Ratingul de credite. politici si limite de risc privind creditarea bancara

RATINGUL DE CREDITE. POLITICI SI LIMITE DE RISC PRIVIND CREDITAREA BANCARA

Ratingul de credite reprezinta un calificativ exprimat numeric, aferent calitatii portofoliului de credite al fiecarei unitati bancare teritoriale.

Scopul introducerii ratingului de credite este acela de a diferentia nivelurile de risc in cadrul portofoliului de imprumuturi al bancii pentru:

evitarea situatiei gruparii creditelor in categoriile cu risc major;

determinarea trendului calitatii portofoliului astfel incat sa se poata intreprinde masurile necesare pentru a evita o deteriorare, in timp, a acestei calitati;

asigurarea managementului riscului de credite si protectia corespunzatoare a bancii impotriva acestui risc.

Ratingul de credite se bazeaza atat pe comparatia de ordin statistic (istoric) cat si pe analiza si p 929i83j rognoza.

Sistemul de rating de credite al B.C.R, de pilda,. este de tip bi-dimensional, coroborand rezultatele analizei caracteristicilor clientului cu cele ale creditului.

Caracteristicile clientului se fundamenteaza pe analiza aspectelor generale, financiare, pozitia in (sub) ramura de activitate, de management si strategie.

Analiza caracteristicilor creditului se bazeaza pe istoricul relatiei de credit, indeplinirea conditiilor de eligibilitate, administrarea si monitorizarea creditului, serviciul datoriei, sursa de rambursare si natura colateralelor. Caracteristicile creditului se refera la toate creditele de care beneficiaza clientii respectivi, pe termen scurt, mediu si lung, in lei si/sau valuta.

Ratingul de credite se calculeaza pentru toti clientii beneficiari de credite, aflati in portofoliu pe baza bilanturilor contabile anuale, iar in cursul anului cu ocazia acordarii/revizuirii creditelor, atunci cand conducerile unitatilor bancare teritoriale considera necesar.

La nivelul unitatilor bancare teritoriale, ratingul de credite se calculeaza ca medie ponderata a ratingurilor de credite individuale ale clientilor aflati in portofoliu.

Nivelul cle mai bun al ratingului de credit este 1, iar cel mai slab 5, practic un credit cu ratingul 5 este considerat pierdere, nivelul acceptabil fiind 3.

Creditele cu un rating mai slab decat 3 pot fi aprobate la propunerea sucursalelor judetene numai de catre Centrala bancii, indiferent de nivelul expunerii.

Ratingul de credit se calculeaza atat pe baza situatiilor contabile periodice pentru a se cunoaste in mod real si obiectiv calitatea si structura de ansamblu a portofoliului de imprumuturi al bancii, dar si ca obiectiv strategic de atins pentru perioada urmatoare privind calitatea portofoliului de credite, ca parghie a managementului riscului de credite.

Cel putin odata pe an, in functie de obiectivele strategice ale bancii si de situatia reala a portofoliului de imprumuturi, la propunerea Directiei Generale de Metodologie si Management al Riscurilor, organele de conducere ale bancii aproba ratingul de credite acceptabil pentru banca pe anul urmator, in functie de conditiile si evolutiile de pe piata, cu defalcare pe sucursalele judetene.

Ratingul de credite propus nu va putea fi inferior celui realizat (existent).

In cazul unitatilor bancare teritoriale la care ratingul de credite stabilit pentru perioada urmatoare este mai bun decat cel existent efectiv, noile credite care se vor propune spre aprobare vor trebuie sa vizeze numai clienti si afaceri foarte bune, concomitent cu masuri ferme pentru recuperarea creantelor de la clientii cu un rating inferior.

A.-  Politicile de creditare si de management al riscului de credit.

Activitatea de creditare se desfasoara astfel incat sa raspunda principiului prudentei in procesul de aprobare a solicitarilor de credite si sa asigure controlul si asumarea constienta a tuturor riscurilor care decurg din relatia bancii cu clientii sai.

Riscul de credit inglobeaza atat riscul in activitatea de creditare propriu-zisa cat si in alte tranzactii initiate pentru clientii bancii, cum sunt: emiterea de scrisori de garantie, deschiderea/confirmarea de acreditive, analizarea, scontarea unor efecte de comert prezentate de clienti, investitii in actiuni si alte valori mobiliare, alte facilitati acordate clientilor.

In scopul evaluarii si limitarii riscului in activitatea de creditare se recomanda ca fiecare banca sa  promoveze politici generale, specifice si sectoriale.

