Politica de dezvoltare regionala

politica de dezvoltare regionala

Politica de dezvoltare regionala este una din politicile cele mai importante si cele mai complexe ale Uniunii Europene, statut ce decurge din faptul ca, prin obiectivul sau de reducere a disparitatilor economice si sociale existente intre diversele regiuni ale Europei, actioneaza asupra unor domenii semnificative de dezvoltare, precum cresterea economica si sectorul intreprinderilor mici si mijlocii, transporturile, agricultura, dezvolt 232h75c area urbana protectia mediului, ocuparea si formarea profesionala, educatia etc. Conceputa ca o politica a solidaritatii la nivel european, politica regionala se bazeaza in principal pe solidaritatea financiara, adica pe redistribuirea unei parti din bugetul comunitar realizat prin contributia Statelor Membre catre regiunile si grupurile sociale mai putin prospere. Politica de dezvoltare regionala are un pronuntat caracter instrumental, iar prin fondurile sale de solidaritate (Fondul de coeziune, Fondurile structurale, Fondul de solidaritate) contribuie la finantarea altor politici sectoriale - cum ar fi politica agricola, politica sociala, politica de protectie a mediului. De asemenea, politica regionala este corelata cu politica de extindere a UE, prin crearea fondurilor speciale de pre-aderare PHARE (fond de sprijin pentru reconstructia economica), ISPA (instrument al politicilor structurale, ce prefigureaza Fondul de coeziune) si SAPARD (program special pentru agricultura) la care au acces tarile in curs de aderare si prin care este sprijinita tranzitia acestora la standardele si structurile organizate ale UE. Caracterul complex al politicii regionale se explica si prin trei obiective prioritare ale UE integrate in aceasta: coeziunea economica si sociala, extinderea aplicarii principiului subsidiaritatii si dezvoltarea durabila .

momentele cheie

- semnarea Tratatului de la Roma, cand cele 6 tari semnatare (Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg, Olanda) au cazut de acord asupra nevoii reducerii diferentelor existente intre diferitele regiuni si sprijinirii celor mai putin favorizate, in scopul realizarii unei economii comunitare solide si unitare.

- infiintarea Fondului Social European (FSE) ca principal instrument al politicii sociale comunitare, fiind centrat pe imbunatatirea modului in care functioneaza piata muncii in diferite tari si pe reintrarea somerilor pe piata muncii.

- infiintarea Fondului European pentru Orientare si Garantare Agricola (FEOGA), in scopul finantarii politicii agricole comune si pentru sprijinirea dezvoltarii regiunilor rurale si imbunatatirea structurilor agricole.

- infiintarea Fondului European de Dezvoltare Regionala (FEDR), cu scopul de a redistribui o parte a contributiilor bugetare ale statelor membre catre regiunile cele mai sarace ale comunitatii, in vederea sprijinirii dezvoltarii lor economice. Astfel, FEDR redistribuie bugetul comunitar in investitii productive (pentru crearea si mentinerea unor locuri de munca durabile) si in investitii in infrastructura.

- adoptarea Actului Unic European, ratificat in 1987, prin care se introduce conceptul de coeziune economica - adica a eliminarii diferentelor economice existente la nivelul diferitelor regiuni - si se creaza premisele unei politici de coeziune economica si sociala ca politica de sine statatoare si avand drept scop facilitarea aderarii la piata unica europeana a tarilor din sudul Europei.

- Consiliul de la Bruxelles extinde operatiunea fondurilor mentionate anterior, numindu-le Fonduri structurale si crescandu-le considerabil alocatiile din bugetul comunitar. Se recunoaste si se declara oficial importanta acestora pentru reducerea disparitatilor regionale la nivel comunitar.

- crearea programului PHARE in scopul sprijinirii Poloniei si Ungariei in efortul de reconstructie a economiilor lor nationale dupa caderea blocului comunist; revizuit in 2000, in scopul sustinerii dezvoltarii regionale in tarile candidate.

- ratificarea Tratatului Uniunii Europene care contureaza ca obiectiv principal coeziunea economica si sociala, alaturi de obiectivele sale de uniune economica si monetara si piata unica europeana. De asemenea, se creeaza un nou fond - Fondul de coeziune, care are drept scop sprijinirea proiectelor din domeniul protectiei mediului si infrastructurii de transport in statele membre mai putin dezvoltate (Spania, Portugalia, Grecia si Irlanda).

