au capatat si o functie operativa incepand cu 1982, atunci cand Kansas City Board of Trade a initiat tranzactionarea de contracte futures pe Value Line Composite index , inaugurand asfel epoca de crestere extraordinara a tranzactionarii instrumentelor derivative (futures, options, options pe futures si chiar obligatiuni pe optiuni).

Ultima perioada a coincis si cu impunerea ca model de calcul a indicilor ponderati cu capitalizarea, care se preteaza mai bine activitatilor de acoperire a riscului (hedging) de portofoliu prin luare de pozitii in piata derivativelor.

Tipologia indicilor

a) Media artimetica ponderata si neponderata

Modalitatea de a agrega raportul dintre pretul curent si pretul la momentul de referinta (baza) al indicelui consta in a calcula fie media aritmetica simpla (neponderata) fie a folosi ponderarea cu un indicator al marimii societatilor aflate in cosul indicelui.

Aceasta din urma fiind justificata in cazul eterogenitatii marimilor societatilor incluse in cosul indicelui.

Se ia in calcul astfel necesitatea ca o variatie procentuala a unui emitent cu capitalizare mica si/sau pret mare al actiunii sa aibe efect proportional fata de aceeasi variatie a pretului actiunii unui emitent de marime mai mare si/sau pret mic al actiunii.

Formula care expliciteaza metoda de calcul (Laspeyres) este:

unde

N este numarul de actiuni din portofoliul indicelui:,

- p_i0 este pretul mediu ponderat actiunii i la momentul de referinta t=0 (baza),

- p_it este pretul mediu ponderat al actiunii i la momentul curent t.

- q_i0 este numarul total de actiuni emise din actiunea i la momentul t=0

Facand reducerile si introducand valoarea de start a indicelui (aici 1000), precum si un factor de corectie f (pentru a compensa eventuale evolutii artificiale ale preturilor), se obtine:

Exemplu de calcul: in cazul a doi emitenti, A si B, actiunile emise sunt de respectiv 1000 si 2000, iar preturile la momentul de referinta sunt: 700 respectiv 500. La momentul t+1 preturile sunt 680 si 550 respectiv.

In acest caz calculul indicelui este facut in felul urmator:

Indice _t+1 = 1000 x (1000x680+2000x550)/(1000x700+2000x500) = 1047,06 in crestere cu 4,71%

b) Factori care influenteaza artificial evolutia indicilor

Pentru a compensa orice efect artificial asupra pretului de tranzactionare datorat masurilor de:

i. modificarea componentei cosului indicelui pentru a imbunatati reprezentativitatea acestuia,

ii.           majorari/diminuari ale capitalului social al unei actiuni aflate in portofoliul indicelui care duce la o variatie (artificiala) de obicei peste limita variatiei admise a pretului (+-15%), exclusiv emiterea de drepturi de preferinta

In aceste cazuri, valoarea indicelui este ajustata (indicele este racordat) cu un factor de corectie f in ziua in care are loc schimbarea care afecteaza pretul. Astfel se realizeaza continuitatea si comparabilitaea valorilor indicelui.

i.            consolidari/divizari

In cazul consolidarilor, unde scade numarul actiunilor aflate in circulatie si creste (invers proportional) pretul actiunilor, capitalizarea emitentului nu este modificata si in mod normal nu este nevoie sa se faca ajustari. Similar pentru divizari.

ii.          emiterea de drepturi de preferinta

Majorarile de capital prin emisiunea de drepturi de preferinta (rights issues) duce la scaderea artificiala a indicelui, caz in care se recurge la urmatoarea formula pentru a compensa acest efect:

Pretul teoretic de tranzactionare (ex-drepturi) a actiunii N, p*_Nt, este calculat ca media ponderata cu numarul de actiuni/drepturi a pretului de dinainte de subscriptie, p_Nt-1 si pretul de subscriptie a unei noi actiuni p'_Nt ex-drepturi este:

unde q_N este numarul de actiuni dat de un drept de preferinta, iar q'_Nt este numarul de drepturi necesare pentru cumpararea unei actiuni noi (ale emitentului N).

Exemplu numeric de calcul al pretului teoretic de tranzactionare:

La un total de 1000 de actiuni emise, tranzactionate cu pretul de 100 Lei inainte de emiterea de drepturi, se emit drepturi pentru care sunt necesare 4 drepturi si plata a inca 90 Lei, fiecare 3 actiuni permitand obtinerea a unui drept.

