CHELTUIELILE IN SISTEMUL FINANTELOR PUBLICE

Cheltuielile publice si cheltuielile bugetare

Rolul cel mai important al autoritatilor publice intr-un stat democratic modern este de a actiona in vederea asigurarii unui trai decent populatiei.

Cheltuielile publice, efectuate din fondurile bugetului public national, fondurilor extrabugetare sau fondurile institutiilor si intreprinderilor publice, prin intermediul unor programe economice si sociale adecvate, reprezinta un important sistem de parghii in vederea indeplinirii acestui rol. Ele constituie o parte insemnata a valorii nou create in tara (ceea ce se exprima prin PIB), cu titlul de consum definitiv cand se adreseaza populatiei in scopul de a o proteja sau cu titlu de avans cand se efectueaza pentru finantarea investitiilor.

Caracteristicile cheltuielilor publice sunt in stransa corelatie cu stadiul de dezvoltare a economiei nationale si cu nivelul de democratizare a tarii. Ele cuprind trei mari categorii:

Cheltuielile bugetare au o sfera mai mica decat a celor publice, ele reprezentand numai cheltuielile efectuate de stat din bugetul de stat, bugetele locale si bugetul asigurarilor sociale de stat.

Cheltuielile bugetare trebuie sa respecte anumite reguli, potrivit legislatiei in vigoare:

realizarea lor se face numai daca sunt prevazute in proiectul de buget aprobat de Parlament pentru anul in curs;

sumele alocate prin proiectul de buget si cheltuite nu sunt rambursabile;

prin organismele abilitate (Ministerul Finantelor Publice, Curtea de Conturi) se realizeaza un control preventiv si u 323h79d lterior asupra alocarii si utilizarii fondurilor bugetare.

Clasificarea cheltuielilor bugetare si factorii care influenteaza evolutia acestora

Clasificarea cheltuielilor publice

Pentru a analiza daca parghia financiara pe care o reprezinta cheltuielile publice isi indeplineste rolul in societate, ele sunt privite din mai multe puncte de vedere, care corespund unor criterii de clasificare:

Clasificarea ONU a cheltuielilor publice pe baza criteriului functional

Total cheltuieli publice

- servicii publice generale

- aparatul administrativ economic si financiar

- institutii de ordine publica si securitate

- justitie, procuratura, notariat

- alte institutii

- aparare

- armata

- cercetare stiintifica si experiente cu arme

- baze militare pe teritorii straine

- participarea la blocuri militare si razboaie

- educatie

- scoli primare, generale, liceale

- universitati si colegii

- institute de cercetari

- sanatate

- spitale si clinici

- unitati profilactice, antiepidemice etc.

- institute de cercetari

- actiuni economice

- unitati economice ale statului

- unitati private subventionate

- subventii export

- participarea la organisme economice internationale

- participarea la monopoluri economice internationale

- cheltuieli de cercetare in domeniul economic

- servicii comunale

- locuinte si intretinerea lor

- alte servicii comunale

- alte cheltuieli.

Clasificarea ONU a cheltuielilor publice pe baza criteriului economic

Total cheltuieli publice

- cheltuieli care reprezinta consum definitiv de venit national

- dobanzi aferente datoriei publice

- subventii de exploatare si alte transferuri curente

- formarea bruta a capitalului

- investitii brute

- stocuri materiale

- achizitii de terenuri si active necorporale

- transferuri de capital

Factori care influenteaza evolutia cheltuielilor publice si metode de analiza

Factorii care influenteaza cresterea cheltuielilor publice se pot imparti in mai multe grupe, in functie de impactul pe care il au asupra evolutiei cheltuielilor publice:

Politica financiara in domeniul cheltuielilor publice determina ponderea acestora in PIB, tinand seama de nivelul de dezvoltare a economiei si de prioritatile pe care autoritatile si le-au stabilit prin programul de guvernare.

In tarile dezvoltate, ponderea cheltuielilor publice in PIB variaza intre 35% si 60%, in functie de o multitudine de factori.

Analiza cheltuielilor publice arata orientarea resurselor financiare ale statului catre obiectivele cheie; aceasta analiza se realizeaza atat urmarind ponderea fiecarei conponente de cheltuiala in PIB, cat si evolutia nivelului nominal, dar mai ales a celui real pentru fiecare tip de cheltuiala, respectiv indicatorii dinamicii acesteia.

