Sistemul fiscal in romania

SISTEMUL FISCAL IN ROMANIA. DELIMITARI PRIVIND FISCALITATEA.

Notiuni generale privind sistemul fiacal si politica fiscala in Romania.

Siatemul fiscal reprezinta modul de cercetare si actiune, procedeele si modalitatile de investigare in vederea prevenirii, constatarii si inlaturarii cazurilor de sustragere de la calculerea, evidenta si plata impozitelor si taxelor cuvenite statului.

Totalitatea impozitelor si taxelor provenite de la persoanele juridice si presoanele fizice care-I procura statului o parte covarsitoare din veniturile bugetare, formeaza sistemul fiscal.

Cu un sens oarecum simlar in practica fiscala se utilizeaza si notiunea de fiscalitate. Astfel, intr-un dictionar, fiscalitatea este definita ca fiind un: " Sistem de constituire a veniturilor statului prin redistribuirea venitului national cu ajutorul impozitelor si taxelor, reglementate prin norme juridice"

Sistemul fiscal cuprinde o diversitate de impozite, taxe si alte varsaminte obligatorii, care afecteaza veniturile tuturor persoanelor fizice sau juridice, mai ales prin intermediul preturilor.

Orice sistem fiscal prezinta urmatoarele doua caracteristici:

Esclusivitatea aplicarii : care presupune faprul ca el se aplica intr-un teritoriu geografic determinat, fiind unicul colector al resurselor fiscale pentru un buget sau pentru un sistem bugetar ( buget central si bugete locale ).

Autonomia tehnica : un sistem fiscal este autonom din punct de vedere tehnic daca este un sistem fiscal complet, ceea ce inseamna ca aceasta contine toate regulile de asezare, lichidare si incasare necesare pentru punerea sa in aplicare.

Aceasta autonomie are loc chiar daca continutul unui sistem fiscal dat a fost elaborat sub influenta directa sau indirecta a altui sistem fiscal sau daca el evolueaza in aceeasi directie cu aceasta din urma.

Daca un sistem fiscal prezentand cele doua caracteristici de mai sus, a fost elaborat de organele proprii ale teritoriului in care se aplica, se poate vorbi de o autonomie fiscala completa sau de suveranitate fiscala.

Statul suveran din punct de vedere fiscal si politic poate, deci, sa exercite o putere fiscala absoluta in cadrul teritoriului sau.

Sistemul fiscal consta intr-un ansamblu de masuri si actiuni intreprinse de stat printr-o politica fiscala adecvata in ceea ce priveste : rolul impozitelor si taxelor; tipuri de impozite si taxe, impunerea, perceperea 555i88f si utilizarea impozitelor si taxelor

Sistemul fiscal ca ansamblu de principii, reguli si mod de organizare, se materializeaza in legi sau acte normative cu putere de lege emise cu scopul de a colecta veniturile statului si a reglementa cheltuirea acestora. Totodata, acesta determina capacitatea statului de a finanta cheltuielile si de a-i proteja pe cei slabi. In Romania, sarcina crearii unui sistem si a unei strategii fiacale revine legislativului ( Parlamentului ) si executivului ( Guvernului ).

Politica fiscala a statului este un factor determinant, in sensul ca, atat executivul cat si legislativul trebuie sa stabileasca sistemul fiscal pe care il practica, cat si strategia de urmat in cadrul administratiei fiscale.

Sistemul fiscal in Romabnia trebuie sa indeplineasca doua conditii:

sa aiba criterii precise;

sa existe o manifestare de vointa din ambele parti, inclusiv vointa politica.

Sistemul fiscal trebuie sa fie :

unitar ;

simplu, sa predomine autoimpunerea;

eficient;

realizat cu costuri mici ( ex : impozitul pe salarii care este un impozit care se realizeaza prin stopaj la sursa si ale carui costuri de realizare sunt foarte mici );

cu o strategie clare, corecta si eficienta;

sa fie dirijat astfel incat sa urmareasca strangerea tuturor obligatiilor;

sa fie computerizat;

sa fie astfel orientat incat sa beneficieze de o structura organizatorica optima;

sa dispune de personal fiscal cu o inalta pregatire de specialitate.

Sistemul fiscal reprezinta unul din instrumentele cele mai importante pe care statul le foloseste in conducerea activitatii economice si sociale, in vederea indeplinirii in bune conditii a tuturor functiilor sale.

Rolul sistemului fiscal capata valente deosebite in conditiile economiei de piata, cand metodele centralizate trebuie sa faca loc unor parghii economice si financiare pe care statul sa le foloseasca in relatiile sale cu agentii economici.

