Pregatirea si desfasurarea controlului fiscal

PREGATIREA SI DESFASURAREA CONTROLULUI FISCAL

PROGRAMAREA CONTROLULUI FISCAL.

Potrivit Ordonantei Guvernului nr.70/1997 sunt supusi controlului fiscal contribuabilii persoane fizice si juridice, romane si straine, precum si asociatii fara personalitate juridica , carora le revin , potrivit reglementarilor fiscale in vigoare , obligatii fiscale

Obligatiile fiscale  cuprind :

a)     obligatia de declarare a bunurilor, a veniturilor impozabile sau dupa caz a impozitelor datorate ;

b)     obligatia de calculare , de inregistrare in evidentele contabile si de plata la termenele legale a impozitelor ;

c)      obligatia de calculare , de inregistrare in evidentele

De asemenea, in indeplinirea atributiilor de control, Ministerul Finantelor are drept 323c27d ul de a da ca urmare a controlului, dispozitii obligatorii pentru luarea masurilor de respectare a legii si sa ia masuri pentru aplicarea sanctiunilor legate.

4. METODOLOGIA DESFASURARII CONTROLULUI FISCAL

Potrivit Ordonantei Guvemului nr. 701997 sunt supusi controlului fiscal contribuabilii persoane fizice si juridice, romane si straine, precum si asociatii fara personalitate juridical, carora Ie revin, potrivit reglementarilor fiscale in vigoare, obligatii fiscale.

Obligatiile fiscale cuprind:

a) obligatia de declarare a bunurilor, a veniturilor impozabile sau, dupa caz, a impozitelor datorate;

b) obligatia de calculare, de inregistrare in evidentele contabile si de plata la termenele legate a impozitelor;

c) obligatia de calculare, de inregistrare in evidentele contabile si de plata la termenele legale a impozitelor care se realizeaza prin stopaj la sursa;

d) orice alte obligatii care revin contribuabililor in aplicarea si executarea legilor fiscale.

Controlul fiscal cuprinde controlul declaratiilor depuse de contribuabil, al documentelor utilizate pentru stabilirea impozitelor si taxelor, cat si controlul altor documente depuse de contribuabil in scopul obtinerii unor deduceri, restituiri sau rambursari.

Cand legea nu prevede obligatia de depunere a declaratiei de impunere,  contribuabilii raspund de calcularea corecta a obligatilor fiscale, in conditiile prevazute de lege.

Declaratiile de impozite si taxe se intocmesc si se depun la unitatea subordonata Ministemlui Finantelor, in a carei raza teritoriala platitorul isi are sediul sau domiciliul, dupa caz.

Declaratia de impozite si taxe trebuie sa contina:

a) datele de identificare ale platitorului;

. numele, prenumele sau denumirea platitorului;

. domiciliul sau sediul;

. codul numeric personal sau codul fiscal.

b) baza de impunere;             

c) cuantumul impozitelor sau taxelor, dupa caz, daca obligatia calcularii impozitului sau taxei revine platitorului;

d) semnaturile autorizate si stampila daca este cazul.

Plata impozitului sau a taxei nu suspenda obligatia platitorului de a depune declaratia de impozite si taxe si chiar daca este scutit de plata impozitului conform reglementarilor legale.

Declaratia de impozite si taxe se depune de catre platitor la organul fiscal competent, direct la registratura acestuia, sau la oficiul postal, prin scrisoare cu valoare declarata, la termenul stabilit pentu fiecare impozit sau taxa.

a) Programarea controiului fiscal

Pentru obtinerea si mentinea unor venituri corespunzatoare din impozite si taxe este esentiala existenta unui program eficient de control fiscal.

In cazul in care contribuabilii sunt constienti de existenta unui asemenea program, riscul nedeclararii sau al declararii subevaluate a obligatiilor fiscale scade. Pe de alta parte, in cazul in care contribuabilii stiu ca riscul este foarte scazut deoarece programul de control este superficial, tot mat multi vor sa exploateze aceasta situatie.

Anual, directiile de control financiar-fiscal din cadrul D.G.F.P.C.F.S. judetene si a municipiului Bucuresti, precum si unitatile fiscale cu atributiuni de control din subordinea acestora vor proceda la programarea controlului fiscal. Acestea vor intocmi un program anual de control fiscal, care va cuprinde contribuabilii selectati pentru a fi supusi controlului in anul respectiv si va avea urmatoarea staictura:

a) Denumirea contribuabilului;

b) Perioada in care se programeaza controlul;

c) Durata programata a actiunii de control;

d) Criteriile avute in vedere la selectarea fiecarui contribuabil cuprins in    program.

Proiectul programului de control se elaboreaza de fiecare unitate fiscala, avand in vedere contribuabilii existenti pe raza teritoriala in care unitatea, conform reglementarilor in vigoare, isi exercita autoritatea, pe baza propunerilor inspectorilor implicati in activitatea de control fiscal si in conformitate cu criteriile de selectare

stabilite.

In situatia in care, capacitatea disponibila este insuficienta pentru atingerea obiectivelor propuse, se va proceda la ajustarea proiectului de program, conform prioritatilor.

Proiectele de programe de control vor fi inaintate spre avizare pana la 15 noiembrie a fiecarui an, directorului Directiei de control financiar-fiscal din cadrul D.G.F.P.C.F.S. judetene si a municipiului Bucuresti. Proiectul programului de control va fi corelat cu programul de control intocmit de celelalte structuri cu atributii de control din subordinea D.G.F.P.C.F.S., sub directa coordonare a directorului general, astfel incat sa fie eliminate eventualele suprapuneri.

Programul anual de control se aproba de directorul Directiei de control financiar-fiscal. In vederea adaptarii la situatiile conjucturale ce pot aparea in cursul anului, programul de control va putea fi modificat trimestrial conform procedurii aplicabile pentru elaborare si avizare.

Pe baza programului anul aprobat, conducatorii fiecarei unitati teritoriale, titulare de program, va intocmi subprograme trimestriale si lunare, pe structuri (servicii, birouri, compartimente) si pe inspectori.

Alocarea inspectorilor pentru o actiune de control se face de catre conducatorul unitatii fiscale, avand in vedere:

. numarul inspectorilor existenti;

. categoria contribuabilului de verificat

. complexitatea actiunii de control care determina constituirea de echipe, formate din mai multi inspectori, caz in care, va fi desemnat un conducator al echipei;

. un inspector nu poate participa la doua controale succesive ale aceluiasi contribuabil.

Subprogramele trimestriale si lunare ale fiecarui inspector vor cuprinde:

. denumirea contribuabililor care i-au fost repartizati in vederea

efectuarii controlului;

. perioada programata pentru controlul fiecarui contribuabil;

. durata programata de desfasurare a fiecarui control;

. obiectivele controlului (control de fond, tematic, punctual etc)..

Programele si subprogramele de control fiscal au caracter de secret de serviciu si se supun normelor in vigoare care reglementeaza regimul acestora.

b) Drepturile si obligatiile organelor de control

Atat in timpul pregatirii controlului, cat si pe parcursul desfasurarii acestuia, este necesar ca inspectorul sa cunoasca atributiile si competentele sale, precum si drepturile si obligatiile legate ale contribuabilului.

Competentele autoritatii fiscale atribuite in fapt inspectorilor fiscali, presupun in esenta dreptul acestora de a solicita contribuabililor punerea la dispozitie a tuturor documentelor, actelor si informatiilor care au legatura cu procesul de control.

In exercitarea atributiilor ce Ie revin, organele fiscale au urmatoarele competente si drepturi: 8

. sa examineze orice inscrisuri, docmnente, registre sau evidente contabile ale contribuabililor., care pot fi relevante pentru stabilirea corecta a impozitelor datorate si pentru modul de respectare a obligatiilor fiscale de catre acestia;

. sa solicite contribuabililor, sau angajatilor acestora, verbal sau in scris, toate informatiile, justificarile sau clarificarile referitoare la declaratiile sau documentele supuse controlului. In cazul in care se solicita raspunsul in sens,

contribuabilii sunt obligati sa furnizeze informatiile respective in termen de 10 zile, daca nu, se va consemna refuzul in procesul verbal si se vor aplica sanctiunile prevazute de lege;

. sa solicite prezenta contribuabilului sau a reprezentantilor legali ai acestora la sediul unitatii fiscale. Solicitarea se va face in scris si va cuprinde, in mod obligatoriu, data, ora si locul intalnirii, precum si scopul acesteia. Solicitarea se comunica contribuabilului cu cel putin 15 zile inaintea datei fixate pentru intalnire;

. sa faca constatari faptice cu privire la natura activitatilor producatoare

de venituri impozabile sau pentru identificarea obiectelor sau surselor impozabile;

. sa ridice extrase sau sa faca copii de pe orice document, inscris sau inregistrare contabila;

. sa retina, in scopul pretejarii impotriva distrugerii, in schimbul unei dovezi scrise si semnate de organul fiscal, orice document sau orice element material care poate constitui o proba sau o dovada referitoare la deteminarea impozitelor datorate de catre contribuabil, pe o perioada de maxim 30 de zile, iar in cazuri exceptionale, cu aprobarea conducerii organului fiscal, perioada poate fi prelungita pana la 90 de zile. In act sunt specificate toate elementele necesare

individualizarii probei sau dovezii respective, precum si mentiunea ca aceasta a fost retinuta, potrivit dispozitiilor legate, de catre organul fiscal. Actui se intocmeste in doua exemplare semnate de catre contribuabil si organul de control fiscal. Un exemplar ramane la contribuabil si unul la organul de control fiscal. In cazul prelungirii perioadei de retinere a documentelor, organul fiscal va instiinta

contribuabilul si va transmite acestuia o copie de pe aprobare;

. sa intre in prezenta contribuabilului sau a reprezentantului legal al acestuia, ori in prezenta altei persoane desemnate de contribuabil, in orice incinta de afaceri a contribuabilului sau in orice alte incinte sau locuri in care exista bunuri impozabile sau se desfasoara activitati producatoare de venituri. Persoana desemnata de contribuabil sa insoteasca organul fiscal trebuie sa cunoasca

activitatea desfasurata de contribuabil, precum si modul de intocmire si de arhivare a documentelor contabile. Accesul este permis m cursul programului normal de lucru al contribuabilului, iar in afara acestuia daca sunt indeplinite, simultan,

urmatoarele doua conditii:

. sa existe autorizarea scrisa a conducatorului organului fiscal care se obtine in baza referatului intocmit de inspector, prin care se motiveaza solicitarea

accesului in afara programului de lucru al contribuabilului;

. se obtine acordul contribuabilului care trebuie exprimat in scris si se va inregistra la registratura contribuabilului si se va anexa la actui intocmit cu ocazia controlului.

