Climatul investitional si cadrul legislativ si institutional privind regimul investitiilor in Romania

Potrivit Planului National de Dezvoltare pentru perioada 2004 - 2006, intarzierea procesului de privatizare a determinat atat mentinerea importantei statului in economie, in special in industria prelucratoare, cat si un nivel scazut al investitiilor in sectorul productiv, in general, si in ramurile cu valoare adaugata mare, in special. In prezent, ca urmare a accelerarii procesului de privatizare din ultimii ani, importanta statului a ramas insemnata numai in sectorul industriei extractive si al energiei electrice.

Sectorul privat s-a dezvoltat in principal in comert si servicii, domenii cu valoare adaugata redusa, insa, in ultimii ani, datorita cresterii ponderii proprietatii private in sectorul productiv, procesul de formare a capitalului s-a reluat. Cele mai importante investitii straine directe atrase sunt: Daewoo Automobile Romania, ISPAT SIDEX Galati, Renault Dacia Automobile Pitesti, Combinatul de Oteluri Speciale Targoviste, ALRO Slatina, ALPROM Slatina.

Datorita costului scazut al fortei de munca, Romania a reusit cu destul de mult succes sa atraga investitii ale firmelor straine ale caror activitati se bazeaza pe folosirea intensiva a fortei de munca si pe prelucrarea resurselor naturale.

Potrivit Planului National de Dezvoltare pentru perioada - 2004 - 2006 industria prelucratoare prezinta unele puncte tari care confera oportunitati reale pentru relansarea sa:

• are un important potential productiv, incomplet utilizat, partial uzat fizic si moral;

• foloseste forta de munca inalt calificata, cu costuri scazute;
• se adreseaza unei piete interne cu un mare potential de absorbtie, al doilea ca marime din Europa Centrala si de Est, dupa Polonia;
• utilizeaza o proportie importanta a resurselor naturale interne (petrol, gaze naturale, lemn, piele, lana, minereuri feroase si neferoase etc.);
• functioneaza intr-o zona geo-strategica favorabila dezvoltarii fluxurilor comerciale si anume intre Europa de Vest si Marea Neagra - Orientul Mijlociu - regiunea din Asia Centrala si de Est.

Din punct de vedere al cererii, sectorul IMM-urilor este perceput ca fiind prea riscant - companiile mici sunt subcapitalizate, bilanturile contabile ale acestora sunt considerate a fi lipsite de credibilitate, informatiile strategice si de piata sunt sarace, activele oferite pentru garantarea creditelor au o piata limitata etc.

Din punct de vedere al ofertei, instabilitatea macroeconomica, in special contextul inca puter 444c29e nic inflationist al economiei Romaniei, reprezinta o constrangere clara pentru finantarea pe termen lung a investitiilor de capital ale IMM-urilor.

Lanturile de furnizori si investitiile straine - Relatia dintre firmele mari si cele mici este importanta pentru economia Romaniei.

Relatia dintre lanturile de furnizori si investitiile straine este importanta in mod special pentru sectorul IMM-urilor, unde numarul companiilor mixte a crescut ca urmare a performantelor pozitive ale intreprinderilor romanesti, ca furnizori si/sau subcontractori si/sau parteneri comerciali ai intreprinderilor straine. 

Servicii de consultanta in afaceri - In Romania, serviciile de consultanta in afaceri raman subdezvoltate, in special in ceea ce priveste calitatea si specializarea. Romania are insa o traditie importanta in cercetarea aplicata, desi in trecut aceasta era legata mai ales de activitatea intreprinderilor mari, majoritatea acestora dispunand de compartimente specializate de cercetare si dezvoltare.

Dezechilibrele regionale in domeniul dezvoltarii intreprinderilor - Intre regiunile de dezvoltare ale Romaniei exista diferente semnificative in dezvoltarea intreprinderilor, atat in ceea ce priveste densitatea acestora, cat si cifra de afaceri, profitabilitatea, domeniul principal de activitate si rezultatele economice globale.

