Principiile fundamentale ale investitiilor bancare

Principiile fundamentale ale investitiilor bancare

Maximizarea valorii investitiei proprietarilor in banca reprezinta obiectivul fundamental in junrul caruia graviteaza toate deciziile managementului privind gestionarea portofoliului de investitii al bancii.

Respectarea legalitatii, siguranta investitiilor, asigurarea lichiditatilor, profitabilitatea sunt principiile fundamentale care stau la baza deciziilor manageriale privind investitiile pe care banca le face in scopul atingerii obiectivului fundamental.

1. Respectarea legalitatii

Respectarea legalitatii vizeaza atat aspectele tehnice privind gestiunea activului bancii, cat si protectia legala a portofoliului de investitii.

Prin Legea bancara nr.58/23.03.1998 li se impune bancilor respectarea unor cerinte prudentia 212c22c le privind plasamentele, dintre acestea mentionez:

- respectarea nivelului minim de solvabilitate de 8% (norma Cooke);

- imprumuturile acordate unui singur debitor nu pot depasi 20% din totalul fondurilor proprii ale bancii;

- respectarea nivelului minim de lichiditate determinat in functie de scadentele creantelor si angajamentelor bancii;

- valoarea creditelor acordate persoanelor aflate in relatii speciale cu banca sau personalului acesteia, inclusiv familiilor acestora nu pot depasi 20% din valoarea fondurilor proprii ale bancii;

- participarea unei banci la capitalul social al unei societati nebancare nu poate depasi cota de 20% din capitalul social al societatii respective si 10% din fondurile proprii ale bancii;

- valoarea totala a investitiilor pe termen lung in valori mobiliare ale unei banci nu pot depasi 50% din fondurile proprii ale bancii;

- valoarea totala a investitiilor in valori mobiliare efectuate de o banca nu pot depasi 100% din fondurile proprii, cu exceptia titlurilor de stat;

- bancile nu pot acorda credite garantate cu propriile actiuni sau conditionate de vanzarea sau cumpararea propriilor actiuni;

- participarea unei banci la capitalul altei banci nu poate depasi 5% din capitalul noii banci, cu conditia participarii si a altei societati bancare persoana juridica straina sau a unei institutii financiare internationale.

Pe baza restrictiilor impuse de legislatie, dar si de Banca Nationala, tinand cont de conjunctura economica si de pozitia bancii in cadrul sistemului bancar, fiecare banca isi elaboreaza propriile politici privind plasamentele

2. Siguranta investitiilor

Creditele, participatiile la capitalul altor societati, plasamentele in titluri financiare trebuie analizate cu multa grija si in deplina cunostinta de cauza privind posibilitatile de rambursare in valoarea si la termenele prevazute in contracte.

Fiecare banca isi asuma un grad de risc si fara exceptie, fiecare banca trece prin experienta pierderii definitive a unor active (in cazul participatiilor la capitalul unei intreprinderi sau a unor investitii financiare riscante) sau, mai ales, recuperarea intarziata si partiala a unor active (de la beneficiarii de credite), pierderi care pot fi micsorate printr-o analiza prealabila a plasamentelor potentiale pe care banca le-ar putea face, precum si urmarirea modului de utilizare a banilor pe toata durata derutarii contractului pentru a preintampina eventualele pierderi.

Investitiile pe piata interbancara sunt relativ sigure, in masura in care cei care se imprumuta de pe aceasta piata sunt banci cunoscute; in plus, aceste investitii sunt garantate cu hartii de valoare (titluri de stat, bonuri de trezorerie), ceea ce confera creditorilor siguranta deplina a investitiilor facute.

Creditele acordate statului sau altor institutii garantate de stat nu pun problema de siguranta, deoarece statul 'este cel mai sigur debitor'.

Problema sigurantei investitiilor se pune in cazul imprumuturilor (creditelor) pe care banca le acorda intreprinderilor sau particularilor.

Creditele acordate intreprinderilor sunt expuse riscului de a nu fi rambursate la scadenta. Riscul de nerambursare poate interveni din urmatoarele cauze:

a. Din cauza debitorului, respectiv, si in special, din cauza situatiei financiare, de productie sau de comercializare, precum si de competenta managementului intreprinderii.

Orice intreprindere se poate gasi in situatia de a nu onora ratele si dobanzile aferente creditului ca urmare a unui management defectuos, fie a unei situatii neprevazute, fie a unei estimari gresite a propriilor riscuri sau a unei concurente acerbe.

lndiferent de cauze, rezultatul este acelasi: ruina si dezonorarea, managementului intreprinderii si a intreprinderii care a avut o astfel de evolutie. Nu de putine ori se constata ca situatia este creata chiar de necinstea unor manageri.

b. Din cauza sectorului sau ramurii in care activeaza debitorul.