. sa stabileasca in sarcina contribuabililor diferente de impozite, precum si sa calculeze majorari de intarziere pentru neplata la temenele legale a impozitelor

datorate;

. sa constate contraventiile si sa aplice amenzile prevazute de legile fiscale;

. sa dispuna masurile necesare indeplinirii corecte de catre contribuabili a obligatiilor fiscale, ce Ie revin;

In cazul in care evidentele contabile sau orice alte evidente sunt tinute cu ajutorul sistemelor de prelucrare automata a datelor, controlul se poate exercita asupra ansamblului informatiilor, datelor si prelucrarilor informatice care concura, direct sau indirect, la obtinerea rezultatelor contabile sau fiscale si la elaborarea declaratiilor, precum si asupra documentatiei referitoare la analiza, programarea si executarea prelucrarilor. Contribuabilul raspunde de indeplinirea de catre sistemele de prelucrare a datelor a conditiilor minimale stabilite prin Ordinul Ministrului Finantelor nr.425/001998.

In scopul determinarii modului de indeplinire a obligatiilor fiscale ce revin contribuabililor si a stabilirii exacte a impozitelor datorate, organele fiscale sunt in drept sa solicite informatii de la:

. persoane fizice sau juridice care detin in pastrare sau administrare bunuri sau sume de bani ale contribuabililor sau care au relatii de afaceri cu acestia;

. organe ale administratiei publice centrale si locale, institutii publice;

. institutii publice sau private care inregistreaza, sub orice forma, incheierile de contracte, circulatia marfurilor pe caile de comunicatie de orice fel, evidenta populatiei sau a bunurilor, exploatarea proprietatilor si altele.

Soliciterea de informatii se face in scris, iar toate datele si informatiile primite de organul fiscal sunt supuse secretului fiscal.

Inspectorii fiscali trebuie sa fie constienti in orice moment, ca succesul activitatii de control depinde, in mare masura, de cooperarea agentilor economici.

Totodata, orice inspector trebuie, totdeauna, sa fie politicos, gata sa ajute, ferm, dar echitabil si integru, discret, echilibrat; sa respecte drepturile agentilor      economici, sa fie constient de responsabilitatile sale si sa evite in masura posibilitatilor, situatiile conflictuale.

In toate cazurile, atitudinea inspectorilor trebuie sa fie neutra; acestia nu trebuie sa pomeasca de la premisa ca agenti economici pe care urmeaza sa-I controleze sunt evazionisti sau ca au comis falsuri sau alte nereguli.

In rezumat, orice inspector are urmatoareie ob!igatii: 9

^ sa cunoasca foarte bine legislatia cu caracter fiscal si normele de aplicare, sa fie la curent cu evolutia acestora;

^ sa cunoasca drepturile acordate platitorilor prin lege si procedurile in materie;

^ sa trateze in mod egal, fara nici o discriminare,pe toti agentii

economici, indiferent de marimea si importanta lor si fara a face presupuneri premature de frauda, evaziune fiscala sau orice alta infractiune;

^ sa stie din care documente si evidente poate obtine informatiile de care are nevoie pentru a face controlul, care informatie este utila, la ce trebuie sa acorde atentie speciala in timpul controlului, cum trebuie sa judece datele, informatiile, constatarile, etc. care se realizeaza inainte, in timpul sau dupa efectuarea controlului, cum trebuie sa intocmeasca procesul-verbal de verificare;

^ sa aiba o buna cunoastere a operatiunilor comerciale desfasurate de agentii economici, a sistemului contabil utilizat, a practicilor curente folosite de agentii economici in materie de adaos comercial, credite, termene de plata, etc.;

sa acorde atentie intrebarilor si nelamuririlor formulate de contribuabili in materie de legislatie fiscala in timpul controlului si sa caute sa Ie raspunda, fie in timpul controlului, fie in cel mai scurt timp posibil, dupa control;

sa acorde atentie evenimentelor si datelor care, aparent, nu sunt in concordanta cu natura si volumul afacerii analizate si sa consemneze in procesul - verbal toate informatiile semnificative care ii sunt aduse la cunostinta sau pot fi obtinute;

^ sa dispuna de capacitate analitica pentu a observa si interpreta evenimentele si faptele constatate;

sa intocmeasca si sa depuna la sediul unitatii fiscale de care apartine procesul-verbal privind rezultatele controlului efectuat;

sa gestioneze eficient actiunile de control a caror executie i-a fost incredintata, precum si timpul consacrat acestora, in functie de numarul actiunilor programate.

c) Drepturiie si obligatiile contribuabililor

Atunci cand desfasoara o actiune de control, inspectorii fiscali nu trebuie sa piarda din vedere drepturile pe care Ie au platitorii de impozite si taxe.

Pe intreaga durata a controlului fiscal, contribuabilii au unnatoarele drepturi: 10.

> sa fie infomati asupra desfasurarii controlului si asupra eventualelor situatii neclare;

> dreptul de a solicita modificarea datei de incepere a controlului;

> dreptul de a fi informati in legatura cu drepturile si obligatiile pe care Ie au in timpul controlului;

> dreptul de a fi verificat o singura data pentru fiecare impozit si pentru fiecare perioada supusa verificarii. Totusi, in cazul in care, dupa incheierea controlului fiscal, apar date suplimentare, necunoscute organului de control fiscal la data efectuarii controlului si care influenteaza sau modifica rezultatele acestuia, conducatorul organului fiscal poate decide reverificarea unei anumite perioade;

> dreptul de a primi o dovada scrisa in cazul retinerii unor documente sau elemente materiale;

> dreptul de a solicita legitimarea inspectorilor. Acestia trebuie sa prezinte imputermcirea (ordinul de deplasare) in baza careia vor efectua controlul si care trebuie sa contina:

. denumirea unitatii fiscale care a dispus efectuarea controlului;

. datele de identificare a inspectorilor: numele, prenumele, numarul legitimatiei de serviciu;

. datele de identificare a contribuabilului ce va fi verificat;

. data inceperii controlului;

. semnatura conducatorului unitatii fiscale.

> dreptul ca sa nu i se perturbe activitatea desfasurata pe parcursul exercitarii controlului;

> sa fie primii solicitati, in cazul in care sunt disponibili, pentru a funiza informatii, clarificari si justificari;

> sa beneficieze de asistenta de specialitate sau juridica pe durata desfasurarii controlului fiscal care va fi acordata de jurist expert contabili, contabili autorizati etc, ori de cate ori sunt solicitati de organele de control sa furnizeze informatii, explicatii, justificari;

> dreptui de a fi protejati pe lima secretului fiscal;

> sa conteste, potrivit procedurilor legale, constatarile inscrise in raportui final asupra rezultatelor controlului;

> sa beneficieze din partea organului fiscal de un tratament just echitabil;

> sa beneficieze de intreaga asistenta, din partea inspectorului fiscal, pentru rezolvarea problemelor cu care se confrunta in ceea ce priveste legislatia procedurile fiscale;

> sa beneficieze de reduceri, rambursari sau compensari de impozite, taxe;

> sa beneficieze de scutiri, reduceri, amanari, esalonari, in conditiile legii.

Totodata, contribuabililor Ie revin o serie de obligatii decurgand atat din derularea efectiva a activitatii de control, cat si din calitatea de contribuabil in general.