Cea mai ridicata profitabilitate economica a micro-intreprinderilor este inregistrata in  Regiunea Sud-Muntenia, fiind cu 9% mai mare decat media nationala si cu 162% mai mare decat in Regiunea Sud-Vest Oltenia, regiune ce a inregistrat cel mai scazut nivel de profitabilitate economica.

Regiunea Bucuresti-Ilfov are cel mai mare numar de companii active in domeniile comertul cu amanuntul si constructii, Nord-Est in domeniul textilelor, Sud-Vest Oltenia in turism si reciclarea deseurilor, Nord-Vest in transporturi si constructii metalice, Sud-Muntenia in agricultura, iar Regiunea Centru in domeniul prelucrarii lemnului.

Constrangeri privind formarea si dezvoltarea afacerilor - Comparativ atat cu UE, cat si cu alte economii aflate in tranzitie, in Romania sectorul IMM este inca slab dezvoltat. Acest fapt poate fi explicat printr-o serie de constrangeri:

• Cultura antreprenoriala este in general slaba;
• Legislatia este stufoasa si fiscalitatea impovaratoare;
• In general, bancile nu acorda credite intreprinderilor nou infiintate si celor aflate la inceputul activitatii, garantiile solicitate de banci depasind posibilitatile IMM-urilor sub-capitalizate, care au insuficiente active proprii pentru a putea garanta creditele bancare. Alte forme de sprijin financiar (capital de risc si leasing) sunt inca putin dezvoltate;
• Serviciile de consultanta, instruire si informare sunt inadecvate, desi exista atat o  nevoie reala, cat si o cerere de servicii pentru sustinerea IMM-urilor. Aceste tipuri de servicii sunt subventionate in tarile UE din fonduri publice;
• Intre calificarea fortei de munca si cerintele pietei exista o neconcordanta;
• Disponibilitatea spatiilor pentru desfasurarea afacerilor reprezinta o problema.
• Absenta conditiilor pentru initierea activitatilor de inovare, determinata de lipsa contactelor cu universitatile, institutele de cercetare&dezvoltare, a locatiilor special destinate si a abilitatilor de transfer tehnologic;
• Lanturile de furnizori intre intreprinderile mari si IMM-uri sunt slabe, din cauza insuficientei dotari tehnologice a IMM-urilor, ca si a riscului mare la care sunt expuse acestea in afacerile cu marile intreprinderi de stat, afectate de probleme financiare.

In conformitate cu actele normative in vigoare care reglementeaza activitatea investitionala in Romania, drepturile si obligatiile investitorilor sunt de mentionat, in principal, aspectele care statueaza termenii cheie, drepturile si obligatiile.

Conform cadrului legal, investitorul este persoana fizica sau juridica, rezidenta sau nerezidenta, cu domiciliul sau sediul permanent in Romania sau in strainatate, care investeste in Romania.

Investitorii in Romania beneficiaza, in principal, de urmatoarele drepturi:

• Posibilitatea efectuarii investitiilor in orice domeniu, in conditiile legii;
• Egalitatea de tratament pentru investitorii romani si straini;
• Garantii impotriva nationalizarii sau expropierii;
• Facilitati vamale si fiscale;
• Dreptul la transferul valutei in tara de origine.

In Romania, o societate comerciala poate dobandi orice drepturi reale asupra bunurilor pentru derularea activitatilor sale. Investitorii nerezidenti in Romania au dreptul de a transfera in strainatate, dupa plata impozitelor si taxelor, urmatoarele venituri in valuta: dividendul sau profitul obtinut, sumele obtinute din lichidarea unei societatii comerciale.

Prin investitii directe cu impact semnificativ in economie se inteleg investitiile cu o valoare care depaseste 1 milion de dolari, si care contribuie la dezvoltarea si modernizarea infrastructurii economice a Romaniei. Participarea la investitiile directe cu impact semnificativ in economie se poate realiza doar in capital lichid in lei sau in valuta liber convertibila. Investitiile in zonele libere, zonele defavorizate si parcurile industriale pot beneficia de facilitati.

