Structura si politica financiara a firmei

Structura si politica financiara a firmei

Structura financiara a firmei reflecta compozitia a capitalurilor acesteia. Capitalurile pot fii proprii sau imprumutate.

Capitalurile proprii provin din:

Þautofinantare

Þdin profit

Þdin aportul actionarilor si asociatilor

Capitalurile imprumutate provin din imprumuturile pe termen scurt, mediu si lung.

Capitalurile proprii impreuna cu cele imprumutate pe termen mediu si lung formeaza capitalurile permanente ale firmei.

K_p = K_p + I_TML

Stabilirea structurii financiare a firmei este o decizie care tine de politica financiara a firmei. Este vorba in primul rand de a decide cum trebuie facuta repartizarea finantarii intre creditele pe termen scurt si capitalul permanent. In al doilea rand in cadrul capitalului permanent se pune problema proportiei intre fondurile proprii si cele imprumutate pe termen mediu si lung.

Tipul de finantare pentru investitii este dat de natura acestora, adica:

Investitii de natura activelor fixe

Investitii de natura activelor circulante

Investitii de natura activelor fixe:

Activele fixe trebui sa fie finantate prin capitalul permanent deoarece ele reprezinta o nevoie stabila pentru o perioada indelungata

Investitii de natura activelor circulante:

Activele circulante trebuie sa fiu finantate atat dintr-o parte a capitalului denumita fond de rulment cat si din imprumuturile pe termen scurt.

Importanta structurii financiare decurge din influenta imprumuturilor asupra rentabilitatii fondurilor proprii din asigurarea autonomiei firmei din riscul financiar generat de contractarea de datorii.

Structura financiara a firmei presupune o analiza atenta din partea acesteia dar si din partea imprumutatorilor in care scop acestia calculeaza anumite rate de indatorare:

Rata de indatorare la termen ce se calculeaza ca raport intre

Rata de autonomie financiara calculata ca raport :

Rata totala de indatorare calculata ca raport intre:

Politica financiara reprezinta o componenta a politicii generale a firmei, avand insemnatate asupra constituiri, repartizarii si utilizarii fondurilor in scopul realizarii programelor curente sau a celor in perspective.

Principalele sarcini ale politicii financiare constau in alegerea unui anumit ritm de crestere a capitalurilor economice si modalitatilor de finantare ale cresterilor respective.

Asupra politicii financiare a firmei exercita o influenta mare actionarii, asociatii, imprumutatorii, statul dar si alti factori din mediul inconjurator.

O decizie fundamentala de politica financiara o reprezinta alegerea mijloacelor de finantare care consta in

pe de o parte in determinarea volumului finantarii externe in comparatie cu finantarea interna

pe de alta parte compozitia finantarii externe

Resursele financiare interne constituite prin autofinantare provin din profit si din amortizare.

Gestiunea financiara a unei firme:

Poate fii definita ca fiind un ansamblu de decizii si activitati care concura la reglarea si ajustarea fluxurilor financiare si a fondurilor.

Gestiunea financiara are ca scop esentialul:

pe de o parte asigurarea firmei cu fondurile necesare echipamentului si exploatari curente

iar pe de o parte controlul bunei utilizari a fondurilor si a rentabilitatii operatiunilor pentru care sunt afectate.

Scopurile gestiuni financiare sunt:

Asigurarea echilibrului financiar si ale rentabilitatii

Cresterea activelor sau a patrimoniului si a cifrei de afaceri

Asigurarea flexibilitati care presupune ca firma sa se adapteze unor conditii dificile sau ca ea sa  sesizeze noi oportunitatii pentru cresterea profitului.

Controlul impus de functionarea firmei potrivit cerintelor gestiuni financiare urmareste:

Sa masoare diferentele intre previziuni sau norme pe de o parte si realizari exprimate in rentabilitate si echilibru financiar pe de alta parte.

Diagnosticare simptomelor greutatilor financiare ce efectueaza sau ameninta firma

Sa se indice decizii corective in stare sa puna capat disfunctionalitatilor ce se manifesta in cadrul firmei respective

Sa se revizuiasca in unele cazuri obiectivele si previziunile initiale.

Asadar rezulta ca gestiunea financiara impune rezolvarea a doua probleme esentiale:

a).        echilibrarea ansamblului de incasari si plati adica asigurarea echilibrului financiar

b).       rentabilitatea folosirii fondurilor astfel incat sa se asigure renumerarea ( = plata) lor cat si dezvoltarea firmei

Functia financiara a firmei rezulta in convergenta unor factori de ordin teoretic si practic, structural si conjunctural. Ea este integrata in cea de conducere a firmei, contabilitatea furnizandu-i functiei financiare o serie de informatii.

Functia financiara are rol

operational: unde implica luarea unor decizii privind colectarea capitalurilor

functional: consta in tratarea si difuzarea informatiilor necesare gestiuni financiare

politic: consta in integrarea constrangerilor externe, sociale, economice, financiare de care depinde cresterea economica a firmei respective.

Functiile firmei:

De productie

Comercializare

Financiare

Functia financiara a firmei implica efectuarea a doua categorii de activitati:

Activitati cu efecte directe asupra capitalului, adica emiterea de actiuni si obligatiuni, rambursarea creditelor, incasari si plati.

Activitati cu efecte indirecte asupra capitalului cum sunt cele de natura lucrarilor de contabilitate sau cele legate de analiza si control.

Principiile ce stau la baza organizarii activitatilor financiare a firmei sunt:

Delimitarea categoriilor de activitati

Diviziunea muncii compartimentelor

De marcarea neta a lucrarilor de previziune fata de cele de executie

Activitatea financiara trebuie structurata de asa maniera incat sa asigure:

Conditii optime pentru efectuarea verificarilor privind integritatea patrimoniului

Informarea completa si concreta a conducerii despre nereguli financiare existente in cadrul firmei

Observarea la timp a tendintelor noi ce apar in derularea fenomenelor si pregatirea deciziilor pentru viitor.

Activitatea financiara a firmei este organizata in compartimente sau resorturi: cel de previziune financiara; cel de decontari si ordonantari de acte privind platile si incasarile, casierie, preturi si tarife, de analiza si control intern, cel de audit, salarizare.