In acest sens, obligatiile contribuabililor sunt: 11

sa permita accesul organului de control in incintele de afaceri;

. sa puna la dispozitia organelor de control fiscal toate documentele care stau la baza calcularii impozitelor datorate;

. sa pastreze si sa arhiveze evidentele contabile intr-un mod adecvat si sa Ie pastreze la sediul social declarat pana la implinirea termenului de prescriptie a dreptului organelor fiscale de a stabili diferente de impozite;

. obligatia de a se prezenta la sediul organului fiscal la solicitarea in sens a acestuia;

. sa se inregistreze ca platitori de impozite si taxe la organul fiscal, in termenele prevazute de lege;

. sa depuna la termenele legale declaraiiile fiscale;

. sa organizeze evidenta contabila, potrivit legislatiei in vigoare;

. sa plateasca la termenele prevazute de lege toate impozitele si taxele datorate bugetului de stat;

. sa permita inspectorilor sa verifice documentele si sa faca constatari faptice pe perioada de desfasurare a controlului fiscal;

. sa cunoasca si sa aplice legislatia fiscala in vigoare;

. sa detina date reale si corecte privind operatiunile impozabile calculul impozitelor si taxelor datorate bugetului si sa Ie puna la dispozitia organelor de control;

. sa manifeste respect fata de autoritatea fiscala si sa foloseasca un limbaj civilizat pe tot parcursul desfasurarii controlului;

. sa furnizeze toate informatiile, explicatiile si clarificarile legate de activitatea desfasurata, solicitate de organul de control, in termen de 3 zile de la primirea solicitarii in scris;

. sa plateasca diferentele de impozite si taxe, majorarile de intarziere penalitatile stabilite cu ocazia controlului in termen de 15 zile de la data comunicarii rezultatelor controlului;

. sa aduca la indeplinire masurile ramase definitive in urma controlului;

. sa notifice toate modificarile intervenite in datele de identificare initiale, inclusiv incetarea activitatii, in termenele prevazute de lege;

. sa intocmeasca si sa elibereze documente pentru orice operatiune impozabila;

. sa colaboreze la desfasurarea in bune conditii a controlului fiscal, prin respectarea drepturilor organelor fiscale si acordarea sprijinului necesar pentru exercitarea acestor drepturi, prin punerea la dispozitia inspectorilor, in mod gratuit a utilitatilor necesare.

d) Prescriptia dreptului de a stabili diferente de impozite

Dreptui organelor fiscale de a stabili diferente de impozite si majorari de intarziere pentru neplata intermen a acestora, precum si de a constata contraventii de aplica amenzi si penalitati pentru faptele a caror constatare si sanctionare sunt, potrivit legii, de competenta organelor fiscale si acest drept se stinge prin prescriptie dupa cum urmeaza

. in termen de 5 ani de la data la care a expirat termenul de depunere a declaratiei pentru perioada respectiva;

. in termen de 5 ani de la data ultimul termen legal de plata a

impozitului, in cazul in care legea nu prevede obligatia depunerii declaratiei in cazul impozitelor forfetare, taxelor de timbru si a impozitelor incasate prin stopaj la sursa;

. in termen de 5 ani de la data comunicarii, catre contribuabil, a

impozitului stabilit de organele fiscale in conditiile prevazute de lege, respectiv impozitele stabilite prin estimare confom reglementarilor in vigoare, precum si cele pentru care legea speciala prevede stabilirea debitului de catre organul fiscal.

Termenele de prescriptie se intrerup:

a) in cazurile si in conditiile stabilite de lege pentru intreruperea

termenului de prescriptie a dreptului la actiune;

b) la data depunerii de catre contribuabil a declaratiei fiscale, dupa expirarea termenului legal de expirare a acesteia;

c) la data efectuarii, de catre contribuabil, a unui act voluntar de

recunoastere a impozitului datorat, inclusiv plata integrala sau partiala a acestuia;

d) la data comunicarii, de catre contribuabil, a unor diferente de impozit stabilite de organele fiscale ca urmare a actiunilor de control.

Dupa intrerupere incepe sa curga o noua prescriptie.

Termenele de prescriptie se suspenda:

a) in cazurile si in conditiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescriptie a dreptului la actiune;

b) pe timpul cat contribuabilul se sustrage, cu rea-credinta, de la efectuarea controlului fiscal.

c) cat timp contribuabilul, ca urmare a dispozitiilor organelor fiscale, remediaza deficietele sau indeparteaza cauzele care impiedica desfasurarea controlului fiscal.

Dupa incetarea suspendarii, prescriptia isi reia cursul, socotindu-se timpul scurs inainte de suspendare.

Termenul de prescriptie pentru stabilirea impozitelor si a diferentelor de impozite este de 10 ani, in caz de evaziune fiscala.

e) Pregatirea controlului fiscal

In vederea pregatirii actiunii de control fiscal, inspectorii insarcinati cu efectuarea acestuia vor proceda la colectarea tuturor datelor si informatiilor disponibile referitoare la contribuabil si activitatea desfasurata de acesta. Datele informatiile referitoare la contribuabil se vor obtine in principal prin consultarea dosarului fiscal al contribuabilului, precum si din alte documente aflate la dispozitia

organului fiscal.

De asemenea vor fi consultate toate compartimentele care, prin natura atributiilor ce Ie revin, detin informatii referitoare la situatia fiscala a contribuabililor (urmarire, trezorerie, control financiar, Garda financiara, etc.).

Compartimentele mentionate sunt obligate sa comunice la solicitarea inspectorului insarcinat cu efectuarea controlului, toate informatiile pe care Ie detin, referitoare la contribuabilul ce urmeaza a fi verificat.

Prin consultarea dosarului fiscal al contribuabilului si a compartimentelor sus-mentionate, se vor colecta toate datele si informatiile despre acesta, existente in:

. actele de infiintare, inclusiv declaratia de inregistrare ca platitor de impozite;

. declaratiile fiscale depuse, inclusiv bilanturile contabile;

. rapoarte ale controalelor efectuare ulterior.

Din actele de infiintare ale contribuabilului, precum si din declaratia de inregistrare ca platitor de impozite si taxe se vor colecta informatii privind datele de identificare ale contribuabilului supus controlului:

. denumire;

. numar de inregistrare la Registrul Comertului;

. numar de cod fiscal;

. adresa sediului de afaceri;

. datele de identificare ale sucursalelor sau filialelor, daca este cazul;

. forma de proprietate;

. capitalul subscris si cel varsat;

. obiectui de activitate;

. persoana care asigura conducerea activitatii contribuabilului;

. numerele conturilor bancare, precum si bancile la care acestea sunt deschise.

Din declaratiile fiscale existente in dosarul fiscal al contribuabilului sau din informatiile colectate de la celelalte compartimente, inspectori:

> va stabili daca au fost depuse toate declaratiile si situatiile prevazute de legislatia fiscala in vigoare;

> va semnala existenta anumitor cresteri sau scaderi bruste in

componenta elementelor patrimoniale;

> va compara datele comune cuprinse in diferite declaratii fiscale;

> va stabili pe baza datelor din perioade anterioare, daca exista cifre care  prezinta o anumita tendinta. Aceasta tendinta va fi apoi exploatata la perioada supusa verificarii, dupa care se vor compara sumele astfel previzionate, pe baza tendintei, cu cele existente in declaratia fiscala;

> va stabili platile restante;

> va face orice aprecieri in legatura cu indeplinirea de catre contribuabil, a obligatiilor fiscale, confonrm datelor detinute.

Din analiza rapoartelor incheiate cu ocazia controalelor anterioare, se vor extrage, in special, aspectele la care au fost constatate nereguli si eventualele masuri dispuse la controalele anterioare.

Colectarea de informatii din alte documente aflate la dispozitia organului fiscal se realizeaza prin studierea rapoartelor privind controlul efectuat la doua categorii de contribuabili:

. cei care au legaturi de afaceri cu contribuabilul ce urmeaza a fi controlat, in cazul in care astfel de informatii sunt disponibile;

. cei care desfasoara activitati similare.

In urma analizei documentelor si datelor disponibile la sediul organului fiscal, se vor efectua analize de risc, respectiv identificarea domeniilor impozitelor care prezinta un risc ridicat al evaziunii la contribuabilul respectiv si in domeniul sau de activitate. Pe baza analizei de risc se vor stabili obiectivele orientative ale controlului si, eventual, procedura si tehnicile de control ce urmeaza a fi aplicate.

f) Instiintarea contribuabilului

Inainte de desfasurarea unei actiuni de control fiscal, organul de control fiscal, in baza subprogramului trimestrial de control fiscal, va proceda la instiintarea contribuabililor cu privire la selectarea si programarea lor in vederea controlului, acest lucru realizandu-se prin intermediul unui 'Aviz de verificare'.

Intocmirea si trimiterea avizului de verificare constitute o proba in sprijiiiul organului fiscal, ca a instiintat din timp pe contribuabil in legatura cu elementele concrete ale controlului care urmeaza a se desfasura la sediul societatii sale, astfel  acesta din urma sa nu mai poata invoca lipsa de pregatire in ceea ce priveste punerea cu promptitudine la dispozitia inspectorului a evidentelor contabile, ori angajarea unui consilier care sa-i reprezinte interesele in fata organului fiscal.

Pe de alta parte, avizul de verificare fixeaza data de incepere a

controlului, importanta pentru cunoasterea datei limita pana la care se poate intinde actiunea respectiva, in concordanta cu prevederile art. 11 din legea nr.30/1991 privind organizarea si functionarea controlului financiar si a Garzii Financiare: ' durata maxima a unei actiuni de control prevazuta la art. 10, alin.1, la sediul unui agent economic este de trei luni, indiferent de perioada supusa controlului '. Pentru facilitarea sarcinii inspectorului fiscal pe parcursul desfasurarii actiunii de control, este necesar ca avizul de verificare sa furnizeze contribuabilului informatii precise asupra naturii si obiectului controlului.

Avizul de verificare trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente.

. denumirea unitatii fiscale care a dispus controlul;

. numele si prenumele sau denumirea contribuabilului;

. adresa sediului, domiciliul sau a resedintei contribuabilului;

. codul fiscal si numarul de inregistrare la oficiul Registmlui Comertului;

. baza legala a tranzitarerii avizului si a desfasurarii controlului;

. data la care este programat a se desfasura controlul fiscal;

. obiectivele controlului;

. perioada fiscala ce urmeaza a fi supusa controlului;

. semnatura conducatorului unitatii fiscale.