Ø      Politicile generale vizeaza diminuarea riscului de credit care se refera atat la clientii persoane juridice cat si la persoanele fizice sau persoanele aflate in relatii speciale cu banca, si privesc, in principal, urmatoarele:

Volumul si structura creditelor (lei/valuta, maturitati), determinata la randul sau, de volumul si structura resurselor de creditare atrase de la clientela, fiind interzisa acordarea de credite pe termen de peste 90 de zile pe seama resurselor la vedere mai mult de cca 30 % din soldul mediu permanent al acestor disponibilitati.

Pentru limitarea riscului valutar si a unor pierderi determinate de convertirea dintr-o valuta in alta, creditele in valuta se acorda, de regula, clientilor care realizeaza exporturi si asigura astfel resursele valutare necesare rambursarii ratelor de credit si platii dobanzii.

In acest scop, banca isi deruleaza activitatea de creditare pe baza Planului de credite si al resurselor de acoperire ale acestora, care are caracter operativ (trimestrial) si se supune aprobarii organelor de conducere ale bancii, iar respectarea sa este obligatorie.

Limitarea accesului la credite a agentilor economici cu datorii restante catre bugetul statului si bugetul asigurarilor sociale de stat, al caror mod de plata nu a fost reglementat.

Nivelul unei expuneri mari nu poate depasi 20 % din fondurile proprii ale bancii, a caror dimensiune este comunicata lunar de Directia Generala de Metodologie si Management al Riscurilor tuturor unitatilor bancare teritoriale pentru a fi avute in vedere in  expunerile privind activitatea de creditare.

Suma totala a expunerilor mari nu poate depasi de 8 ori nivelul fondurilor proprii ale bancii. In vederea stabilirii expunerilor mari, banca monitorizeaza in permanenta expunerea fata de clientii sai care au calitatea de debitori unici, precum si expunerea fata de primii 100 de clienti ai bancii.

Toate creditele, scrisorile de garantie si orice alte angajamente in lei si valuta pe termen scurt, mediu si lung acordate unui agent economic nu pot depasi de 12 ori capitalurile proprii ale agentului economic respectiv. Prin capitalurile proprii ale agentului economic, se intelege capitalul social si primele legate de capital, diferentele din reevaluare, rezervele, fondurile, rezultatul reportat din anii precedenti, rezultatul exercitiului, subventiile pentru investitii, provizioanele reglementate, precum si aportul intreprinzatorului individual (ct. 108), daca exista angajamentul scris, in forma autentica, privind mentinerea acestuia pe toata durata creditarii.

Prin exceptie, Comitetul de Directie al bancii poate aproba, de la caz la caz, acordarea unor credite mai mari de 12 ori decat capitalurile proprii ale agentilor economici.

De asemenea, conditia de mai sus nu se aplica in cazul clientilor care garanteaza creditele, scrisorile de garantie sau alte facilitati cu depozite colaterale.

Regiile autonome pot contracta credite in proportie de cel mult 20 % din veniturile brute realizate in anul precedent sau pot emite titluri negociabile pe piata, in aceeasi limita, pentru acoperirea cheltuielilor curente, atunci cand mijloacele acestora sunt insuficiente in decursul unui an.

Contractarea de credite peste plafonul stabilit se face cu aprobarea Ministerului Finantelor Publice sau, dupa caz, a directiilor generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat.

Valoarea totala a imprumuturilor angajate de autoritatile administratiei publice locale nu poate depasi 5 % din totalul veniturilor estimate a fi incasate de acestea pe durata anului fiscal in care se face imprumutul (venituri curente, venituri din capital si venituri cu destinatie speciala).

Conform art.51 din Legea finantelor publice locale nr. 189/1998, autoritatilor administratiei publice locale si se interzise accesul la orice fel de imprumut, daca totalul datoriilor anuale reprezentand ratele scadente la imprumuturile contractate, dobanzile si comisioanele aferente acestora, inclusiv ale imprumutului care urmeaza sa fie angajat in anul respectiv, depaseste limita de 20 % din totalul veniturilor curente ale bugetelor locale, inclusiv cotele defalcate din impozitul pe salarii.

In cazul clientilor inclusi in programe guvernamentale speciale de restructurare, redresare financiara etc., banca va putea acorda credite numai in limita sumelor cuprinse in aceste programe, cu aprobarea si in conditiile stabilite de organele abilitate.