Pretul teoretic este (4x100+3x90)/(4+3) = 95,71 lei

c)Indici in lant

Datorita caracterului dinamic al majorarilor de capital, s-au impus ca modalitate de calcul, indicii in lant, la care numitorul nu mai este exprimat la momentul intial (de referinta), ci este cel corespunzator penultimei actualizari a cosului indicelui, iar factorul de corectie este inlocuit cu valoarea indicelui din momentul actualizarii cosului.

Formula este echivalenta cu cea anterioara si este cea recomandata de institutii de specialitate precum International Finance Corporation, fiind un echilibru intre simplitatea necesara replicarii portofoliului de actiuni de catre fondurile de investitii  si caracteristici statistice precum identitate, proportionalitate si tranzitivitate.

a)      Indici 'total return'

In tarile dezvoltate, unde acordarea dividendelor (preponderent in bani) are un efect semnificativ asupra valorilor indicelui, s-a 'incetatenit' obiceiul reinvestirii totale a dividendelor, in contextul scaderii artificiala a preturilor ex dividend la actiunile emitentului respectiv. Acest fenomen este insa tratat de obicei prin construirea unui indice separat, numit total return index, la care se compenseaza scaderea preturilor datorata dividendelor d_i.

b)      Indici sectoriali

Indicii sectoriali s-au devoltat si s-au impus in contextul unui existentei unei cuprinderi largi a secoarelor economice de catre societatile cotate. Asa cum se stie, investitiile pot fi directionate catre dezvoltarea anumitor ramuri ecomonice a unei tari, caracterizate de eficienta si rentabilitate crescute, situatie reflectata de evolutia indicilor sectoarelor  respective.

Tinand cont de aceste aspecte se poate usor observa ca in scopul coerentei indicatorilor necesari unei investitii, este necesar ca indicii sectoriali sa fie cat mai cuprinzatori cu putinta si unici pentru un anumit sector, iar in contextul existentei de exemplu a doua sau mai multe burse unde emitentii unui sector sunt distribuiti intre burse, nu se poate altfel construi un indice pentru acel sector decat prin alaturarea societatilor cotate la cele doua burse.

Setul de indici ai BVB si comentariu al evolutiei acestora

Primul dintre cei trei indici ai BVB, BET ('Bucharest Exchange Trading')  a fost lansat in Septembrie 1997, si are ca obiectiv urmarirea evolutiei celor mai capitalizate si lichide 10 societati de la categoria a I a (exclusiv SIF) - peste 70% din totalul capitalizarii, cu valoarea tranzactiilor insumand peste 60% din totalul valorii tranzactiilor. Principalul motiv al proiectarii BET este ca sa serveasca drept suport pentru tranzactionarea derivativelor (contracte futures si optiuni pe indice), in scopul acoperirii riscului de portofoliu, precum si ca sa fie un instrument usor de urmarit (replicat) de catre investitorii de portofoliu specializati (index funds).

Cel de al doilea indice, BET-Composite, lansat in Aprile 1998, urmareste evolutia tuturor societatilor cotate (exclusiv SIF). Motivul excluderii SIF din cei doi indice este norma intrenational acceptata de a nu include fondurile de investitii in indice, pentru a evita dubla includere a evolutiei societatilor aflate in portofoliul SIF.

Cel de al treilea, BET-SIF a fost lansat in Octombrie 2000 si este dedicat evolutiei performantelor SIF in piata de capital.

Toti cei trei indici sunt indici indici in lant, ponderati cu capitalizarea, calculati folosind pretul de referinta (inchiderea din piata Regular), dupa aceeasi formula (Laspeyres), avand valoarea de start 1000. Datorita eterogenitatii marimii emitentilor, s-a luat decizia de a limita ponderea oricarei componente a cosului indicelui la 25% din total capitalizare.

Cei trei indici sunt exprimati si in USD si EUR, pentru a da o imagine care sa tina cont de evolutia monedei nationale.

La proiectarea indicilor, BVB a beneficiat de asistenta din partea Institute for Advances Studies Vienna.

Din graficul de mai jos se poate observa ca perioada de evolutie la nivele scazute de dupa 1997, a fost urmata de o crestere semnificativa incepand cu anul 2001, care tine pina in prezent.