De asemenea, in aviz se va mentiona obligativitatea punerii la dispozitia   inspectorilor a tuturor documentelor si evidentelor contabile, precum si a asigurarii conditiilor necesare pentru desfasurarea in bune conditii a controlului fiscal. Avizul de verificare in original si copie trebuie, in principiu sa fie transmis prin scrisoare

recomandata cu confirmare de primire la reprezentantui legal al societatii, desemnat cu aceasta calitate.

Avizul de verificare va fi insotit de un extras din 'Cartea drepturilor obligatiilor contribuabililor pe timpul desfasurarii controlului'

Deoarece contribuabilul are nevoie de o perioada de timp pentru pregatirea evidentelor contabile si a celorlalte documente supuse controlului, avizul de verificare va fi transmis cu cel putin 15 zile inainte de inceperea efectiva a controlului fiscal.

Avizul de verificare va fi inaintat direct, odata cu prezentarea la sediul contribuabilului in vederea desfasurarii controlului fiscal, in urmatoarele situatii:

a) daca organele fiscale apreciaza ca eficienta actiunii de control depinde de caracterul inopinant al acesteia;

b) daca actiunea de control se desfasoara in vederea solutionarii unor cereri ale contribuabililor;

d)     daca se considera ca avizul nu-i va parveni in timp util contribuabilului.

Pentru motive intemeiate, contribuabilul poate solicita conducatorului unitatii fiscale care a dispus controlul amanarea datei de incepere a acestuia cu maxim 30 de zile lucratoare. Solicitarea trebuie sa fie adresata, in scris, organului de control fiscal care a trimis avizul, in termen de 5 zile de la primirea si semnarea

avizului si trebuie sa contina:

. numele, prenumele sau denumirea contribuabilului;

. adresa sediului, domiciliului sau a resedintei contribuabilului;

. denumirea unitatii fiscale care a dispus controlul fiscal;

. numarul avizului de verificare primit;

. motivele pentru care se solicita amanarea controlului fiscal;

. eventualele justificari pentru sustinerea motivelor invocate; data pana la care se solicita amanarea inceperii controlului.

Daca motivele sunt intemeiate solicitarea se considera acceptata, lar organul de control va transmite un nou aviz de verificare, in care va mentiona data la care a fost reprogramat controlul.

g) Desfasurarea controlului fiscal

Prezentarea la contribuabil se va face numai in baza unei imputemiciri scrise (ordin de deplasare), emisa de conducatorii unitatii fiscale, competenta sa efectueze controlul.

Contactul cu contribuabilul are o importanta speciala deoarece este de natura sa influenteze atat demararea cat si eficienta controlului.

Cu aceasta ocazie, verificatorul trebuie sa dea dovada de o atitudine normala si impartiala, chair si in cazul cand interlocutorul ar parea ca manifesta o oarecare neancredere, sau chiar lipsa de cooperare la intalnirea cu reprezentantui unitatii fiscale.

Inainte de inceperea controlului, inspectorul trebuie sa urmareasca asigurarea unor conditii corespunzatoare de desfasurare a acestuia. In cazul in care se propune un loc impropriu (sala de productie, birou cu atmosfera zgomotoasa, etc.), inspectorii trebuie sa insiste pentru alegerea unui loc corespunzator.

La inceputul controlului este obligatoriu ca inspectorul sa se legitimeze sa explice scopul verificarii pe care intentioneaza sa o efectueze. Este necesar sa se asigure ca persoana careia i se adreseaza este o persoana cu autoritate, care este la curent cu activitatile desfasurate de unitate.

Controlul poate debuta printr-o discutie referitoare la informatii cu caracter general, cum ar fi:

. originea si istoricul activitatii;

. importanta economica a societatii pe plan local sau national;

. legaturile comerciale, juridice sau financiare cu alte unitati din tara sau strainatate;

. dificultatile intalnite si perspectivele oferite in dezvoltarea societatii respective, care pot tine de organizarea retelei comerciale, evolutia cererii, demografia locala, concurenta, posibilitatile de investitii, precum si modernizarea metodelor de productie si comercializare, cresterea productivitatii, etc.;

. verificarea corectitudinii informatiilor culese in timpul pregatirii

controlului, precum si modul in care contribuabilul a respectat dispozitiile recomandarile primite cu ocazia controalelor anterioare.

Inspectorul trebuie sa pastreze permanent controlul desfasurarii discutiilor si sa ajute contribuabilul sa-si exprime punctui de vedere si sa puna intrebari sau sa faca remarci in legatura cu obiectivele controlului.

Pe parcursul intregului interviu, inspectorul trebuie sa asculte cu atentie raspunsurile persoanei intervievate si sa-si noteze aspectele pe care Ie considera importante pentru realizarea obiectivelor controlului.

In timpul discutiilor inspectorul va trebui sa se informeze asupra

unnatoarelor elemente:

. daca platitorul desfasoara, pe langa activitatea declarata si alte activitati, pentru care are obligatia sa se inregistreze si sa plateasca inpozite si taxe;

. daca platitorul are sucursale, filiale sau intreprinderi asociate, daca platitorul are probleme privind cunoasterea legislatiei fiscale;

. daca de la data ultimului control au avut loc schimbari privind structura sau organizarea intreprinderii, natura sau anvergura activitatilor sau datele din dosarul fiscal al contribuabilului;

. daca platitorul controlat are un precedent de nerespectare a obligatiilor sale fiscale si care au fost cauzele care au condus la aceasta situatie.

In ceea ce priveste marile intreprinderi, nu este necesar ca inspectorii sa vorbeasca cu o persoana autorizata la fiecare vizita.

In acelasi timp trebuie mentinut contactul cu conducatorii intreprinderii pentru ca inspectorul sa se convinga ca acestia sunt la curent cu problemele in materie fiscala, cu care se confrunta intreprinderea.

De asemenea, trebuie semnalata de catre inspector sefului sau ierarhic, orice impotrivire din partea conducerii intreprinderii controlate, in vederea indreptarii deficientelor care au fost semnalate si luarea masurilor legate.

Atunci cand pe parcursul discutiilor apar date diferite fata de cele detinute de la ultimul control, inspectorul va nota modificarile si va proceda, dupa terminarea controlului, la actualizarea datelor din dosarul fiscal al platitorului.

Inspectorii trebuie sa dea atentie tuturor schimbarilor referitoare la proprietate, controlul gestiunii intreprinderii, schimbarea eventuala a conducerii motivele acestei schimbari.

Dupa discutiile purtate cu conducatorul unitatii, se va conveni asupra intrevederii cu contabilul sef al societatii, in prezenta caruia se vor derula operatiunile propriu-zise de verificare contabila.

Dupa ce s-a informat asupra metodelor contabile si a tehnicilor de lucru utilizate, manuale sau electronice, este recomandabila precizarea procedeelor de control intens utilizate.

Verificatorul se poate interesa de toate dificultatile invocate de

conducatorul compartimentului financiar-contabil si sa faca aprecieri privind eficienta metodelor de control intern utilizate in furnizarea informatiilor necesare luarii deciziilor.

Dupa finalizarea discutiilor purtate cu conducatorul unitatii si cu

conducatorul compartimentului financiar-contabil, inspectorul poate propune vizitarea locului de desfasurare a activitatii intreprinderii, pentru a se putea realiza o prima apreciere asupra volumului si specificului activitatii contribuabilului controlat.

Prin vizitarea localului, se are in vedere obtinerea de informatii privind materiile prime si semifabricatele utilizate, produsele fabricate, valorificarea deseurilor, stocurile de materii prime si produse finite, mijioacele de productie modul lor de utilizare, numarul de schimburi, personalul de productie si calificarea sa, randamentul si controlul utilizarii fortei de munca si destinatia terenunlor imobilelor.

Infomatiile astfel culese ii vor permite verificatorului :

sa cunoasca cu precizie activitatile societatii comerciale si legaturile intre sectoarele interne;

sa controleze respectarea tehnologiilor de fabricatie si a disciplinei

financiare, in scopul depistarii insusirii de profituri nedeclarate;

sa aprecieze amortizarile reale, comparativ cu cele luate in calcul de catre societate;

sa sesizeze unele avantaje ascunse acordate conducatorilor, prin

folosirea unor imobile si a fortei de munca in interesul personal;

sa sesizeze posibilitatea corelarii contabilitatii materialelor cu cea a obligatiilor fata de stat;

sa aprecieze locurile unde se produc unele intreruperi ale procesului de productie pentru a se permite efectuarea controlului cantitativ.

Este recomandabil ca verificatorul sa solicite in cursul acestei vizite, de la personalul de executie, toate precizarile care i-ar putea fi utile. Informatiile culese pe parcursul vizitei vor fi ordonate si vor constitui parte componenta din raportul intocmit de verificator la incheierea controlui.

Este util ca, in continuare, verificatorul sa culeaga date din toate registrele tinute de agentui controlat, potrivit dispozitiilor art. 127, lit.a) - f), din Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale, pe baza carora se pot aprecia implicatiile deciziilor factorilor de conducere asupra stabilini corecte a masei impozabile.

Aflat in posesia elementelor de apreciere si a informatiilor susceptibile sa-l orienteze in activitatea sa, verificatonil va putea incepe examenul propriu-zis contabilitatii si va acorda prioritate aspectelor care merita o atentie speciala, in urma vizitei in localul unitatii.