Infaptuirea reformei fiscale este deosebit de importanta atat ca parte integranta a ajustarii structurale pentru reducerea dezeghilibrelor grave, contribuind astfel la o repartizare mai eficace si mai echilibrata a resurselor, cat si ca parte integrata a unei politici de stabilizare pentru o reducere a cheltuielilor publice si pentro o crestere a veniturilor statului fara distorsiuni exagerate in masura sa stabileasca un echilibru macroeconomic.

In perioada de tranzitie la economia de piata, statele isi asuma rolul de a crea cadrul economic, institutional si juridic in vederea realizarii functionalitatii pietei concurentiale, care sa joace rolul hotarator in reglarea sau autoreglarea proceselor economice.

Autoritatile publice influienteaza selectiv activitatile economice prn politica fiscala, monetara si valutara cu ajutorul finantarii unor obiective si actiuni pe seama resurselor publice, a unor instrumente economico-financiare cum sunt : impozitele si taxele, transferurile si subventiile, creditele, preturile, cursul de schimb.

Politica in domeniul fiscal trebuie sa stabileasca volumul si provenienta resurselor bugetare si extrabugetare care pot constitui fondurile financiare ale statului, metodele de prelevare utilizate, precum si obiectivele ce trebuie atinse de instrumentele fiscale.

Sistemul fiscal indeplineste urmatoarele functii principale:

o functie de asigurare a resurselor financiare necesare statului pentru financiarea actiunilor ce decurg din indeplinirea functiilor sale : invatamant, cultura, sanatate, asistenta sociala, ordine publica, etc.

o functie economica, de stimulare a bunei desfasurari a activitatii agentilor economici;

o functie sociala, in sensul favorizarii categoriilor de agenti economici ce isi desfasoara activitatea in conditii mai dazavantajoase fata de cele normale

o functie de control.

Parghiile financiare oferite de sistemul ,sub forma impozitelor si taxelor dau posibilitatea statului sa exercite controlul asupra economiei in anumite limite prin aparatul sau specializat de control financiar. Totul depinde de competenta cu care sunt utilizate aceste parghii.

Prin aceste parghii, controlul financiar al statului, are posibilitatea sa penetreze in componentele activitatii unui agent economis si sa realizeze o "radiografie" destul de completa a legalitati si eficientei economice si sociale cu care isi desfasoara acesta activitatea.

Contolul realizat prin acesta parghii poate oferii informatii care sa fie avute in vedere in orientarea activitatii de asezare si percepere a impozitelor si taxelor pentru o mai buna indeplinire a functiilor economice si sociale a acestora

Pentru ca sistemul fiscal sa-si indeplineasca in mod corespunzator functiile sale, reglementarile fiscale trebuie sa se caracterizeze prin claritate, precizie, sa cuprinda elemente necesare aplicarii obiective, unitare, corecte si fara echivoc a prevederilor lor de catre platitori si de catre aparatul de control fiscal deopotriva.

Prin utilizarea sa ca instrument al deciziilor politice, sistemul fiscal este in acelasi timp generator si rod al politicii fiscale, adica face sa fnctioneze diferite tehnici si mecanisme de prelevare a impozitelor in scopuri politice, economice sau / si sociale.

Politica fiscala poate fi definita ca un ansamblu de masuri de ordin fiscal, luate atat pentru procurarea de catre stat a veniturilor necesare balansarii cheltuielilor publice, cat si pentru o favorozare pe termen mediu si lung, cresterea economica. O alta opinie despre definitia politicii fiscale, considera ca : "politica fiscale cuprinde metodele si mojloacele concrete de procurare a resurselor financiare utilizate de stat pentru reglementarea proceselor economice si a relatiilor sociale"

Politica in domeniul fiscal trebuie sa stabileasca volumul si provenienta resurselor bugetare si extrabugetare, care pot constitui fondurile financiare ale statului, metodele de prelevare utilizate, precum si obiectivele ecomonice ce trebuiesc atinse de instrumentele fiscale.

Politica fiscala, ca parte integranta a politicii bugetare a unui stat, ii revine sarcini bine definite :

a.    Conceperea sistemului general de impozite si taxe;

b.    Stabilirea nivelului general si particular al fiscalitatii;

c. Colectarea la timp si in cuantumul preconizat a platilor directe si indirecte ale contribuabililor, cu costuri cat la mici;

d. Prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.

