O metoda performanta de evaluare a riscului de creditare a intreprinderilor

O METODA PERFORMANTA DE EVALUARE A RISCULUI DE CREDITARE A INTREPRINDERILOR

Bancile incadreaza agentii economici, care apeleaza la credite intr-o categorie de bonitate, in functie de punctajul obtinut la criteriile cuantificabile, coroborat cu rezultatul analizei criteriilor necuantificabile.

Rezultatul obtinut prin adunarea punctelor acordate fiecarui criteriu cuantificabil, determina clasificarea preliminara, care poate fi mentinuta sau modificata in functie de concluziile analizei criteriilor necuantificabile, determinand astfel standingul financiar al celui care a solicitat creditul.

In vederea minimizarii riscului de creditare bancile trebuie sa se asigure ca intreprinderile prezinta garantii suficiente in cazul in care nu pot rambursa creditele contractate.

Iata de ce consideram ca garantia este "plasa de siguranta" a creditorului, respectiv a bancii, in cazul in care debitorul creditat nu poate sa isi onoreze datoria, in intregime si la timp. Exista doua tipuri principale de garantie si anume:

un drept constituit legal, in favoarea creditorului, privind un activ sau mai multe, in posesia sau sub controlul debitorului.

garantie din partea unui tert, in favoarea debitorului, echivalenta cu obligatia legala din partea garantului de a achita sumele cuvenite creditorului, daca debitorul nu reuseste sa onoreze datoria.

In acest context, analistul bancar trebuie sa tina seama, ca prim pas al prudentei, de modul in care se expune banca vis a vis de garantiile aduse de debitorul creditat. Apreciem util tabelul centralizator al riscurilor privind valorificarea garantiilor redat mai jos.[1]

Tabel 1

Centralizator al riscurilor privind valorificarea garantiilor

Un alt element important al analizei riscului privind debitorul creditat il reprezinta sectorul de activitate economica in care el opereaza. In acest scop se recomanda drept instrument de lucru urmatorul tabel, continand principalele 131f51b riscuri la care se expune banca.[2]

Tabel 2

Model de evaluare a riscurilor functie de dinamica industriei

De asemenea, un alt aspect important al expunerii bancii fata de un potential debitor creditat, asa cum s-a mai aratat anterior, il reprezinta calitatea managementului acestuia. Legat de aceasta, este recomandat, ca analistul bancii, sa ia in considerare urmatoarele:[3]

Tabel 3

Model de evaluare a riscurilor privind calitatea managementului

Fara a diminua importanta aspectelor mai sus mentionate, trebuie recunoscut faptul ca in privinta expunerii la risc a bancii fata de clientul sau creditat, ponderea o reprezinta criteriul financiar.

Din acest motiv, apreciem ca tabloul centralizator al riscurilor, pe care il redam mai jos, este unul din principalele instrumente de control de care analistii bancii trebuie sa faca uz in activitatea lor cotidiana.

Tabel 4

Centralizator al riscurilor privind situatia financiara a clientului

Performanta economico-financiara finala a imprumutatului, in urma coroborarii criteriilor cuantificabile, de punctaj, cu criteriile de analiza necuantificabile, se va evidentia pe cele cinci categorii de bonitate, stabilite prin normele BNR si anume:

categoria "A" - performantele financiare sunt foarte bune si permit achitarea la scadenta a dobanzii si a ratei. In acelasi timp se prefigureaza mentinerea si in perspectiva a performantelor financiare la un nivel ridicat;

categoria "B" - performantele financiare sunt bune sau foarte bune, dar nu pot mentine acest nivel intr-o perspectiva mai indelungata;

categoria "C" - performantele financiare sunt satisfacatoare, dar au o evidenta tendinta de inrautatire;

categoria "D" - performantele financiare sunt scazute si cu o evidenta ciclicitate, la intervale scurte de timp;

categoria "E" - performantele financiare arata pierderi si exista perspective clare ca nu pot fi platite nici ratele, nici dobanzile.

