Bugetul local

Bugetul local

BUGETUL LOCAL - COMPONENTA A BUGETULUI PUBLIC NATIONAL

In ultimii ani au fost facuti pasi importanti pentru imbunatatirea cadrului legal existent in domeniul bugetelor locale. Totusi, actuala legislatie in domeniu necesita doua tipuri de imbunatatiri. Primul tip se refera la armonizarea actelor normative din domeniu si simplificarea traseului proiectarii si adoptarii bugetelor locale. Cel de-al doilea tip vizeaza simplificarea insasi a cadrului legislativ.

Cadrul legal care reglementeaza functionarea administratiei locale pe tema bugetelor locale include urmatoarele legi:

. Constitutia Romaniei

. Legea administratiei publice locale

. Legea finantelor publice

. Legea finantelor publice locale

. Legea privind contenciosul administrativ

. Legea privind taxele si impozitele locale

. Legea anuala a bugetului de stat.

Alaturi de acestea se regasesc si ordonante si hotarari ale guvernului, ordine ale ministerelor si prefecturilor, hotarari ale consiliilor judetene, hotarari ale consiliilor locale, dispozitii ale presedintelui consiliului judetean, dispozitii ale primarul 838g62i ui.

Bugetul public national reprezinta planul financiar al statului prin care sunt prevazute veniturile si cheltuielile pentru o perioada determinata de timp, in speta de un an.

Bugetul public national cuprinde:

. Bugetul de stat;

. Bugetele locale;

. Bugetul asigurarilor sociale de stat.

Fiind parte a bugetului public national, activitatea bugetara la nivel local se circumscrie activitatii bugetare la nivel national, cunoscand aceleasi etape si desfasurandu-se pe baza acelorasi principii, dar privite prin prisma specificitatii activitatii administratiei publice locale. Activitatea bugetara la nivel local cunoaste patru etape:

1. Elaborarea proiectului de buget local cuprinde activitatea de determinare a veniturilor si cheltuielilor la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale cu personalitate juridica (fiecare comuna, oras, municipiu, judet, sector al capitalei si Municipiul Bucuresti);

2. Aprobarea presupune dezbaterea si votarea bugetelor locale de catre autoritatile administratiei publice locale cu functie deliberativa si care au in competenta lor aceasta atributie (consiliile locale, consiliile judetene, precum si Consiliul General al Municipiului Bucuresti);

3. Executia bugetara consta in realizarea veniturilor la termenul si in cuantumul prevazut in bugetul local si efectuarea cheltuielilor conform destinatiei prevazute in bugetul local. Realizarea veniturilor in cuantumul prevazut reprezinta o obligatie minima, in cadrul executiei bugetare putandu-se realiza venituri in cuantumuri superioare celor prevazute. In acelasi timp, efectuarea cheltuielilor conform destinatiei prevazute in bugetele locale reprezinta o obligatie, ce nu poate fi incalcata. Aceasta etapa este cea mai importanta, deoarece presupune transpunerea unor previziuni in plan concret, asigurandu-se astfel finantarea activitatilor si functionarea institutiilor publice de la nivel local;

4. Incheierea exercitiului bugetar presupune o dare de seama completa asupra modului de realizare a veniturilor si de efectuare a cheltuielilor pentru anul bugetar expirat.

Toate actele si operatiunile cu caracter tehnic si normativ, realizate de autoritatile publice competente in scopul elaborarii, adoptarii, executarii si incheierii bugetului

local constituie procedura bugetara la nivel local. Aceasta se desfasoara pe parcursul a trei ani calendaristici, deoarece elaborarea proiectului de buget local incepe in anul premergator celui pentru care se intocmeste, continua cu executarea, in cursul anului respectiv si se definitiveaza prin contul de incheiere a exercitiului bugetar, in anul urmator.

Procedura bugetara privitoare la bugetele locale se desfasoara pe coordonatele principiilor - pe care le-am explicitat in capitolele anterioare - autonomiei locale, descentralizarii serviciilor publice, consultarii cetatenilor, precum si a principiilor unicitatii, universalitatii, echilibrului, realitatii, anualitatii si publicitatii.

Principiul universalitatii bugetare - potrivit acestui principiu, veniturile si cheltuielile publice trebuie sa figureze in bugetul local cu sumele lor totale, brute, nici un venit si nici o cheltuiala neputandu-se realiza in afara cadrului bugetar. Deoarece obtinerea veniturilor publice determina anumite cheltuieli, este necesar ca veniturile respective sa se inscrie in buget cu produsul lor brut, iar cheltuielile cu cifra lor totala, iar nu direct diferenta dintre acestea, pentru a se putea cunoaste si controla suma exacta a cheltuielilor publice.

Principiul echilibrului bugetului - presupune ca veniturile sa acopere integral cheltuielile prevazute in bugetul local. In situatia in care veniturile nu acopera cheltuielile, deficitul bugetului local urmeaza sa fie acoperit din imprumuturi contractate de autoritatile publice locale si din sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, prevazute prin legea bugetului de stat.

Principiul realitatii bugetare - potrivit acestui principiu trebuie avute in vedere variantele cele mai prudente in realizarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor bugetare, pentru a se evita eventualele dezechilibre care ar putea aparea pe parcursul executiei bugetare.

