Rentabilitatea

RENTABILITATEA

Pragul de rentabilitate sau punctul mort

Activitatea unei societati comerciale se afla permanent sub incidenta riscului economic (sau operational), deoarece aceasta nu poate sa prevada cu exactitate diferitele componente ale rezultatului sau (cantitate, pret, cost) si ale ciclului de exploatare (activitati, prelucrari, desfaceri). Riscul economic evalueaza posibilitatea obtinerii unui rezultat insuficient sau chiar negativ (pierderi). Aceasta posibilitate este legata de importanta cheltuielilor fixe care afecteaza negativ flexibilitatea societatii comerciale si implicit capacitatea acesteia de a se adapta la variatia cifrei de afaceri.

Gradul de flexibilitate depinde atat de potentialul uman si tehnic cat si de structura  organizatorica a societatii comerciale.

Riscul de exploatare depinde in special de nivelul cheltuielilor fixe, fiind mult mai bine absorbit de o cifra de afaceri mai mare.

Sinteza intre nivelul cheltuielilor fixe si cel al marjei realizeaza pragul de rentabilitate evidentiat prin analiza Cost-Volum-Profit.

Pragul de rentabilitate sau punctul mort liniar

Reprezinta acea situatie data 535b16f de nivelul minimal al productiei de la care societatea comerciala incepe sa obtina profit. In acest punct, profitul inregistrat de firma este zero, deoarece incasarile din vanzarea productiei (PxQ) abia acopera costurile totale (CT). Astfel, avem:

P x Q = CT

Daca egalitatea de mai sus se imparte la cantitatea de productie, obtinem:

Deci, se poate spune ca, in pragul de rentabilitate, unde profitul este egal cu zero, pretul de vanzare al produsului este identic cu costul total mediu

In reprezentarea grafica anterioara, pragul de rentabilitate apare in punctul A, punctul de intersectie a curbei costului total mediu cu dreapta pretului (de 80 unit. monetare) si corespunde unei cantitati de productie Q_A.

Daca firma produce mai putin decat cantitatea Q_A, aceasta va inregistra pierderi. Daca vrea sa obtina profit, firma trebuie sa produca o cantitate de productie Q mai mare decat Q_A. Astfel pentru o cantitate Q>Q_A, pretul este superior costului total mediu si se inregistreaza profit. Cu cat Q obtinut este mai mare cu atat profitul obtinut va fi mai mare (pana la un anumit punct).

Totodata, apare intrebarea. Cat de mult poate produce o firma in conditii de rentabilitate? Bazandu-se pe actiunea legii randamentelor descrescatoare (si pe cea a costurilor crescatoare), exista o limita a cresterii volumului de productie in conditii de rentabilitate. Aceasta limita maxima (sinonima pragului de rentabilitate) este data tot de egalitatea:

P = CTM                                                                      

sau altfel spus de intersectia cu dreapta pretului.

In cazul reprezentarii grafice, limita maxima a productiei pentru care se obtine profit, in conditiile pretului dat, apare in punctul T si corespunde unei productii QT.

Deci, productia (Q) ce se poate obtine cu profit este cuprinsa intre Q_A si Q_T, conform relatiei:

Q_A < Q < Q_T                                                    

Productia (Q) care se realizeaza in afara acestui interval (Q<Q_A, respectiv Q>Q_T).

Determinarea pragului de rentabilitate se poate face, dupa caz, in unitati fizice, valorice sau in numar de zile, pentru un singur produs sau pentru intreaga activitate a societatii comerciale.

In cazul societatii comerciale monoproductive (realizeaza un singur produs), pragul de rentabilitate in unitati fizice se calculeaza pornind de la ipoteza unui cost variabil unitar (Cv) constant in raport cu cresterea volumului productiei. Aceasta inseamna ca, indiferent de volumul fizic al productiei vandute (Q), cheltuielile variabile pe unitatea de produs sunt constante, variind in schimb volumul total al acestora (CV).

CV = cv x Q                                                     

Totodata, se porneste de la ipoteza constantei pretului unitar de vanzare (p) indiferent de volumul productiei fizice vandute (Q). Cu alte cuvinte, piata absoarbe toata productia la acelasi pret.

CA = p x Q                                                       

Astfel, pornind de la aceasta ipoteza se poate spune ca pragul de rentabilitate reprezinta volumul fizic al productiei vandute care acopera totalul cheltuielilor (fixe + variabile: CT = CV + CF), iar rezultatul exploatarii este nul (RE = 0) si se determina conform relatiei:

CA (V) = CT si RE = 0

CA = CV + CF

P x Q = cv x Q + CF

P x Q - cv x Q = CF

unde:

Q_PR = volumul fizic al productiei vandute pentru a atinge pragul de rentabilitate;

p - cv = marja unitara a cheltuielilor variabile (mcv) sau marja bruta de acumulare pe unitatea de produs.