Elaboraera politicii fiscale este un act de decizie complex care trebuie sa urmareasca urmatoarele probleme :

criterii de eficienta

reducerea fluctuatiilor si a instabilitatii economice;

veniturile consumatorilor si protejarea acestora;

distribuirea initiala a veniturilor care trebuie sa influienteze activitatea economica, investitiile si consumul

1.2.NECESITATE IMPOZITELOR, TAXELOR SI AL ALTOR CONTRIBUTII CURENTE

Structura si cuantumul impozitelor si taxelor care se incaseaza la bugetul de stat si la bugetele bugetele locale sunt determinate de mai multi factori din care se mentioneaza :

formele de proprietate asupra mijloacelor de productie ;

legile economice care actioneaza in economie ;

modul de organizare si conducere a economiei nationale ;

politica economico - sociala si financiara a statului din etapa respectiva ;

nivelul de dezvoltare a economiei nationale si marimea produsului national brut ;

necesitate incasarii contraventiilor prestate de catre stat agentilor economici si persoanelor fizice prin unitatile sale prestatoare de servicii ;

cerintale indeplinirii prerogativelor statului, pentru care sunt necesare anumite venituri, ( impozite si taxe ) ;

categoriile sociale ale populatiei ;

controlul pe care statul il exercita asupra crearii, repartizarii, circulatiei si utilizarii produsului national brut.

Statul roman isi procura veniturile sale din impozite, taxe, contributii, etc de la regiile autonome si societatile comerciale cu capital de stat in procesul distribuirii produsului national brut. Bugetul statului mai este alimentat cu impozite, taxe, contributii, etc, de la unitatile si organizatiile cooperatiste, de la agentii economici cu capital mixt, privat, precum si de la populatie, care se obtin insa in procesul redistribuirii P.N.B.

Impozitele, taxele si alte venituri, care se incaseaza la bugetul de stat formeaza un sistem al veniturilor bugetare. Prin sistemul veniturilor bugetare se intelege totalitatea impozitelor, taxelor care se incaseaza la bubetul de stat, la bugetele locale si la bugetul asigurarilor sociale de stat. Veniturile bugetare ale statului roman formeaza un sistem unitar, deoarece exprima relatiile social - economice, reglementate de catre stat in mod unitar prin acte normative iar dupa incasarea lor ele isi pierd individualitatea si se utilizeaza pentru infaptuirea actiunilor social-culturale, dezvoltarea economiei nationale, intretinerea si functionarea oganelor statului, apararea nationale, etc.

Sistemul veniturilor bugetare cuprinde instrumente deosebit de importante ,folosite pentru infaptuirea politici economice,sociale si financiare a statului.

Impozitele,taxele si celelalte venituri bugetare ale statului au o mare importanta nu numai ca sume care alimenteaza bugetul de stat,ci si prin influienta pe care aceasta o exercita asupra activitatii economice si sociale a tarii.De aceia ,sistemul veniturilor bugetare trebuie sa fie astfel constituit incat sa stimuleze dezvoltarea activtati economice si sociale .Impozitele si taxele pot constitui instrumente de impulsionare ,de incurajare sau de franare ,de crestere sau de reducere a productiei si a consumului unor produse ,de stimulare sau de limitare a exportului unor marfuri. Impozitul este un instrument de interventie a statului in activitatea economica si sociala.

Pentru infaptuirea obiectivelor privind dezvoltarea economica si sociala a tari este necesar ca bugetul statului sa fie alimentat sistematic cu venituri corespunzatoare.

Dezvoltarea economiei nationale, intarirea gestiuni economico-financiare,cresterea productivitatii munci si reducerea costurilor de productie influenteaza nemijlocit cuantumul veniturilor bugetare.

Marimea veniturilor bugetare se determina, pe de o parte, in functie de capacitatea surselor de venituri, necesitatea realizarii autofinantarii agentilor economici, iar pe de alta parte, depinde de sarcinile bugetului statului in ceea ce priveste finantarea actiunilor social-culturale, a economiei nationale, efectuarea cheltuielilor pentru ordinea publica, apararea nationala ,etc. Aceasta dependenta a cuantumului veniturilor bugetare explicabila ,deoarece dintr-o sursa cu capacitate mare de plata se pot mobiliza venituri mult mai mari decat dintr-o sursa slaba .

Cu toate acestea,in practica ,cuantumul prelevarilor la bugetul statului nu se stabilesc numai respectandu-se principiile simplei proportonalitatii, ci tinandu-se seama si de sarcinile unei distribuiri si redistribuiri judicioase a produsului national brut.

Din aceste consideratii ,cuantumul veniturilor bugetare nu se pot determina pe baza cresterii produsului national brut ,ci si tinandu-se seama de proportia dintre acumulare si consum . La stabilirea volumului veniturilor trebuie sa se aiba in vedere metodele folosite pentru distribuirea dezvoltarii economice ,a realizarii sarcinilor si functiilor statului.