Variatia nominala reprezinta modificarea nivelului absolut intr-o perioada fata de o perioada anterioara, considerata de referinta, exprimata in preturi curente.

Variatia reala reprezinta modificarea nivelului cheltuielilor fata de perioada anterioara, exprimata in preturi constante; se face precizarea de fiecare data in preturile carei perioade s-a exprimat nivelul real: toate cheltuielile sunt exprimate fie in preturile perioadei anterioare, fie in preturile curente.

unde Cn = cheltuiala nominala

unde Cr = cheltuiala reala, exprimata fie in preturile momentului 0, fie ale momentului 1.

unde Ipret_(1-0) = indicele de variatie a preturilor curente ale momentului 1 fata de cele ale momentului 0.

In vederea realizarii unei analize mai aprofundate a cheltuielilor publice - structura, nivel absolut, dinamica - se mai utilizeaza si alti indicatori, cum ar fi raportul dintre indicele de crestere a cheltuielilor publice si indicele de variatie a PIB.

unde: Kdv = coeficientul de devansare a cresterii PIB de catre cheltuielile publice, calculat pentru o perioada determinata;

Icp = indicele de crestere a cheltuielilor publice si

Ipib = indicele de crestere a PIB, in aceeasi perioada.

Acest raport reflecta politica economica de sustinere a anumitor domenii sau sectoare ale economiei intr-o perioada data. El se mai poate exprima si prin elasticitatea cheltuielilor publice fata de PIB in perioada analizata.

in care: CP si DCP reprezinta cheltuielilepublice si modificarea acestora;

PIB si DPIB reprezinta valoarea PIB si modificarea lui in perioada considerata.

* daca ecp > 1, exista tendinta ca valoarea nou creata (PIB) sa fie utilizata in mai mare masura pentru finantarea cheltuielilor publice decat in perioada precedenta;

* daca ecp < 1, fenomenul este invers, prioritatile in utilizarea PIB adresandu-se altor domenii ale vietii economico-sociale.

Finantarea serviciilor publice in sectoarele economico-sociale

Cheltuielile publice pentru actiuni social - culturale

Cheltuielile publice pentru actiuni social - culturale cuprind, ca principale elemente, urmatoarele destinatii:

invatamantul;

sanatatea;

cultura si arta;

asistenta sociala;

alocatii si alte ajutoare pentru copii;

pensii si ajutoare pentru invalizi, orfani, vaduve de razboi, militari etc.;

asigurarile sociale de stat;

ajutorul de somaj.

Dimensiunea cheltuielilor publice alocate actiunilor social - culturale este functie de gradul de dezvoltare economica a tarii, precum si de factorul demografic, care poate determina cresterea costului serviciilor sociale sau a sumelor alocate pentru anumite categorii de populatie.

Sfera notiunii de "protectie sociala" este mai larga decat aceea de "securitate sociala", care include in principal cheltuielile cu asigurari sociale. Protectia sociala se refera la activitatea desfasurata de stat pentru a garanta tuturor cetatenilor apararea fata de fenomenele adverse; printre masurile de protectie sociala sunt: crearea de locuri de munca, subventionarea unor produse si servicii destinate populatiei, compensatii banesti pentru cresterea preturilor la marfuri de interes vital pentru populatie, facilitati fiscale, ajutor de somaj, asistenta sociala, asigurari sociale s.a. Protectia sociala cuprinde atat cheltuieli social - culturale, cat si cheltuieli cu caracter economic indreptate pentru crearea bunastarii populatiei.

Structura cheltuielilor social - culturale difera de la o tara la alta, in functie de gradul de dezvoltare economica, spirituala etc., astfel ca in tarile industrializate ponderea cea mai mare o detin cheltuielile referitoare la securitatea sociala, in timp ce incele in curs de dezvoltare, ca si in cele in tranzitie, sumele publice alocate invatamantului trebuie sa fie cele mai ridicate, ca pondere in totalul cheltuielilor social - culturale.

Sursele de finantare a cheltuielilor social - culturale pot sa provina atat din fonduri publice, cat si din fonduri private, astfel:

A. Cheltuieli pentru invatamant

Politica in domeniul invatamantului este una dintre cele mai importante componente ale politicii de guvernare si de dezvoltare pe termen mai lung, deoarece reprezinta elementul central pentru progresul societatii. Ea se realizeaza in concordanta cu caracteristicile vietii economico - sociale, nivelul de instruire existent si cel spre care se tinde etc.