Fig.7.1. Reprezentarea grafica a pragului de rentabilitate liniar

In QPR, societatea comerciala nu inregistreaza nici un profit, dar nici pierdere. Instabilitatea profitului este cu atat mai mare, cu cat societatea comerciala este mai aproape de punctul sau mort.

Cand Q<Q_PR, costurile depasesc C.A., iar societate comerciala lucreaza in pierdere.

Cand Q>QPR, costurile sunt surclasate de C.A. suficient de mare pentru a degaja si profit. Cu cat Q va fi mai mare fata de acest punct mort, cu atat mai mult profitul va creste, ingloband marjele unitare brute aferente vanzarilor suplimentare (cheltuielile fixe sunt absorbite deja de vazarile realizate pana in punctul mort).

Cheltuielile fixe repartizate asupra productiei vor fi recuperate prin vanzarile initiale (vanzarile realizate pana la atingerea punctului mort). In realitate, cheltuielile fixe nu reprezinta o anumita constanta pentru toate nivelurile de activitate. In asemenea situatii, chiar daca costurile variabile respecta regula proportionalitatii, modificarea costurilor totale determina aparitia unui nou prag de rentabilitate.

De asemenea, in realitatea economica, pretul de vanzare nu poate ramane constant, deoarece concurenta ofera situatii diverse. In situatia scaderii cererii pe piata (neluata in calcul de societatea comerciala), preturile vor scadea. Acest fenomen va determina intarzierea platilor, cresterea stocurilor, a provizioanelor pentru exploatare si a celor pentru riscuri si cheltuieli. Cheltuielile relativ constante sporesc considerabil, iar profitul va scadea in mod semnificativ. Astfel, in aceste conditii va creste nivelul pragului de rentabilitate, iar in reprezentarea grafica acesta se va deplasa spre dreapta pe axa absciselor.

Daca cererea de produse pe piata creste, preturile si automat profitul vor creste, determinand o scadere a punctului critic, adica o deplasare spre stanga pe axa absciselor.

Astfel, se poate spune ca punctul mort sau pragul de rentabilitate nu este un concept static, nu exista un punct mort absolut, ci un prag de rentabilitate, cu un anumit orizont de calcul.

Pentru a determina pragul de rentabilitate in unitati valorice, in cazul societatilor comerciale nonproductive se inmulteste pragul de rentabilitate in volum (Q_PR) cu pretul de vanzare unitar (p).

unde: (rata marjei asupra costului variabil unitar)

sau:

Conform ultimei formule de calcul, pragul de rentabilitate reprezinta valoarea cifrei de afaceri pentru care suma cheltuielilor fixe este egala cu marja absoluta asupra costului variabil.

Pentru societatile comerciale care produc si comercializeaza o gama variata de produse, punctul mort valoric, pentru intreaga productie are urmatoarea formula:

unde: MCV% - rata marjei asupra cheltuielilor variabile totale.

Exemplu:

In cazul societati comercialelor din sectorul comercial (comercializare de marfuri), pragul de rentabilitate se determina in mod asemanator, tinandu-se cont de toate cheltuielile unitatii, inclusiv costurile marfurilor vandute la pretul cu amanuntul.

Daca se are in vedere mecanismul specific de asigurare a profitului din adaosul comercial (Ac) cuprins in pretul de vanzare cu amanuntul, atunci pragul de rentabilitate se determina pe baza relatiilor

Ac = CT

Ac = CV + CF

unde:

D - vanzarile de marfa la pretul cu amanuntul;

- cota medie de adaos comercial;

- nivelul mediu al cheltuielilor de circulatie variabile.

Intervalul de siguranta

Intervalul dintre punctul mort si vanzarile (C.A.) efective este denumit interval de siguranta. Procentual, acesta exprima sau avertizeaza ce reduceri ale vanzarilor (C.A.) efective sunt posibile pana la atingerea punctului mort.

Dupa cum s-a constatat, se poate spune ca pragul de rentabilitate are la baza structura costurilor (cheltuielilor) de productie: fixe si variabile. Chiar daca doua sau mai multe societati comerciale obtin profituri identice, acestea difera prin structura costurilor si prin marjele brute.

unde:

CAef = cifra de afaceri efectiva

CApr = cifra de afaceri in punctul mort

Exemplu

CA = 250 milioane

CF = 100 milioane

CV = 120 milioane

= 52%

CVpr = 192.307.690-100.000.000 = 92.307.690 lei

=23,08%

Deci, se poate spune ca vanzarile pot sa scada cu 23,08% pana sa se atinga punctul mort. Societatea comerciala produce (vinde) cu 23,08% mai mult decat pragul sau de rentabilitate.