Sistemul veniturilor bugetare este astfel concepute incat sa stimuleze activitatea eficienta a agentilor economici ,indeplinirea indicatorilor economici cantitativi si calitativi ,realizareare reproductiei sociale, dezvoltarea echilibrata a ramurilor economice ,a judetelor,municipiilor,oraselor si comunelor tarii, realizarea autonomiei producatorilor, a liberei initiativa. De asemenea,sistemul veniturilor bugetare infaptieste repartitia judicioasa a produsului national brut, echilibrarea si stabilirea bugetului de stat,a bugetelor locale,precum si cotrolul financiar.

O categorie principala de venituri ale bugetului de stat o constituie impozitul .

Unii specialisti romani au definit impozitul ca fiind "plata baneasca obligatorie,generala si definitiva,efectuata de persoane fizice si juridice in favoarea bugetului statului,in cuantumul si la termenele precis stabilite de lege, fara obligatia din partea statului de a presta platitorului un echivalent direct si indirect" .

Impozitul reprezinta o contributie baneasca obligatorie si cu titlu nerambursabil, datorata conform legii, bugetului de stat de catre persoanele fizice si juridice pentru veniturile pe care le obtin sau pentru bunurile pe care le poseda.

Astfel, impozitul este o contributie banesca in sensul ca debitorii sunt obligati sa participe la formarea fondurilor generale de dezvoltare a societatii necesare finantarii unor obiective social-economice in folosul societatii. Spre deosebire de statele sclavagiste unde impozitele se percepeau de regula in natura, conditiile statului modern contributia se realiza numai in forma baneasca.

Impozitul este o contributie obligatorie in sensul ca toate persoanele fizice si juridice care beneficiaza de actiunile sau obligatiile finantate din fondurile generale ale societatii, trebuie sa participe la formarea acestor fonduri, nerespectarea acestei obligatii atragand sanctiunile prevazute de lege.

Impozitul este o categorie economica aparuta odata cu statul si este strans legata de acesta. Impozitul este plata baneasca obligatorie, generala si definitiva (nerambursabila) efectuata de persoane fizice si juridice la bugetul statului, in cuantumul si la termenele prevazute de lege, fara obligatia statului de a presta platitorului un echivalent direct sau indirect, necesara pentru satisfacerea cerintelor societatii.

.Taxele reprezinta cea de-a doua categorie principala de venituri ale bugetului de stat si reprezinta plata efectuata de persoanele fizice si juridice pentru serviciile prestate acestora, in mod direct si imediat de autoritatile publice .

Prin urmare, taxele subnt reglementate ca obligatii bugetare datorate de persoane fizice sau juridice, reprezentand plata neechivalenta a unor servicii solicitate de acestia, unor institutii de stat, dupa principiul recompensei speciale.

Trasaturile specifice ale taxelor sunt:

~ reprezinta plata neechivalenta pentru serviciile sau lucrarile efectuate de organele sau institutiile care primesc, intocmesc sau elibereaza diferite acte, presteaza servicii si rezolva alte interese legitime ale persoanelor fizice sau juridice.Plata serviciilor este neechivalenta deoarece, conform dispoztiilor legale, aceasta poate fi mai mare sau mai mica comparativ cu valoarea prestatiilor efectuate de organe sau institutii de stat.

~ taxele reprezinta o contributie de acoperire a cheltuielilor necesare serviciilor solicitate de diferite persoane.

~ subiectul platitor este precis din momentul cand acesta solicita efectuarea unuei activitati din partea unui organ sau institutie de stat.

~ taxele reprezinta plati efectuate de persoane fizice sau juridice pentru servicii sau lucrari efectuate in mod direct si imediat acestora de catre organe sau institutii de stat .

Principiile de stabilire si aplicare a taxelor sunt:

a) unicitatea taxei, pentru unul si acelasi serviciu prestat unei persoane, acesta nu datoreaza taxa decat o singura data;

b) raspunderea pentru neandeplinirea obligatiei de plata revine functionarului sau persoanei indatorate de la institutia sau organul de stat respectiv si a debitorului;

c) nulitatea actelor nelegal taxate;

d) taxele sunt anticipate, ele se datoreaza si se achita solicitarii serviciilor sau lucrarilor ce urmeaza a fi efectuate de organe sau institutii de stat ;

Intre impozite si taxe exista cateva deosebiri:

- in cazul impozitului statul nu este obligat sa presteze un echivalent direct si imediat platitorului, pe cand taxa se presteaza de catre stat pentru un serviciu direct si pe cat posibil imediat.

- cuantumul impozitului se determina in functie de natura si venitul impozabil,in timp ce marimea taxei depinde in mod obisnuit de felul si de costul serviciilor prestate.

- la impozite termenele de plata se stabilesc in prealabil, in timp ce termenele de plata ale taxelor se fixeza de regula in momentul solicitarii sau dupa prestarea serviciilor.