Dupa parerea noastra in evaluarea standingului financiar al firmei trebuie avut in vedere un sistem de indicatori financiari si nonfinanciari a carui componenta o prezentam in continuare:

a.      situatia neta a patrimoniului (SN)

SN = Total activ - Datorii nerambursate

b. fondul de rulment (FR)

FR = Capitaluri permanente + Active imobilizate

c. nevoia de fond de rulment (NFR)

NFR = Stocuri + Creante - Datorii pe termen scurt

d. trezoreria neta (TN)

TN = FR - NFR

e. indicatori de bonitate - (reflecta capacitatea agentului economic de a-si onora datoriile) si anume:

e.1. lichiditatea - gradul de acoperire a datoriilor (de orice fel) prin activele proprii

- soldurile conturilor:- disponibil in cont la banci (lei, valuta);- casa; -carnete cec cu limita de suma;- mijloace banesti in curs de decontare; - acreditive si alte valori.

- soldurile conturilor:- produse, lucrari, servicii facturate;

- marfuri expediate; - clienti; - debitori; - sume varsate in plus la buget;

- alte creante;

- soldurile conturilor:- actiuni, obligatiuni cumparate de la alte societati; - efecte de comert ce pot fi scontate la banci;

- soldurile conturilor:    - materii prime, materiale, obiecte de inventar; - ambalaje, piese de schimb; - produse finite; - marfuri;

- soldurile conturilor:    - credite pe termen scurt; - furnizori;

- creditori diversi; - datorii fata de bugetul statului, al asigurarilor sociale; - alte datorii; - cheltuieli privind amortizarile.

Acest indicator trebuie sa fie supraunitar si cat mai mare posibil astfel incat obligatiile agentului economic fata de terti sa poata fi acoperite intr-un grad considerat normal de activele lichide disponibile ale acestuia.

Lichiditatea mai poate fi exprimata si sub alte forme: lichiditate imediata (absoluta si relativa) si lichiditate la o data viitoare. Acestor indicatori le corespund, in ordine urmatoarele formule de calcul:

- lichiditatea imediata in marime absoluta (La)

,

in care:

Apts = active patrimoniale care pot fi transformate intr-un termen scurt in disponibilitati banesti;

S Apts = Total activ - (Total imobilizari + Productie neterminata + semifabricate + Produse finite fara valorificare + Creante fara posibilitati de incasare);

Ppts pasive patrimoniale exigibile pe termen scurt;

S Ppts = Datorii comerciale + Datorii sociale + Datorii fiscale + Datorii salariale +   Creditori + Credite bancare pe termen scurt

Lichiditatea imediata este acceptabila daca diferenta este pozitiva si cat mai mare.

- lichiditatea imediata in marime relativa (Li)

Lichiditatea relativa este cu atat mai buna cu cat rezultatul este peste 100 %.

- lichiditatea la o anumita data viitoare (Ld)

in care:

Db = disponibilitati banesti proprii;

I = incasari ce urmeaza a fi realizate pana la finele perioadei analizate (creante certe), la care se adauga incasarile din productie ce urmeaza a fi realizata si vanduta pana la sfarsitul perioadei analizate;

C = credite bancare sau credite comerciale ce se pot obtine pe baza de contracte pana la finele perioadei analizate;

PE = plati exigibile pe perioada analizata.

Indicatorul Ld reflecta capacitatea de plata a agentului economic si este satisfacator in cazul in care rezultatul este peste 100 %.

e.2. solvabilitatea - capacitatea unitatii patrimoniale de a face fata obligatiilor scadente, care pot rezulta din: angajamente anterioare, operatii curente, prelevari obligatorii;

Solvabilitatea este interpretata favorabila in masura in care se apropie de 100 %; banca accepta in general un coeficient de peste 70 %.

f. rentabilitatea = raport intre efectele economice si financiare obtinute (profit, dividende etc.) si eforturile depuse pentru obtinerea lor (activul economic, capitalurile investite, capitalurile proprii)

f.1.   

f.2.   

f.3.   

f.4.   

f.5.    efectul de parghie al creditului (efectul de levier)

,

unde:

R - rentabilitatea capitalurilor proprii; r - rentabilitatea capitalului permanent; i - rata medie a dobanzii pe piata; D - capitaluri imprumutate;

C - capital propriu.