Principiul unicitatii bugetare - presupune necesitatea ca toate veniturile si cheltuielile bugetare sa fie inscrise  intr-un singur document, si anume bugetul local.

Principiul anualitatii bugetare - implica aprobarea bugetului local de catre autoritatile publice locale competente in fiecare an, perioada de un an fiind cea pentru care acestea acorda "autorizatia" de a se incasa veniturile si de a se efectua cheltuielile aprobate prin buget.

Principiul publicitatii bugetului - presupune aducerea la cunostinta opiniei publice a acestuia. Astfel, proiectul bugetului local se publica in presa locala sau se afiseaza la sediul primariei inainte cu 15 zile de a fi supus aprobarii consiliului local. Dezbaterea sa se face in sedinta publica, primarul putand cere consultarea cetatenilor prin referendum in problemele privind bugetul local. De asemenea, hotararea prin care se aproba bugetul trebuie adusa la cunostinta publica, in conditiile Legii administratiei publice locale, ca orice alta hotarare cu caracter normativ.

responsabilitatile si competentele actorilor implicati in elaborarea, adoptarea, executarea si incheierea bugetelor locale

Prin termenul de "actori" intelegem autoritatile locale si centrale competente care intervin in procesul de elaborare, adoptare, executare si incheiere a bugetelor locale. Intre actorii administratiei centrale si actorii administratiei locale se poate observa un proces comunicational care se realizeaza atat de jos in sus cat si invers. Tot aceasta axa verticala a nivelurilor ierarhice determina si pozitionarea actorilor formali ai acestor procese. Astfel, putem distinge intre actorii autoritatilor administratiei locale si actorii autoritatilor administratiei centrale.

La nivelul administratiei publice locale, conform Legii privind finantele publice locale, prin expresia "autoritati ale administratiei publice locale", se intelege:

Primarii comunelor, oraselor, municipiilor, sectoarelor capitalei, primarul general al municipiului Bucuresti, precum si presedintii consiliilor judetene. Acestia reprezinta autoritatea executiva si actioneaza ca reprezentant al statului in unitatea administrativ-teritoriala in care a fost ales;

Consiliile locale, Consiliile judetene, Consiliul General al Municipiului Bucuresti reprezinta autoritatile deliberative aflate in serviciul colectivitatii locale. In exercitarea mandatului, consilierii raspund solidar pentru activitatea consiliului local din care fac parte.

Intre autoritatile unitatilor administrativ-teritoriale (primar, consiliu local), autoritatile judetene (presedintele consiliului judetean, consiliul judetean), autoritatile centrale

din teritoriu (prefectura, directiile generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat), conform legilor in vigoare, nu exista relatie de subordonare ierarhica formala.

Atributiile autoritatilor administratiei publice locale in domeniul bugetelor locale:

• Primarul:

intocmeste proiectele de bugete locale, pe baza proiectelor de bugete proprii ale administratiei publice locale, ale institutiilor si serviciilor publice de subordonare locala;

prezinta proiectele bugetelor locale, echilibrate, directiei finantelor publice si controlului financiar de stat;

elaboreaza noile propuneri de proiecte de bugete locale, pe baza limitelor maxime ale sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si a transferurilor cu destinatie speciala si le depun la directiile generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat;

elaboreaza raportul privind proiectele de bugete locale;

publica proiectele bugetelor locale in presa locala sau le afiseaza la sediul primariei;

prezinta spre aprobare proiectele de bugete locale, insotite de rapoartele asupra acestora, consiliilor locale, judetene, Consiliului General al Municipiului Bucuresti;

aproba repartizarea pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor prevazute in bugetele locale, pentru bugetele proprii si bugetele institutiilor si serviciilor publice subordonate.

Consiliul local:

aproba bugetul local, imprumuturile, virarile de credite si modul de utilizare a rezervei bugetare.

• Presedintele Consiliului Judetean si Consiliul Judetean:

informeaza pe ordonatorii principali de credite din judetele lor/ municipiul Bucuresti despre limitele sumelor defalcate si transferurilor cu destinatie speciala de la bugetul de stat stabilite de Ministerul Finantelor Publice;

aproba bugetul propriu al judetului/Municipiului Bucuresti;

hotarasc repartizarea pe comune, orase si muncipii a cotei din sumele defalcate din venituri ale bugetului de stat din alte surse, cu consultarea primarilor acestor unitati administrativ-teritoriale si acorda asistenta tehnica de specialitate a directiilor generale a finantelor publice si control financiar de stat;

coordoneaza activitatea consiliilor locale in vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean.

Atributiile autoritatilor administratiei publice centrale in domeniul bugetelor locale:

• Prefect si Prefectura:

vegheaza ca activitatea consiliilor locale, a primarilor, a consiliului judetean, si presedintelui acestuia sa se desfasoare in conformitate cu prevederile legii.