Acordarea de credite si eliberarea de scrisori de garantie in lei si valuta, pe termen scurt, mediu si lung pentru subunitatile fara personalitate juridica, care potrivit actelor de constituire apartin unor regii autonome, societati comerciale, sau altor unitati centrale care se constituie ca un singur debitor, se va efectua de catre sucursalele judetene, sucursalele si agentiile bancii in limita competentelor stabilite, numai dupa obtinerea avizului scris de la Directia Generala de Metodologie si Management al Riscurilor din Centrala bancii, din care sa rezulte ca sunt indeplinite conditiile de acordare, competentele de semnare a contractului de credite si de gajare in favoarea bancii a unor bunuri din patrimoniu economic.

Pentru prevenirea riscului, banca nu acorda credite:

agentilor economic care inregistreaza pierderi si nu au perspectiva de redresare, cu exceptia cazurilor in care prin acte normative s-a reglementat astfel;

agentilor economici care nu contribuie cu capital propriu la finantarea mijloacelor circulante sau la realizarea proiectelor de dezvoltare (investitii);

agentilor economici cu datorii fata de banca, trecute de aceasta in afara bilantului si care nu prezinta programe de redresare viabile, in masura sa asigure recuperarea creantelor in cel mai scurt termen posibil;

unitatilor economice pentru care s-a instituit procedura de reorganizare sau faliment in conformitate cu prevederile Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii si falimentului, cu exceptia cazurilor in care instanta judecatoreasca hotaraste ca pot fi acordate credite in vederea reorganizarii si redresarii activitatii debitorului;

agentilor economic ale caror datorii au fost predate spre valorificare la A.V.A.B. si nu si-au reglementat modul de achitare a datoriilor respective.

Pentru gestionarea unitara si eficienta a riscurilor bancare, in Centrala bancii a fost infiintat si functioneaza Comitetul de risc, ca organism de sinteza consultativ al Conducerii bancii.

Comitetul de risc analizeaza conditiile de producere a riscului bancar si propune politicile bancii pentru protectia impotriva riscurilor generate de activitatea de creditare, subscriere, tranzactii comerciale si alte activitati desfasurate de banca in interesul clientilor din tara si strainatate.

Comitetul de risc urmareste permanent riscul si toate pozitiile din bilant, in special riscul lichiditatii, riscul de credit, riscul ratei dobanzii, riscul de capital si riscul valutar.

De asemenea, expunerile mai mari de 10 % din fondurile proprii ale bancii se aproba, potrivit legii, de consiliul de Administratie al bancii, cu unanimitate de voturi, pe baza unui raport al Comitetului de risc.

Componentele pentru aprobarea creditelor, a scrisorilor de garantie si altor angajamente, sunt stabilite in sistem piramidal, in raport cu expunerea totala a bancii fata de debitorul respectiv.

Creditele pentru persoanele aflate in relatii special cu banca nu vor putea depasi 20 % din fondurile proprii ale bancii, iar la acordarea lor se vor aplica prevederile Normelor Bancii Nationale a Romaniei privind limitarea riscului de credit al bancilor.

La acordarea creditelor, bancare se are in vedere intotdeauna principiul ca prima sursa de rambursare a creditului sa fie considerata capacitatea imprumutatului de a genera lichiditati, iar garantiile materiale trebuie sa constituie intotdeauna ultima sursa de rambursare a creditului si de plata a dobanzilor aferente. Banca solicita imprumutatilor sa asigure bunurile admise in garantie la societati de asigurare-reasigurare agreate.

Prima garantie obligatorie a oricarui credit o constituie cesionarea in favoarea bancii a cash-flow-ului agentului economic, care se va derula prin conturi deschise la unitatile teritoriale ale bancii.

Calitatea portofoliului de credite in lei si valuta, pe total banca si pe unitati teritoriale, precum si pe maturitati (pe termen scurt, mediu si lung), este supus unei monitorizari permanente, pentru sesizarea prompta a oricaror factori de risc in derularea operatiunilor de creditare. In acest scop s-a stabilit un sistem de rating de credite pe sucursale judetene al carui nivel nu poate fi depasit.

Asigurarea creditelor impotriva riscului de neplata la institutii specializate (fondul Roman de Garantare a Creditelor, Fondul de Garantare a Creditului Rural, EXIMBANK, Societati de asigurare-reasigurare agreate de banca).

Administrarea riscului general de credit, rezultat din ansamblul activitatii de creditare presupune constituirea rezervei generale pentru riscul de credit, in limita a 2 % din soldul creditelor acordate, existent la sfarsitul anului, in conformitate cu Normele B.N.R.