SISTEMUL DE VENITURI FISCALE

1.3.1 SISTEMUL IMPUNERII SI INCASARII IMPOZITELOR SI TAXELOR

In cadrul economiei, rolul sistemului fiscal este de a asigura finantarea economiei publice, pe calea prelevarii fiscale alaturi de alte mijloace care sa permita statului investitii in economia nationala pentru corectarea unor fluctuatii negative ale circuitului economic. Fluxurile monetare ce actioneaza prin intermediul prelevarilor fiscale sunt supuse unui control direct.

Resursele de natura fiscala constituie sursa principala de finantare ce da posibilitatea statuliu sa intervina pe piata prin subventii, investitii si indirect prin valuarea totala a alocatiilor provenite din economia reala.

Fata de sistemul fiscal si strategia acestuia, este necesara o cat mai buna administrare fiscala pe care de regula , trebuie sa o faca Ministerul Finantelor . In cadrul administratiei fiscale, trebuiesc elaborate doua proceduri :

1.Procedura fiscala,

2.Procedura de control fiscal.

Procedura fiscala consta in elaborarea unei metodologii fiscale privind:

- impunerea impozitelor si taxelor (prin constatarea, calcularea si stabilirea impozitelor si taxelor).

- percepera si incasarea impozitelor si taxelor (urmarirea si incasarea ), intocmirea evidentelor fiscale nominale (rolul si fisele platitorului)si centralizarea( registrul partizi-venituri, contul debit-incasari,etc

Costituirea resurselor financiare publice-venituri bugetare, potrivit Legi finantelor publice, se face pe seama impozitelor, taxelor, contributiilor si veniturilor nefiscale, fiind interzise perceperea acestora daca nu sunt stabilite prin lege.

Perceperea impozitelor si taxelor se realizeaza de la subiectul impozabil, reprezentat de persoane fizice sau juridice ce au in propritatea sa bunuri sau realizeaza venituri impozabile sau taxele (care genereaza titluri de creanta fiscala), Aceasta atrage la randul sau obligatia de a declara bunurile sau veniturile, de a intocmi anumite operatiuni legale.

Impunerea impozitelor si taxelor se face:

- in sume absolute (ex.taxa asupra mijloacelor de transport,

taxa pentru cazinouri,accize, impozite pe teren );

- in cote procentuale fixe (ex.impozitul pe profit, taxa pe valoarea adaugata, taxa pentru jocuri de noroc, impozitul pe dividente );

- in cote procentuale pe transe de venit (ex. Impozitul pe salarii, impozitul pe venitul realizat din activitati desfasurate pe baza de libera initiativa, impozit pe sume brute obtinut de persoane fizice pentru dobanzi, servicii prestate si lucrari executate de acestia, pentru orice activitate desfasurata in afara unitatii la care sunt salariati ).

In acivitatea desfasurata de psrsonalu Ministerului Finantelor, central si teritorial, aplicarea procedurii fiscale consta in a elabora si difuza norme metodologice procedurale pentru fiecare impozit sau taxa.

De asemenea, prin aceste norme trebuie sa se prevada modul cum sunt asezate, percepute si inscrise in evidentele fiscale impozitele si taxele, pornind de la elementels comune ale impunerii si incasarii acestora: obiectul venitului bugetar ( venitul, profitul, pretul, bunurile, actele si faptele ), baza de calcul, subiectul venitului bugetar, cota impozabila (procentuala fixa, procentuala progresiva) termenul de plata, inlesnirile ce se acorda contribuabililor, drepturile si obligatiile, sanctiuni.

Impunerea impozitelor si taxelor consta in: constatarea, calcularea si stabilirea lor prin debitori sau prin crearea de obligatii fiscale.

A percepe impozite este o operatiune care se refera la urmarirea si incasarea lor, precum si la intocmirea evidentelor fiscale: centralizate, nominale.

Un sistem fiscal se poate caracteriza si in functie de metodele, tehnicele si instrumentele folosite in impunerea si perceperea impozitelor si taxelor.

Impunerea poate fi :

- Individuala sau colectiva

- Directa sau indirecta

- Initiala sau anuala

Perceperea se face prin una din metodele :

Plata directa

Retinerea ( stopajul la sursa )

Aplicarea la timbre mobile

Executarea silita

Instrumentele folosite in impunere :

declaratia de impunere

declaratia de inregistrare pentru platitorii de impozite si taxe

declaratia privind obligatia la bugetul de stat ( decontul privind TVA, decontul privind accizele, darea de seama privind calcularea, retinerea si varsarea impozitului ).

procesul verbal de verificare a declaratiilor si decontarilor

procesul verbal de control

instiintarea de plata

somatiile si sechestrele obligatorii ( documantatiile de valorificare a acestora )

Procedura fiscala trebuie sa fie clara si localizata pentru fiecare impozit si taxa.