• Directiile generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat:

centralizeaza proiectele de bugete locale la nivelul fiecarui judet/municipiului Bucuresti;

depun la Ministerul Finantelor Publice proiectele de bugete locale pe ansamblul judetului/municipiului Bucuresti;

comunica limitele sumelor defalcate si a transferurilor cu destinatie speciala stabilite de Ministerul Finantelor Publice, consiliilor judetene/Consiliului General al Municipiului Bucuresti;

centralizeaza si transmit Ministerului Finantelor Publice, noile propuneri de proiecte ale bugetelor locale pe ansamblul judetului/municipiului Bucuresti, elaborate pe baza limitelor sumelor defalcate si transferurilor cu destinatie speciala stabilite de Ministerul Finantelor Publice;

acorda asistenta tehnica de specialitate consiliilor judetene/Consiliului General al Municipiului Bucuresti in vederea repartizarii sumelor defalcate de la unele venituri ale bugetului de stat si a transferurilor cu destinatie speciala comunelor, oraselor, municipiilor/sectoarelor Municipiului Bucuresti;

intocmesc, pe baza bugetelor locale aprobate, si transmit la Ministerul Finantelor Publice bugetele pe ansamblul fiecarui judet/municipiului Bucuresti, cu repartizarea pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor, grupate in cadrul fiecarui judet/municipiului Bucuresti pe comune, orase, municipii/sectoare ale municipiului Bucuresti.

• Ministerul Finantelor Publice:

elaboreaza norme metodologice in vederea intocmirii si executiei bugetelor locale;

elaboreaza, impreuna cu Ministerul Administratiei Publice, norme metodologice pentru aplicarea dispozitiilor legii bugetului de stat referitore la bugetele locale;

examineaza propunerile de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si de transferuri cu destinatie speciala, cuprinse in bugetele locale si stabileste limitele acestora, precum si criteriile de repartizare pe unitati administrativ-teritoriale, urmand a le comunica directiilor generale ale finantelor publice si a controlului financiar de stat;

elaboreaza proiectul bugetului de stat, al bugetului asigurarilor sociale de stat si al fondurilor speciale, precum si proiectul legii bugetare si le transmite Guvernului;

repartizeaza, impreuna cu Ministerul Administratiei Publice, transferurile de la bugetul de stat catre bugetele locale, pentru investitii finantate partial din imprumuturi externe, pe judete si pe municipiul Bucuresti, potrivit acordurilor de imprumut incheiate cu organismele financiare internationale;

aproba repartizarea pe trimestre a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si a transferurilor cu destinatie speciala.

• Ministerul Administratiei Publice:

elaboreaza, impreuna cu Ministerul Finantelor Publice, norme metodologice pentru aplicarea dispozitiilor legii bugetului de stat referitoare la bugetele locale;

repartizeaza, impreuna cu Ministerul Finantelor Publice, transferurile de la bugetul de stat catre bugetele locale, pentru investitii finantate partial din imprumuturi externe, pe judete si pe municipiul Bucuresti, potrivit acordurilor de imprumut incheiate cu organismele financiare internationale.

• Guvern:

aproba limitele sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si ale transferurilor cu destinatie speciala, precum si criteriile de repartizare a acestora pe unitati  administrativ- teritoriale, stabilite de Ministerul Finantelor Publice;

isi insuseste proiectul bugetului de stat, al bugetului asigurarilor sociale de stat si al fondurilor speciale si le transmite Parlamentului, insotite de proiectele legii bugetare.

• Parlament:

adopta legea bugetului de stat, prin care sunt stabilite: limitele sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si a transferurilor cu destinatie speciala; criteriile de repartizare a acestora pe unitati administrativ-teritoriale; limita cotei din sumele defalcate si transferuri care reprezinta venituri proprii ale judetelor/municipiului Bucuresti; repartizarea, in functie de categoriile de venit din care se defalcheaza sume si cote, precum si de scopul in care se realizeaza defalcarea, pe judete/municipiul Bucuresti, cu evidentierea in cifra absoluta a sumelor care se constituie ca venit propriu al judetelor si a celor care urmeaza a fi distribuite comunelor, oraselor, municipiilor.

La nivelul administratiei centrale distingem intre:

institutiile administratiei centrale, Ministerul Finantelor Publice, Ministerul Administratiei Publice, Guvern, Parlament. Acestea au rolul de a elabora norme metodologice, de a aproba si adopta proiectul legii bugetului de stat in care sunt incluse criteriile si limitele pentru transferurile de la bugetul de stat catre bugetele locale;

institutiile din teritoriu care reprezinta administratia centrala (Prefectura, Directia generala a finantelor publice si controlului financiar de stat). Acestea au rolul de a veghea ca activitatile autoritatilor locale sa se desfasoare in conformitate cu cadrul legal (Prefectura) sau intervin activ in procesul de elaborare si aprobare a proiectelor bugetelor locale (Directia generala a finantelor publice si controlului financiar de stat). Un rol important il are de asemenea Trezoreria, institutia prin care se realizeaza tranzactii financiare legate de bugetele locale.

Proiectarea si adoptarea bugetelor locale

Exista doua nivele in constructia bugetelor locale. Unul dintre ele se refera la veniturile si cheltuielile realizate pe plan local, iar celalalt la ceea ce se primeste de la nivel central. Intregul buget local (si venituri proprii si venituri primite de la nivel central) parcurge traseul proiectarii si adoptarii trecand prin autoritatea centrala, in speta Ministerul de Finante.