- infiintarea unui nou fond structural - Instrumentul Financiar de Orientare in domeniul Pescuitului (IFOP), creat prin gruparea tuturor instrumentelor comunitare privind pescuitul existente la acel moment. IFOP a fost constituit in perspectiva extinderii UE catre nord, odata cu aderarea Finlandei si Suediei in 1995. In acelasi an devine activ si Comitetul Regiunilor, care este organ consultativ infiintat prin Tratatul de Maastricht (1991), cu rolul de a emite opinii in procesul de decizie si de a sprijini Comisia Europeana in activitatile sale din sectorul dezvoltarii regionale.

- prin Tratatul de la Amsterdam se confirma importanta politicii de coeziune economica si sociala si a reducerii diferentelor dintre standardele de viata ale populatiei din diferite regiuni europene, accentuandu-se nevoia unei actiuni coroborate de reducere a somajului.

- reforma fondurilor structurale in cadrul summit-ului de la Berlin, prin care sunt stabilite noile reguli de functionare ale acestora. Reforma vizeaza cresterea concentrarii asistentei comunitare prin aceste fonduri, odata cu simplificarea si descentralizarea managementului lor. Un element de noutate adus de reforma il reprezinta completarea programului PHARE cu alte doua instrumente de pre-aderare ISPA si SAPARD, care promoveaza dezvoltarea economica si sociala a tarilor candidate din Europa Centrala si de Est.

- infiintarea unui nou instrument de solidaritate cu scopul de a interveni in cazul dezastrelor naturale majore si cu repercursiuni puternice asupra conditiilor de viata in regiunile afectate, asupra mediului sau economiei acestora; ca urmare a inundatiilor majore suferite de tarile Europei Centrale.

politica de dezvoltare regionala in romania

In Romania, politica de dezvoltare regionala a inceput sa se contureze odata cu functionarea programului PHARE in 1996. Doi ani mai tarziu a fost stabilit cadrul legal de dezvoltare al acesteia, prin Legea 151/1998, care stabileste obiectivele politicii nationale in domeniu, institutiile implicate, competentele si instrumentele specifice promovarii politicii de dezvoltare regionala. Aceasta a fost completata de o serie de alte legi, ordonante si hotarari de guvern, prin care au fost create sau reglementate mecanismele de implementare a politicii regionale; in prezent Legea 151/1998 a fost abrogata de Legea 315 din 28 iunie 2004 privind dezvoltarea regionala din Romania.

Principalele obiective ale acesteia au in vedere:

diminuarea dezechilibrelor regionale existente, cu accent pe stimularea dezvoltarii echilibrate si pe revitalizarea zonelor defavorizate (cu dezvoltare intarziata), si prevenirea crearii de noi dezechilibre;

pregatirea cadrului institutional pentru a raspunde criteriilor de integrare in structurile UE si de acces la fondurile structurale si de coeziune;

integrarea politicilor sectoriale la nivel regional si stimularea cooperarii interregionale (interne si internationale) in vederea dezvoltarii economice si sociale durabile.

Aceste obiective sunt realizate in practica prin adoptarea de masuri si strategii, finantarea de proiecte si prin diverse programe, toate acestea insa fiind dezvoltate pe baza unui set de principii care stau la baza elaborarii si aplicarii lor, dupa cum urmeaza:

principiul descentralizarii procesului de luare a deciziei, prin trecerea de la nivelul central/guvernamental la cel regional;

principiul parteneriatului, prin crearea si promovarea de parteneriate intre toti actorii implicati in domeniul dezvoltarii regionale;

principiul planificarii, in vederea atingerii obiectivelor stabilite;

principiul co-finantarii, adica obligativitatea contributiei financiare a diversilor actori implicati in realizarea programelor si proiectelor de dezvoltare regionala.

Aceste principii nationale sunt in armonie cu principiile care stau la baza functionarii politicii structurale la nivel comunitar, adica: principiul programarii, principiul parteneriatului, principiul aditionalitatii si principiul monitorizarii, controlului si evaluarii[3].

