Circuite financiare

Circuite financiare

Modul in care circula, in timp si spatiu, bogatiile sau averile reprezinta circuitul economic. Un circuit economic integraza cinci componente fundamentale :

- spatiala, in sensul ca se tine seama de toate activitatile economice ce se realizeaza intr-un c 646b16g adru geografic definit, cel mai desea intr-o tara ;

- temporala, in sensul ca activitatea aconomica se desfasoara in timp, continuu, se analizeaza pe perioade, cel mai adesea pe un an ;

- tranzactionala, in sensul ca au loc schimburi de bogatii, tranzactii ce iau forma fluxurilor reale (bunuri si servicii) si fluxuri monetare ce stau la originea aparitiei valorii adaugate ;

- dinamica, in sensul ca circuitele reprezinta o economie in miscare si nu statica astfel incat, circuitul nu este niciodata inchis; se nasc continuu noi fluxuri care impiedica intoacerea la punctul de pornire ;

- macroeconomica, in sensul ca circuitele se plaseaza la nivelul combinarii operatiunilor microeconomice interdependente, realizate pe diferite piete.

Circuitele financiare, ca parte a circuitelor economice, se constituie prin interactiunea fluxurilor nascute de operatiuni in care intervin resurse pecuniare afectate nevoilor pe orice perioada. Circuitele financiare, privite temporal, pot fi pur financiare si vizeaza resurse pecuniare afectate nevoilor pe termen lung, si circuite monetare care vizeaza resurse pecuniare afectate nevoilor pe termen scurt.

Circuitele financiare stau la baza dezvoltarii oricarei economii. Ele servesc la punerea la dispozitia economiei a unei cantitati optime de bani, necesara echilibrului real. In acelasi timp, ele au drept scop de a realiza o repartitie optima a cantitatii de bani intre diferiti agenti economici in vederea realizarii unei cat mai mari stabilitati economice posibile.

Circuitele financiare, in functie de rol si momentul in care intervin, pot fi clasificate in circuite financiare primare si circuite financiare secundare. Rolul circuitelor financiare primare il constituie crearea de active financiare. In schimbul obtinerii de bani, agentii economici sunt obligati sa creeze active financiare. Aceste active reprezinta contrapartida necesara cererii de lichiditati (bani) pentru finantare. Ofertantii de bani vor, in schimb, titluri de proprietate (actiuni) sau de creanta (obligatiuni). Rolul circuitelor financiare secundare este acela de a crea lichiditatea necesara investitorilor, adica de a putea sa vanda activele financiare achizitionate in cadrul circuitului primar.

In cadrul circuitelor financiare primare se incud finantarea directa si finantarea indirecta. Finantarea directa a unei firme consta in realizarea unor emisiuni de active financiare (actiuni sau obligatiuni) pentru asigurarea nevoilor de finantare a investitiilor si activitatii curente. Dupa ce au fost emise, aceste active financiare (valori mobiliare) pot face obiectul tranzactiilor pe piete secundare (burse de valori). Finantarea indirecta, spre deosebire de finantarea directa prin care agentii economici isi procura sursele de finantare direct de la persoane fizice si juridice (adica de la investitori), presupune obtinerea surselor de la diverse institutii financiare specializate, in special institutii de credit.

Detinatorii de titluri de valoare (active financiare) obtinute prin circuite primare (piete primare) urmaresc totdeauna sa aiba in permanenta asigurata lichiditatea necesara (posibilitatea vanzarii) pentru a fi in masura sa acopere nevoi urgente de fonduri. Aceasta insemna ca ei doresc sa fie incredintati ca pot transforma activele financiare in bani. Pe de alta parte, alti investitori care nu au fost prezenti in circuitele primare, fie din cauza ca nu au dispus de fondurile necesare, fie ca au asteptat o conjunctura mai favorabila, pot dori in orice moment sa obtina valorile mobiliare emise in circuitele primare. Circuitele financiare secundare, denumite si piata secundara, permit realizarea lichiditatii activelor financiare create prin circuite primare (piata primara).