In prezent in Romania, specialistii sunt preocupati in efectuarwea unei reforme a administratiei fiscale, care sa urmareasca simplificarea sistemului fiscal actual de impozite si taxe prin introducerea impozitului pe venitul global. Pentru a se realiza acest obiectiv, este necesara o sustinere si vointa politica de a face reforma din partea tuturor factorilor interesati.

Din punct de vedere tehnic, sunt necesare a se realiza doua conditii majore :

de forma, in sensul ca trebuie facuta inventarierea contribuabililor si dotarea cu tehnica de calcul a structurilor centrale si teritoriale ale Ministerului Finantelor.

de fond, in sensul ca trebuiesc corelate conditiile de impunere si percepere ale actualelor impozite si taxe cu metodologia de asezare si percepere a impozitului pe venitul global anual.

Un sistem este considerat rational daca indeplineste mai multe cerinte, daca este organizat si functioneaza pe baza anumitor principii. Aceste principii au in vedere ca asezarea si incasarea impozitelor sa corespunda atat obiectivelor social-economice ale politicii fiscale a statului din perioada respectiva, cat si intereselor platitorilor.

Stabilirea impozitului de plata are o latura politica si una de ordin tehnic ( care cuprinde metodele si tehnicele folosite pentru determinarea bazei impozabile si a sumei impozitului ). Sub aspect politic, fiecare impozit trebuie sa corespunda unor cerinte, sa concorde cu anumite principii.

Pentru prima data asemenea principii au fost formulate de Adam Smith

reprezentant de frunte al economiei politice clasice din a doua parte a secolului al -XVII- lea si primul sfert al secolului al -XIX- lea. Aceste principii astazi sunt urmatoarele :

Echitatea sociala presupune dreptate si justitie sociala in repartizarea sarcinilor fiscale pe clase si categorii sociale. Aplicarea echitatii sociale presupune impuneera diferentiate a veniturilor si a averii, precum si stabilirea unui minimum de venit neimpozabil. De asemenea, echitatea fiscala reclama ca sarcina fiscala absoluta si relativa a fiecarui platitor sa fie stabilita pe baza puterii contributive, adica in functie de marimea venitului si a averii contribuabilului, impunerea sa fie generala, ceea ce inseamna ca ea trebuie sa cuprinda toate paturile si clasele sociale care realizeaza venituri din aceeasi sursa sau poseda un anumit fel de avere.

Justetea impunerii ( echitatea fiscala ) este cel mai important principiu si consta in aceea ca platitorul trebuie sa contribuie cu impozite in functie de veniturile pe care le realizeaza.

Certitudinea impunerii este acel principiu potrivit caruia, marimea impozitelor datorate de catre o persoana fizica sau juridica trebuie sa fie certa si nu arbitrara. Principiul certitudinii impunerii reclama ca termenele, modalitatile si sumele de plata sa fie clare si precise pentru fiecare platitor. Acest principiu a urmarit lichidarea arbitrariului, a bunului plac in stabilirea impozitelor. Certitudinea impunerii presupune ca fiecare contribuabil sa stie precis cat si ce datoreaza statulu ca impozite.

Comoditatea perceperii impozitului este principiul potrivit caruia impozitele trebuie sa fie percepute la termenele si dupa o procedura cat mai convenabila pentru platitori. Astfel, termenele de incasare a veniturilor coincid sau urmeaza perioadelor de realizeaza a veniturilor, iar incasarea impozitelor se face prin procedee cat mai comode

Randamentul impozitelor consta in aceea ca sistemul fiscal trebuie sa faca posibila incasarea impozitelor cu cheltuieli cat mai mici si in acelasi timp sa fie cat mai acceptabil pentru platitori.

Unicitatea impunerii este principiul potrivit caruia un venit impozabil sa fie impus o singura data si cu un singur impozit.

Stabilirea impozitelor consta in mentinerea la acelasi nivel a randamentului lor in toate fazele ciclului economic. Astfel spus, randamentul impozitului stabil nu trebuie sa creasca simultan cu cresterea productiei si a veniturilor in fazele de inviorare si avant si nici sa nu scada in fazele de criza si de depresiune a ciclului economic.

Elasticitatea impozitelor este un principiu care reclama ca impozitele sa se poata adopta in permanenta cerintelor bugetare, respectiv sa poata fi majorate atunci cand cheltuielile bugetare cresc si sa poata fi reduse cand aceste cheltuieli scad. Elasticitatea impozitelor actioneaza cu deosebire in directia cresterii mipozitelor.