Cotele si sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, cotele aditionale la unele venituri ale bugetului de stat si transferurile cu destinatie speciala de la bugetul de stat formeaza venituri ale bugetelor locale si, in consecinta, sunt cuprinse ca atare in bugetele unitatilor administrativ-teritoriale. In stabilirea, aprobarea si distribuirea acestora sunt implicate atat autoritatile administratiei publice locale cat si cele ale administratiei centrale, competentele lor in materie fiind stabilite prin lege. Procedura bugetara privitoare la aceste venituri se intinde pe parcursul a mai multe luni, debutand prin elaborarea proiectelor de bugete locale la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale de catre primarii comunelor, oraselor, municipiilor, sectoarelor Municipiului Bucuresti, primarul general al Municipiului Bucuresti si presedintii consiliilor judetene (ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale).

Pana la data de 15 mai a fiecarui an, ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale mentionati au obligatia de a prezenta proiectul de buget pentru unitatea administrativ-teritoriala din subordine la directia generala a finantelor publice si controlului financiar de stat a judetului de care apartin. In cazul in care se solicita majorari ale transferurilor, cotelor si sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru anul urmator, fata de anul in curs, consiliile locale si consiliile judetene au obligatia de a comunica Ministerului Finantelor Publice propunerile in acest sens, cu precizarea cauzelor si fundamentarilor care le determina, pana la data de 1 mai. Proiectele bugetelor sunt insotite de note de fundamentare menite in principal sa justifice pretentiile financiare ale autoritatilor locale.

In perioada 15 mai - 1 iunie, directiile generale ale finantelor publice si de la nivel judetean centralizeaza proiectele de bugete locale primite si care cuprind propunerile de cote si sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si propunerile de transferuri cu destinatie speciala, si depun la Ministerul Finantelor Publice situatia acestora pe ansamblul judetelor/Municipiului Bucuresti, pentru corelarea cu proiectul bugetului de stat. Proiectele de buget pe ansamblul judetelor/municipiului Bucuresti se prezinta Ministerului Finantelor Publice insotite de situatia unitatilor administrativ-teritoriale componente la care se propun cote, sume defalcate si transferuri precum si de note de fundamentare a necesitatii, oportunitatii, eficientei si eficacitatii acestora.

Ministerul Finantelor Publice examineaza propunerile de sume defalcate si de transferuri cu destinatie speciala cuprinse in proiectele de bugete locale pe ansamblul fiecarui judet/Municipiului Bucuresti si, avand situatia generala a veniturilor si cheltuielilor previzionate pentru bugetul de stat, stabileste, cu acordul Guvernului, limitele acestor sume, precum si criteriile de repartizare a acestora pe unitati administrativ-teritoriale. Ministerul Finantelor Publice are obligatia ca pana la data de 1 iulie sa comunice directiilor generale ale finantelor publice si ale controlului financiar de stat limitele maxime pentru sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si pentru transferurile cu destinatie speciala, precum si criteriile de repartizare a acestora. In plus judetele primesc o nota de fundamentare a deciziei luate de minister.

Directiile generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat transmit limitele sumelor defalcate si transferurilor cu destinatie speciala consiliilor judetene si Consiliului General al Municipiului Bucuresti, urmand ca acestea sa informeze ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale asupra limitelor in discutie.

Pana la data de 20 iulie, ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale elaboreaza si depun la directiile generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat noile propuneri pentru proiectele de bugete locale, intocmite cu luarea in considerare a limitelor maxime de sume defalcate si transferuri cu destinatie speciala stabilite de Ministerul Finantelor Publice.

Urmeaza o noua centralizarea a proiectelor de bugete locale pe ansamblul judetelor/Municipiului Bucuresti, centralizare care se realizeaza de catre directiile generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat si se transmite de catre acestea la Ministerul Finantelor Publice pana la data de 1 august a fiecarui an.

Ministerului Finantelor Publice, pe baza proiectelor de buget ale ministerelor si ale celorlalte autoritati ale administratiei publice centrale cu bugete proprii, a proiectelor bugetelor locale pe ansamblul judetelor/ Municipiului Bucuresti si a bugetului propriu, intocmeste proiectul bugetului de stat, proiectul bugetului asigurarilor sociale de stat si proiectele fondurilor speciale, pe care le depune la Guvern, pana la data de 25 septembrie, insotite de proiectele legilor bugetare.

Guvernul isi insuseste proiectele de bugete mentionate si le depune spre aprobare la Parlament, cel mai tarziu pana la data de 10 octombrie, insotite de un raport privind situatia economico-financiara a tarii si proiectia acesteia pentru anul care urmeaza, precum si de proiectele legilor bugetare.

Parlamentul aproba bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetul fondurilor speciale. Cotele si sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si transferurile cu destinatie speciala, evidentiate pe judete/municipiul Bucuresti, se cuprind in anexe la bugetul de stat. Din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, aprobate prin legea bugetului de stat, o cota de pana la 25% se aloca bugetului propriu al judetelor (limta maxima a acestei cote se stabileste tot prin legea bugetului de stat), diferenta pana la suma totala aprobata pentru fiecare judet revenind comunelor, oraselor si muncipiilor din respectivul judet.