Numai daca R > r se poate pune problema unui nou imprumut, care poate fi acordat in limita gradului de indatorare.

g. gradul de indatorare (indicator de echilibru)

Acest raport trebuie sa fie supraunitar pentru a fi apreciat favorabil.

In aceasta etapa vor fi verificate existenta garantiilor materiale reale si posibilitatile efective de rambursare ale solicitantului.

Pe baza indicatorilor calculati dupa formulele de mai sus se vor acorda calificative firmelor solicitatoare de credit. Este vorba de metoda "credit scoring" care consta in evaluarea creditelor pe baza de punctaj. Exploatarea acestei metode presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

identificarea caracteristicilor esentiale ale dosarului de creditare; dintre acestea trebuie selectate maxim zece, datorita gradului relativ scazut de independenta a variabilelor;

ponderarea caracteristicilor selectate;

calcularea punctajului final al creditului prin insumarea punctelor atribuite;

stabilirea categoriei careia ii apartine creditul.

Prezentam in tabelul de mai jos un model care poate fi utilizat de societatile bancare romanesti pentru diagnosticarea din punct de vedere economico-financiar a intreprinderilor solicitante de credite.

Tabel 5

Criterii financiare si nonfinanciare de evaluare a standingului

financiar al clientului creditat

- un rezultat al exercitiului nefavorabil determina eliminarea posibilitatilor de obtinere a creditului;

** - lipsa garantiei este criteriu eliminatoriu   

Dupa intocmirea punctajului firmei conform metodologiei prezentate, creditul solicitat este incadrat intr-o anumita categorie de risc. Aceasta incadrare se bazeaza tocmai pe punctajul final al firmei conform grilei de mai jos.

Tabel 6

Incadrarea creditului bancar pe categorii de risc

Asadar, modelul propus pune acentul pe analiza dosarului de creditare presupune colectarea si actualizarea tuturor informatiilor referitoare la responsabilitatea financiara a debitorului, determinarea scopului real al contractarii imprumutului, identificarea riscurilor cu care se poate confrunta debitorul si estimarea seriozitatii si implicarii debitorului in respectarea angajamentelor asumate fata de banca.

Dupa parerea noastra, principalele slabiciuni in gestiunea riscului de creditare ce se intalnesc frecvent in prezent provin tocmai dintr-o selectie defectuoasa a cererilor de creditare. Acest risc de selectie improprie a dosarelor poate fi minimizat prin:

rigoare in ce priveste continutul dosarelor;

apreciere interna profesionala, pe baze unitare, a calitatii

clientilor (prin punctaj);

o dubla avizare a deciziei de creditare;

stabilirea unei marje corespunzatoare a dobanzii percepute

functie de riscul asumat.

Bibliografie

BasnoC., Dardac N., Riscuri bancare.Cerinte prudentiale.Monitorizare.

Editura. Didactica si Pedagogica Bucuresti. R.A. 1999

2.- Batrincea, I., Diagnostic si evaluare. Editura Risoprint Cluj-Napoca. 2003.

Brendea, C., Zamfirescu M., Daeanu V., Ghita M., Riscul si

performanta creditului bancar in Romania, CNI "CORESI" Bucuresti,

2001

Nitu I., Managementul riscului bancar, Ed. Expert, Bucuresti, 2000.

5.- Rotaru C.-, Managementul performantei bancare, Ed. Expert, 2001

Trenca, I., Metode si tehnici bancare. Editura Casa Cartii de Stiinta

Cluj-Napoca. 2002.

Trenca, I., Preformante si riscuri bancare Facultatea de Stiinte Economice si

Gestiunea Afacerilor Cluj-Napoca (notite de curs, masterat SIFC)