Rolul creditului bancar in economia de tranzitie

Rolul creditului bancar in economia de tranzitie

Pentru ca rolul creditului sa se exercite in mod efectiv si eficient, manifestandu-si la maximum avantajele si diminuand la maximum pericolele si dezavantajele, este ne 454e48e cesara intrunirea mai multor conditii obiective si subiective pe care le putem grupa in cinci mari categorii:

A) Conditii de ordin juridic, legal referitoare la existenta unui cadru juridic, a unor legi care sa reglementeze cu precizie, fara echivoc, masurile de protectie acordate contractelor incheiate intre creditor si debitor, procedurile de coercitie fata de debitorii recalcitranti, modul de lichidare a operatiunilor de credit ajunse in litigiu, astfel incat sa creasca increderea agentilor economici si sa se limiteze riscurile.

B) Conditii de ordin institutional, infrastructural constand in existenta unui sistem de institutii si organisme solide, bine concepute, cu atributii clare in efectuarea operatiunilor de credit, dar si in exercitarea controlului asupra modului cum sunt respectate aceste atributii.

C) Conditii de ordin social politic, referitoare la existenta cadrului general de liniste si pace sociala si politica, de stabilitate si continuitate macroeconomica, cat si la regimul politic existent si atitudinea lui fata de economie, fata de libera initiativa, fata de piata.

Este evident ca un climat social caracterizat prin convulsii intre diferite categorii sociale, un regim politic subred, contestat, o politica economica  oscilanta sau optiuni si atitudini nesigure, fara perspective clare, vor afecta elementul esential creditului, increderea, descurajand atat economisirea prin intermediul institutiilor specializate, cat si apelul la credite sau acordarea lor.

D) Conditii de ordin economic legate de situatia de ansamblu a economiei nationale, de perspectivele ei, dar si de conjunctura economica a momentului pe plan intern si international are importanta situatia resurselor existente in economie la dispozitia agentilor economici, accesul la acestea, structura economiei nationale, situatia pietei de marfuri, a pietei capitalurilor.

E) Conditii de ordin psihologic referitoare nu numai la incredere ca suport hotarator al creditului, ci si la comportamentul agentilor economici, a intreprinzatorilor, dar si a populatiei in ansamblul ei. Nu putem face abstractie de inclinatiile diferitelor grupuri sociale despre economisire sau consum, spre investitii sau tezaurizare, de atitudinile populatiei in raport cu libera initiativa, care tin de traditii, de religie, de nivelul de cultura si de educatie, de profesiunea si pozitia sociala a fiecaruia.

Restaurarea aparatului bancar, a celui financiar, formarea proprietatii private si absorbirea de catre procesele economice care deruleaza in perioada de tranzitie la economia de piata, au transformat creditul intr-una din parghiile cheie, cu contributie notabila la infaptuirea marilor deziderate ale reformei.

Conceptia cu privire la credit, la formale si functiile lui, este supusa unui proces in centrul caruia se situeaza promovarea acestei parghii in buna functionare a mecanismului complex al economiei.

In cadrul economiei de piata creditul are o foarte mare raspandire, el reprezentand un mod de finantare a necesarului de resurse in completarea celor proprii, iar in anumite cazuri poate constitui sursa unica de finantare.

Consideram ca sunt mai putin importante formele pe care le imbraca creditul in etapa actuala, daca el se acorda pe termen scurt, mediu sau lung. Esential este scopul in care sunt utilizate creditele in etapa actuala, etapa de tranzitie.

Bancile in tara noastra, radical restructurate, chiar daca si-au compartimentat sfera de actiune pe domenii diferite: aprovizionare, productie, investitii, comert exterior, agenti economici de toate felurile, ele alcatuiesc un adevarat circuit interbancar de natura sa alimenteze si sa sprijine intreaga activitate a economiei nationale, dar si totodata, sa asigure cadrul necesar unei circulatii monetare stabile.

Exprimand prin insasi natura lui amanare platii produselor, lucrarilor, serviciilor, creditul se inscrie ca una din institutiile cele mai puternice ale perioadei de tranzitie, in sensul ca lasa posibilitatea agentilor imprumutati sa-si creeze conditiile necesare desfasurarii unei activitati eficiente. In felul acesta, direct sau indirect, veniturile bugetului de stat sunt orientate in alte directii ale dezvoltarii economice, lasand camp larg de actiune resurselor monetare temporar disponibile in economie.

A utiliza creditul in mod rational si eficient constituie un puternic factor de diminuare a fenomenului inflationist si chiar de lichidare treptata a acestuia.

Creditul bancar si in general activitatea bancilor implicate in toata activitatea vietii economice constituie un domeniu deosebit de propice nu numai pe plan economic, dar si social, politic al perioadei de tranzitie.

Politica in domeniul creditului a devenit una din principalele mijloace de actiune asupra conjuncturii economice. Politica de credite este chemata sa preintampine necorelatiile si eventualele dezechilibre care ar putea sa apara. Daca se considera ca economia se afla in fata "supraincalzirii", creditarea prea intensa putand antrena cresterea preturilor si amplificarea inflatiei, statul poate interveni pentru "temperarea" cresterii, printr-o politica de credit restrictiva, prin ridicarea ratei dobanzilor, prin ridicarea nivelului rezervelor bancare si prin alte decizii si masuri corespunzatoare.

Nu trebuie omise nici problemele riscurilor presupuse de utilizarea creditului care, neluate in considerare, pot provoca prabusirea in lant a sistemului bancar, cu consecinte inimaginabile pe plan economic, social si politic.

Oricat de puse la punct ar fi tehnicile bancare de lucru, evidentele si sistemul informational, oricat de bune ar fi normele metodologice si legislatia care reglementeaza acest sector vital, daca parghia creditului nu se implica puternic in fenomenele si procesele proprii economiei de piata, nu se vor putea obtine efectele acontate, ba mai mult creditul se transforma intr-o frana a acestora.

Este avantajos si rational, de exemplu, ca in perioada de varf de activitate sa se foloseasca credite pe termen scurt pentru acoperirea necesarului suplimentar de cheltuieli, urmand ca ele sa se ramburseze in perioada cu activitate mai redusa cand inceteaza necesitatile suplimentare.

De asemenea este necesar ca pentru realizarea unei cresteri economice sa se apeleze la credite decat sa se astepte o perioada indelungata pana cand s-ar putea forma fondurile proprii corespunzatoare pe seama capitalizarii beneficiilor.

Folosind creditele, agentii economici castiga timp in lupta de concurenta, pot sa-si adapteze operativ activitatea in conformitate cu cerintele pietei si printr-o activitate eficienta isi creeaza si mijloacele necesare pentru rambursarea ratelor scadente si plata dobanzilor.

Procesele de creditare din economie vor fi in permanenta supuse perfectionarii si modernizarii, subordonate relatiilor dintre banci si ceilalti agenti economici instituindu-se intr-un vast proces de cooperare, cu rezultate benefice pentru intreaga viata a tarii.