Cadrul institutional care reglementeaza politica investitionala in Romania este reprezentat de ministerele si autoritatile subordonate Gunernului (ex: ARIS, ANIMMC).

Eficienta actului de guvernare prin finante publice

Guvernarea economica este un mecanism complex prin care puterea executiva a tarii isi indeplineste functiile in societate, prin centre de decizie macroeconomice proprii. Adminstratia publica indeplineste un rol economic important in toate tarile, in functie de anumite criterii si conjuncturi.

Pentru realizarea obiectivelor de guvernare, guvernul aflat la putere elaboreaza acte normative noi pentru politicile publice existente, asigura continuitatea aplicarii angajamentelor interne si externe pentru politicile existente, elaboreaza si aplica politici publice noi.

Printre cele mai importante politice publice elaborate si aplicate de Romania sunt de amintit:

Politica in domeniul educatiei

Politica in domeniul sanatatii

Politica de protectie sociala

Politica agricola si dezvoltare rurala

Politica financiar - fiscala

Politica de dezvoltare regionala

Politica vamal - comerciala

Politica industriala

Politica in domeniul mediului inconjurator

Politica in domeniul transporturilor

Politica in domeniul amenajarii teritoriului

Politica in domeniul tehnologiei informatiilor si comunicatiilor

Politica in domeniul securitatii si apararii nationale

Politica in domeniul justitiei

Politicile publice sunt elaborate si aplicate de catre ministere sau alte autoritati guvernamentale. Pentru elaborarea si aplicarea eficienta a politicilor publice, pentru eficienta actului de guvrnare in domeniu, un rol important il au fondurile publice.

Ministrii si sefii administratiei publice centrale si locale trebuie sa fie buni administratori ai banilor publici si buni negociatori la aprobarea si repartizarea bugetelor pe domeniile de competenta si obiectivele de realizat. La nivelul cabinetului primului ministru trebuie create instrumente si metodologii de corelare a politicilor publice. In aplicarea unei politici publice care necesita utilizarea fondurilor publice, trebuie sa se tina seama de implicatiile folosirii fondurilor si realizarii obiectivelor asupra altei politici publice.

Interventia statului in economie este privita in functie de perioada istorica, de scolile de gandire din epoca, de doctrina politico - economica, de conjunctura politico - economica interna si externa, de gradul de dezvoltare al unei tari si de abilitatea liderilor politici.

Intr-o economie de piata functionala, statul actioneaza in scopul cresterii competitivitatii economice, prin eliminarea blocajelor sau disfunctionalitatilor determinate de esecuri ale pietei, pentru  promovarea valorilor social - culturale, prin corectarea rezultatelor pietei si pentru promovarea valorilor sociale prin stimularea consumului anumitor bunuri si prohibitia consumului altor bunuri.

In conditiile dezvoltarii economice contemporane sunt elaborate, gestionate si aplicate politici publice care sprijina performantele, asigura sprijinul unor sectoare sau al unor categorii si corecteaza disfunctionalitatile aparute. Politicile publice difera in functie de sfera de aplicare, de contextul politico - economic, de instrumentele folosite si de complexitatea lor.

In ultimile decenii, la nivelul Romaniei si al Uniunii Europene putem vorbi de politici publice noi, cu domenii de aplicare si instrumente noi, aparute intr-un context de dezvoltare nou. Politicile publice consacrate cunosc o alta nuantare si abordare, sunt adaptate la noile exigente, pot indeplini si alte roluri, au sfere de aplicare complexe. Politicile publice au nevoie de finantari obtinute din fonduri publice interne si externe.

Pentru o exemplificare analitica, se pot prezenta, in cazul Romaniei, politica comerciala, politica monetara si fiscala, ca politici consacrate si evoluate. Politica de dezvoltare regionala si politica in domeniul concurentei se pot prezenta ca politici noi, conjuncturale.