Repartizarea efectiva a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pe comune, orase si municipii se realizeaza de fiecare consiliul judetean, prin hotarare, cu prioritate acelor unitati adminitrativ-teritoriale care inregistreaza venituri proprii insuficiente, dupa consultarea primarilor si cu asistenta tehnica de specialitate a directiilor finantelor publice, in functie de criteriile de repartizare aprobate prin legea bugetului de stat.

In termen de maxim 30 de zile de la intrarea in vigoare a legii bugetului de stat (care are loc la data publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I), ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale prezinta proiectele de bugete locale spre aprobare consiliilor locale, consiliilor judetene si Consiliului General al Municipiului Bucuresti. Proiectul de buget local se publica in presa locala sau se afiseaza la sediul primariei, dupa care, in termen de 15 zile, este supus aprobarii consiliului local, judetean sau Consiliului General al Municipiul Bucuresti. Proiectul bugetului local va fi insotit de raportul primarului, al presedintelui consiliului judetean sau al primarului general al municipiului Bucuresti, dupa caz, precum si de eventualele contestatii depuse de locuitori, in termenul de 15 zile de la publicarea/afisarea proiectului. Consiliul local, judetean si Consiliul General al Muncipiului Bucuresti se pronunta asupra contestatiilor, dupa care adopta proiectul bugetului local.

Veniturile si cheltuielile prevazute in bugetele locale se repartizeaza pe trimestre, in functie de termenele legale de incasare a veniturilor si de perioada in care este necesara efectuarea cheltuielilor, si se aproba, pentru sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si pentru transferuri de la acest buget, de catre Ministerul Finantelor Publice, in termen de 20 de zile de la intrarea in vigoare a legii bugetului de stat. Aprobarea pentru aceste sume se face pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale, transmise la Ministerul Finantelor Publice de catre directiile generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat.

Pe baza bugetelor locale aprobate de consiliile locale, judetene si de Consiliul General al Municipiului Bucuresti, dupa caz, directiile generale ale finantelor publice

intocmesc si transmit Ministerului Finantelor Publice bugetele pe ansamblul fiecarui judet/Municipiului Bucuresti, cu repartizarea pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor, grupate in cadrul fiecarui judet/Municipiului Bucuresti pe comune, orase, municipii/sectoare ale Municipiului Bucuresti.

Structura bugetelor locale

Bugetele locale cuprind doua capitole principale: veniturile si cheltuielile localitatilor.

Veniturile bugetelor locale

Bugetele locale se constituie in principal din venituri realizate pe plan local si venituri primite de la nivel central. In afara de acestea o alta sursa importanta care poate creste venitul realizat pe plan local o reprezinta imprumuturile.

In functie de sursa de colectare, veniturile care se  realizeaza pe plan local pot fi venituri fiscale, venituri nefiscale, venituri din capital si venituri cu destinatie speciala.

• Veniturile proprii

Veniturile proprii sunt veniturile pe care autoritatile le realizeaza pe plan local. Nivelul si sursele acestor venituri sunt controlate, decise de catre autoritatile locale, in limitele

legale prevazute. In Romania principalele acte normative care reglementeaza veniturile proprii sunt Legea finantelor publice locale si Legea privind impozitele si taxele locale. Un alt aspect care defineste veniturile proprii este acela ca autoritatile locale au in general libertate in privinta modului in care sunt cheltuite. Se poate afirma ca gradul de autonomie locala a unei comunitati depinde in mare masura de ponderea veniturilor realizate pe plan local in raport cu alte resurse de venituri ale bugetelor locale.

Ideal ar fi ca veniturile proprii sa poata acoperi cheltuielile efectuate pentru satisfacerea nevoilor locale. Pentru aceasta insa competentele autoritatilor locale trebuie corelate cu veniturile bugetelor locale. In realitate acest lucru se intampla foarte rar.

In Romania ponderea veniturilor proprii in cadrul veniturilor la bugetele locale a crescut in ultimii ani, in primul rand ca urmare a modificarilor survenite in domeniul legislatiei care au permis descentralizarea mai multor surse de venituri. Baza in colectarea veniturilor proprii o reprezinta taxele si impozitele locale

Un efect important asupra veniturilor proprii il are procesul de descentralizare. Gradul de descentralizare a crescut in ultimii ani, mai multe servicii trecand din administrarea autoritatilor centrale in cea a autoritatilor locale. Desi procesul in sine este unul pozitiv si in deplin acord cu procedurile democratice, realitatea a demonstrat ca nu e totul sa descentralizezi, situatia comunitatilor locale neimbunatatindu-se in mod necesar. Criticile se refera in special la modul de implementare a descentralizarii. In primul rand nu a fost facuta o evaluare prealabila a situatiei din teren, fapt care ar fi permis o mai buna aproximare a numarului de sarcini descentralizate precum si a perioadei de timp necesare. Apoi, desi s-au alocat resurse financiare, considerate a fi insuficiente totusi, virarea efectiva a banilor s-a facut mult mai tarziu. Acest fapt a ingreunat foarte mult sarcina autoritatilor locale in asigurarea serviciilor respective.