Dimensionarea cheltuielilor de invatamant se realizeaza prin analiza caracteristicilor si evolutiei unor indicatori specifici si in concordanta cu factorii care influenteaza acest domeniu:

B. Cheltuieli pentru cultura si arta

Activitatea din acest domeniu contribuie la cresterea calitatii factorului uman; resursele financiare ale sustinerii actului de cultura si arta provin din bugetul statului, de la intreprinderi, din donatii, precum si din autofinantare, prin vanzarea de obiecte de arta sau prestarea de servicii.

Activitatile de cultura si arta se finanteaza in primul rand de la bugetul statului, integral sau partial, prin subventii pentru completarea veniturilor si din veniturile proprii, obtinute prin vanzarea bunurilor produse sau serviciilor prestate populatiei.

Institutiile cultural - artistice prin care se desfasoara aceasta activitate sunt: bibliotecile, muzeele, teatrele si salile de concert, casele de cultura, cluburile, patrimoniul cultural, presa, editurile, casele de filme etc. Ele pot fi publice sau particulare, apartinand unor firme private sau unor persoane independente.

C. Cheltuielile pentru sanatate

Ocrotirea sanatatii este o problema de mare importanta pentru orice tara, avand un profund caracter social.

Institutiile specializate in acest domeniu sunt: spitalele, dispensarele, policlinicile, cabinetele medicale, farmaciile etc., publice sau private.

Cheltuielile pentru sanatate sunt dirijate atat pentru intretinerea si functionarea institutiilor de sanatate, cat si pentru actiunile de prevenire a inbolnavirilor (vaccinari s.a.), evitarea accidentelor, educatie sanitara; suventionarea unei cote din costul medicamentelor pentru salariati sau unele categorii ale populatiei (pensionari, copii etc.).

Rezultatele activitatii in domeniul sanatatii sunt evaluate in functie de anumiti indicatori specifici, cum ar fi : speranta medie de viata, natalitatea, morbiditatea, mortalitatea infantila, numarul de paturi de spital la 1000 locuitori, numarul de cadre medicale la 1000 locuitori etc.

D. Cheltuieli cu securitatea sociala

Cheltuielile social - culturale destinate securitatii sociale cuprind resursele financiare destinate acordarii de ajutoare, alocatii, pensii, indemnizatii etc. unor persoane salariate sau nesalariate. Cea mai importanta componenta a acestor cheltuieli o reprezinta asigurarile sociale.

Dimensiunea cheltuielilor cu securitatea sociala este functie de potentialul economic al tarii, structura populatiei, politica in domeniul social adoptata de administratie.

Intre actiunile de securitate sociala, cele mai importante se refera la prestatiile banesti si la serviciile sociale, in cadrul acestora situandu-se :

Ajutorul de somaj

Fondul de somaj este un fond special constituit pentru protectia celor ramasi temporar fara lucru. Resursele fondului de somaj provin din contributia salariatilor si a sectorului public sau privat unde acestia isi desfasoara activitatea si din subventii bugetare ce se aloca atunci cand cheltuielile depasesc resursele.

Cheltuielile pentru asistenta sociala, ajutoare, alocatii

Asistenta sociala imbraca numeroase forme, in functie de politica sociala adoptata in fiecare tara:

In tara noastra, cheltuielile cu asistenta sociala se realizeaza, in principal, din bugetul de stat si bugetele locale si cuprind :

Cheltuielile pentru securitate sociala reprezinta o pondere insemnata in valoarea nou creata si redistribuita in economie, ele fiind considerate investitii pe termen lung in "resurse umane". Eficienta acestora se determina printr-o analiza detaliata, care se refera atat la rezultatele concrete ale actiunilor de natura social-culturala finantate din bugetul public national, cat si la urmarirea eficientei acestor actiun, a randamentului pe care il incumba in celelalte sectoare ale vietii economicesi sociale

E. Fondurile si cheltuielile de asigurari sociale de stat

Asigurarile sociale constituie acea parte a relatiilor social-economice si banesti cu ajutorul carora, in procesul repartitiei PIB, se formeaza, se repartizeaza si se utilizeaza fondurile banesti necesare ocrotirii obligatorii a salariatilor si pensionarilor din regiile autonome, societatile comerciale, din reteaua cooperatiei de consum, a membrilor cooperativelor mestesugaresti si asociatiilor agricole, a avocatilor, a taranilor, a mestesugarilor cu ateliere proprii, a intreprinzatorilor particulari, a slujitorilor cultelor, a personalului casnic care lucreaza la persoane fizice, a persoanelor care deservesc blocurile de locatari, a celor aflati in incapacitate temporara sau permanenta de munca, in caz de batranete si in alte cazuri prevazute de lege. De asemenea, asigurarile sociale ocrotesc si pe membrii familiilor persoanelor de mai sus.