Intrarea in vigoare a Acordului de Comert si Cooperare Comerciala si Economica senmat la 22 octombrie 1990 intre Romania si Comunitatea Economica Europeana a lovit in toate ramurile economiei romanesti, dar, si in special, in industria agroalimentara si usoara. Conform acordului, Romania s-a angajat sa reduca treptat taxele vamale la import.

Acest lucru a condus ca tara noastra sa devina o veritabila piata de desface a materiilor prime si produselor din Uniunea Europeana.

In ramurile vizate de concurenta externa, produsul final autohton este rezultatul unui lant de colaborari care duc la cresterea artificiala a pretului fata de aceleasi produse din import. In plus, tehnologia si productivitatea muncii duc la costuri de produtie superioare celor de peste granita.

Aceasta deschidere a granitelor a afectat multe intreprinderi, iar falimentele se tin lant. Este clar ca bancile care au finantat mai mult ramurile si sectoare respective au suferit pierderi mari (numai Banca Agricola a inregistrat un volum de 3.000 mild. lei credite neperformante).

c. Din cauza situatiei de ansamblu a economiei nationale - criza generala care afecteaza toata economia nationala.

Tergiversarea procesului de restructurare si privatizare a economiei a dus la acumularea unor dezechilibre greu de controlat. Masurile monetare si valutare se dovedesc ineficiente atata timp cat in sectorul de productie nu sunt modificari radicale. Instabilitatea macroeconomica influenteaza puternic activitatea bancara in conditiile in care cresterea economica si rata inflatiei evolueaza constant.

In aceasta situatie, evaluarea riscului de creditare de catre banci devine extrem de dificil. Utilizarea unor rate inalte ale dobanzilor pentru stavilirea procesului inflationist - masura luata de Banca Nationala, dar neinsotita si de masuri ale Executivului in planul economiei reale, care sa duca la cresterea productiei si a cererii reale - a generat aparitia blocajului financiar.

Blocajul financiar s-a transmis si in sectorul bancar, intreprinderile fiind in imposibilitatea rambursarii creditelor din ce in ce mai scumpe, avand ca efect cresterea creditelor restante si a pierderilor in portofoliul bancilor.

Masurile comode cu caracter politic si social, de sustinere a unor intreprinderi si ramuri industriale prin credite preferentiale, au condus la intarirea pozitiei de monopol a acestor ramuri si intreprinderi pentru care, pretul creditului nu a constituit o problema.

d. Din cauza bancii.

De cele mai multe ori, problemele care tin de portofoliul de credite neperformante, in multe banci, provin din partea unui management defectuos al functiei de creditare.

Analizand cauzele care au dus la esecul celor doua banci - Dacia Felix si Credit Bank, situatia in care se afla Banca Agricola si Bancorex, precum si situatia de ansamblu a sistemului bancar romanesc se constata ca principalele motive care au condus si conduc la pierderi din credite sunt urmatoarele:

1. Acceptarea de garantii supraevaluate.

1.Acordarea de credite inainte de intocmirea dosarului de credit.

3. Suplimentarea creditului fara a solicita si garantii suplimentare.

4. Lipsa de analiza a cash-flow-ului si a capacitatii de rambursare a imprumutului.

5. Acordarea de noi imprumuturi pentru a acoperi dobanda aferenta.

6. Creditul a fost folosit in alte scopuri fata de ce s-a prevazut in contract.

7. Nici o incercare de verificare in ce scop sunt folositi banii.

8. Esec in valorificarea garantiilor.

9. Ignorarea unor zvonuri si referinte privind creditele clientilor la alte banci sau la alte unitati ale bancii.

10. Acordarea unor credite pentru acoperirea creditelor si dobanzilor restante la alte banci.

1l. Acordarea de credite fara documentatie completa: studii de fezabilitate, studii de marketing, imputerniciri de la actionari, autorizatii, avize, contracte, acte de proprietate etc.

In ceea ce-i priveste pe particulari (persoane fizice), riscurile de nerambursare a creditelor pot proveni din motive personale - rau platnic, indatorari excesive, incapacitate psihica, din motive profesionale - somaj, diminuarea venitului sau din motive generate de situatia generala a economiei.

In tarile dezvoltate, Bancile Centrale pun la dispozitie o serie de informatii care le permit bancilor comerciale sa efectueze mai usor analiza prealabila si fundamentarea corecta a deciziilor privind creditele; aceste informatii privesc clientii bancilor, precum si o serie de informatii care vizeaza sectoare si ramuri ale economiei.