Proportionalitatea impunerii este principiul potrivit caruia impozitul se calculeaza prin aplicarea cotelor proportionale, fapt ce asigura pastrarea raportului intre venitul impozabil si suma impozitului si contribuie la realizarea echitatii fiscale.

Progresivitatea impunerii este principiul conform caruia cota de impozit si impozitul cresc ni masura cresterii venitului impozabil, de fapt ce afecteaza echitatea fiscala.

Cu toate ca aceste cerinte fiscale sunt rationale, in practica ele sunt greu de realizat, fiind aplicabile doar impozitului pe salarii. Pentru cele mai multe impozite, ca urmare a practicarii evaziunii fiscale, o parte din materia impozabile este sustrasa de la impunere.

Adoptarea la conditiile politice, sociale - economice si financiare actuale, aceste principii cu anumite retusuri sunt sustinute de o serie de economisti contemporani.

Acesti economisti argumenteaza ca pentru o buna structura a impozitelor se cere :

repartizarea cat mai echilibrata a sarcinilor;

impozitele trebuie sa fie selectionate, legiferate si aplicate in asa fel incat sa reduca la minimum influenta asupra deciziilor economice ce se iau pe alte piete economice. Concomitent, impozitele trebuie folosite pentru a corecta ineficienta diversilor economici;

sistemul fiscal trebuie sa faciliteze o administrare eficienta si nearbitrara si sa fie clar pentru contribuabili;

costul administratiei fiscale si al metodelor de constrangere trebuie sa fie cat mai redus cu putinta.

Legea finantelor publice nr. 10/1991, prin art 25, statueaza trei principii importante referitoare la inpozite si taxe, si anume :

Nici un impozit, taxa sau alte obligatii de natura acestore nu pot fi inscrise in buget si nici incasate daca acestea nu au fost stabilite prin lege;

Legea bugetara anuala aproba pentru fiecare an lista impozitelor, taxelor si a cotelor acestora, precum si a celorlalte venituri ale statului care urmeaza sa se perceapa

Este interzisa perceperea sub orice titlu si sub orice denumire de contributie directa sa indirecta, in afara celor stabilite prin lege.

1.3.2. VENITURI FISCALE LA BUGETUL DE STAT

Unii specialisti romani, considera ca; " Politica bugetara defineste conceptia si actiunile statului privind veniturile bugetare, caile si mijloacele de mobilizare a acestora, utilizarea lor pe anumite destinatii, care sa serveasca stabilitatii si dezvoltarii economice"

Bugetul de stat cuprinde resursele financiare mobilizate la dispozitia statului, repartizate in principal pentru realizarea actiunilor social - culturale, instructiv - educative, asigurarea apararii tarii, ordinii publice, finantarea unor investitii si activitati de interes strategic, stimularea producatorilor agricoli, asigurarii protectiei si refacerea mediului inconjurator, asigurarea masurolir de protectiei sociala aprobate pentru populatie.

Anual prin legea de aprobare a bugetelor de stat sunt stabilite impozitele, taxele si alte venituri ce constituie surse ale bugetului, precum si actele normative care le reglementeaza si in baza carora se fac incasarile.

Bugetul este alimentat pe seama veniturilor curenta care detin cea mai mare parte din ponderea aferenta si pe seama veniturilor de capital. Sursa celor din urma o constituie veniturile din valorificarea unor bunuri ale institutiilor publice si veniturile din valorificarea stocurilor de la rezerva de stat si de mobilizare.

Veniturile curenta cuprind veniturile fiscale si veniturile nefiscale. Sursa veniturilor nefiscale o constituie veniturile de dividente de capital social al statului, din societatile comerciale, varsamintele din profitul net al regilor autonome, varsamintele de la institutiile publice si diverse alte venituri cu caracter eterogen.

Constituirea resurselor financiare se face pe seama impozitelor, taxelor si contributiilor si veniturile nefiscale prelevate de la persoane fizice si juridice, cu luare in consideratie a potentilului lor economic si a altor criterii stabilite de lege. Estimarea veniturilor inscrise in bugetul de stat se face in concordanta cu proiectarea indicatorilor macroeconomici.

Veniturile bugetului de stat au drept sursa principala veniturile fiscale, reprezentate prin impozitele directe si impozitele indirecte. Perceperea acestor impozite se realizeaza sub doua forme :

Impozitele directe sunt impozitele care se percep de la subiectii impozabili pe baza datelor de care dispun organele fiscale privind persoanele, averea, posesiunea sau venitul fiecarui contribuabili.