Informatiile obtinute din monitorizarea de presa si din discutiile cu reprezentantii administratiei locale si centrale duc la concluzia ca cel putin in cazul invatamantului preuniversitar, descentralizat in 2001 autoritatile locale au fost luate prin surprindere.

• Veniturile la bugetele locale provenite de la nivel central

Veniturile provenite de la nivel central au ca principal obiectiv corectarea unor dezechilibre care intervin pe plan local atat vertical (nivelul impozitelor si taxelor locale nu acopera cheltuielile necesare furnizarii serviciilor publice), dar si orizontal deoarece nu toate colectivitatile locale se descurca la fel financiar desi au obligatia de a oferi servicii echivalente din punct de vedere calitativ si cantitativ.

Un sistem bun de transferuri trebuie sa indeplineasca o serie de conditii. In primul rand ele nu trebuie sa fie suficiente astfel incat autoritatile locale sa fie stimulate sa realizeze venituri proprii. In acelasi timp trebuie asigurat echilibrul intre competentele autoritatilor locale si resursele descentralizate. Este recomandat de asemenea ca sumele acordate sa fie previzibile pe o perioada mai mare de timp astfel incat sa permita autoritatilor locale sa realizeze cheltuieli conform unei strategii, a unor obiective pe termen lung.

Este adevarat ca in ultimii ani ponderea acestor venituri in bugetele locale a scazut in special datorita modificarilor in legislatie. Ele reprezinta insa un aport destul de mare la bugetele locale.

Lucrarile de specialitate din domeniu precum si diferitele rapoarte europene si ale Bancii Mondiale prezinta clasificari diferite ale sumelor provenite de la nivel central. Legea finantelor publice recunoaste doua categorii principale: prelevari din bugetul de stat (sume si cote defalcate din unele venituri la bugetul de stat) si subventii. Fondurile cele mai consistente provin din prima categorie.

1. Prelevarile din bugetul de stat - aceste venituri corespund asa numitului sistem de partajare a taxelor si impozitelor intre diferitele niveluri de guvernare. Sistemul de repartizare a acestor sume este stabilit la nivel central, autoritatile locale neavand practic nici un control asupra cuantumului lor, iar in unele cazuri, nici asupra modului in care vor fi cheltuite. De regula, exista criterii clare de repartizare, dar de multe ori se negociaza. Taxele si impozitele se colecteaza la nivel national, de catre Ministerul Finantelor prin intermediul directiilor financiare judetene, urmand ca ulterior o parte din ele sa se imparta intre diferitele nivele de administrare ale autoritatilor statului. Autoritatile locale primesc astfel sume si cote defalcate din impozitul pe venit si din TVA. In unele state aceste venituri sunt considerate venituri proprii deoarece sursa de colectare o reprezinta autoritatile locale insasi.

Fondurile din impozitul pe venit se pot repartiza:

- pentru echilibrarea bugetelor locale;

- pentru subventionarea energiei termice livrata populatiei;

- pentru sustinerea sistemului de protectie a persoanelor cu handicap;

- pentru finantarea institutiilor de cultura descentralizate s.a.

Echilibrarea bugetelor locale care se realizeaza pe orizontala intre judetele tarii si localitatile judetelor, vizeaza o redistribuire a veniturilor intre comunitatile care se descurca bine si cele care realizeaza venituri insuficiente si pentru care sumele pentru echilibrare asigura de multe ori supravietuirea.

Caracterul gratuit al fondurilor (sunt primite fara obligatia de a se rambursa) si general (nu au o destinatie speciala) face ca modul de repartitie sa constituie in sine un subiect de discutii. Astfel, in opinia unora, repartizarea ia in considerare capacitatea financiara a fiecarui judet, calculata matematic, astfel incat nici o interpretare nu si-ar avea locul; alti specialisti considera ca repartitia este rezultatul unui proces de negociere mai degraba, care nu poate fi total disociat de influente politice.

De la nivel judetean la nivel local legea prevede, pe langa capacitatea financiara o serie de alte criterii care contribuie in proportie de 50% la repartitia fondurilor (suprafata teritoriala, numarul de persoane asistate in institutiile de asistenta sociala si numarul de elevi din invatamantul preuniversitar).

Cu toate acestea, o serie de studii in domeniu au relevat faptul ca formula este impracticabila si ca repartizarea sumelor are la baza reguli informale.

Cotele defalcate din impozitul pe venit incasat la bugetul de stat la nivelul fiecarei unitati administrativ-teritoriale, se aloca lunar, in termen de 5 zile lucratoare de la finele lunii in care s-a incasat acest impozit, cote defalcate pentru bugetele locale.[1]

In ceea ce priveste cotele defalcate din impozitul pe salarii - din impozitul datorat de agentii economici la bugetul de stat, acestia vireaza la data platii salariului o cota de 50% la bugetul de stat, 40% la bugetul localitatii in a carei raza isi desfasoara activitatea si 10% la bugetul judetului respectiv. Pentru Bucuresti cota este de 50% si se repartizeaza de catre Consiliul General al Municipiului Bucuresti pe bugetele fiecarui sector, respectiv pe bugetul Municipiului Bucuresti.