4. Verificarea contabilitatii

Verificarea contabilitatii este definita ca un ansamblu de operatii care ca obiect examinarea, la sediul contribuabilului (persoane fizice, persoane juridice), a documentelor contabile si compararea datelor din declaratii cu cele rezultate inventariere, documente primare si evidente.

Verificarea contabilitatii poate fi considerate in functie de obiectivele urmarite:

a) generala, cand inspectorul verifica situatia fiscala a contribuabilului privind totalitatea impozitelor datorate;

b) simpla, in toate celelalte cazuri.

Dupa aria de cuprindere, verificarea contabilitatii poate fi:

^ completa, cand aceasta se extinde la examinarea in ansamblu a contabilitatii si compararea datelor din declarative de venituri ale contribuabililor cu datele culese din evidentele proprii si de la terti;

^ limitata, cand controlul se intinde pe o perioada foarte scurta sau se efectueaza asupra unui aspect anume din punct de vedere fiscal (impozit pe profit, T.V.A, etc.);

^ largita, cand in afara controalelor contabile si inventarierii, verificatorul va culege informatii referitoare la situatia fiscala a contribuabilului si din alte surse (agenti economic! cu acelasi profil si volum de activitate, banci, registrul comertului, primarii, etc.).

Controlul respectarii prevederilor legislatiei privind organizarea contabilitatii

Se efectueaza in masura in care un astfel de obiectiv este cuprins in tematica de control sau in cazurile in care se desfasoara o actiune de control completa.

Inspectorul fiscal va verifica respectarea prevederilor Legii contabilitatii nr. 82/1991, privind categoriile de persoane juridice si fizice care au obligatia sa organizeze si sa conduca contabilitatea proprie, potrivit art.1 si anume: regiile autonome, societatile comerciale, institutiile publice, unitatile cooperatiste, asociatiile si celelalte persoane juridice, precum si persoanele fizice care au calitatea de comerciant.

Aceste persoane au obligatia sa conduca contabilitatea in partida dubia sa intocmeasca bilant, respectiv dare de seama contabila, in cazul institutiilor publice.

Bilanturile contabile anuale se vor intocmi:

a) in sistem simplificat, in cazul intreprinderilor mici si mijiocii;

b) in sistem de baza, in cazul intreprinderilor mari.

Intreprinderile mici si mijlocii pot intocmi bilant contabil in sistem

simplificat sau in sistem de baza, in functie de optiune.

Consiliile locale comunale, unitatile de cult, asociatiile de locatari, precum si asociatiile familiale si persoanele fizice autorizate sa desfasoare activitate independenta, pot conduce contabilitatea in partida simpla, cu conditia sa asigure:

. inregistrarea cronologica si sistematica a operatiilor patrimoniale, in         functie de natura lor, in mod unilateral, numai in debitul sau creditui conturilor, fara utilizarea de conturi corespondente.

. stabilirea totalului debitului si creditului, precum si a soldului fiecarui cont.

Persoanele care conduc contabilitatea in partida simpla nu au obligatia sa intocmeasca bilant contabil, cu exceptia celor stabilite prin normele metodologice ale Ministerului Finantelor.

Ministerul Finantelor poate aproba conducerea contabilitatii in partida simpla si pentru alte persoane, la cererea acestora, insusita de directiile generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat judetene si a municipiului Bucuresti.

Inspectorul fiscal va verifica respectarea prevederilor art. 20 din Legea contabilitatii, in ceea ce priveste folosirea obligatorie a registrelor: registru-jurnal, registru-inventar, prin articole contabile, a operatiunilor patrimoniale, respectandu-se ordinea cronologica a documentelor primare dupa data de intocmire sau de intrare a acestora in unitate. Se va verifica intocmirea corecta a registrelor de

inventar, pe baza elementelor patrimoniale de activ si pasiv, inscrise in listele de inventariere precum si gruparea acestora in functie de natura lor, conform posturilor din bilantul contabil.

Inspectorul fiscal va verifica inscrierea lunara in registrul 'Cartea - Mare' in conturi corespondente a inregistrarilor efectuate in registrul - jurnal, privind soldurile initiale, rulajele debitoare, utilajele creditoare si soldurile finale.

Se va verifica respectarea prevederilor art.22 din Legea contabilitatii privind intocmirea lunara de catre unitate a balantei de verificare, care indeplineste un dublu rol:

. verificarea inregistrarii corecte in contabilitate a operatiunilor

patrimoniale;

. preluarea soldurilor conturilor din balanta de verificare si inscrierea acestora ca posturi in bilantul contabil anual.

Inspectorul fiscal va verifica daca pentru toate datele inscrise in evidente exista documente primare justificative (facturi, bonuri de materiale, liste de inventar, etc.) precum si sinceritatea operatiunilor privind cumpararile, vanzarile si stocurile reflectarea acestora in evidentele contabile.

Verificarea in cazul utilizarii calculatorului la intocmirea evidentelor contabile

Inspectorul fiscal trebuie sa acorde o atentie speciala situatiilor de utilizare a calculatorului ca instrument principal de gestiune in contabilitate, chiar in cazul unor agenti economici cu cifra de afaceri redusa. In acelasi timp, in multe cazuri, calculatorul este folosit numai ca un instrument de calcul , in care sunt introduse datele, care apoi se listeaza pentru a se obtine situatiile si inregistrarile in conturile sintetice si analitice. In toate cazurile, sistemul automat daca este corect utilizat, este capabil sa minmalizeze datele necesare controlului fiscal.

Este necesar ca inspectorii sa se familiarizeze cu tehnologia specifica in domeniu si sa se informeze asupra problemelor impuse de tinerea evidentei contabile pe calculator. In cazul utilizarii tehnicii de calcul numai pentru inregistrare automate in conturi, inspectorul poate utiliza procedurile normale de verificare. In cazul in care calculatorul este folosit ca un sistem complex si instrument de gestiune, este necesar sa se discute cu seful oficiului de calcul, pentru stabilirea unei proceduri de verificare.

Inspectorul trebuie sa solicite ca informatiile de care are nevoie sa-i fie prezentate sub forma listelor scoase la imprimanta.

Trebuie mentionat ca frauda prin intermediul calculatorului este posibila, dar mai greu de realizat si de descoperit. De aceea, inspectorii nu trebuie sa incerce sa examineze acest gen de probleme fara ca in prealabil sa se consulte cu seful ierarhic, care va solicita, daca este necesar, sprijinul Centrului de telmologia informatiei financiare, respectiv al Serviciilor Independente de prelucrare automata a datelor organizate in cadrul D.G.F.P.C.F.S. judetene.

Inspectorii fiscali nu trebuie sa ezite a solicita informatii legate de domeniul prelucrarii automate a datelor, ori de cafe ori se cer clarificate anumite probleme care apar in cursul coutrolului..

4.4.Examinarea evidentelor in care sunt reflectate operatiunile de cumparare, de constituire a stocurilor si de vanzare

Cercetarea evidentei acestor operatiuni este necesara intrucat ele constituie una din principalele surse de comitere a fraudelor fiscale.

Inspectorul fiscal va urmari existenta corelatiilor intre incasarile si platile inregistrate in evidentele contabile, pe de o parte, si situatia faptica a stocurilor consemnate in inventare, pe de alta parte.

Datele din conturile de tranzactii comerciale se refera la totalul vanzarilor, aprovizionarilor si stocurilor existente la inceputul si sfarsitui perioadei verificate.         Se folosesc urmatoarele tipuri de verificari:

. compararea valorii vanzarilor dm conturi, aferente perioadei de impozitare cu inregistrarile aferente vanzarilor inscrise in jurnale si declaratiile de impozite si stabilirea eventualelor discrepante;

. compararea valorii cumpararilor din conturile contabile cu cea din jurnale si din declaratii si stabilirea diferentelor; compararea valorii stocurilor existente scriptic cu cele observate fizic de catre inspector in timpul vizitei, admitandu-se o abatere rezonabila in plus sau minus;      .compararea stocurilor de la inceputui si sfarsitui perioadei si solicitarea explicatiilor in cazul stabilirii unor valori importante in plus sau in minus; stabilirea trendului afacerii in timp, comparand cifrele perioadei curente cu cele aferente perioadelor precedente.

Motivul oricaror modificari substantiale trebuie verificat.

Inspectorul fiscal va mentiona in mod explicit in procesul-verbal de verificare, daca s-au verificat toate facturile, chitantele la vanzari si toate documentele evidentiate la cumparari.

In caz contrar, justificat de perioada indelungata inclusa in control sau de volumul mare de afaceri, se va preciza procentui care s-a verificat prin sondaj, Este recomandat ca minimum 60% din aceste documente sa fie efectiv verificate, chiar in cazul unui control prin sondaj.