Documentele de programare ale politicii regionale nationale in perspectiva aderarii la UE au ca document principal Planul National de Dezvoltare (PND), care contine prioritatile strategice de dezvoltare, regionale si sectoriale, pentru o perioada data. Planurile Nationale de Dezvoltare sunt elaborate in baza Planurilor Regionale de Dezvoltare (PDR) si reflecta Strategia nationala de dezvoltare si Programele Operationale (PO) regionale si sectoriale. Pana in prezent au fost elaborate 4 astfel de planuri, pentru perioada 2000-2002, 2002-2005, 2004-2006 si respectiv 2007-2013.

Pentru perioada de programare 2007-2013, PND este elaborat cu respectarea unor principii de programare specifice, stabilite in Regulamentul Consiliului (CE) nr.1260/1999 din 21 iunie 1999 privind dispozitii generale pentru fondurile structurale (Art.8 - complementaritatea si parteneriatul, Art.11 - aditionalitatea, Art.15-16 - planurile de dezvoltare, Art.41 - evaluarea ex-ante, Art. 46 - informarea si publicitatea), precum si a altor cerinte rezultate din recomandarile Comisiei Europene in ceea ce priveste programarea si gestionarea Instrumentelor Structurale.

Pentru perioada de programare 2007-2013, avand in vedere preconizata aderare a Romaniei la Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007, Planul National de Dezvoltare va fundamenta accesul Romaniei la Instrumentele Structurale, reprezentand documentul pe baza caruia se va negocia Cadrul de Sprijin Comunitar cu Comisia Europeana.

In acest context, prioritatile si obiectivele PND 2007-2013 se vor concentra pe domeniile eligibile pentru interventiile structurale (Fonduri Structurale si Fondul de Coeziune).

PND 2007-2013 aduce cu sine o noua dimensiune a sprijinului financiar acordat de Uniunea Europeana, cifrata la cca. 4% din PIB anual la nivel de angajamente (investitii si granturi), la care se adauga cofinantarea nationala.

Structura PND 2007-2013 va cuprinde urmatoarele sectiuni/capitole:

analiza situatiei economice si sociale (inclusiv analiza de tip SWOT[4]);

prioritatile de dezvoltare pe perioada de programare 2007-2013;

strategia pentru realizarea prioritatilor stabilite;

programarea financiara multianuala;

prezentarea mecanismelor de implementare a PND;

descrierea cadrului partenerial pentru elaborarea PND.

Punctul de plecare in elaborarea PND 2007-2013     l-au constituit varianta anterioara (PND 2004-2006, transmis Comisiei Europene in decembrie 2003) si Ghidul Comisiei Europene (Vademecum) privind Planurile si Documentele de Programare pentru Fondurile Structurale.

In cadrul negocierilor pentru Capitolul 21 'Politica regionala si coordonarea instrumentelor structurale', discutiile tehnice cu Comisia Europeana privind constituirea cadrului institutional pentru gestionarea fondurilor structurale si de coeziune, au relevat necesitatea stabilirii atributiilor de gestionare si coordonare a asistentei financiare nerambursabile acordate Romaniei de catre Uniunea Europeana, precum si a atributiei de realizare a Planului National de Dezvoltare, in cadrul Ministerului Finantelor Publice. Acest transfer de responsabilitate a fost reglementat prin Hotararea Guvernului nr.272/2004 privind desemnarea Ministerului Finantelor Publice ca Autoritate de Management pentru Cadrul de sprijin comunitar si Autoritate de Management pentru Fondul de Coeziune.

Cadrul institutional si partenerial pentru elaborarea Planului National de Dezvoltare a fost stabilit prin Hotararea Guvernului nr.1115/2004 privind elaborarea in parteneriat a Planului National de Dezvoltare.

Alaturi de PND stau Documentele Comune de Programare (DCP) care vizeaza strategiile de dezvoltare si prioritatile comune regiunilor transfrontaliere Romania-Bulgaria si Romania-Ungaria si sunt echivalente ale Documentelor  Unice de Programare (DUP) de la nivel comunitar. De asemenea, ele contin elemente similare Documentului Cadru de Sprijin Comunitar si Programelor Operationale (OP).

Instrumentele financiare

Romania - Uniunea Europeana

Sursa: Asistenta financiara din partea UE, aspecte practice, studiu realizat de Pricewaterhouse Coopers Management Consultants, Bucuresti 11 noiembrie 2005