De asemenea, in functie de perioadele si contextul de dezvoltare pot aparea si alte politici publice, de exemplu politici ale economiei bazate pe cunoastere. Anumite componente de politica publica se pot transforma in politici publice (de exemplu politica securitatii alimentare). Pot aparea politici publice create prin corelarea celorlalte: politica dezvoltarii prin comert exterior, politica dezvoltarii prin poli de competitivitate.

Modelul de dezvoltare economico-sociala al Uniunii Europene pe care Romania trebuie sa-l urmeze implica noi abordari: in primul rand, este de subliniat faptul ca, dupa clasificarea politicilor publice ale Uniunii Europene in functie de competente, acestea pot fi identificate astfel:

In cazul competentelor exclusive ale UE, sunt incluse urmatoarele domenii:

Uniunea vamala;

Regulile de concurenta;

Politica monetara in zona euro;

Politica de conservare a resurselor piscicole;

Politica comerciala comuna.

In aceste domenii, conform Tratatului de instituire a unei Constitutii pentru Europa, UE poate legifera si adopta acte juridice obligatorii pentru toate statele membre.

In cazul competentelor partajate intre UE si statele membre, trebuie mentionate urmatoarele domenii:

Piata interna;

Politica sociala;

Agricultura si pescuit;

Mediu;

Transport;

Energie;

Libertate, securitate si justitie.

In sfarsit, conform Tratatului de instituire a unei Constitutii pentru Europa, UE are competenta de a desfasura actiuni de sprijin, de coordonare sau complementare in domenii precum:

Industria;

Cultura;

Turismul;

Educatia etc.

In aceste domenii nu pot fi adoptate masuri de armonizare.

Toate politicile publice sunt elaborate la nivel guvernamental. Pentru aplicarea lor, in scopul atingerii obiectivelor se impune corelarea acestora cu politica economico - financiara. O conditie esentiala a utilizarii politicilor publice este transparenta acestora.

In economiile deschise, decidentii cu rol in elaborarea si aplicarea politicilor publice trebuie sa ierarhizeze si sa prioritizeze obiectivele si banii publici necesari finantarii, in functie de importanta si de necesitatea obiectivelor de realizat. De asemenea, trebuie luate in considerare implicatiile aplicarii unei politici publice asupra alteia.

In Romania, datorita factorilor conjuncturali, determinati de tranzitie, care de multe ori au afectat stabilitatea macroeconomica, cum ar fi instabilitatea sistemului financiar-bancar, intarzierile in realizarea reformelor structurale, deciziile politice divergente si incoerente, modul defectuos in care s-au facut privatizarile, etc., a aparut o influenta asupra modului in care au fost folosite politicile publice. Drept urmare, se constata inca o incoerenta in practica guvernamentala a gestionarii politicilor publice. Pana in prezent, structurile guvernamentale au gestionat politicile publice la nivel sectorial, iar corelarea dintre politici s-a facut cu dificultate sau chiar au actionat divergent.

Asigurarea corelatiei si convergentei politicilor publice devine cu atat mai mult o necesitate in perioada actuala, cu cat mediul economic si social romanesc trebuie sa se adapteze, din mers, la rigorile pietei interne a Uniunii Europene, fapt care atrage atat adaptarea politicilor publice consacrate la ceea ce se numeste "cea mai buna practica" europeana, cat si preluarea si "invatarea" noilor tipuri de politici. Pentru a simplifica, aparatul guvernamental se afla intr-un proces permanent de perfectionare a modului cum sunt aplicate politicile publice, iar, in acelasi timp, de invatare de noi politici. Aceste procese "misca" sistemul social-economic in directia dorita, ceea ce in termeni europeni se traduce prin "convergenta".

In ce masura politicile publice au avut impact asupra dezvoltarii social-economice a Romaniei se observa din evaluarile efectuate fie de institutii nationale sau internationale, cu atributii specifice. Evolutiile generale si sectoriale au fost prezentate anual in Raportul Comisiei Europene de monitorizare a progreselor inregistrate de Romania in procesul de aderare la Uniunea Europeana.