Verificarea cumpararilor

Principalele neregularitati care pot apare in contabilitatea cumpararilor sunt:

a) omisiuni care antreneaza o micsorare a vechimii de cumparari:

. necontabilizarea tuturor facturilor primite de la fumizori;

. cumparari fara facturi;

. cumparari de produse in vederea revanzarii acestora, fara a fi

evidentiate in contabilitate.

b) omisiuni care antreneaza o majorare a vochimii de cumparari:

- necontabilizarea unor reduceri acordate cumparatorilor;

c) operatiuni fictive care antreneaza o micsorare a cumpararilor;

d) operatiuni fictive care antreneaza o majorare a cumpararilor;

e) transferal cumpararilor de la un an financiar la altul;

f) majorarea cheltuielilor prin inregistrarea amortizarii bunurilor achizitionate, intr-o singura transa, sau inregistrarea unei amortizari calculate pe baza unor cote mai mari decat cele prevazute de lege;

In functie de importanta obiectului de activitate, de moralitatea

fiscala a contribuabilului, de posibilitatile de evaziune fiscala, de metodele folosite in exercitarea controlului preventiv, inspectorul isi va orienta tehnica de verificare va stabili timpul afectat acesteia, efectuand un examen critic al facturilor de cumparare, dupa cum urmeaza:

Verificarea datelor din antet, a naturii produselor, locurilor de livrare, precum si a vizei de control preventiv, daca este cazul. Aceste elemente se vor urmari atent pe un numar cat mai mare de facturi, pentru depistarea eventualelor abateri cum ar fi:

. cumparari care se refera la un an financial' inchis;

. cumparari cu caracter personal: imobilizari trecute la cumparari de marfuri;

. necontabilizarea unei parti a facturilor relevata prin absenta vizei contabilitatii;

. deduceri de TVA peste cele prevazute de lege;

. lipsa mentionarii tuturor datelor obligatorii din factura (elemente de identificare a vanzatorului si cumparatorului, TVA etc.).

Verificarea de fond a facturilor;

. legalitatea si exactitatea stabilirii taxelor mentionate in facturi;

. daca maririle mentionate in facturi sunt purtatoare de TVA.

Verificarea stocurilor

Principalele neregularitati privind stocurile pot apare atat pe parcursul exercitiului, cat si la sfarsitui acestuia. Ele pot fi :

a) erori materiale, frecvente si dificil de evitat;

b) falsificari intentionate, cum ar fi inscrierea de cantitati sau preturi unitare inexacte, care duc la majorarea sau diminuarea stocurilor.

Modificarea valorilor stocurilor prin astfel de erori tematice pentru ajustarea profiturilor pe parcursul anului financial' la nivelul dorit de catre contribuabil.

Obiectivele care se au in vedere in desfasurarea controlului stocurilor sunt urmatoarele :                               '

a) Controlul fizic al stocurilor :

. examinarea documentelor de inventar;

. examinarea concordantei documentelor de inventar cu cele ale contabilitatii;

. controlul ecuatiei stocurilor (stoc initial + intrari = iesiri stoc final);

b) Controlul evaluarii stocurilor :

. corelarea prin sondaj a valorilor din facturi cu valorile trecute in documentele de inventar.

Verificarea vanzarilor

Principalele neregularitati care pot fi intalnite in aceasta faza a verificarii sunt:

inregistrarea unor operatii de vanzari fictive;

neanregistrarea tuturor operatiunilor de livrare efectuate.

In cursul efectuarii verificarii operatiunilor de vanzare inspectorul va avea in vedere urmatoarele obiective :

a)     Examinarea documentelor cuprinzand vanzarile si retetele de fabricatie;

tinerea corecta si la zi ajumalului de vanzari si a jurnalului de casa;

arhivarea cronologica a documentelor, precum si tinerea evidentelor pe grupe de marfuri si nume de clienti;

pastrarea in conditii bune a documentelor.

b) Compararea, prin sondaj a urmatoarelor aspecte:

- verificarea concordantei dintre jurnale si facturi;

- verificarea inregistrarilor zilnice din jurnale;

- verificarea transcrierii corecte a raportarilor din jurnale in conturi;

- depistarea vanzarilor inregistrate direct in jurnalul de casa;

- concordanta datelor inscrise in registrul de vanzari sau jurnalul de casa cu cele din documentele primare care nu au fost inregistrate in contabilitate.

c) Corelatii intre vanzari, incasari si conturile de clienti si furnizori.

d) Studiul detaliat al contului casa (existenta unor solduri creditoare, corespondenta dintre soldul contului casa si numerarul din casa).

e) Vanzarea prin compensare fara miscare de fonduri banesti.

f) Modul de cuprindere, in documentele de vanzare, a deseurilor subproduselor.

g) Controlul respectarii retetelor de fabricatie (cantitativ valoric).

h) Variatiile anormale ale profitului de la un an la altul.

i) Inregistrarea cronologica corecta a documentelor de vanzare.

j) Anularea unor operatii de vanzare fara reflectarea acestora in contabilitate.

Examinarea posturilor din bilant

La examinarea bilanturilor, inspectorii fiscali vor avea in vedere modul in care, la intocmirea acestora, au fost respectate prevederile Legii contabilitatii nr.82/1991 si Precizarilor privind masurile referitoare la intocmirea bilanturilor, aprobate prin H.G. nr.3/1995.

Bilantul, ca document de sinteza al activului si pasivului patrimoniului unitatii la o incheiere a exercitiului, se intocmeste pe baza ultimei balante de verificare a conturilor sintetice, puse de acord cu balanta conturilor analitice, incheiata dupa inregistrarea tuturor documentelor in care au fost consemnate operatiunile financiar contabile aferente activitatii perioadei raportate.

Soldurile conturilor din balanta de verificare se grupeaza si se inscriu in formulari de bilant potrivit mentiunilor din cadrul fiecarui rand al acestuia.

Bilantui poate fumiza elemente suplimentare referitoare la marimea si natura activitatii, completand imaginea pe care inspectorul si-a format-o asupra contribuabilului controlat.

Daca se constata ca activitatea se desfasoara fara dificultati financiare, in ciuda faptului ca bilantui prezinta o situatie de continua insolvabilitate, aceasta poate fi un indiciu ca exista alte surse de venit, care nu au fost insa relevate.

In aceste cazuri este necesar un control mai amanuntit. 0 indicatie importanta a solvabilitatii poate fi stabilita prin compararea activelor (stocuri, mijioace banesti, debitori etc.), cu pasivele (creditori, datorii etc.).

In situatia m care conturile contabile contm informatii de o calitate discutabila ori exista motive de suspiciune a veridicitatii acestora, se sugereaza efectuarea umiatoarelor verificari:

. cumpararile unei anumite perioade pot fi comparate cu vanzarile aferente aceleasi perioade;

. compararea nivelului stocurilor cu nivelul cumpararilor si vanzarilor;

. numarul componentelor cumparate in vederea prelucrarii pe o anumita perioada poate fi comparat cu numami de produse finite realizate in perioada respectiva;

. cumpararile aferente unei perioade pot fi comparate cu incasarile de la clienti, asa cum sunt inregistrate in registml de incasari sau altele similare aferente aceleasi penoade;

suma incasata sau platita evidentiata in contui bancar poate n

comparata cu vanzarile si cumpararile evidentiate in contabilitate;

. compararea numarului de angajati si a platilor reprezentand salariile pe o lima cu volumul activitatii realizate;

. compararea cheltuielilor de transport si aprovizionare cu valoarea intrarilor si iesirilor.

Posturi de active imobilizate

a) Imobilizari necorporale: cheltuieli de constituire si cercetare-

dezvoltare

Cheltuielile de constituire sunt cheltuielile ocazionate de infiintarea sau dezvoltarea unitatii: taxe si cheltuieli de mscriere si imnatriculare, cheltuieli privind eniisiunea si vanzarea de actiuni si obligatiuni, cheltuieli de prospectare a pietei si de publicitate legate de infiintarea si extinderea activitatn intreprindeni respective.

Cheltuielile de cercetare-dezvoltare se refera la lucrarile si proiectele de cercetare si dezvoltare efectuate pe cont propriu sail achizitionate de la terti.

Inspectorul va controla daca cheltuielile de constituire si eventual, cele cu transportui, instalarea si amenajarile ocazionate de infiintarea unitatii sunt cuprinse in acest post de bi!ant, constituind o crestere de activ, precum si modul de amortizare al acestora.

b) Imobilizari corporale (terenuri, cladiri, constructii speciale, masini si utilaje).

Acest post va trebui sa cuprinda toate imobilizarile corporate existente in intreprindere la sfarsitui anului financiar, consemnate in inventar.

Imobilizarile corporale iesite din activ, fie prin distrugere sau disparitie, fie prin cesiune, inceteaza a figura in postul de imobilizari corporale;

Controlorul fiscal trebuie sa aiba in vedere caracterul probant al tuturor miscarilor imobiliare, pe baza documentelor si inregistrarilor contabile, cunoscandu-se tendinta unor imitati de a omite, cu intentie, inregistrarea tuturor operatiilor privind existenta si miscarile imobilizarilor corporate.

Se va avea in vedere, de asemenea, ca metoda amortizarii imobilizarilor corporate, utilizata de intreprindere, sa fie conform legislatiei in vigoare.

In situatia bunurilor date in locatie, se va urmari ca amortizarea sa se repartizeze pe toata durata pentru care bunurile sunt date in locatie.

c) Imobilizari financiare (titluri de participare, creante imobilizate, alte titluri imobilizate)

Controlorul fiscal al titlurilor de participare va avea in vedere urmatoarele:

. omiterea inregistrarii unor titluri de participare, in special a celor privind aportul asociatilor;

. inscrierea titlurilor de participare cu valorile reale de cumparare sau de revanzare;

. evaluarea titlurilor de participare la sfarsitui anului financial', in

conformitate cu legislatia in vigoare.

Posturile de capitaluri proprii

a) Capital social

In cazul persoanelor juridice, se urmareste daca toate cresterile si reducerile de capital social, care rezulta din modificari statutare, au fost corect inregistrate in contabilitate.