Asigurarile sociale de stat, ca nivel, structura, arie de aplicare sunt functie de sistemul economico-politic adoptat in tara respectiva.

Fondurile asigurarilor sociale de stat sunt formate  prin contributia persoanelor fizice si juridice, precum si a statului si din alte surse:

Asigurarile sociale de stat se realizeaza in tara noastra, in cea mai mare parte, prin intermediul bugetului asigurarilor sociale de stat, elaborat si administrate de catre Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei.

Cheltuieli publice pentru obiective si actiuni economice

Cheltuielile economice realizate din fonduri publice sunt destinate finantarii obiectivelor si activitatilor cu caracter economic din sectorul public si la subventionarea unor societati cu capital mixt sau privat din ramuri economice, considerate de interes national de catre autoritatile publice.

Potrivit clasificarii functionale ONU, care se utilizeaza si in tara noastra, principalele sectoare economice finantate din resurse publice atat pentru desfasurarea activitatii curente, cat si pentru cercetare - dezvoltare sunt:

Sectorul economic public este format din regii autonome si societati comerciale cu capital de majoritar stat care trebuie sa-si finanteze activitatea din veniturile proprii. Exista, insa, cazuri cand veniturile sunt insuficiente intr-o situatie conjuncturala independenta de societatea respectiva, daca aceasta trebuie sa practice preturi de livrare sub costuri in urma politicii dusa de administratie de protectie sociala a populatiei sau pentru efectuarea de exporturi etc. In astfel de situatii exceptionale, societatile comerciale din sectorul public pot sa apeleze pentru finantarea cheltuielilor lor la fonduri procurate pe piata de capital (credite bancare, emisiunea de obligatiuni etc.) sau pot beneficia de anumite alocatii bugetare.

In cadrul sectorului economic public cheltuielile pot fi grupate astfel:

In bugetul general consolidat sunt constituite si fonduri cu destinatie speciala, cum ar fi cele pentru sustinerea unor activitati economice de maxima importanta la nivel national (energia, agricultura etc.). Din aceste fonduri se realizeaza cheltuieli a caror utilitate este examinata cu prilejul aprobarii bugetului.

Subventiile bugetare reprezinta sume prevazute in bugetul public pentru a sustine o activitate de interes national. Este o forma de interventie a statului dictate de necesitati de politica economica, financiara, de protectie sociala sau de alt ordin. Subventiile pot avea caracter de durata (finantarea activitatii de cercetare, a unor programe speciale de cercetare si dezvoltare etc.) sau conjuncturale (subventionarea unor marfuri de larg consum, a intreprinderilor mici si mijlocii, a intreprinderilor aflate temporar in dificultate, a productiei de export si a exportului s.a.).

In cadrul G.A.T.T.(Acordul General pentru Tarife si Comert) se actioneaza in vederea liberalizarii complete a comertului international, ceea ce implica din parte statelor participante eliminarea treptata a formelor de subventionare, inclusiv sustinerea preturilor, acordarea de prime producatorilor, inlesnirile fiscale pe plan intern, taxe vamale si masuri netarifare (contingentari, licente discretionare, monopol valutar s.a.). Pentru tarile in curs de dezvoltare si pentru cele in tranzitie, intre care intra si tara noastra, s-a stabilit un regim diferentiat de respectare a prevederilor G.A.T.T.[1], respectiv reduceri de subventii in trepte si la termene mai departate etc. in functie de stadiul dezvoltarii economice si de necesitatile de dezvoltare.

Alaturi de subventiile propriu-zise, un alt instrument de sprijin acordat de autoritati producatorilor interi il reprezinta primele de export, principalele forme ale acestora fiind: primele de export in bani; restituirea unei parti din impozitele si taxele platite de exportatori; avantaje valutare; reduceri de tarif la transport pe calea ferata a marfurilor destinate exportului, cota zero pentru TVA.