Aceste cote pot fi modificate anual prin legea bugetului de stat. Destinatia lor poate fi modificata de asemenea.

Din impozitul pe salarii se pot acorda sume pentru subventionarea energiei termice si pentru echilibrarea bugetelor locale.

O alta cota este cea prevazuta de legea finantelor publice locale fara destinatie speciala.

Taxa pe valoare adaugata reprezinta venit al bugetului de stat, din categoria veniturilor indirecte, care se aplica asupra operatiunilor privind livrarilor de bunuri mobile, transferul proprietatii bunurilor imobile, importul de bunuri, prestarile de servicii, precum si operatiunile asimilate acestora.

Sumele defalcate din taxa pe valoarea adaugata

pentru subventionarea energiei termice livrate populatiei;

pentru retehnologizarea, modernizarea si dezvoltarea sistemelor centralizate de producere si distributie a energiei termice;

destinate finantarii cheltuielilor institutiilor de invatamant preuniversitar de stat, inclusiv pentru drepturile privind acordarea de produse lactate si de panificatie pentru elevii din clasele I-IV din invatamantul de stat, pentru copiii prescolari din gradinitele de stat cu program normal de 4 ore, creselor, centrelor judetene si locale de consultanta agricola, precum si pentru sustinerea sistemului de protectie a copilului;

destinate finantarii cheltuielilor privind drumurile judetene si comunale;

Pe langa sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, autoritatile administratiei publice locale pot aloca si sume din bugetele locale ale acestora.

Din bugetele locale se finanteaza si cheltuielile aferente facilitatilor de transport feroviar pe liniile interne pentru personalul didactic preuniversitar.

2. Subventiile - reprezinta sume alocate de la nivel central comunitatilor locale cu un scop foarte bine definit. Autoritatile locale nu detin o modalitate legala de a controla

nivelul acestor sume sau modul in care vor fi cheltuite.

Fondurile corespunzatoare subventiilor sunt repartizate prin intermediul ministerelor responsabile in functie de destinatia acestora.

In ceea ce priveste veniturile pentru constituirea fondurile speciale trebuie precizat ca acestea se formeaza din taxe instituite special si platite de catre contribuabilii care beneficiaza direct, spre deosebire de subventii care fac parte din veniturile totale ale bugetului de stat. Practic diferenta dintre cele doua (subventii si fonduri speciale) se deduce urmarind modul de alocare, institutia responsabila ramanand aceeasi: ministerul.

Aceste fonduri pot fi:

Fondul pentru asigurari sociale de sanatate;

Fondul special pentru dezvoltarea sistemului energetic;

Fondul special al drumurilor publice;

Fondul special pentru protejarea asiguratilor etc.

Repartizarea unora dintre fondurile speciale este prevazuta in legea bugetului de stat insa, in cazul altora, ministerele care le gestioneaza au libertatea de a hotari criteriile de repartizare in teritoriu.

• Imprumuturi

Legea cadru a finantelor publice locale ofera posibilitatea autoritatilor administratiei publice locale de a-si completa propriile resurse financiare prin contractarea unor imprumuturi interne sau externe pe care le pot folosi fie pentru realizarea de investitii publice de interes local, fie pentru refinantarea datoriei publice locale.

Pentru realizarea acestor imprumuturi autoritatile locale au la dispozitie doua instrumente. Primul dintre ele este emiterea si lansarea titlurilor de valoare care se poate face fie direct de catre autoritatile locale, fie prin intermediul unor agentii sau institutii specializate. Cel de-al doilea se refera la imprumuturi de la bancile comerciale sau de la alte institutii de credit.

Desi actualul cadru legislativ permite contractarea de imprumuturi de catre autoritatile locale, conditiile in care se pot realiza acestea determina administratiile locale sa nu apeleze la aceasta varianta de suplimentare a veniturilor locale. Cel mai important impediment este ca toate operatiunile financiare legate de imprumuturi se realizeaza prin Trezorerie, lucru care dezavantajeaza banca cu care se contracteaza aceste imprumuturi. Acest aspect poate fi remediat printr-o modificare legislativa simpla care sa permita bancilor sa realizeze aceste operatiuni, Trezoreria fiind si ea informata. Un alt aspect este faptul ca, nefiind inca bine stabilita distinctia dintre proprietatea publica si privata a autoritatilor locale acestea nu au posibilitatea efectiva de a garanta un imprumut.

Cheltuielile bugetelor locale

Legea finantelor publice defineste cheltuiala bugetara, ca fiind o cheltuiala aprobata prin bugetul local, bugetul unei institutii sau al unui serviciu public, bugetul unei activitati finantate integral din venituri extrabugetare si efectuata in limita resurselor acestor bugete, cu respectarea prevederilor legale.

In esenta, cheltuielile publice din bugetele locale se concretizeaza in cumpararea de bunuri si servicii efectuata de autoritatile locale pentru cetateni, in platile efectuate cetatenilor sub forma transferurilor (pensii, subventii, ajutor de somaj, etc) precum si in plata imprumuturilor contractate de ordonatorii principali de credite.