Criteriile de convergenta pe care se axeaza aceasta analiza ne arata decalajele de dezvoltare pe care Romania le are fata de media Uniunii Europene. Si ceea ce este cu atat mai relevant, faptul ca procesul de "ajungere din urma", pentru care, de altfel, nu se cunoaste, din experienta statelor europene, un model concret de urmat, nu inregistreaza progrese semnificative. Iar acest barometru al starii economiei nationale este de fapt, un barometru al modului in care politicile publice au avut impact asupra procesului de dezvoltare.

Cauzele pentru care impactul politicilor publice a fost unul scazut sunt multiple si trebuie vazut de unde s-a plecat, ce a urmarit fiecare guvernare si modul cum s-au efectuat reformele administratiei publice in Romania.

In primul rand, trebuie sa admitem ca Romania a plecat din start cu un decalaj mai mare fata de alte state foste comuniste si ca sistemul administrativ romanesc plateste inca tribut, dupa mai bine de 16 ani de tranzitie, birocratizarii excesive, inabilitatilor functionaresti si practicarii unui tip de management ineficient. In al doilea rand, cu toate restructurarile avute in vedere de o guvernare sau alta, in sistemul administrativ romanesc se constata inca multe lipsuri, care limiteaza eficienta in aplicarea coerenta si corelata a politicilor publice.

Desi aparatul este unul complex, pe alocuri "stufos" si birocratic, se constata lipsa unei institutii specializate in corelarea politicilor publice, care sa aiba rolul unui arbitru intre "colosii" administratiei publice, care gestioneaza individual aceste instrumente. Cu toate ca s-au infiintat departamente cu atributii in elaborarea de strategii, programe, planuri de actiune, in analizarea si evaluarea modului in care politicile publice produc rezultate, totusi se resimte lipsa de "clarviziune" in utilizarea unui instrument sau altul. Aceasta structura ar trebui sa asigure eficienta actului de guvernare, good governance, un concept relativ nou in stiintele politice, care este din ce in ce mai des mentionat in strategiile de dezvoltare si de securitate globale, inclusiv ale Uniunii Europene.

Un alt aspect de mentionat ar fi slaba implicare in elaborarea politicilor publice si in practica guvernamentala a mediului academic si de afaceri, care intr-o economie de piata functionala are sau ar trebui sa aiba un cuvant greu de spus. In Romania, insa, din cauza unei inertii birocratice si indeciziei politice, relatiile dintre aparatul de stat si mediul academic si privat sunt unele formale, fara un feed-back adecvat sau care sa produca valoare adaugata.

O structura cu adevarat eficienta in elaborarea politicilor publice ar trebui sa fie constituita din specialisti in politici macroeconomice, din buni practicieni in administratie publica si sa functioneze intr-un sistem de comunicare permanenta cu mediul privat. Asa cum exista parteneriat public-privat pentru lucrari de infrastructura sau alte investitii in obiective de interes national, tot astfel trebuie sa existe un parteneriat si in elaborarea politicilor publice. Este foarte important ca anumite acte normative sa fie elaborate prin implicarea efectiva a beneficiarilor.

Negocierea poate fi un factor constructiv in elaborarea si pentru cresterea eficientei in aplicarea politicilor publice (spre exemplu, codul muncii si legile privind protectia sociala trebuie sa fie elaborate prin negocierea cu sindicatele, cu organizatiile patronale, neguvernamentale si a altor categorii de persoane).

Cu privire la eficienta actului de guvernare prin finante publice, Romania a facut pasi mici, dar semnificativi in directia imbunatatirii modului in care sunt gestionate instrumentele pe care statul le are la dispozitie. Avand in vedere optiunea strategica ireversibila a Romaniei catre Uniunea Europeana, exigentele cerute de buna functionare a pietei interne impun o anumita conduita ce tine de buna guvernare, iar obiectivele urmarite de o administratie publica eficienta se rezuma in primul rand la a crea, in baza principiilor care guverneaza piata unica a Uniunii Europene, cadrul pentru exprimarea corecta a liberei initiative, in conditiile de competitivitate impuse.