Dispersia riscului prin sindicalizarea imprumuturilor mari cu alte societati bancare /romanesti si/sau straine).

Ø      Politicile specifice de diminuare a riscului se stabilesc in functie de evolutia generala a economiei, de orientarile stabilite prin programele de guvernare etc., si au in vedere urmatoarele:

• sustinerea prin intermediul creditelor a intreprinderilor mici si mijlocii si in general a sectorului privat, urmarindu-se corelarea structurii creditelor pe forme de proprietate cu contributia celor doua sectoare la realizarea produsului intern brut;
• promovarea unei politici de sprijinire prin credite a productiei pentru export si a exportului de produse, inclusiv pe calea practicarii unor dobanzi diferentiate, in scopul asigurarii necesarului de valuta si echilibrarii balantei de plati;
• expunerea catre sectorul agricol se va efectua cu prudenta, avand in vedere ca, pe langa riscul general economic, in acest sector exista si riscul natural cu consecinte grave asupra rambursarii creditelor si platii dobanzilor la scadentele prevazute in contractele de credite;
• interzicerea accesului la credite pentru agentii economici nerentabili si fara posibilitati certe de redresare, care inregistreaza pierderi din activitatea desfasurata;
• monitorizarea agentilor economici, clienti ai bancii, care se vor lichida si stabilirea masurilor corespunzatoare de recuperare a creantelor bancii provenind din credite si dobanzi, inclusiv pe calea executarii silite a garantiilor;
• alocarea plafoanelor de credite, in lei si valuta, pe unitati teritoriale se face diferentiat pe baza unor criterii valorice realizate de acestea;
• competentele de aprobare a creditelor si scrisorilor de garantie se reduc cu 50 % sau se suspenda pe timpul cat unitatea bancara inregistreaza credite restante si/sau dobanzi neincasate mai vechi de 30 de zile intr-o pondere ce depaseste 20 % si respectiv 50 % din total portofoliu;
• modificarea nivelului de dobanda perceput de banca la creditele acordate, in functie de serviciul datoriei imprumutatilor;
• monitorizarea agentilor economici cu cele mai mari datorii restante catre banca, parteneri, buget, care desfasoara activitati nerentabile, cu performante financiare nrecorespunzatoare;
• acordarea cu prioritate a creditelor pe obiect, cu urmarire distincta, pe contracte economice separate si reducerea corespunzatoare a volumului creditelor globale de exploatare;
• in vederea dispersiei riscului de credit se va urmari introducerea pe scara larga a creditelor de consum pentru populatie, ceea ce permite stimularea cererii si pe aceasta baza, a relansarii productiei.

Politicile specifice de risc de credit se stabilesc si se revizuiesc periodic, sau ori de cate ori este nevoie si se supun aprobarii Comitetului de directie si Consiliului de Administratie al bancii, la propunerea Comitetului de risc.,

Ø      Politici sectoriale de risc de credit tin seama de faptul ca in practica bancara se recunoaste pericolul concentrarii excesive a creditelor fata de o anumita ramura de activitate.

Prin sistemul de monitorizare continua a portofoliului de credite, banca analizeaza expunerea sa fata de toate ramurile de activitate si isi stabileste politica de alocare a creditelor pe sectoare de activitate.

La stabilirea limitelor de expunere pe ramuri de activitate (polarizarea sectoriala a riscului), banca utilizeaza un sistem de analiza tip scoring care are la baza o serie de indicatori de evaluare a performantelor fiecarei ramuri.

Criteriile de apreciere a performantelor unei ramuri de activitate avute in vedere, sunt urmatoarele: creditele restante si ponderea acestora in totalul creditelor angajate; dobanzile restante pe ramuri de activitate; calitatea portofoliului de imprumuturi si volumul provizioanelor specifice de risc; rentabilitatea ramurii in raport cu volumul creditelor angajate de unitatile cu pierderi; ponderea creditelor acordate sectorului privat in total ramura etc.

Pe baza scorului mediu stabilit in functie de punctajul obtinut pentru fiecare criteriu in parte si de tendintele de dezvoltare ale acestor ramuri de activitate, potrivit prevederilor si orientarilor din programele guvernamentale, se stabileste politica bancii, pentru perioada urmatoare, respectiv de: majorare, mentinere sau reducere a expunerii fata de acestea.

Mentionam ca, aceste limite de expunere sectoriale sunt orientative si ca la fundamentarea deciziei de creditare ramane drept argument de baza ratingul de credit al clientului.