Exista doua clasificari a cheltuielilor cuprinse in bugetele locale romanesti. Prima dintre ele vizeaza aspecte tehnice (tipul de cheltuieli care vor fi facute pentru diferitele

domenii - de capital, materiale si servicii etc.) iar cea de-a doua are in vedere cheltuielile globale programate pentru aceste domenii (ex: cheltuieli pentru autoritati publice, invatamant etc). Se face, de asemenea, distinctia intre cheltuieli curente (de intretinere) si cheltuieli pentru investitii.

Fiecare categorie de cheltuieli are particularitatile ei, iar marimea cheltuielilor alocate pentru o activitate sau alta depinde de o serie de factori politici, economici, sociali.

Sumele cheltuite difera de la o localitate la alta si de la un an la altul in functie de capacitatea economica de a produce si de a distribui, precum si de presiunile politice sau sociale cu care se confrunta comunitatile locale.

ECHILIBRAREA BUGETELOR LOCALE

Tema fondurilor acordate pentru echilibrarea bugetelor locale genereaza discutii aprinse in fiecare an in perioada adoptarii legii bugetului. Exista doua puncte de vedere principale care stau in centrul dezbaterilor pe aceasta tema. Primul dintre ele este sustinut de reprezentantii alesi ai judetelor "fruntase" (parlamentari, presedinti de consilii judetene, consilieri, primari). Acestia sustin ca ar trebui sa primeasca mai mult din fondurile pentru echilibrare, dat fiind ca au o contributie insemnata la bugetul de stat. Ca alternativa, ei propun marirea cotei ce la revine din impozitul pe venit. De cealalta parte se situeaza reprezentantii judetelor care realizeaza venituri insuficiente si pentru care fondurile pentru echilibrare inseamna de multe ori supravietuirea. Dincolo de acest clivaj trebuie remarcat faptul ca principiul echilibrarii in vederea eliminarii decalajelor economice si sociale este unul european.

Carta Europeana a Autonomiei Locale contine doua articole care vin sa sustina principiul echilibrarii. Primul dintre ele prevede protejarea comunitatilor locale mai slabe din punct de vedere financiar prin folosirea unor mecanisme de echilibrare menite sa corecteze efectele inzestrarii diferite a localitatilor. Cel de-al doilea prevede ca autoritatile locale sa fie consultate asupra modului in care vor fi repartizate fondurile de la nivel central destinate echilibrarii.

Si in cazul Romaniei comunitatile locale sunt inzestrate cu potential diferit de dezvoltare, unele avand diverse avantaje economice si sociale sau premise pentru crearea lor, iar altele nu. In acest sens echilibrarea se justifica si reprezinta o solutie.

In acelasi timp, solutia nu ar trebui sa fie "premierea" localitatilor "bogate", care realizeaza venituri, in mare parte si in virtutea potentialului pe care il detin.

In pofida progreselor care s-au facut in ultimii ani, in Romania inca nu se poate vorbi de o autonomie locala reala. Bugetele locale depind foarte mult de resursele pe care le primesc de la nivel central, proportia acestora din urma depasind 50% in cele mai multe cazuri. Foarte putine comunitati locale sunt cele care reusesc sa realizeze venituri proprii suficiente. In acelasi timp echilibrarea bugetelor locale este o necesitate. In prezent o mare parte a comunitatilor locale romanesti au un pronuntat caracter de ruralitate ceea ce nu le permite sa realizeze destule venituri. In plus, avand in vedere ca Romania doreste sa se integreze in Europa, nu trebuie uitat faptul ca principii ca cel al solidaritatii si al eliminarii dezechilibrelor existente intre zone sau localitati sunt principii adoptate de Uniunea Europeana si pe care trebuie sa ni le asumam.

Nu exista inca o viziune nationala initiata de autoritatile centrale in consultare cu cele locale dar nici strategii de dezvoltare locala care sa solutioneze problemele existente la nivel local.

Insuficienta fondurilor este si o cauza dar si un motiv pentru elaborarea unor politici publice locale corespunzatoare. In spiritul acestei idei, autoritatile locale in cooperare cu cele nationale si inclusiv pe baza sprijinului acestora, ar trebui sa aiba in vedere o proiectie bugetara multianuala. Tocmai din acest motiv devine imperativ necesara deprinderea membrilor consiliilor locale si respectiv judetene cu practici si tehnici de management local ca si cu particularitatile de elaborare a politicilor publice locale.

Chiar daca statul asigura inca importante resurse, in cea mai mare proportie acestea au destinatie speciala, ceea ce nu permite comunitatilor locale sa aiba libertate in gestionarea fondurilor. In acest caz marirea cotei din impozitul pe venit reprezinta o solutie in sensul unei mai largi autonomii care sa permita autoritatilor locale sa cheltuiasca in functie de propriile necesitati.

In acelasi timp, responsabilitatea pentru asigurarea unor venituri locale suficiente nu trebuie sa apartina in mare masura autoritatilor centrale. Autoritatile locale ar trebui sa fie preocupate in primul rand de gasirea unor solutii de suplimentare a veniturilor pe plan local si abia apoi de obtinere unor fonduri sporite de la nivel central.