Banca Frantei pune la dispozitie:

Centrala de riscuri - care furnizeaza saptamanal fiecarei banci totalul riscurilorinregistrate in toate bancile din tara pe numele clientilor ei;

Centrala de bilanturi - care furnizeaza bancilor indicatori generali globali caracteristici activitatii intreprinderilor din toate sectoarele de activitate; teste de conjunctura, indicatori sintetici ai evolutiei economice si diverse publicatii economice;

Centrala de neplati - care inregistreaza incidentele de plata pe efecte de comert;

Serviciul de informatii financiare - care furnizeaza cotele valori (bursiere) de calitate ale tuturor intreprinderilor inscrise in 'fisierul sintetic al inrtreprinderii';

lista institutiilor sau persoanelor dubioase, fara credit moral.

In Romania, B.N.R. pune la dispozitia bancilor urmatoarele informatii:

- informatii privind incidentele de plata prin cecuri, cambii si bilete ordin;

- anchete de conjunctura;

- plati restante ale agentilor economici;

- informatii privind indicatorii generali globali, inregistrati in diferite sectoare de activitate.

Informatii privind cotele valorice bursiere si extrabursiere ale agentilor economici se obtin zilnic, din diverse publicatii.

De asemenea, pentru securitatea creditelor, bancile sunt obligate sa-si ­clasifice de doua ori pe an (iunie, decembrie) portofoliul de credite si sa-si ­constituie provizioane specifice de risc. Creditele de proasta calitate si riscante nu pot primi acordul de deductibilitate fiscala din partea B.N.R. daca aceasta a avertizat (sanctionat) in prealabil banca.

Bancile sunt obligate, de asemenea, sa-si constituie fonduri de risc din care sa-si acopere pierderile din credite.

3. Asigurarea lichiditatii

Nevoile de lichiditati ale bancii constau in plati imediate, cum ar fi: retragerile de depozite sau cererile de credite pe care banca trebuie sa le satisfaca pentru a ramane un intermediar financiar riguros.

Unii factori tind sa impuna plasamente cu scadente mai mari decat resurse bancii. Unul dintre acestia este dorinta clientilor de a lua credite pe termen lun, preconizand evolutiile viitoare ale dobanzilor.

In acelasi timp, cei care fac investitii in banca - deponentii, prefera scadente reduse, pentru a-si proteja banii impotriva eroziunii determinate de inflatie.

Satisfacerea nevoilor de lichiditati ale bancii impune o arbitrare permanenta a legaturilor dintre scadentele resurselor si plasamentele bancii.

In plus, ca o masura de protectie, bancile trebuie sa posede suficiente active lichide pentru a face fata cererilor de credite si retragerii de depozite.

Aceasta masura de protectie reprezinta o constrangere pentru managementul bancii in atingerea obiectivului fundamental, deoarece banca realizeaza profituri mari din plasamente pe termen lung - nelichide, nu din plasamente pe termen scurt - lichide.

Cel mai lichid activ este numerarul din casieria bancii, dar, pastrarea lui pe termen lung afecteaza profitabilitatea bancii, iar, pe de alta parte, lipsa lui poate duce la probleme financiare dificile pentru banca.

Plasamentele in active lichide - depozite pe piata interbancara si titluri de stat - sunt plasamente usor transferabile in lichiditati, ele putand fi folosite ca un tampon pentru a face fata necesitatilor de cash ale bancii.

Asigurarea lichiditatii bancii in conditii de profitabilitate ridicata depinde in mod decisiv de realizarea unor investitii in conditii de siguranta, care sa asigure rambursabilitatea conform termenelor stabilite.

4. Profitabilitatea investitiilor

Obtinerea profitului reprezinta scopul investitiilor pe care banca le face. Bancile trebuie sa gestioneze in mod eficient activele pentru a creste profitul/capitalul propriu in vederea atingerii obiectivului fundamental.

Utilizarea eficienta a activului presupune respectarea concomitenta a principiilor enuntate. Deci, modul cum sunt abordate de catre managementul bancii principiile fundamentale ale investitiilor bancare se reflecta sintetic, prin profitul obtinut/capitalul propriu al bancii.

Fiecare banca urmareste maximizarea profitului pentru a multumi pe actionarii (proprietari) salariati sa-si acopere eventualele pierderi si sa-si constituie rezerve legale conform reglementarilor impuse de autoritati.

Deci, obtinerea unui profit mare nu este numai un scop in sine, ci si o necesitate pentru asigurarea unei pozitii financiare sanatoase a bancii in cadrul sistemului bancar.