Limitele de expunere pe ramuri de activitate se reactualizeaza periodic (trimestrial), se supun aprobarii Comitetului de directie si Consiliului de Administratie al bancii si se comunica unitatilor bancare teritoriale.

B.- Limitele de risc de credit

Pentru o mai buna gestionare a riscului in activitatea de creditare, banca isi stabileste limite de risc pentru fiecare client fata de care inregistreaza o expunere.

Limita de risc reprezinta nivelul maxim pana la care se poate expune banca fata de un singur debitor, provenind din credite, scrisori de garantie, avaluri, efecte de comert scontate, investitii in actiuni si alte valori mobiliare, alte facilitati, fiind stabilita de banca pe baza tuturor informatiilor financiare si nefinanciare disponibile in raport cu debitorul respectiv.

Limita de risc are caracter confidential, utilizandu-se numai pentru uzul intern al bancii, de catre persoanele autorizate, in contractele de credite/ garantii care se incheie intre banca si clientii sai inscriindu-se numai datele aferente tranzactiilor aprobate dar in cadrul limitelor de risc stabilite.

Stabilirea limitelor de risc se face pe baza analizei interdependente a aspectelor financiare si nefinanciare care caracterizeaza activitatea clientului, a reputatiei de care acesta se bucura in comunitatea de afaceri interna si internationala, utilizandu-se un sistem de indicatori de nivel, de structura si de performanta, calculati in dinamica.

Stabilirea limitelor de risc are la baza analiza cash-flow-ului previzionat, fundamentat pe baza contractelor certe si potentiale, cat si pe capacitatea de rambursare a clientilor. Detalierea si agregarea informatiilor financiare si nefinanciare pe baza carora se calculeaza limitele de risc este prezentata in Fisa de risc intocmita pentru fiecare client in parte..

Limitele de risc se stabilesc pentru fiecare agent economic, pe total si pe structura: lei/valuta, maturitati (termen scurt si termen mediu - lung) si produse (credite, garantii, acorduri etc.), cat si pentru debitorii unici, care cumuleaza riscul fiecarei unitati componente, cu sau fara personalitate juridica.

Limitele de risc se aproba de Consiliul de Administratie al bancii la propunerea Directiei Generale de Metodologie si Management al Riscurilor si Directiei Analiza Clientela, avizata de Comitetul de risc, Comitetul de credite si Comitetul de directie.

Limitele de risc aprobate se revizuiesc semestrial in functie de noile evolutii si aspecte aparute. Pentru clientii cu un standing financiar ridicat serviciul datoriei bun, cu posibilitati certe de pastrare a acestui standing in perioada pentru care se stabileste limita de risc, precum si pentru cei care executa produse cu ciclu lung de fabricatie, limitele de risc se pot aproba si revizui anual.

Serviciul datoriei este apreciat ca bun in situatia in care ratele si/sau dobanzile sunt platite la scadenta cu o intarziere de maximum 15 zile.

Ori de cate ori este necesar, pe parcursul perioadei de valabilitate a limitelor de risc, in functie de noile evolutii si aspecte aparute in situatia economico-financiara a clientilor, la solicitarea sucursalelor judetene, Directia Generala de Metodologie si Management al Riscurilor, impreuna cu Directia Analiza Clientela formuleaza si inainteaza Comitetului de Directie propuneri de suplimentare, inghetare, reducere, anulare a limitelor de risc, dupa caz, fundamentate pe cauze obiective, care tin de modificari aparute in cash-flow-urile agentilor economici.

In vederea inaintarii spre aprobare Comitetului de Directie al bancii a solicitarilor privind modificarea limitelor de risc aprobate, sucursalele judetene vor transmite Directiei Generale de Metodologie si Management al Riscurilor propunerile lor, bine fundamentate, continute in Fisa de risc, actualizata cu cifrele din ultima situatie financiar-contabila disponibila.

Dupa aprobarea modificarii limitelor de risc, noile limite de risc stabilite se comunica de catre Directia Generala de Metodologie si Management al Riscurilor directiilor interesate si unitatilor teritoriale, si devin operationale.

In cazul clientilor pentru care limitele de risc stabilite sunt mai mici decat angajamentele existente la data aprobarii acestora, angajamentele care exced aceste limite se vor esalona la rambursare conform graficului fundamentat pe baza concluziilor rezultate din analiza cauzelor care au determinat acumularea de stocuri si datorii si posibilitatile reale de valorificare a acestora.