In cazul persoanelor fizice, se are in vedere verificarea originii aporturilor de capital, pe care contribuabilul trebuie sa Ie explice si sa Ie probeze prin existenta unor venituri disponibile suficiente sau realizari de capital.

b) Prime legate de capital (prime de emismne, de fuziune si de aport la capital)

Controlul urmareste originea si natura primelor in cauza, daca acestea au constitilit aport la capital, din momentul intrarii lor in patrimoniul social.

c) Rezerve

In acest caz se verifica respectarea prevederilor legate privind procentul sumelor prelevate din profitul net realizat, precum si proportia rezervelor fata de marimea capitalului social, a primelor de emisiune transferate la rezerve precum si daca distribuirea si utilizarea rezervelor au respectat prevederile legislatiei in

vigoare.

d) Provizioane reglementate

Se are in vedere ca acestea sa fi fost corect calculate, in conformitate cu prevederile legale.

e) Subventii pentru investitii

Se urmareste modul de constituire prin sume alocate de la bugetul de stat sau din alte resurse pentru finantarea investitiilor, precum si a imobilizarilor primite cu titlu gratuit. De asemenea, se verifica daca subventiile primite au fost reflectate corect in rezultatul anului financiar.

Provizioane pentru riscuri si cheltuieli

In acest post se evidentiaza provizioane, garantii acordate clientilor, cheltuieli de repartizat pe mai multe exercitii, pierderi din schimb valutar, precum si pentru alte riscuri si cheltuieli constituite de regula la finele exercitiului.

La provizioane se urmareste constituirea din surse legal prevazute si raportarea lor la exercitiul financiar curent, utilizarea provizioanelor numai pentru scopul pentru care au fost constituite, iar in situatia in care provizioanele au devenit fara obiect, inportarea acestora la rezultatele exercitiului in cursul caruia au devenit fara obiect.

Posturi de terti

Acestea includ conturile furnizori-debitori , clienti si conturi asimilate, alte creante si decontari cu asociatii privind capitalul, din activul bilantului, precum si cele de furnizori si conturi aisimilate, clienti-creditori si alte datorii fata de terti (personal, arigurari sociale, bugetui statului etc.), din pasivul bilantului.

Conturi financiare

a) Conturi financiare de activ (titluri de plasament, conturi la banci, casa. si acreditive).

b) Conturi de rezultate financiare

Se va urmari determinarea corecta a soldului contului 'Profit si pierdere', in functie de care unitatea va stabili suma impozitului pe profit datorata bugetului de stat.

Examinarea contului 'Profit si pierdere' poate releva anumite elemente importante referitoare la operatiunile desfasurate si la afacerea in sine.

In timpul operatiilor de verificare inspectorul va urmari concordanta datelor inscrise in posturile din bilant cu datele din anexele la bilant, precum si toate corelatiile bilantiere conform Normelor metedologice pentru intocmirea si prezentarea bilantului contabil.

4.5.Obiective specifice ale controlului fiscal privind principalele impozite si taxe

1. ImpozituI pe profit

a) Identificarea categoriilor de persoane juridice si fizice platitoare de impozit pe profit;

b) Verificarea materiei impozabile ca diferenta intre veniturile si

cheltuielile dintr-un an fiscal, urmarindu-se calcularea si declararea lunara a acestuia, cumulat de la inceputui anului fiscal;

c) Verificarea modului de calcul a impozitului pe profit, potrivit legii: cota normala (38% - pana la 31.11999; 25% - dupa 01.01.2000 conform O.G. nr.217/1999 ), exceptii privind reduceri sau majorari ale cotei;

d) Respectarea termenului de plata a impozitului pe profit, respectiv lunar, pana la 25 inclusiv a lunii urmatoare, o data cu declaratia de impunere;

e) Facilitati:

. impozitul aferent profitului folosit pentru modernizarea tehnologiilor de fabricatie, extinderea activitatii si protejarea mediului se reduce cu 50%;

. dividendele primite de o persoana juridica romana de la o alta persoana juridica romana, precum si aportul la capitalul social al unei persoane juridice nu sunt impozabile.

f) Aplicarea de sanctiuni fiscale: amenda, potrivit legii.pentru:

. depunerea cu intarziere a declaratiei de impunere;

. nemmizarea informatiilor necesare pentru a se determina obligatia fiscala;

. neplata in intregime a impozitului stabilit la data prevazuta;

. neplata impozitului stabilit prin retinere la sursa si majorari pentru intarziere la plata.

Taxa pe valoarea adaugata

a) Verificarea si identificarea operatiilor cuprinse in sfera de aplicarea a TVA : livrari de bunuri mobile, prestari de servicii si operatii asimilate acestora, transfer de bunuri imobile, importul de bunuri si servicii;

b) Verificarea si identificarea operatiilor necuprinse in sfera de aplicare a TVA: livrari de bunuri si prestari de servicii efectuate de asociatii fara scop lucrativ, organizatii cu caracter religios, organizatii sindicale, institutii publice;

c) In cadrul operatiilor cuprinse in sfera de aplicare a TVA, se vor    identifica :

- operatii impozabile obligatoriu;

- operatii la care se aplica cota 0 (drept de deducere);

- operatii scutite de plata TVA;

d) Verificarea datelor privind inregistrarea contribuabilului ca platitor TVA: 15 zile de la data inceperii activitatii sale si modificariile conditiilor de exercitare a acesteia.

e) Statilirea exigibilitatii T.V.A. in functie de data faptului generator. Vor fi luate in considerare cazurile de derogare de la aceasta regula generala;

f) Respectarea termenului de plata a T.V.A. :

- pana la 25 ale lunii urmatoare, pentru intern odata cu depunerea decontului de T.V.A.;

- concomitent cu plata taxelor vamale, pentru bunuriIe din import;

g) Verificarea modului de folosire si gestionare a formularelor comune si specifice TVA;

h) Corelarea darelor privind TVA datorat si virat, documentele de plata, diferente constatate;

i) Verificarea bazei de impozitare pentm T.V.A.;

j) Verificarea modului de aplicare a cotei de impozitare: cota normala (19%), cota redusa (11%), cota 0;

k) Verificarea modului de aplicare a regimului deducerilor TVA;

l) Aplicarea de sanctiuni fiscale : amenda, potrivit legii pentru;

- nedepunerea in temen la organele fiscale a declaratiei de inregistrare sau de scoatere din evidenta ca platitor TVA si a decontului TVA;

- refuzul de a furniza organelor fiscale toate informatiile necesare stabilirii T.V.A.;

- tinerea eronata sau necorespunzatoare a evidentelor contabile;

- nerespectarea de catre organele bancare a obligativitatii punerii in aplicare a titlurilor executarii, fara acceptui platitorilor si majorari pentru intarziere la plata;

Impozitui pe salarii

a) Identificarea bazei impozitarii: salariile si alte drepturi salariale lunare, precum si veniturile realizate din colaborari de orice natura, de catre medici, avocati, din expertize, drepturi pentru inventii si inovatii;

b) Verificarea statelor de plata si a corectitudinii calculului impozitului: aplicarea cotelor progresive pe transe de venituri, tinandu-se seama de modificarile prin H.G. privind indexarea salariilor. Pentru colaboratori se verifica existenta declaratiei ca nu au alt loc de munca.

c) Verificarea respectarii termenului de plata :

- pentru salarii: data platii chenzinei a II-a

- pentru veniturile din colaborari: cu ocazia platii sumelor respective;

d) Verificarea fondului de salarii consumat a impozitului datorat si varsat, a documentelor de plata; stabilirea diferentei de virat / compensat;

e) Verificarea corectitudinii aplicarii scutirilor de impozit pe salarii, potrivit reglementarilor in vigoare, pentru urmasii eroilor martiri, invalizi, luptatori pentru victoria Revolutiei etc., venituri scutite;

f) Aplicarea de sanctiuni fiscale, potrivit reglementarilor in vigoare:

- amenda pentru nedepunerea in termen a darii de seama privind calcularea, retinerea si virarea impozitului pe salarii si refuzul de a pune la dispozitia organelor fiscale documentele respective;

- majorari pentru intarziere la plata.

4. Accizele la produsele din import si din tara

a) Identificarea agentilor economici persoane juridice, asociatii familiale si persoane fizice autorizate care produc, importa, comercializeaza produsele prevazute de anexa I la Legea nr.42/1993, modificata prin anexa la Legea nr. 22/1994, obtinand venituri la care datoreaza accize.

b) Verificarea modului de calcul:

- accizele preced T.V.A.

- aplicarea corecta a cotelor procentuale asupra bazei de impozitare;

c) Verificarea datei datorarii accizelor si a depunerii decontului, care poate fi;

. data efectuarii livrarii pentru producatori

. data efectuarii formalitatilor de vamuire pentru importatori;

. data cumpararii pentru agentii economici achiziton;

. data vanzarilor pentru produsele introduse in tara de persoanele fizice;

d) Verificarea respectarii termenului de plata al accizelor care poate fi :

. lunar, pana la 25 ale lunii urmatoare pentru accizele la produsele din tara;

. concomitent cu plata taxelor vamale, pentru produsele din import;

e) Stabilirea cuantumului accizelor datorate, virate, a diferentelor de varsat/compensat si data documentului de plata.

f) Scutiri:

produsele exportate direct sau prin agentii economici comisionari;

produsele importate in regim de tranzit sau import temporar.

g) Exonerari: produsele livrate la rezerva de stat si rezerva de mobilizare

h) Aplicarea de sanctiuni fiscale, potrivit reglementarilor in vigoare :

- amenda , pentru refurzul de a pune la dispozitia organelor de control documentele de evidenta, nerespectarea obligatiei de a tine evidente pentru accize, nedepunerea in termen a decontului de impunere, neinregistrari sau inregistrari eronate ale operatiunilor supuse accizelor;

- majorari, pentru intarziere la plata;

6. CONSIDERATE PRIVIND MASURILE DE PERFECTIONARE

A CONTROLULUI FISCAL

O metoda de cercetare intr-adevar stiintifica trebuie sa aiba intotdeauna la baza sa definitii precise ale Sucairilor de care se ocupa. Stiinta finantelor publice nu poate face abstractie de sistemul de principii juridice, de acel sistem care formeaza baza tuturor legilor fiscale care guvemeaza activitatea statului in repartizarea sarcinilor publice intre contributabili si care ghideaza organele fiscale in aplicarea si interpretarea acestor legi.