Aceste impozite sunt prezentate astfel :

Impozitul pe profit;

Impozitul pe salarii;

Impozitul pe venit, cuprinde :

- impozit pe venit din activitati independente;

impozit pe venituri din salarii;

impozit pe venituri pe venituri din cedarea folosintei bunurilor;

impozit pe venituri din dividente;

impozit pe venituri din dobanzi;

impozit pe pe alte venituri;

impozit pe venit din pensii;

4. Alte impozite directe :

impozit pe venituri realizate de persoanele fizice si juridice

impozit pe profit obtinut din activitati comerciale ilicite sau din nerespectarea legii privind, protectia consumatorului;

impozit pe dividente de la societati comerciale.

Impozitele indirecte adica acele care sunt cuprinse preturi ale marfirilor, incasate odata cu vanzarea acestora, insa sunt suportate de consumatorii finali, la cumpararea marfurilor . La impozitele indirecte platitarii nu sunt dinainte.

1.Taxa pe valoarea adaugata;

2. Accizele si impozitele pe circulatie cuprind:

-accize,

-impozitul pe titeiul din productia interna si gazele naturale,

taxa de autorizatie pentru comercializarea alcoolului, bauturilor alcoolice, produselor din tutun si a cafelei.

3.Taxele vamale cuprind:

- taxe vamale ale persoanelor juridice,

taxe vamale ale persoanelor fizice incasate prin unitati vamale

4. Alte impozite indirecte :

majorari si penalitati de intarziere pentru venituri nevarsate la termen,

- taxe si tarife pentru eliberarea de licente, de autorizatii de functionare,

taxa pentru activitati prospectiune, explorarea si exploatarea resurselor miniere,

taxe juridice de timbru,

taxe de timbru pentru contestatiile si plangerile asupra sumelor constatate si aplicate prin acte de control sau de impunere,

taxa de timbru pentru activitatea notariala,

taxe extrajudiciare de timbru,

amenzi judiciare,

venituri din recuperare cheltuielilor judiciare avansate de stat,

alte incasari din im pozite indirecte,

VENITURI FISCALE BUGETUL LOCALE

Impozitele si taxele locale constituie venituri proprii ale bugetelor unitatilor administrativ-teritoriale si sunt reglementate prin lege .

Fondurile banesti constituite din impozitele si taxele locale se utilizeaza pentru acoperirea cheltuielilor care se finanteaza de la bugete proprii ale unitatilor administrative-teritoriale, in conditiile legii .

Fiecare comuna, orasi, municipiu, sector al municipiului Bucuresti, judet, respectiv municipiu Bucuresti, intocmeste bugete proprii in conditiile de autonomie . Intre bugetele, consiliile judetene nu exista relatii de subordonare.

Constatarea, asezarea si urmarirea incasarii veniturilor bugetelor locale se realizeaza prin organele fiscaale teritoriale subordonate Ministerului Finantelor, daca legea nu prevede altfel.

Din bugetele locale se finanteaza, in conditiile stabilite de lege , actiuni social-culturale, obiective si actiuni economice de interes local, cheltuieli de intretinere sifunctionarea a organelor prin dispozitiile legale. Veniturile si cheltuielilebugetelor locale se desfasoara pe baza clasificatiei bugetare stabilite de Ministerul Finantelor .

Fiscalitatea locala trebuie sa fie astfel conceputa si asezata incat sa prezinte un grad inalt de transparenta din punct de vedere al utilizarii bunului sau serviciului public de catre contribuabili deoarece aceasta poate fi considerata o cotizatie pe care utilizatorul o plateste in schimbul bunurilor si serviciilorpublice de care beneficiaza.

In general, fiscalitatea locala se concretizeaza printr-o diversitate de impozite, dar si prin stransa lor intrepatrundere care depinde de materia impozabila adoptata . Ele pot fi grupate astfel:

IMPOZITE DIRECTE

1. Impozitul pe profit ,

2. Impozite si taxe de la populatie ;

-impozitul pe veniturile liber profesionistilor, meseriasilor si ale altor persoane fizice independente si asociatiilor familiale,

-impozitul pe cladirii si terenuri de la persoane fizice

-impozitul pe veniturile persoanelor fizice nesalariate,

-alte impozite si taxe de la populatie ,

-taxa asupra mijloacelor de transport detinute de persoane fizice,

Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat,

Impozitul pe cladiri si terenuri de la persoane juridice,

6. Alte impozite directe ;

-taxa asupra mijloacelor de transport detinute de persoane juridice,

-alte incasari din impozite directe.

IMPOZITE INDIRECTE

;

impozitul pe spectacol;

Alte impozite indirecte:

-taxe si tarife pentru eliberarea de licente si autorzatii de functionare ,

-taxe de timbre pentru contestatiile si plangerile asupra sumelor constatate si aplicate prin acte de control sau de impunere ,

-taxe extra judiciare de timbru,

-alte incasari de impozite.