In situatii deosebite, cand angajamentele nu pot fi recuperate pana la finele perioadei pentru care s-a stabilit limita de risc (semestru) se vor face propuneri fundamentate de revizuire a limitelor de risc.

In cazul in care diferentele intre angajamentele totale (mai mari) si limitele de risc stabilite (mai mici) se datoreaza exclusiv devalorizarii monedei nationale in raport cu dolarul american, devalorizare ce a avut loc in perioada dintre data aprobarii limitelor de risc si data efectuarii analizei, nu se considera depasire a limitelor de risc aprobate.

In ce priveste structura limitelor de risc aprobate pe lei/valuta, maturitati (termen scurt, termen mediu-lung) si produse (credite, garantii, acorduri etc.), unitatile bancare teritoriale pot stabili, la randul lor, in cadrul competentelor de care dispun, modificarea structurii limitelor de risc pe lei/valuta, pe maturitati cat si pe produse bancare, cu acordul prealabil al Directiei Generale de Metodologie si Management al Riscurilor.

In cadrul limitelor de risc aprobate pe total debitor unic, care reprezinta suma limitelor de risc pentru fiecare unitate componenta, competenta de redistribuire, la cererea unitatilor bancare teritoriale, a limitelor de risc intre unitatile componente ale grupului revine Directiei Generale de Metodologie si Management al Riscurilor.

Eventualele solicitari de modificare a structurii limitelor de risc pe lei/valuta, maturitati (termen scurt / termen mediu si lung), cat si pe produse bancare (credite, garantii, avaluri etc.) sau intre unitatile componente ale debitorilor unici determinate de unele evolutii in portofoliul de comenzi si contracte al clientilor, de aparitia unor noi oportunitati de afaceri etc., vor fi aduse in mod operativ la cunostinta Directiei Generale de Metodologie si Management al Riscurilor, care in urma analizei aspectelor economico-financiare, a celor nefinanciare, a dinamicii indicatorilor de bonitate, cuprinse in fisele de risc actualizate va stabili masurile necesare de modificare a structurii in cadrul limitelor de risc aprobate.

In vederea monitorizarii permanente a incadrarii in limitele de risc stabilite a angajamentelor inregistrate de agentii economici la care s-au stabilit limite de risc, sucursalele judetene vor transmite lunar Directiei Generale de Metodologie si Management al Riscurilor, pana la data de 7 ale lunii urmatoare celei de raportare, situatia angajamentelor clientilor fata de limitele de risc aprobate, in urmatoarea structura lei/valuta si pe maturitati (termen scurt / termen mediu si lung).

Semestrial, cu ocazia revizuirii creditelor, sucursalele judetene vor transmite Directiei Generale de Metodologie si Management al Riscurilor, pentru clientii la care s-au stabilit limite de risc, fisa de risc actualizata conform datelor din ultima situatie financiara-contabila disponibila, precum si propunerile privind limitele de risc pentru semestrul urmator.

Directia Generala de Metodologie si Management al Riscurilor gestioneaza limitele de risc aprobate pe clienti, pe debitori unici, iar in cadrul acestora pe unitati componente, monitorizand permanent incadrarea in limitele de risc stabilite, pe baza raportarilor primite de la sucursalele judetene si a informatiilor referitoare la modificarile intervenite in structura grupurilor.

Bibliografie

Basno C, Dardac N, Riscuri bancare.Cerinte prudentiale.Monitorizare

Edit. Didactica si Pedagogica Bucuresti. R.A. 1999

Dedu V., Gestiunea si auditul bancar, editia a 3-a, Ed. Pentru St. Nationale, Bucuresti, 2001.

Ionescu C. L. coordonator, Analiza riscului de creditare, Institutul Bancar Roman Bucuresti, 1999.

Roxin L., Gestiunea riscurilor bancare. Edit. Didactica Bucuresti. 1997.

Trenca I., Metode si tehnici bancare. Casa Cartii de Stiinta Cluj-Napoca, 2003

***, Legea nr. 58 /1998 privind societatile bancare, publicata in  Monitorul Oficial nr. 121 din 23 martie 1998 (rectificata 2003).

***, Normele 8 din 26 aprilie 1999 privind limitarea riscului de credit al bancilor, publicate in Monitorul Oficial nr. 245 din 1 iunie 1999.

Normele 12 din 22 iulie 2002 pentru aplicarea Regulamentului Bancii Nationale a Romaniei nr. 5 2002 privind clasificarea creditelor si plasamentelor, publicate in Monitorul Oficial nr. 626 din 23 august 2002.