Impozitul este, in fapt o institutie a dreptului public, fara de care nu se poate concepe existenta statului. 0 zicala devenita obicei in economia de piata a tarilor dezvoltate si democratice spune un lucru care pare paradoxal la prima vedere: 'Nimic nu este mai durabil decat impozitul', dar care, in esenta, reflecta faptul ca la baza unei adevarate democratii, obiigatiile fiscale, impozitele sunt considerate, de drept si de fapt, o institutie cu caracter permanent. Impozitul trebuie inteles ca un raport obligatoriu personal de drept public, si care deriva din suveranitatea statului asupra cotribuabilului.

In raporturile dintre stat si contribuabil, elementele morale, politice si economice, au o influenta considerabila, iar aceste raporturi reflecta modul in care contribuabilul participa la avantajele generate si particulare derivand din societate, economia nationala si din activitatea statului.

Romania s-a confruntat, dupa 1989, cu o multime de dificultati de ordin economic, politic si social, intre care problemele de fiscalitate au avut un loc central. Trecerea brusca de la un sistem economic totalitar la o economic de piata, libera, a constituit un impas in asigurarea rapida a unui mecanism financiar adecvat noilor cerinte. In acest context, perioada ce a urmat imediat dupa Revolutie s-a caracterizat printr-un vid legislativ in domeniul finariciar fiscal. Aceasta situatie s-a repercutat direct asupra bugetului public care, la randul sau, s-a adaptat cu greu cerintelor economiei de piata. Legislatia fiscala aparata in primavara anului 1990 si imediat dupa aceea nu a constituit o baza pentru readaptarea sistemului fiscal. In tot acest timp s-au creat mai degraba conditiile economiei dezordonate, haotice, care nicicum nu putea constitui un punct de plecare pentm realizarea reformei fiscale in Romania.

Pentru tarile in tranzitie controlul fiscal reprezinta 'turnul de control' al administratiei asupra modului cum sunt aplicate si respectate reglementarile referitoare la impozite si taxe.

Un control fiscal eficace trebuie sa raspunda urmatoarelor cerinte:

un cadru organizatoric care sa defereasca responsabilitatile tuturor celor cu atributii de control;

un cadru legislativ unitar;

un personal calificat; adaptarea procedurilor in conditiile schimbarilor;

un sistem informational bine organizat;

identificarea si combaterea eficienta a fraudelor fiscale.

Specialistii in domeniul financiar au cautat formele cele mai adecvate, specifice economiei noastre, pentru constructia acelui cadru coerent de asezare, urmarire si percepere a impozitelor si taxelor pentru realizarea veniturilor statului ca surse de acoperire a cheltuielilor bugetare. Reglementarile cu caracter fiscal nu puteau fi, insa, aplicate, respectiv impozitele si taxele nu puteau fi asezate, percepute si incasate fara ca statul sa dispuna de un mecanism si de un aparat specializat in domeniul fiscal. Treptat s-a inteles si s-a impus realizarea unui sistem fiscal unifiar, corelat, in cadrul caruia componentele sale sunt convergente si in acelasi timp interdependente intre ele, si anume: totalitatea impozitelor si a altor venituri ale statului, legislatia fiscala, mecanismul fiscal si aparatui fiscal. Cum se definesc ele in conceptia actuala ;

> impozitele si celelalte venituri ale statului reprezinta surse de baza (venituri fiscale) ale bugetului statului;

> legislatia fiscala (reglementarile legislative de natura fiscala) reprezinta cadrul care defineste, prin legi sau alte acte normative, dreptul de creanta fiscala a statului asupra contribuabililor,

> mecanismul fiscal reprezinta ansamblul de metode, tehnici, instrumente fiscale, care permit dimensionarea, asezarea si perceperea impozitelor;

> aplicarea legilor fiscale, asigurarea    bunei functionalitati a

mecanismului fiscal si realizarea in ultima instanta a creantelor fiscale impun existenta, organizarea si functionarea unor organe specializate ale statului, a unui aparat fiscal fata de care toate celelalte componente ale sistemului fiscal ar ramane inerte.

Daca primele doua componente s-au realizat intr-o mai mare masura caracterizand, uneori, sistemul ca fund excesiv, celelalte doua nu au fost practic redefinite si adaptate noilor cerinte ale economiei de tranzitie si de aceea ele au constituit piedici importante in realizarea mai buna a reformei sistemului fiscal, in functionarea mecanismului economiei de piata.

In ansamblul sau sistemul fiscal trebuie sa corespunda pentru a putea fi considerat rational si viabil, unor cerinte sau principii pornind tocmai de la ratiunea de a exista a statului, de la scopurile sociale politice si morale urmarite de acesta.

Unul din obiectivele fundamentale ale administratiei fiscale il reprezinta cresterea gradului de acceptare voluntara, de catre contribuabili, a obligatiilor care Ie revin in domeniul impozitelor si taxelor. Insasi legea fundamentala a statului prevede la art.53 alin. 1, ca 'Cetatenii au obligatia sa contribuie prin impozite si prin taxe la cheltuielile publice'.

Pentru indeplinirea acestui obiectiv fundamental, sistemele fiscale moderne, bazate pe autoimpunere, promoveaza, alaturi de programele specifice, si imbunatatirea serviciilor puse la dispozitia contribuabililor, si un control eficient al modului de respectare, de catre contribuabili, a obligatiilor fiscale ce Ie revin potrivit legii

Prevederile controlului fiscal  se gasesc raspandite in corpul legilor fiscale din tara care reglementeaza plata impozitelor si taxelor, precum si in alte acte normative, acestea prezinta o serie de carente.

Astfel, ne confruntam destul de des, cu o insuficienta sau chiar lipsa a unor reguli formate care sa asigure exercitarea dreptului de control, al organelor fiscale si a unor drepturi si garantii care sa protejeze contribuabilii impotriva eventualelor abuzuri din partea administratiei, in exercitarea dreptului acesteia de control.

Apare chiar un dezechilibru intre drepturile si obligatiile administratiei si contribuabililor, iar echilibrarea lor are menirea de a da sistemului fiscal un caracter echitabil, asigurand astfel cooperarea contribuabililor si implicit cresterea eficacitatii sistemului fiscal.

In al doilea rand, regulile existente au o sfera limitata de aplicare in cadrul diferitelor categorii de impozite si taxe, iar atributiile si competentele specifice organelor fiscale nu sunt precizate in mod expres. Mai mult decat atat, apar uneori suprapuneri in exercitarea controlului din partea diferitelor organe, care determina atat aplicarea unui tratament diferentiat al contribuabililor controlati, in functie de autoritatea care controleaza, cat si o scadere a rigurozitatii si eficientei controlului,

In fine, nu exista o uniformitate in ceea ce priveste definirea dreptului de control si a prescriptiei la stabilirea impozitelor si majorarilor de intarziere, in diferitele legi fiscale.

Astfel, apare necesitatea elaborarii unei noi legi a controlului fiscal care sa reglementeze in mod unitar domeniul controlului fiscal, atat in ceea ce priveste problematica de fond, referitoare la dreptul administratiei fiscale de a controla modul in care contribuabilii isi indeplinesc obligatiile fiscale ce Ie revin potrivit legii, cat si unele aspecte procedurale, care intervin in derularea activitatii de control.

Structura legii va trebui sa cuprinda atat dispozitii generale, referitoare la definirea controlului fiscal, a obligatiilor fiscale si organelor imputernicite sa exercite controlul, cat si prevederi speciale privind drepturile si obligatiile organelor fiscale si ale contribuabililor, reguli de procedura, prescriptia dreptului de a stabili diferente de impozite, sanctiuni, dispozitii tranzitorii.

Pentru realizarea unui randament cat mat ridicat al sistemului, un rol de baza revine aparatului fiscal si felului cum acesta pune in practica mecanismul fiscal existent. Schimbarile intervenite in economia romaneasca presupun ca si sistemul fiscal sa fie condus in mod eficace de un aparat corespunzator atat la nivel local, cat si la nivel central.

Administratia fiscala, aparatul fiscal, in esenta, necesita o reforma ca intregul sistem, rezolvarea unor probleme de fond cum ar fi:

> alocarea de resurse umane suplimentare; realizarea de cursuri si programe de pregatire a salariatilor;

> dotarea corespunzatoare a aparatului (investitii, dotari diverse, calculatoare, tipografii, etc.);

> implementarea unor evidente, contabilitati adecvate;

> o structurare, o reorganizare a aparatului la nivel central si local, care sa asigure, cu maximum de eficienta, controlul si incasarea impozitelor si taxelor.